Știri
Știri din categoria Diverse
România a produs 1,594 miliarde de litri de bere în 2025 și a urcat pe locul 9 în UE, un nivel care o plasează în liga producătorilor relevanți din regiune, într-o piață europeană care a ajuns la 34,4 miliarde de litri, potrivit Digi24, pe baza datelor Eurostat.
Din totalul produs în România, 1,491 miliarde de litri au fost bere cu peste 0,5% alcool, iar segmentul de bere cu conținut scăzut de alcool (sub 0,5%) și bere fără alcool a însumat 103,954 milioane de litri. La nivelul UE, berea cu peste 0,5% alcool a reprezentat 32,3 miliarde de litri, iar cea cu conținut scăzut sau fără alcool – 2,1 miliarde de litri, conform datelor citate de Agerpres din Eurostat.
Germania a rămas liderul detașat al producției de bere din Uniunea Europeană în 2025, cu 7,4 miliarde de litri, echivalentul a 21,6% din producția vândută a UE. Următoarele poziții au fost ocupate de:
Pe locurile următoare s-au situat Belgia (1,992 miliarde litri), Cehia (1,922 miliarde litri), Italia (1,725 miliarde litri) și România (1,594 miliarde litri).
Locul 9 în UE indică o capacitate industrială semnificativă într-un sector alimentar cu volum mare și concurență ridicată, în condițiile în care producția este concentrată în câteva piețe mari. În același timp, structura producției interne arată că berea „clasică” (peste 0,5% alcool) rămâne dominantă, în timp ce segmentul cu alcool redus și fără alcool are o pondere mai mică, dar cuantificabilă în totalul anual.
Recomandate
Noua „bancă NATO” pentru finanțarea apărării a strâns doar 5 miliarde de euro din ținta de 100 de miliarde , iar ezitarea marilor economii pune sub semnul întrebării capacitatea instituției de a obține finanțare ieftină pe piețe, potrivit Știrile Pro TV , care citează Reuters via News.ro. Inițiativa, denumită Defence, Security and Resilience Bank (DSRB) , este susținută de Canada și alte opt state, inclusiv România, și încearcă să atragă marile economii înaintea semnării acordului de constituire din această toamnă. Până în august, DSRB a obținut angajamente de aproximativ 5 miliarde de euro, mult sub obiectivul de 100 de miliarde de euro pe care intenționează să le mobilizeze. Miza este una de cost al finanțării: fără participarea unor state mari, proiectul riscă să nu atingă un rating de credit AAA (cel mai bun nivel), esențial pentru a se împrumuta la dobânzi foarte mici și, la rândul său, să ofere credite avantajoase. De ce contează absența statelor mari Germania, Marea Britanie și alte state din G7 nu s-au alăturat până acum inițiativei. Potrivit persoanelor implicate în discuții, potențialii membri au ridicat mai multe probleme, inclusiv: nivelul contribuțiilor financiare cerute; guvernanța viitoarei instituții; riscul de suprapunere cu mecanisme de finanțare deja existente. În discuții, țărilor mari li s-ar fi solicitat contribuții inițiale de aproximativ 1 miliard de euro. O altă întrebare este dacă DSRB va putea oferi, în practică, finanțări mai ieftine decât cele pe care guvernele cu ratinguri ridicate le obțin deja direct de pe piețe. Ce ar finanța banca și cine o susține acum Banca ar urma să aibă sediul în Canada și intenționează să acorde împrumuturi guvernelor și companiilor pentru proiecte de apărare, dar și să ofere garanții creditorilor care finanțează firme mai mici din industrie. Planul prevede: aproximativ 20 de miliarde de euro capital vărsat de state; încă 80 de miliarde de euro care să poată fi mobilizate la nevoie. În prezent, proiectul este susținut de Canada, Albania, Belgia, Grecia, Letonia, Luxemburg, România, Turcia și Ucraina. Suprapuneri cu alte programe și încercarea de a atrage Marea Britanie Inițiativa se suprapune parțial cu programul SAFE al Uniunii Europene , în valoare de 150 de miliarde de euro, și cu Multilateral Defence Mechanism, dezvoltat de Marea Britanie împreună cu Olanda, Finlanda și Polonia pentru achiziții comune. Fondatorul DSRB, Rob Murray, susține însă că banca ar fi o instituție permanentă și ar putea funcționa alături de aceste programe. Canada încearcă să atragă în special Marea Britanie. Premierul britanic Andy Burnham a discutat proiectul cu premierul canadian Mark Carney, iar ministrul britanic al Apărării, Wes Streeting, l-a descris drept un mecanism „foarte interesant și inovator”. Germania, la rândul său, continuă să analizeze proiectul, după ce a participat la discuții ca observator, iar Japonia nu a luat încă o decizie. Separat, aproximativ 12 bănci, inclusiv JPMorgan și Deutsche Bank, au furnizat circa 10 milioane de dolari (aprox. 45 milioane lei) în finanțare sau servicii pentru pregătirea DSRB. Canada este pregătită să lanseze instituția și cu actualul grup de state, însă atragerea unor guverne cu o capacitate financiară mai mare rămâne esențială pentru ambiția de a mobiliza sumele vizate și de a reduce costul finanțării. [...]
