Știri
Știri din categoria Bugetul de Stat
Ministrul Sănătății ia în calcul un troc cu Pfizer, în care România să primească medicamente inovative în locul dozelor de vaccin anti-Covid comandate și refuzate, pentru care statul ar datora circa 700 de milioane de euro, potrivit Adevărul. Declarațiile au fost făcute joi seară, 2 aprilie, la Antena 3 CNN, pe fondul unei decizii recente a unui tribunal din Bruxelles.
Alexandru Rogobete a spus că scenariul va fi analizat începând de săptămâna viitoare și că nu exclude o astfel de abordare, inclusiv prin discuții directe cu reprezentanții companiei.
„Nu exclud și acest scenariu de negociere”, a afirmat Rogobete, adăugând că intenționează să meargă personal la discuțiile cu reprezentanții Pfizer.
În paralel, Ministerul Sănătății discută cu Ministerul Finanțelor despre modul în care ar putea fi achitată suma stabilită de instanța belgiană. Rogobete a indicat că urmează noi întâlniri și că Finanțele pregătesc „2-3 scenarii”, cu obiectivul de a găsi o soluție cu impact cât mai redus asupra bugetului de stat, într-un interval scurt.
Litigiul vizează contractul pentru vaccinurile anti-Covid, după ce autoritățile române au refuzat să mai cumpere dozele contractate, invocând scăderea cererii. Tribunalul din Bruxelles a decis că România trebuie să preia dozele refuzate și să achite integral contractul, evaluat la aproximativ 600–700 de milioane de euro; hotărârea este executorie, dar nu definitivă și poate fi contestată.
Recomandate
Creșterea veniturilor din iunie riscă să fie „mâncată” de accelerarea cheltuielilor , care au urcat cu 13,3% față de iunie 2025, semnalând că a doua parte a anului poate pune presiune pe deficit, chiar dacă încasările au avut o lună peste așteptări, potrivit Ziarul Financiar . În iunie, veniturile bugetului consolidat au crescut cu 15,8% față de aceeași lună din 2025, peste ritmul din primele șase luni (10,3% an/an) și mult peste inflația de 10,4% menționată pentru intervalul de șase luni. Motorul a fost zona fiscală: veniturile fiscale au avansat cu 20% în iunie, în timp ce veniturile nefiscale au scăzut cu 7,8%, pe fondul unui efect de bază (în 2025 existaseră sume extraordinare din ajutoare de stat recuperate după pandemie, care nu s-au mai regăsit în 2026). Cea mai mare contribuție la saltul din iunie a venit din TVA, impozitul pe profit și fondurile europene (structurale și PNRR ). Încasările din TVA au urcat cu 36,6% (față de +25% la șase luni), cele din impozitul pe profit cu 19,4% (față de +10% la șase luni), iar accizele cu 14,7% (față de +5,9% la șase luni). Doar din TVA, plusul din iunie față de iunie 2025 a fost de 3,7 mld. lei, iar din accize de 500 mil. lei. Publicația notează însă că ritmul TVA ar urma să încetinească din august, când dispare efectul de bază al majorării TVA din august anul trecut, care încă susține comparațiile anuale din prezent. Cheltuielile accelerează: semnal de presiune pe a doua parte a anului După luni în care cheltuielile au venit cu scăderi, în iunie acestea au crescut cu 13,3% față de iunie 2025, în timp ce pe primele șase luni creșterea a fost de doar 0,8% an/an. În același timp, deficitul bugetar la șase luni este descris ca „mulțumitor”, la 2% din PIB. În interiorul cheltuielilor, două mișcări ies în evidență: Cheltuielile de personal au continuat să scadă: -4,1% în iunie (și -3,9% pe primele șase luni). Cheltuielile de capital (investițiile statului) au trecut pe plus în iunie: +21% an/an, după ce la nivelul primului semestru erau încă în scădere cu 23%. În iunie, cheltuielile de investiții (din buget și din fonduri UE) au fost cu 5,4 mld. lei peste nivelul din iunie 2025, ajungând la 15,5 mld. lei. Pe primele șase luni, investițiile (buget + fonduri europene) au totalizat 60 mld. lei, cu 10 mld. lei peste primele șase luni din 2025, adică un plus de 20%. Ce se vede în structură și la ce să ne așteptăm Execuția de la jumătatea anului arată o îmbunătățire punctuală a veniturilor în iunie, dar și începutul unei faze în care cheltuielile cresc mai repede, inclusiv pe fondul grăbirii investițiilor și al nevoii de cofinanțare națională pentru proiecte. În plus, presiunea de final de PNRR (menționată ca fiind la finele lui august) împinge administrația să accelereze lucrările, mai ales în infrastructura mare (autostrăzi, căi ferate). Pe partea de venituri, apare și un semnal de slăbiciune: în iunie, veniturile din impozitul pe salarii și venit au scăzut cu 2,2% față de iunie 2025, după ce pe primele șase luni erau încă pe plus cu 11%. Ministerul Finanțelor nu a oferit o explicație, iar analiza indică drept posibil factor reducerea unor venituri în sistemul bugetar (de exemplu, prime de vacanță), care ar diminua și baza de impozitare. [...]
