Știri
Știri din categoria Economie
Încetinirea PIB-ului Chinei în T2 pune presiune pe Beijing să compenseze slăbiciunea internă, într-un moment în care exporturile – deși încă puternice – sunt expuse la șocuri externe precum scumpirea petrolului pe fondul războiului din Iran, potrivit HotNews, care citează BBC.
Economia Chinei a crescut cu 4,3% în trimestrul al doilea, sub obiectivul anual al autorităților de la Beijing. Datele oficiale vin pe fondul unei cereri interne slabe și al efectelor indirecte ale conflictului din Iran asupra prețurilor petrolului, care ar fi slăbit contribuția exporturilor la avansul economic.
Anunțul privind încetinirea creșterii economice a venit la o zi după publicarea unor date guvernamentale care arată că exporturile Chinei au crescut cu 27% în iunie, față de aceeași lună a anului trecut.
În martie, Beijingul a redus ținta de creștere la un interval de 4,5%–5%, cel mai mic obiectiv de expansiune economică din 1991, o decizie pe care unii analiști o interpretează ca pe o încercare de a câștiga flexibilitate în administrarea economiei.
Datele publicate miercuri indică dificultăți persistente pe plan intern, inclusiv o scădere prelungită a pieței imobiliare și un consum slab. Prețurile locuințelor noi au continuat să se contracte, iar vânzările cu amănuntul au crescut cu doar 1% în iunie.
Pe partea externă, exporturile de tehnologie au fost sprijinite de cererea globală în creștere pentru semiconductori utilizați în centre de date pentru inteligență artificială (IA). În paralel, cererea pentru vehicule electrice chinezești a impulsionat exporturile, iar livrările lunare de automobile au depășit pentru prima dată pragul de un milion.
În ansamblu, tabloul sugerează o economie care se bazează tot mai mult pe motoare externe și pe segmente tehnologice, în timp ce slăbiciunea consumului și a imobiliarelor rămâne un risc major pentru atingerea țintei anuale.
Recomandate
Încetinirea creșterii economice a Chinei alimentează așteptările pentru noi stimulente , pe fondul unei cereri interne slabe care începe să anuleze aportul exporturilor, potrivit unei analize Reuters . Pentru piețe și companii, miza este dacă Beijingul va accelera sprijinul fiscal în a doua parte a anului, în condițiile în care banca centrală pare să aibă spațiu limitat pentru relaxare monetară „vizibilă”. Economia Chinei ar fi crescut cu 4,5% în trimestrul al doilea (aprilie–iunie), în ritm anual, în scădere de la 5,0% în primul trimestru, arată un sondaj Reuters realizat în rândul a 54 de economiști. Estimarea este și sub proiecția din aprilie (4,7%) și se plasează la limita inferioară a țintei oficiale pentru întregul an (4,5%–5%). De ce se schimbă așteptările: exporturi rezistente, cerere internă în recul Reuters descrie o „dezechilibrare” tot mai pronunțată între ofertă și cerere: producția industrială rămâne puternică, susținută de exporturi alimentate de cererea legată de inteligența artificială, în timp ce consumul și investițiile private slăbesc pe fondul crizei prelungite din sectorul imobiliar și al volatilității prețurilor globale la petrol. Goldman Sachs notează că avansul exporturilor susține indicatorii de ansamblu, dar nu se traduce într-o îmbunătățire semnificativă a pieței muncii sau a profiturilor, ceea ce limitează transmiterea creșterii externe către economia internă. Ce urmează: datele oficiale și semnalele politice din iulie Guvernul chinez urmează să publice datele pentru PIB-ul trimestrului al doilea, alături de vânzările cu amănuntul, producția industrială și investițiile din iunie, pe 15 iulie, la ora 05:00 (ora României). Investitorii urmăresc și reuniunea Politburo de la finalul lunii iulie, de la care se așteaptă indicii privind direcția politicilor pentru restul anului. Totuși, analiștii citați anticipează că nu vor exista măsuri agresive decât dacă încetinirea se accentuează, în contextul în care exporturile rămân rezistente, iar Beijingul încearcă să reducă excesul de capacitate din fabrici pentru a combate presiunile deflaționiste. Cum ar putea arăta stimularea: mai mult fiscal, monetar mai prudent Sondajul citat indică o orientare către sprijin fiscal, nu către tăieri de dobândă. Analiștii se așteaptă ca autoritățile să accelereze cheltuielile bugetare după încetinirea din trimestrul al doilea, în condițiile în care China a stabilit un deficit bugetar de aproximativ 4% din PIB pentru 2026 și a pregătit emisiuni consistente de obligațiuni pentru susținerea creșterii. În același timp, participanții la sondaj estimează că banca centrală va menține neschimbată rata-cheie (operațiunea reverse repo pe 7 zile) până la finalul lui 2026. Pentru rezervele minime obligatorii (RRR), așteptările sunt de stabilitate în trimestrul al treilea, urmată de o posibilă reducere de 20 de puncte de bază în trimestrul al patrulea. Pe partea de prețuri, inflația este estimată la 1,2% în 2026, sub ținta guvernului de circa 2%, și la același nivel în 2027—un semnal că presiunile deflaționiste rămân o preocupare în fundal. [...]
