Știri
Știri din categoria Economie
Guvernul pune accent pe echilibre bugetare și energie, pe fondul riscului de stagnare în 2026, după ce Comisia Europeană a avertizat că economia României ar putea intra în stagnare anul viitor, iar premierul interimar Ilie Bolojan a legat încetinirea de șocurile externe și de corecțiile interne, potrivit news.ro.
Într-o conferință de presă, Bolojan a spus că războiul din Golf a împins în sus prețurile la combustibil, ceea ce a frânat economiile „din toată lumea”, inclusiv România, și a contribuit la menținerea inflației peste traiectoria anticipată la începutul anului.
„Creșterea prețurilor la combustibil este un factor care nu ajută la dezvoltarea economică (...) contribuind, din păcate, și la creșterea inflației (...) prognozele de reducere a inflației nu s-au respectat (...) neluând în calcul această situație excepțională.”
Premierul interimar a susținut că încetinirea nu ține doar de contextul extern, ci și de ajustarea unei economii care „ani de zile” a funcționat cu deficite mari, alimentând consumul și, implicit, importurile și deficitul comercial.
„Ani de zile am funcționat cu niște deficite foarte mari (...) banii duși pe consum (...) au avut efecte de creștere a deficitelor comerciale, de creștere a importurilor și acum economia noastră se reașează.”
Bolojan a mai arătat că România este puternic corelată cu evoluția economiei Uniunii Europene și că tensiunile geopolitice (inclusiv războiul din Ucraina) și „problemele tarifare dintre blocurile economice mari” nu creează un mediu favorabil pentru relansarea creșterii.
În acest context, premierul interimar a indicat câteva priorități pentru perioada următoare, cu miză directă pentru costul finanțării și pentru activitatea companiilor:
Potrivit noilor prognoze economice ale Comisiei Europene, publicate joi, economia României este așteptată să stagneze în 2026, după o creștere de 0,7% în 2025, urmând să își revină abia în 2027, când avansul PIB ar urma să ajungă la 2,3%. Executivul european avertizează că măsurile de consolidare fiscală, inflația ridicată și scumpirea energiei vor lovi consumul intern și nivelul de trai.
Recomandate
Încheierea PNRR în august 2026 obligă România să-și regândească rapid modelul de creștere , avertizează ministrul interimar de Interne, Cătălin Predoiu, într-o analiză citată de Antena 3 . El susține că reducerea deficitului bugetar, deși necesară, nu este suficientă pentru relansarea economiei, în lipsa unei strategii care să stimuleze investițiile și oferta internă. Predoiu argumentează că modelul de dezvoltare din ultimul deceniu s-a sprijinit pe trei piloni – îndatorare externă, fonduri europene și consum – iar fiecare „și-a arătat limitele”, ceea ce face ca finalul PNRR să fie un punct de inflexiune pentru finanțarea publică și pentru ritmul investițiilor. De ce contează finalul PNRR: dispariția unei surse „excepționale” de finanțare În analiza sa, Predoiu notează că fondurile europene au fost frânate de capacitate administrativă redusă, birocrație și, în unele cazuri, corupție, iar în cazul PNRR accesarea banilor a venit la pachet cu reforme structurale „dificile”, pe care administrația nu le-a finalizat. În acest context, el afirmă că România „a pierdut anul trecut miliarde de euro” și că „alte câteva miliarde” rămân expuse riscului de a fi pierdute, în condițiile în care reformele asumate nu au fost implementate integral. În plus, subliniază că în august 2026 PNRR se încheie, ceea ce înseamnă că această sursă de finanțare nu va mai fi disponibilă. Ce nu mai funcționează în vechiul model: datorie, fonduri UE, consum pe importuri Predoiu descrie îndatorarea externă drept un pilon care a finanțat în principal creșteri de cheltuieli salariale și de asistență socială, dar și investiții în infrastructură cu impact mai ales local sau regional, inclusiv prin Programul „Anghel Saligny”. El susține că o parte importantă din resurse ar fi trebuit orientată către domenii cu „efect de multiplicare ridicat”, precum „industriile viitorului”, digitalizarea, mineralele