CAT$800.62-7.43%

Povestea „Ghost Murmur” ridică semne de întrebare despre limitele reale ale tehnologiei de supraveghere și despre cât de mult dintr-o operațiune de salvare poate fi susținut, în mod verificabil, de știință, potrivit digi24.ro. Miza nu e doar spectaculozitatea relatării, ci implicația practică: dacă un serviciu de informații poate detecta „dovezi de viață” la distanțe mari, asta schimbă atât operațiunile militare, cât și discuția despre capabilități și control.

În relatarea preluată de Digi24, un colonel din Forțele Aeriene ale SUA, membru al echipajului unui avion F-15E Strike Eagle doborât în Iran, s-ar fi ascuns timp de două zile în munți, folosind doar intermitent o baliză personală de tip „vino și ia-mă”, de teama monitorizării iraniene. Elementul neobișnuit al operațiunii „Epic Fury” ar fi fost localizarea sa prin detectarea bătăilor inimii, cu un „instrument” atribuit CIA, numit „Ghost Murmur”.

Ce se susține că ar fi făcut „Ghost Murmur”

Conform materialului, tehnologia ar fi permis identificarea bătăilor inimii colonelului într-un relief dificil, într-o zonă în care erau mobilizate și forțe ale Gărzii Revoluționare Islamice (IRGC), ceea ce ar fi însemnat „multiple bătăi de inimă” și un zgomot de fond ridicat. Dispozitivul ar fi filtrat interferențele și ar fi indicat o locație suficient de precisă pentru declanșarea intervenției.

În text apare și o distanță: la prima vedere, „Ghost Murmur” ar fi localizat bătăile inimii de la 65 de kilometri, un detaliu care devine central pentru evaluarea plauzibilității.

Unde apar îndoielile: fizica și cercetarea publică

Materialul notează că existența și funcționarea exactă a „Ghost Murmur” nu sunt confirmate oficial: surse din comunitatea de informații nu ar fi confirmat și nici infirmat. În același timp, sunt invocate explicații tehnice despre o posibilă bază în „magnetometrie cuantică” (măsurarea extrem de precisă a câmpurilor magnetice), combinată cu inteligență artificială pentru eliminarea zgomotului de mediu.

Totuși, Scientific American este citată cu o poziție critică: ideea unui astfel de instrument „nu are suport” în cercetările verificate public („peer-reviewed”), chiar și cu ajutorul inteligenței artificiale. Revista arată că magnetometrele cuantice există și pot detecta semnale cardiace, dar câmpul magnetic al inimii este foarte slab. În aceeași linie, profesorul John Wikswo (Universitatea Vanderbilt) este citat spunând că, la nivelul toracelui, la circa zece centimetri de sursă, semnalul este abia detectabil — ceea ce face ca o detecție la zeci de kilometri să pară, în termeni științifici, improbabilă.

Ce a spus CIA și ce rămâne neclar

Directorul CIA, John Ratcliffe, a făcut aluzie la folosirea unor „tehnologii sofisticate” într-o conferință de presă, comparând misiunea cu „căutarea unui singur grăunte de nisip în mijlocul deșertului”.

„Am mobilizat atât agenți umani, cât și tehnologii sofisticate pe care niciun alt serviciu de informații din lume nu le deține, pentru a face față unei provocări copleșitoare, comparabilă cu căutarea unui singur grăunte de nisip în mijlocul deșertului.”

Digi24 mai consemnează că Donald Trump, întrebat de New York Post (publicația care ar fi dezvăluit prima povestea despre „Ghost Murmur”), a părut să confirme performanța sistemului, fără a oferi detalii verificabile despre mecanism.

În paralel, comunitatea de informații ar păstra tăcerea, iar o sursă din serviciile americane este citată cu o justificare generală pentru secretizare.

Context operațional: salvarea și componenta de dezinformare

Operațiunea de salvare ar fi implicat Seal Team Six, elicoptere AH-6 Little Bird și o mobilizare amplă — peste 150 de avioane și elicoptere, plus sute de militari din trupele de operațiuni speciale, potrivit textului.

Separat de „Ghost Murmur”, materialul descrie și un plan de inducere în eroare menit să convingă IRGC că aviatorul fusese deja extras. În acest context apare și Pegasus, un program de spionaj dezvoltat de o companie israeliană, despre care se afirmă că ar fi fost folosit pentru compromiterea unor telefoane și pentru răspândirea de informații false prin aplicații de mesagerie.

De ce contează

Dincolo de povestea în sine, cazul arată tensiunea dintre două realități: pe de o parte, afirmațiile despre capabilități „clasificate”, pe de altă parte, limitele explicabile prin știință publică. În lipsa confirmărilor independente și a detaliilor tehnice verificabile, „Ghost Murmur” rămâne, așa cum sugerează și materialul, la granița dintre tehnologie posibilă și narațiune greu de susținut.