Economia Chinei intră într-o fază de creștere „cu două viteze”, cu exporturile și industria în urcare, dar cu cererea internă în scădere , ceea ce crește presiunea pentru noi intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea, potrivit unei analize publicate de Economica . Datele oficiale arată că, în mai, consumul a slăbit: vânzările cu amănuntul au scăzut cu 0,6%, după un avans de 0,2% în aprilie, conform Biroului Național de Statistică (NBS). Este primul declin lunar din decembrie 2022, în condițiile în care analiștii intervievați de Reuters se așteptau la stagnare. Cererea internă cedează, iar imobiliarele rămân o frână Fragilitatea este vizibilă și în sectorul auto: vânzările din China au continuat să scadă în mai pentru a opta lună consecutiv, semnalând o cerere mai slabă, iar analiștii estimează că presiunile vor continua în acest an. Pe partea investițiilor, în primele cinci luni ale anului, investițiile în active fixe au scăzut cu 4,1%, după un declin de 1,6% în perioada ianuarie–aprilie, peste așteptările economiștilor (recul de 2%). Investițiile imobiliare și-au adâncit scăderea la 16,2% în ianuarie–mai, de la 13,7% în ianuarie–aprilie, pe fondul problemelor prelungite din sectorul imobiliar. Industria și tehnologia trag în sus, pe fondul cererii externe În contrast, producția industrială a crescut cu 4,5% în ritm anual în mai, după 4,1% în aprilie, peste estimarea analiștilor (4,3%). Un sprijin important vine din tehnologie: producția de înaltă tehnologie a urcat cu 15,1% luna trecută, pe fondul investițiilor globale în inteligență artificială și al cererii pentru tehnologie, potrivit analiștilor citați. Economistul Xu Tianchen (Economist Intelligence Unit) descrie aceste rupturi ca fiind între cererea internă și cea externă, între inteligența artificială și industriile tradiționale, precum și între vânzările cu amănuntul și servicii. Ce urmează: risc de încetinire și posibile măsuri de sprijin Xu Tianchen anticipează o încetinire a creșterii economice în trimestrul al doilea la 4,5%, de la 5% în primele trei luni ale anului. În același timp, el consideră că atingerea țintei anuale de creștere de 4,5%–5% „nu va fi dificilă”, însă slăbirea cererii interne ar putea determina intervenții ale autorităților în trimestrul al doilea. Pe piața muncii, presiunea rămâne ridicată, inclusiv pe fondul numărului mare de absolvenți care intră pe piață în această vară și al temerilor legate de inteligența artificială, deși un studiu la nivel național indică o scădere a ratei șomajului la 5,1% în mai, de la 5,2% în aprilie. Economiștii citați mai arată că exporturile solide ar putea continua să sprijine economia Chinei în acest an. [...]