critice, cercetarea și tehnologiile avansate. În privința consumului, acesta ar fi fost alimentat „în mare măsură prin importuri”, cu efect direct asupra deficitului comercial, pe fondul unei oferte interne care nu a ținut pasul cu cererea. Cauza invocată: „suprareglementarea și barierele birocratice” care descurajează investițiile și dezvoltarea sectorului privat. Ce propune: audit administrativ, dereglementare și un model pe 5–10 ani Predoiu pledează pentru un „audit administrativ profesionist” care să evalueze cadrul legislativ și structurile instituționale, inclusiv suprapunerile și contradicțiile dintre reglementări și măsura în care acestea devin obstacole pentru mediul economic. El estimează că o astfel de evaluare ar putea dura „unul sau doi ani”, iar implementarea ajustărilor încă „câțiva ani”. În paralel, spune că dereglementarea trebuie corelată cu reorganizarea administrației centrale și locale, pentru a obține reduceri de costuri „rațional”, fără a afecta capacitatea instituțională. Pe partea de creștere, Predoiu insistă că scăderea deficitului nu garantează relansarea economică și că este nevoie de acțiune „la ambele capete” ale problemei: reduceri de costuri, dar și măsuri de stimulare economică. În acest cadru, el cere un program „ambițios” de atragere a investițiilor străine, inclusiv din state partenere strategice și din regiunea Golfului, unde „sunt multe lichidități care își caută plasamentul”. Miza politică: fără relansare, consolidarea fiscală rămâne insuficientă Predoiu susține că România are nevoie de un consens politic larg pentru un model economic aplicat consecvent „cel puțin 5–10 ani”, comparabil cu consensul pentru aderarea la NATO și UE. În lipsa unei relansări economice rapide, avertizează el, susținerea politică pentru un guvern poate deveni fragilă, iar întrebarea centrală rămâne: după reducerea deficitului, ce urmează – doar consolidare fiscală sau un model care să repornească economia și să genereze creștere sustenabilă? Analiza integrală la care face referire Antena 3 este publicată pe blogul personal al lui Cătălin Predoiu, aici: predoiupolitica.ro . [...]
România a intrat oficial în recesiune, iar 2027 cu creștere zero apare doar ca scenariu optimist , potrivit unei analize publicate de Economica , care îl citează pe Adrian Codîrlașu , președintele CFA România. Mesajul central: spațiul de manevră al politicilor publice este tot mai îngust, iar ajustarea deficitelor riscă să se facă prin inflație. Codîrlașu spune că anul 2026 ar putea fi „caracterizat prin minus la creștere economică”, iar scăderea din trimestrul I este greu de recuperat. În opinia sa, soluțiile de tip „tipărire de bani” sau stimulente finanțate fără acoperire nu mai funcționează, pentru că România ar fi în al treilea an în care astfel de bani „s-au dus în inflație”, după 2024 și 2025. Datele INS confirmă contracția din T1 2026 Conform datelor provizorii ale Institutului Național de Statistică (INS) , economia a scăzut în primele trei luni din 2026 față de aceeași perioadă din 2025: -1,2% pe serie brută -1,1% pe serie ajustată sezonier INS estimează PIB-ul trimestrului I 2026 (date ajustate sezonier) la 499,738 miliarde lei în prețuri curente, în scădere reală cu 1,1% față de trimestrul I 2025. Pe serie brută, PIB-ul trimestrului I 2026 este estimat la 405,907 miliarde lei în prețuri curente, cu o scădere reală de 1,2% . De ce contează: deficitele mari și riscul „închiderii” prin inflație Economistul avertizează că deficitele mari ale statului „nu se pot închide decât prin inflație” și că, într-un context de stagflație (combinație între stagnare economică și inflație ridicată), politica monetară a BNR nu mai poate ajuta la „calculele bugetare” ale guvernului. În același timp, Codîrlașu compară situația cu zona euro, unde Banca Centrală Europeană și-a permis o majorare a dobânzii de referință cu 0,25 puncte procentuale pentru a tempera inflația, în timp ce BNR „nu își permite” o majorare a dobânzii de politică monetară, deoarece aceasta „s-ar duce direct în inflație” (în formularea din analiză). Ce ar mai putea susține economia: fondurile europene și investițiile în energie În evaluarea sa, singurul motor de creștere rămas vizibil sunt fondurile europene , pe care le descrie drept singurele capabile să genereze investiții în acest moment. Un alt punct este energia: Codîrlașu afirmă că România are „cea mai scumpă energie din Uniunea Europeană”, pe fondul unui monopol deținut de stat, și că investițiile în proiecte energetice ar diversifica piața. 