Kievul încearcă să accelereze finanțarea externă pentru apărare și să o lege de un plan de război cu obiective și termene, pe fondul unui deficit bugetar major al armatei, potrivit Digi24 . Noul ministru al apărării, Evgheni Hmara , spune că va prezenta partenerilor occidentali o „viziune clară” despre ce rezultate trebuie obținute și în ce intervale, în timp ce guvernul ucrainean caută să primească mai rapid o parte din fondurile promise de Uniunea Europeană . Miza este una operațională și financiară: Ucraina depinde „în mare măsură” de asistența externă pentru a susține efortul de război, iar bugetul apărării are un deficit de 23 de miliarde de euro. În acest context, UE s-a angajat să contribuie cu 90 de miliarde de euro până la finalul lui 2027, conform informațiilor atribuite de Digi24 agențiilor Agerpres și Reuters. Ce cere Kievul: bani mai devreme și contribuții mai mari Hmara a declarat că va încerca să aducă mai devreme o parte din împrumutul de 45 de miliarde de euro planificat pentru anul viitor și că va face lobby atât pe lângă aliați, cât și pe lângă state care nu au donat până acum, pentru creșterea contribuțiilor. În declarațiile sale, ministrul a conturat și formatul în care Kievul vrea să își prezinte solicitările: „Ucraina le va prezenta partenerilor o viziune clară şi un plan clar: cu ce sarcini se confruntă forţele de apărare, ce proiecte sunt necesare pentru asta, ce rezultate trebuie obţinute şi în ce termene.” Separat, articolul notează că UE a rezervat pentru Ucraina 45 de miliarde de dolari anual în 2026 și 2027, ceea ce ar permite direcționarea către apărare a unor sume record. Totuși, președintele Volodimir Zelenski a spus săptămâna trecută că, în prima jumătate a anului, Kievul a cheltuit deja peste nivelul prevăzut. Presiune internă și schimbări la vârful armatei Hmara a preluat mandatul luna trecută, după demiterea predecesorului său, Mihailo Fedorov, o decizie a lui Zelenski care a declanșat proteste „neobișnuite pe timp de război”, potrivit materialului. Reacția publică a fost urmată de schimbarea comandantului armatei: generalul Oleksandr Sîrskii a fost înlocuit cu generalul Mihailo Drapatii. Noul ministru, fost comandant al forțelor speciale responsabil de atacuri în adâncimea teritoriului rus, afirmă că are o „viziune comună” cu noul șef al armatei și că militarii din teren „văd cel mai bine ce trebuie schimbat”. Nevoi critice pe front: efective, apărare antiaeriană și interceptoare În plan operațional, Kievul încearcă să preia inițiativa prin intensificarea loviturilor cu drone la mare distanță asupra infrastructurii petroliere, uzinelor militare și logisticii ruse. În același timp, Ucraina se confruntă cu „o insuficiență critică” a efectivelor și a apărării antiaeriene, în condițiile intensificării atacurilor aeriene ruse asupra orașelor. Hmara a mai spus că Ucraina a testat patru rachete interceptoare care ar putea doborî drone rusești cu reacție folosite tot mai des, iar obiectivul ar fi producerea a mii de astfel de arme defensive. Articolul menționează și că Kievul a fost atacat patru zile la rând de roiuri de drone foarte rapide, cu victime civile și pagube materiale. [...]