Încheierea PNRR în august 2026 obligă România să-și regândească rapid modelul de creștere , avertizează ministrul interimar de Interne, Cătălin Predoiu, într-o analiză citată de Antena 3 . El susține că reducerea deficitului bugetar, deși necesară, nu este suficientă pentru relansarea economiei, în lipsa unei strategii care să stimuleze investițiile și oferta internă. Predoiu argumentează că modelul de dezvoltare din ultimul deceniu s-a sprijinit pe trei piloni – îndatorare externă, fonduri europene și consum – iar fiecare „și-a arătat limitele”, ceea ce face ca finalul PNRR să fie un punct de inflexiune pentru finanțarea publică și pentru ritmul investițiilor. De ce contează finalul PNRR: dispariția unei surse „excepționale” de finanțare În analiza sa, Predoiu notează că fondurile europene au fost frânate de capacitate administrativă redusă, birocrație și, în unele cazuri, corupție, iar în cazul PNRR accesarea banilor a venit la pachet cu reforme structurale „dificile”, pe care administrația nu le-a finalizat. În acest context, el afirmă că România „a pierdut anul trecut miliarde de euro” și că „alte câteva miliarde” rămân expuse riscului de a fi pierdute, în condițiile în care reformele asumate nu au fost implementate integral. În plus, subliniază că în august 2026 PNRR se încheie, ceea ce înseamnă că această sursă de finanțare nu va mai fi disponibilă. Ce nu mai funcționează în vechiul model: datorie, fonduri UE, consum pe importuri Predoiu descrie îndatorarea externă drept un pilon care a finanțat în principal creșteri de cheltuieli salariale și de asistență socială, dar și investiții în infrastructură cu impact mai ales local sau regional, inclusiv prin Programul „Anghel Saligny”. El susține că o parte importantă din resurse ar fi trebuit orientată către domenii cu „efect de multiplicare ridicat”, precum „industriile viitorului”, digitalizarea, mineralele critice, cercetarea și tehnologiile avansate. În privința consumului, acesta ar fi fost alimentat „în mare măsură prin importuri”, cu efect direct asupra deficitului comercial, pe fondul unei oferte interne care nu a ținut pasul cu cererea. Cauza invocată: „suprareglementarea și barierele birocratice” care descurajează investițiile și dezvoltarea sectorului privat. Ce propune: audit administrativ, dereglementare și un model pe 5–10 ani Predoiu pledează pentru un „audit administrativ profesionist” care să evalueze cadrul legislativ și structurile instituționale, inclusiv suprapunerile și contradicțiile dintre reglementări și măsura în care acestea devin obstacole pentru mediul economic. El estimează că o astfel de evaluare ar putea dura „unul sau doi ani”, iar implementarea ajustărilor încă „câțiva ani”. În paralel, spune că dereglementarea trebuie corelată cu reorganizarea administrației centrale și locale, pentru a obține reduceri de costuri „rațional”, fără a afecta capacitatea instituțională. Pe partea de creștere, Predoiu insistă că scăderea deficitului nu garantează relansarea economică și că este nevoie de acțiune „la ambele capete” ale problemei: reduceri de costuri, dar și măsuri de stimulare economică. În acest cadru, el cere un program „ambițios” de atragere a investițiilor străine, inclusiv din state partenere strategice și din regiunea Golfului, unde „sunt multe lichidități care își caută plasamentul”. Miza politică: fără relansare, consolidarea fiscală rămâne insuficientă Predoiu susține că România are nevoie de un consens politic larg pentru un model economic aplicat consecvent „cel puțin 5–10 ani”, comparabil cu consensul pentru aderarea la NATO și UE. În lipsa unei relansări economice rapide, avertizează el, susținerea politică pentru un guvern poate deveni fragilă, iar întrebarea centrală rămâne: după reducerea deficitului, ce urmează – doar consolidare fiscală sau un model care să repornească economia și să genereze creștere sustenabilă? Analiza integrală la care face referire Antena 3 este publicată pe blogul personal al lui Cătălin Predoiu, aici: predoiupolitica.ro . [...]