2027: „stagnarea e tot ce putem spera” În acest context, Codîrlașu indică drept scenariu favorabil pentru anul viitor ieșirea din scădere, dar fără avans economic: „În aceste condiții, abia anul viitor dacă vom avea o creștere economică de 0% și să scăpăm de minus pe economie.” Pentru companii, semnalul principal este că 2026 se conturează ca an de cerere mai slabă și presiune pe costuri, iar pentru autorități miza devine limitarea cheltuielilor fără acoperire, într-un cadru în care inflația rămâne canalul prin care se pot „corecta” dezechilibrele, cu efecte directe asupra puterii de cumpărare și a costurilor de finanțare. [...]
Documentele indică un lanț de aprobare care a generat obligații bugetare majore , inclusiv costuri de ordinul miliardelor de lei, printr-un mecanism în care decizia finală privind achizițiile de vaccinuri anti-COVID era concentrată la nivelul premierului, potrivit Mediafax , care citează documente obținute de G4Media de la Secretariatul General al Guvernului (SGG). Miza economică a acestor documente este dublă: pe de o parte, ele descriu cum România a ajuns să își asume cantități fixe în cadrul mecanismului european de achiziție centralizată; pe de altă parte, arată cum o fereastră de renegociere în 2023 a fost ratată, ceea ce a lăsat statul în condițiile inițiale ale contractului cu Pfizer și a dus la un litigiu la Bruxelles, pierdut de România, cu despăgubiri de aproape 600 de milioane de euro (aprox. 3,0 miliarde lei), conform aceleiași surse. Cum se lua decizia de cumpărare: 5 zile pentru „opt-out”, dar aprobări în aceeași zi În iunie 2020, Comisia Europeană a creat un mecanism de achiziție centralizată pentru vaccinuri, în care statelor li se alocau cote pro-rata (România: 4,26%). Odată lansată o ofertă, statele aveau la dispoziție cinci zile să refuze (opțiunea de „opt-out”); dacă acceptau, trebuiau să cumpere întreaga cantitate alocată, nu mai puțin. Documentele descriu un traseu instituțional în care informația tehnică era colectată de reprezentantul României în Comitetul European de Vaccinare, ajungea la CNCAV (Comitetul Național de Coordonare a Activităților privind Vaccinarea), iar apoi la Cabinetul premierului. Decizia efectivă de achiziție era consemnată prin rezoluții de tip „Da”/„De acord”, semnate și ștampilate, uneori în aceeași zi, fără a se aștepta expirarea termenului de cinci zile. Ulterior, aprobarea era transmisă prin SGG către CNCAV și mai departe către ministrul Sănătății, în calitate de ordonator de credite, pentru semnarea „formularelor de comandă” către Comisia Europeană. Renegocierea din 2023: două variante, ambele cu impact bugetar, dar fără decizie în termen Un al doilea set de documente, din corespondența din 2023, vizează contractul pentru 39 de milioane de vaccinuri Pfizer, destinat anilor 2022–2023, semnat în mai 2021. În decembrie 2022, pe fondul ameliorării situației epidemiologice, Comisia Europeană a început negocieri cu Pfizer, finalizate la 24 mai 2023 prin „ Amendamentul 5 ”. Conform documentelor citate, statele care acceptau amendamentul primeau cantități mai mici, eșalonate pe patru ani, dar plăteau la jumătate de preț dozele pe care nu le mai doreau. Termenul-limită de acceptare sau refuz era 24 mai 2023; în lipsa acceptării, statele rămâneau obligate la cantitățile inițiale. Într-o informare din 9 mai 2023 către premierul Nicolae Ciucă, ministrul Sănătății de atunci, Alexandru Rafila, a cerut alegerea uneia dintre două opțiuni pentru România, potrivit documentelor: acceptarea Amendamentului 5, cu un „efort bugetar