În plină presiune pe deficit și datorie, Guvernul își asumă noi cheltuieli mari cu stadioane – deși România se finanțează masiv din împrumuturi și tocmai a majorat taxe, potrivit Adevărul . Miza economică: astfel de proiecte cresc rigiditatea bugetară și riscă să amplifice costurile de finanțare într-un moment în care agențiile de rating avertizează asupra unei posibile retrogradări. În 2025, cheltuielile bugetului general consolidat au urcat cu 11,2% față de 2024, iar datoria publică a continuat să crească. România s-a împrumutat în 2025 cu o sumă record de 265 miliarde de lei (aprox. 53–54 miliarde euro), iar necesarul estimat oficial pentru 2026 este de 278,5 miliarde de lei, cu mențiunea că, „de fiecare dată”, estimările au fost depășite. Față de 2020, nivelul de îndatorare „s-a dublat”, notează publicația. Aproape 2 miliarde de lei pentru patru stadioane, în orașe fără echipe în prima ligă Guvernul Bolojan a aprobat credite de angajament pentru construirea a patru stadioane în Timișoara, Oradea, Brașov și Slatina, cu o valoare totală de aproape 2 miliarde de lei (1,826 miliarde de lei). Articolul subliniază că niciunul dintre aceste orașe nu are echipă în prima ligă. În cazul Timișoarei, Poli Timișoara a evoluat în liga a treia până în acest sezon, când a promovat în liga a doua, iar în oraș se mai construiește încă un stadion, „Eroii Revoluției”. Pentru arena „Dan Păltinișanu”, costurile sunt estimate la 140 de milioane de euro (aprox. 700 milioane lei), în condițiile în care, susține sursa, proiectele similare au necesitat ulterior suplimentări de buget. Premierul Ilie Bolojan a criticat public alocările către proiecte locale fără criterii de viabilitate și cofinanțare, invocând inclusiv situații cu stadioane în localități fără echipe sau cu două stadioane în orașe unde echipele nu pot umple tribunele. Declarația vine însă în contextul în care guvernul a aprobat totuși construcțiile. „O altă eroare pe care am făcut-o a fost să alocăm pentru autoritățile locale bani în sume mari, fără să țină cont de importanța proiectelor, de viabilitatea lor și de cofinanțarea pe care aceștia trebuie să o pună.” Lista proiectelor continuă: București, Pitești, Constanța, Hunedoara, Bistrița, Târgoviște Pe lângă cele patru stadioane, autoritățile au dat undă verde și pentru alte arene și săli de sport. În material sunt menționate: o nouă arenă „Dinamo”, la București; stadioane în lucru la Pitești și Constanța; stadioane aprobate la Hunedoara, Bistrița și Târgoviște (unde anul trecut a fost inaugurat încă un stadion). Săli polivalente de sute de milioane: exemplul Brașov Investițiile includ și săli de sport: a fost inaugurată o sală polivalentă la Tulcea, iar altele sunt în construcție la Brașov, Suceava și Satu Mare. Pentru sala de la Brașov, costul este indicat la aproape 646 de milioane de lei (echivalentul a 123 de milioane de euro, aprox. 615 milioane lei), după o suplimentare aprobată în luna mai, de la o estimare inițială de 90 de milioane de euro. Critica economiștilor: „găuri negre” la buget și costuri care se văd în economie Profesorul Bogdan Glăvan susține că majorările de taxe și impozite puteau fi evitate prin alternative precum oprirea unor lucrări publice, privatizări și restructurarea administrației, iar alegerea făcută de partide a fost, în esență, reducerea veniturilor reale ale populației. El leagă direct presiunea fiscală de finanțarea proiectelor de tip stadioane și săli. „Deocamdată populația a fost sacrificată. Iată, «nu sunt» bani pentru profesori fiindcă fiindcă «sunt» bani pentru