România a înăsprit pedepsele penale pentru eludarea sancțiunilor impuse Rusiei , pe fondul creșterii riscurilor de securitate generate de războiul din Ucraina și al frecvenței mai mari a incidentelor, a declarat ministrul interimar al Afacerilor Externe, Oana Ţoiu , la Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române, potrivit Digi24 . În același discurs, Ţoiu a spus că în România au avut loc „cele mai multe incursiuni cu drone” de pe întreg flancul estic al NATO și că autoritățile au decis măsuri în raport cu „frecvența lor crescută” și cu „efectele negative” ale războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei. Ce schimbare legislativă invocă MAE Ministrul interimar a indicat o modificare introdusă „în ultimul an” în Codul penal : pedepse mai dure, inclusiv cu închisoarea, pentru cei care „se organizează să eludeze sancțiunile impuse Federației Ruse”. În material nu sunt detaliate articolele vizate sau nivelul pedepselor, iar declarația nu include un calendar pentru alte modificări. „România a introdus în ultimul an în Codul penal pedepse mai dure, pedepse cu închisoarea, pentru cei care se organizează să eludeze sancţiunile impuse Federaţiei Ruse”, a precizat Oana Ţoiu. Context: securitate, relația SUA–UE și agenda economică Ţoiu a susținut că România nu trebuie să aleagă între relația cu SUA și cea cu Uniunea Europeană, menționând că „cea mai importantă relație economică din lume” este între SUA și UE. Totodată, a amintit că peste 70% din schimburile comerciale ale României sunt din piața unică europeană și a calificat drept improbabilă susținerea unor reguli care ar fragmenta această piață. Ministrul interimar a mai vorbit despre aderarea României la OCDE, pe care a numit-o un obiectiv principal al diplomației române în acest an, afirmând că România este „pe primul loc” între statele aflate în proces de aderare și că a finalizat „din perspectivă tehnică” reformele necesare. Reuniunea Anuală a Diplomaţiei Române continuă marți, în prima parte a zilei, la Palatul Cotroceni și apoi la Guvern. [...]
Serviciile de informații americane se tem de o escaladare a „războiului hibrid” al Rusiei în Europa , cu potențial direct asupra securității și funcționării infrastructurii critice, într-un moment în care sprijinul european pentru Ucraina rămâne vulnerabil la presiuni politice și operaționale, potrivit Digi24 , care citează o analiză din Foreign Policy . În logica prezentată, Kremlinul ar fi trecut la un „plan C” după ce două direcții nu au livrat rezultatul urmărit: înfrângerea Ucrainei prin luptă directă și obținerea unei păci în condițiile Moscovei prin presiune politică asupra Kievului. Noua miză ar fi subminarea coeziunii occidentale prin acțiuni ostile pe teritoriul european, menite să erodeze sprijinul pentru Ucraina și să amplifice tensiunile interne din statele UE. Ce tip de incidente sunt invocate și de ce contează operațional Articolul trece în revistă o serie de episoade din prima jumătate a lunii august, prezentate ca parte a unui tablou mai larg de acțiuni ostile asociate Rusiei: în Germania, o dronă cu explozibili ar fi atacat un avion cargo ucrainean la Leipzig, fără să explodeze; autoritățile ar fi dejucat și o tentativă de asasinare vizând directorul general al unei companii importante producătoare de drone; lângă Roma, o explozie ar fi distrus o fabrică de muniție care aproviziona trupele din Ucraina; un alt incident similar este menționat în Bulgaria, unde proprietarul unei fabrici ar fi devenit țintă pentru serviciile de securitate ruse; în România, un avion de vânătoare spaniol aflat în misiune NATO de poliție aeriană ar fi doborât o dronă intrată în spațiul aerian românesc dinspre Republica Moldova; un purtător de cuvânt NATO a spus că drona a fost „probabil” de origine rusească. Separat de aceste episoade, sunt menționate și acțiuni precum tăierea de cabluri subacvatice, bruiaj GPS și recrutarea