de puțin peste 1 miliard de lei”, din care „aproape 300 de milioane” plătibili în patru ani; refuzul Amendamentului 5, caz în care România ar fi urmat să plătească „imediat aproape 1,9 miliarde de lei”. Documentele arată că premierul a cerut analiză și aviz juridic, însă nu a luat o decizie, iar un răspuns de la Ministerul Finanțelor a venit abia în septembrie, după expirarea termenului. În consecință, România a rămas în condițiile contractului inițial, nu a plătit, iar Pfizer a deschis proces la Bruxelles, pe care statul român l-a pierdut, potrivit relatării. Reacția lui Vlad Voiculescu : decizia la Guvern, implementarea la Ministerul Sănătății Fostul ministru al Sănătății Vlad Voiculescu susține că „lanțul de decizie a fost la nivelul Guvernului, nu al Ministerului Sănătății” și că ministrul a fost „complet exclus din circuitul informațional și din cel de decizie”. El descrie un flux în care propunerea venea din zona CNCAV, decizia era consemnată de premier, iar apoi implementarea era făcută în baza acestei decizii. În același context, Voiculescu afirmă că a refuzat să semneze documente despre care spune că nu fusese informat și că a dus subiectul în ședința de guvern prin memorandumuri. De ce contează economic Dincolo de disputa politică, documentele descrise conturează un risc de guvernanță cu efect direct asupra bugetului: decizii rapide de angajare a statului în contracte rigide, urmate de întârzieri în luarea unor decizii de renegociere cu termene-limită, într-un cadru în care costurile alternative erau cuantificate în miliarde de lei. În lipsa unor clarificări suplimentare în documentele citate, rămâne neprecizat ce mecanisme interne de control au funcționat (sau nu) pentru a asigura decizii în termen și asumarea explicită a impactului bugetar. [...]
Rusia discută tot mai des despre „militarizarea” economiei, iar riscul pentru populație și companii este o redistribuire forțată a resurselor către război , potrivit unui episod video publicat de Meduza , în care jurnalistul Vladislav Gorin îl intervievează pe economistul Serghei Aleksașenko (cercetător senior la centrul analitic NEST). Ce teme economice sunt puse pe masă Materialul pornește de la mai multe subiecte cu potențial impact direct asupra economiei și finanțelor personale în Rusia: un document prezentat drept „notă analitică a Sberbank ”, publicat de hackeri, care ar descrie posibile scenarii de încheiere a războiului la scară largă dintre Rusia și Ucraina; întrebarea dacă loviturile forțelor ucrainene asupra Ozon și Wildberries ar putea declanșa o criză a sistemului bancar; posibilitatea unei înghețări a depozitelor și ce ar însemna asta pentru economiile populației; ideea de „militarizare” a economiei și opțiuni de protejare a finanțelor personale, discutate în cadrul interviului. De ce contează: semnal de risc pentru stabilitatea financiară internă Dincolo de dezbaterea politică, miza economică sugerată de discuție este una de stabilitate: dacă presiunea războiului împinge statul spre măsuri excepționale, efectele se pot vedea în funcționarea piețelor, în sectorul bancar și în accesul populației la propriile economii. Meduza nu publică în pagina episodului concluzii sau date care să confirme autenticitatea documentului atribuit Sberbank și nici nu oferă o evaluare factuală a probabilității scenariilor discutate; materialul este prezentat ca o conversație explicativă cu un economist, pe teme de risc și posibile evoluții. Contextul imediat al discuției Episodul (52 de minute) este publicat la 26 august 2026 și leagă explicit discuția despre „mobilizarea” economiei de trei teme: documentul atribuit Sberbank apărut în spațiul public, vulnerabilități legate de mari platforme de comerț online (Ozon și Wildberries) și întrebarea dacă populația ar trebui să se teamă de măsuri precum înghețarea depozitelor. În lipsa unor detalii suplimentare în textul paginii, rămâne de urmărit dacă autoritățile ruse sau instituțiile financiare vizate vor reacționa public la documentul invocat și la scenariile discutate. [...]