România a intrat oficial în recesiune, iar 2027 cu creștere zero apare doar ca scenariu optimist , potrivit unei analize publicate de Economica , care îl citează pe Adrian Codîrlașu , președintele CFA România. Mesajul central: spațiul de manevră al politicilor publice este tot mai îngust, iar ajustarea deficitelor riscă să se facă prin inflație. Codîrlașu spune că anul 2026 ar putea fi „caracterizat prin minus la creștere economică”, iar scăderea din trimestrul I este greu de recuperat. În opinia sa, soluțiile de tip „tipărire de bani” sau stimulente finanțate fără acoperire nu mai funcționează, pentru că România ar fi în al treilea an în care astfel de bani „s-au dus în inflație”, după 2024 și 2025. Datele INS confirmă contracția din T1 2026 Conform datelor provizorii ale Institutului Național de Statistică (INS) , economia a scăzut în primele trei luni din 2026 față de aceeași perioadă din 2025: -1,2% pe serie brută -1,1% pe serie ajustată sezonier INS estimează PIB-ul trimestrului I 2026 (date ajustate sezonier) la 499,738 miliarde lei în prețuri curente, în scădere reală cu 1,1% față de trimestrul I 2025. Pe serie brută, PIB-ul trimestrului I 2026 este estimat la 405,907 miliarde lei în prețuri curente, cu o scădere reală de 1,2% . De ce contează: deficitele mari și riscul „închiderii” prin inflație Economistul avertizează că deficitele mari ale statului „nu se pot închide decât prin inflație” și că, într-un context de stagflație (combinație între stagnare economică și inflație ridicată), politica monetară a BNR nu mai poate ajuta la „calculele bugetare” ale guvernului. În același timp, Codîrlașu compară situația cu zona euro, unde Banca Centrală Europeană și-a permis o majorare a dobânzii de referință cu 0,25 puncte procentuale pentru a tempera inflația, în timp ce BNR „nu își permite” o majorare a dobânzii de politică monetară, deoarece aceasta „s-ar duce direct în inflație” (în formularea din analiză). Ce ar mai putea susține economia: fondurile europene și investițiile în energie În evaluarea sa, singurul motor de creștere rămas vizibil sunt fondurile europene , pe care le descrie drept singurele capabile să genereze investiții în acest moment. Un alt punct este energia: Codîrlașu afirmă că România are „cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană”, pe fondul unui monopol deținut de stat, și că investițiile în proiecte energetice ar diversifica piața. 2027: „stagnarea e tot ce putem spera” În acest context, Codîrlașu indică drept scenariu favorabil pentru anul viitor ieșirea din scădere, dar fără avans economic: „În aceste condiții, abia anul viitor dacă vom avea o creștere economică de 0% și să scăpăm de minus pe economie.” Pentru companii, semnalul principal este că 2026 se conturează ca an de cerere mai slabă și presiune pe costuri, iar pentru autorități miza devine limitarea cheltuielilor fără acoperire, într-un cadru în care inflația rămâne canalul prin care se pot „corecta” dezechilibrele, cu efecte directe asupra puterii de cumpărare și a costurilor de finanțare. [...]