online de cetățeni străini pentru sabotaj. Din perspectivă operațională, astfel de tactici pot ridica costurile de securitate pentru companii și autorități și pot afecta lanțuri de aprovizionare sensibile (de la muniție la tehnologie cu utilizare militară), fără a trece neapărat pragul unui conflict convențional. Miza politică: presiune pe guverne și pe sprijinul pentru Ucraina Analiza citată sugerează că Moscova ar putea amplifica efectele unor atacuri prin dezinformare, inclusiv prin alimentarea temerilor legate de migrație și prin accentuarea percepției de incompetență a guvernelor europene. În acest context, sunt menționate partide eurosceptice precum Alternativa pentru Germania (AfD) și Adunarea Națională (RN) din Franța, despre care se afirmă că au primit sprijin din partea Rusiei și se opun ajutorului pentru Ucraina. Este invocat și un atac recent asupra paradei Pride de la Berlin (un mort și 29 de răniți), despre care se spune că ar fi ajutat AfD să crească în sondaje înaintea alegerilor din septembrie. Ce ar putea urma: de la sabotaj la testarea NATO Potrivit materialului, serviciile de informații din SUA sunt îngrijorate că Rusia s-ar putea pregăti pentru o operațiune de destabilizare a alianței occidentale, iar una dintre opțiunile discutate ar fi o incursiune într-un teritoriu NATO greu de apărat, precum arhipelagul norvegian Svalbard. Textul notează, totodată, că statele membre ar fi dat puține semne că ar fi dispuse să recurgă la articolul 5 (apărare colectivă) în cazul unui atac, pe fondul disputelor europene despre sprijinul pentru Ucraina și al faptului că atenția președintelui american Donald Trump ar fi distrasă de războiul contra Iranului. În această logică, pe măsură ce șansele Rusiei de a obține o victorie pe front scad, Kremlinul ar putea considera că are „mai puțin de pierdut” prin intensificarea presiunii în Europa. [...]
Reluarea loviturilor SUA în Strâmtoarea Ormuz ridică din nou riscul de blocaj pe ruta petrolului , după ce Washingtonul a atacat ținte iraniene pe insula Larak , iar Teheranul a ripostat lovind baze americane din Iordania și revendicând doborârea unei drone, potrivit Digi24 . Loviturile americane au vizat „două lansatoare iraniene” pe insula Larak, aflată în cea mai îngustă porțiune a Strâmtorii Ormuz, a declarat purtătorul de cuvânt al Comandamentului militar american pentru Orientul Mijlociu (Centcom), Tim Hawkins, într-un comunicat transmis agenției AFP și preluat de France Info. Centcom susține că atacul a venit după ce forțe ale Gărzilor Revoluției Islamice (IRGC) ar fi fost observate pregătindu-se să lanseze rachete „încărcate cu mine marine” în strâmtoare. Conform agenției iraniene Tasnim, atacul s-a soldat cu doi morți și doi răniți. Riposta Teheranului și escaladarea pe mare După avertismente privind „represalii”, IRGC a anunțat că a atacat instalații ale armatei americane pe două baze aeriene din Iordania, iar mesajul transmis prin mass-media de stat iraniene a fost că orice act de ostilitate va primi un răspuns „și mai puternic”. Separat, IRGC a afirmat că a doborât o dronă americană MQ-9 Reaper deasupra Strâmtorii Ormuz, informație relatată de Al Jazeera . Agențiile iraniene Fars și Mehr au citat o declarație a IRGC potrivit căreia apărarea antiaeriană ar fi interceptat o dronă „cu rază lungă de acțiune”, care ar fi căzut ulterior în Golful Persic. De ce contează: Ormuz, punctul critic pentru transportul de petrol Strâmtoarea Ormuz este descrisă ca o rută maritimă vitală, prin care, înainte de război, tranzita o cincime din hidrocarburile mondiale. În acest context, intensificarea ostilităților în jurul strâmtorii reaprinde riscul de perturbare a traficului maritim, inclusiv prin folosirea minelor navale. Armata americană și-a justificat atacurile invocând prevenirea lansării de mine și a susținut că a „finalizat deminarea rutelor maritime internaționale”, în timp ce Teheranul