Via Transilvanica poate deveni o sursă de venit pentru satele de pe traseu , prin servicii precum cazare, transport, gastronomie și activități dedicate drumeților, potrivit G4Media . Ideea centrală: traseul turistic nu ar funcționa doar ca atracție de timp liber, ci ca infrastructură economică pentru comunități rurale, cu potențial de a susține mici afaceri locale și de a reduce presiunea plecării oamenilor din sate. În material este citată Manuela Iftimoaei , de la Fundația „Alături de Voi” România, care descrie cum cererea drumeților se mută dincolo de simpla parcurgere a traseului, către „experiențe inedite” care implică servicii și produse locale. Ce tip de economie locală poate genera traseul Publicația indică mai multe zone în care comunitățile pot monetiza fluxul de turiști, în special prin servicii cu valoare adăugată: cazare în localitățile de pe traseu; transport și logistică pentru drumeți; servicii dedicate drumeților; gastronomie locală. Miza economică, așa cum este prezentată, ține de faptul că aceste activități pot aduce venituri recurente în sate și pot susține inițiative care „țin oamenii în comunitățile lor”. De ce contează pentru mediul de afaceri rural În logica articolului, Via Transilvanica funcționează ca un „coridor” care poate distribui cerere către multe localități, nu doar către câteva destinații consacrate. Asta deschide spațiu pentru microîntreprinderi și afaceri de familie, în special în domenii unde barierele de intrare sunt mai mici (cazare, mâncare, servicii). Materialul nu oferă cifre privind venituri, investiții sau număr de turiști, astfel că dimensiunea exactă a impactului economic rămâne neprecizată în sursă. [...]
Șefa BCE cere reducerea barierelor din piața unică, pe fondul pierderii avantajelor competitive ale Europei , potrivit Economica , care citează o intervenție a Christinei Lagarde la o conferință din cadrul Forumului Economic Mondial . Mesajul are o miză economică directă: modelul de creștere al Europei din perioada postbelică, bazat pe comerț global în expansiune, energie ieftină și o ordine internațională stabilă, „se clatină”, iar companiile europene resimt tot mai puternic presiunea concurenței și a costurilor. În evaluarea prezentată, Lagarde a indicat că China a urcat în lanțul de valori și concurează acum direct zona euro în aproximativ 40% dintre sectoarele în care Europa avea un avantaj comparativ, față de 25% la începutul secolului. În același timp, energia ieftină nu mai este un atu: industriile mari consumatoare de electricitate din UE plătesc, în medie, de peste două ori mai mult pentru electricitate decât în Statele Unite și cu circa 50% mai mult decât în China. Comerț mai restrictiv și lanțuri de aprovizionare mai vulnerabile Lagarde a mai arătat că mediul extern s-a înăsprit, pe fondul unui val de măsuri care limitează comerțul: la nivel mondial au fost introduse peste 2.500 de astfel de măsuri doar anul trecut. În paralel, tensiunile geopolitice scot la suprafață dependențe și blocaje în lanțurile de aprovizionare, ceea ce complică planificarea și crește riscurile pentru industrie. Pariul BCE: piața internă ca motor de creștere În acest context, președinta BCE a susținut că răspunsul este valorificarea uneia dintre principalele forțe ale Europei: piața internă, cu 27 de state membre și aproximativ 450 de milioane de consumatori. Potrivit acesteia, cererea internă este principalul motor de creștere al zonei euro, iar eliminarea barierelor care frânează extinderea companiilor ar trebui să sprijine capacitatea Europei de a crește într-un mediu global mai dificil. [...]