BNR estimează că 68.700 de companii românești sunt vulnerabile la scumpirea energiei , iar băncile au o expunere de 40 de miliarde de lei prin creditele acordate acestui grup, potrivit unei analize citate de HotNews . Concluzia Băncii Naționale este că riscul major pentru economie nu vine din legături directe cu Orientul Mijlociu, ci din canalul indirect: prețurile la combustibili și gaze, care se propagă în costuri și, mai departe, în riscul de credit. Unde se vede riscul: costuri energetice mari, în afara sectorului energetic BNR a identificat firmele la care achizițiile de combustibili și gaze depășesc 10% din cheltuielile de exploatare materiale, fără ca acestea să fie chiar furnizori de energie. Din 246.000 de companii care au făcut astfel de achiziții (30% din firmele active), 68.700 sunt considerate „vulnerabile”, adică 8% din totalul firmelor active în anul analizat. Deși sunt doar 8% ca număr, greutatea lor economică este mult mai mare: cifră de afaceri cumulată: 339,2 miliarde de lei (13% din totalul agregat); 21% din activele tuturor companiilor; 19% din salariați . Structura capitalului în acest grup arată că majoritatea sunt firme cu capital privat autohton (65.200, adică 95% din total), însă firmele cu capital străin (4,5% ca număr) generează 29,1% din cifra de afaceri a grupului, iar cele deținute de stat (0,5% ca număr) generează 11,5%. Domeniile cele mai expuse și propagarea prin lanțurile comerciale Ca distribuție sectorială, cele mai multe firme vulnerabile sunt în: servicii (55%), construcții (13%), agricultură (12,4%). Raportat la propriul sector, ponderea cea mai mare a firmelor vulnerabile este în agricultură (31,2%), urmată de industria extractivă (28%) și utilități (13%). După cifra de afaceri generată în sector, utilitățile apar drept cele mai expuse (37,6%), urmate de agricultură (36,3%) și servicii (27,3%). BNR arată și cum se transmite șocul prin relațiile dintre firme. În 2024, companiile vulnerabile au livrat bunuri și servicii de 296,3 miliarde de lei (15% din totalul livrărilor naționale), iar în amonte au cumpărat de 248,2 miliarde de lei (15,1% din achizițiile naționale), cu ponderi importante în comerț, construcții, energie și gaze, transport și industria prelucrătoare. Efectul asupra băncilor: expunere indirectă de 40 mld. lei Sectorul bancar românesc nu are, potrivit BNR, expunere directă relevantă la regiune: nu există bănci cu acționari majoritari sau semnificativi din Orientul Mijlociu, iar relațiile bilanțiere cu contrapartide din zonă au rămas reduse. În decembrie 2025, soldul creditelor și avansurilor către contrapartide din Orientul Mijlociu era de 309 milioane de lei (0,04% din active), iar depozitele acestora însumau circa 833 milioane de lei (0,11% din datorii). Miza este însă portofoliul intern: în martie 2026, expunerile băncilor față de firmele vulnerabile la prețul combustibililor și gazelor ajungeau la 40 de miliarde de lei , adică 18% din portofoliul corporativ , cu un stoc de credit în creștere anuală de 8%. BNR notează că, deși situația financiară a acestor firme nu indică vulnerabilități semnificative, o prelungire a conflictului ar putea afecta bilanțurile băncilor. Calitatea creditelor către acest grup este, în medie, mai bună decât piața: rata creditelor neperformante (NPL) este de 4,7%, cu 0,9 puncte procentuale sub media portofoliului corporativ, deși pe un trend ușor ascendent din a doua parte a lui 2023. Separat, pentru firmele cu comerț exterior semnificativ cu Orientul Mijlociu (peste 10% din cifra de afaceri), stocul de credite era de 2,6 miliarde de lei în martie 2026, dar cu o rată NPL de 22,3%, nivel ridicat explicat, potrivit analizei, de un număr foarte redus de companii. Expunerea directă a economiei: export net, dar concentrat pe câteva piețe și produse Pe canalul comercial direct, România este per ansamblu exportator net către regiune. Între septembrie 2024 și septembrie 2025, 1.455 de firme au exportat bunuri de aproximativ 13 miliarde de lei, iar 1.352 de firme au importat bunuri de 3,6 miliarde de lei. La export, principalele destinații sunt Arabia Saudită (27%), Israel (23%) și Iordania (15%), iar la importuri România cumpără în principal din Arabia Saudită (37%), Israel (34%) și Emiratele Arabe Unite (circa 13%). Exporturile sunt dominate de produse agricole (inclusiv grâu, orz și porumb), în timp ce importurile sunt mult mai concentrate: 40% sunt uleiuri petroliere. Acționariatul din Orientul Mijlociu: impact agregat redus, dar cu datorie externă Un alt canal direct este acționariatul: în România activau 8.629 de companii deținute în proporție de peste 50% de acționari din Orientul Mijlociu, dintre care peste jumătate provin din Israel. Contribuția lor agregată rămâne sub 1% din cifra de afaceri și din valoarea adăugată brută (2022–2024), însă aceste companii au o datorie externă pe termen lung de circa 6,5 miliarde de lei, echivalentă cu 20% din totalul datoriei externe pe termen lung la nivelul companiilor nefinanciare, cu creditori menționați inclusiv din Iordania, Elveția, Germania și Țările de Jos. Ce contează mai departe BNR indică drept factor decisiv durata conflictului: riscul principal se transmite prin prețurile la energie și mărfuri, prin lanțurile comerciale interne conectate cu mari consumatori de energie și prin posibile șocuri pe piețele financiare globale, care pot amplifica presiunile și prin economiile partenere ale României. [...]