ar bloca accesul în strâmtoare, iar SUA ar impune un blocaj asupra porturilor iraniene, potrivit informațiilor din articol. Incidentul cu petrolierul: mine și reguli impuse de Iran Iranul a transmis că o navă a lovit mine în timpul unei tentative „ilegale” de a traversa Strâmtoarea Ormuz, ceea ce a provocat un incendiu la bord. Marina Gărzilor Revoluției a afirmat, pentru agenția oficială IRNA, că un „petrolier de mari dimensiuni” a fost „complet imobilizat” după ce ar fi lovit două mine navale. Teheranul nu a dezvăluit identitatea navei și nici detalii despre echipaj. IRGC a avertizat că alte nave care încalcă regulile sale de securitate „se vor confrunta cu aceeași soartă” și a susținut că respectarea reglementărilor stabilite de Iran pentru trecerea prin strâmtoare este obligatorie. Mesajul politic de la Teheran Președintele Iranului, Masoud Pezeshkian , a declarat că Teheranul „nu caută războiul”, dar că „nu va rămâne niciodată pasiv în fața vreunei agresiuni”. Potrivit agenției Fars, el a spus că Iranul va da un „răspuns decisiv” în cazul unui atac și a avertizat că instabilitatea din regiune „nu este în interesul niciunei țări”. În paralel, articolul notează că Donald Trump a distribuit pe Truth Social un videoclip generat de inteligență artificială care arată bombardarea insulei Kharg, un punct descris drept nod economic vital înainte de război, deoarece gestiona majoritatea exporturilor de petrol ale Iranului. [...]
Escaladarea militară în Arctica ridică riscul de incidente care pot afecta rutele și investițiile din nord , pe fondul intensificării prezenței NATO în regiune, potrivit Digi24 , care relatează declarațiile ministrului rus de Externe, Serghei Lavrov . Lavrov susține, într-un articol publicat luni, că activitatea NATO în zona arctică reprezintă „o amenințare directă” la adresa securității Rusiei și avertizează asupra creșterii riscului de incidente care ar putea declanșa o confruntare armată, cu „consecințe potențial catastrofale”. Textul este publicat de Ministerul Afacerilor Externe al Rusiei. Ce a schimbat NATO în regiune În februarie, NATO a lansat o misiune denumită „ Arctic Sentry ”, menită să consolideze prezența alianței în extremul nord. Contextul invocat este creșterea tensiunilor cu Rusia după războiul declanșat de Moscova împotriva Ucrainei, iar materialul citat de Digi24 menționează și demersurile președintelui american Donald Trump de a achiziționa Groenlanda, informații relatate de Reuters și preluate de News.ro. Rusia a protestat anterior față de „Arctic Sentry”, iar Lavrov califică exercițiile militare ale NATO din regiune drept „agresive”. „O astfel de activitate militară în Extremul Nord reprezintă amenințări directe la adresa securității Rusiei. Riscul unor incidente care ar putea declanșa o confruntare armată, cu consecințe potențial catastrofale, este în creștere.” De ce contează: miză operațională și economică în nord Arctica este prezentată de Moscova drept o zonă de interes strategic, unde Rusia are o flotă ce include submarine cu armament nuclear. Tot acolo, Rusia dezvoltă o rută maritimă pentru conectarea cu țările asiatice — un element cu relevanță economică și logistică, în condițiile în care orice deteriorare a securității poate complica planificarea și operarea transportului în regiune. În paralel, Rusia are „cea mai mare prezență militară și cea mai extinsă infrastructură militară” în Arctica, iar China și-a intensificat activitatea în ultimii ani într-o zonă descrisă ca bogată în resurse minerale, în principal în parteneriat cu Moscova. Reacții și consolidări pe flancul nordic Norvegia, vecină a Rusiei și stat membru NATO, a extins în această lună o brigadă militară recent înființată, cu sediul în Arctica, ca parte a măsurilor de consolidare a apărării după războiul început în 2022. Moscova a respins anterior acuzațiile potrivit cărora ar reprezenta o amenințare pentru NATO. [...]