Companiile care investesc în economia circulară își finanțează tranziția mai ales din surse proprii, pe fondul accesului limitat la bani publici , iar această constrângere riscă să încetinească proiectele cu impact structural, potrivit HotNews , care citează studiul Deloitte „Economia circulară. Percepția și stadiul implementării în România 2025-2026 ”. Datele arată că aproximativ opt din zece companii din România (77%) care investesc în tranziția către economia circulară mizează în principal pe utilizarea energiei regenerabile, în timp ce finanțarea proiectelor rămâne o problemă: 84% se bazează pe surse proprii și pe credite bancare, iar accesarea fondurilor europene și a programelor publice este încă limitată. De ce contează: tranziția e împinsă de reglementări, dar frânată de finanțare Interesul pentru măsuri de circularitate rămâne ridicat pe fondul presiunii generate de noi reglementări europene , inclusiv în zona circulației deșeurilor între țări, reducerea cantității de ambalaje, reutilizare și reciclare, precum și reguli de proiectare a produselor cu cerințe de mediu. În paralel, companiile urmăresc și reducerea costurilor operaționale. În acest context, organizațiile încep să lege economia circulară nu doar de conformare, ci și de eficiența utilizării resurselor, reziliență și competitivitate pe termen lung, potrivit studiului. Unde se duc banii: energie regenerabilă, training și retehnologizare Pe lângă energia regenerabilă (77%), companiile indică drept priorități: investiții în trainingul angajaților și în retehnologizare (62%); optimizarea utilizării resurselor și alegerea materiilor prime (54%); proiecte de cercetare, dezvoltare și inovare (54%). Totodată, companiile participante la studiu spun că cele mai ridicate costuri sunt asociate cu retehnologizarea și modernizarea echipamentelor (58%), urmate de implementarea soluțiilor de energie regenerabilă (40%) și activitățile de cercetare, dezvoltare și inovare (38%). Pe lângă costuri, apare și presiunea legată de rentabilitatea investițiilor și recuperarea cheltuielilor, într-un mediu cu prețuri volatile la energie și resurse. Ce spun companiile despre ritmul schimbării Deloitte notează că economia circulară începe să fie integrată în deciziile de business ca răspuns la presiuni legate de costuri, resurse și reglementări, însă inițiativele cu impact structural ar avea nevoie de accelerare. „Companiile se concentrează în primul rând pe măsuri care au impact direct și rapid, însă, pentru a valorifica pe deplin potențialul acestui model, este necesară accelerarea inițiativelor cu impact structural, precum ecodesignul sau transformarea modelelor de business”, a declarat Adrian Teampău, Director, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România. „Accesul la finanțare și dezvoltarea competențelor interne vor fi esențiale pentru accelerarea acestei tranziții”, a declarat Anca Andrei-Cimbru, Manager, Taxe de mediu și Economie circulară, Deloitte România. Context: eșantionul studiului și diferențe între companii Studiul a fost realizat pe baza datelor colectate în perioada septembrie 2025 – aprilie 2026, pe un eșantion de 55 de companii din România (afaceri antreprenoriale sau filiale ale corporațiilor multinaționale), din sectoare precum industria producătoare, FMCG, construcții și servicii. Respondenții au fost reprezentanți ai departamentelor de sustenabilitate și ai top managementului. Deși familiaritatea cu principiile economiei circulare este ridicată în rândul companiilor participante, implementarea rămâne neuniformă între industrii și tipuri de organizații, cu un grad mai ridicat de maturitate în rândul companiilor mari și al celor expuse direct la standarde internaționale. [...]