stadioane.” Analistul Adrian Negrescu califică decizia drept „profund greșită”, argumentând că stadioanele și sălile de sport sunt finanțate din taxe și impozite și nu doar că nu generează venituri, dar implică și cheltuieli de întreținere după finalizare. „Noi ar trebui să investim în infrastructură pentru a genera dezvoltare pe orizontală în economie, dar mergem în continuare pe niște găuri negre la buget. Asta sunt stadioanele, găuri negre.” În acest context, riscul operațional pentru buget nu este doar costul inițial, ci și probabilitatea de suplimentări și cheltuieli recurente, într-un moment în care România se bazează pe împrumuturi tot mai mari și are nevoie să-și apere credibilitatea financiară în fața agențiilor de rating. [...]
Noua variantă a legii salarizării bugetarilor este calibrată pe constrângerile de deficit și pe riscul de rating , iar orice majorare peste un nivel „sustenabil” ar fi „populistă”, a spus Dragoș Pîslaru , ministrul interimar al Investițiilor, potrivit Economedia . Mesajul central: proiectul ar urma să permită creșteri în următorii ani, fără scăderi de venituri, dar în limitele acceptate de Ministerul Finanțelor și de angajamentele României față de Comisia Europeană . Pîslaru a declarat la Digi24 că proiectul a fost modificat după discuții cu sindicatele și consultări cu Comisia Europeană, iar autoritățile încearcă o formulă care să împace solicitările interne cu obligațiile asumate. El a spus că instituția europeană nu „respinge” bugete, dar avertizează asupra riscurilor, în special cele legate de sustenabilitatea fiscal-bugetară. Miza fiscală: praguri de cost și risc pentru rating Ministrul interimar a afirmat că avertismentele Comisiei Europene au vizat nivelul creșterilor salariale și impactul asupra situației fiscale, inclusiv prin prisma riscului de afectare a ratingului de țară și a îndeplinirii „jalonului” (țintă asumată în relația cu Comisia Europeană). În acest context, Pîslaru a insistat că o creștere „debalansată” sau peste anumite praguri poate crea probleme de credibilitate fiscală. Întrebat despre limita de 12 miliarde de lei pentru angajamente, Pîslaru a indicat că dificultatea majoră este identificarea surselor de finanțare pentru această sumă: nu doar stabilirea unui plafon, ci explicarea de unde vin banii. Ce promite proiectul: fără scăderi de venituri, creșteri pentru majoritatea salariilor Pîslaru a spus că proiectul include un mecanism de „protecție de sumă tranzitorie”, astfel încât „niciun venit salarial nu va scădea”. În același timp, „peste două treimi” dintre salariile din sectorul public ar urma să aibă ajustări pozitive în perioada următoare, cu creșteri pe care le-a descris drept neextraordinare. Ministrul nu a indicat, înaintea întâlnirii cu partidele, care va fi impactul bugetar exact al noii variante. Ajustări punctuale: zona justiției În urma reacțiilor din ultimele săptămâni privind salarizarea din sistemul judiciar, Pîslaru a afirmat că problemele semnalate au fost soluționate după consultări cu Ministerul Justiției, inclusiv pentru salarizările din zona de conducere (CSM, Parchet, Înalta Curte), pentru a respecta principiul egalității puterilor în stat. În esență, proiectul intră într-o etapă în care testul decisiv nu este doar acceptabilitatea socială, ci și capacitatea Guvernului de a demonstra surse de finanțare compatibile cu țintele fiscale și cu avertismentele privind riscul de rating. [...]
Depășirea pragului de 60% din PIB la datoria publică blochează mecanic creșteri de salarii și pensii , iar presiunea de ajustare riscă să se mute și mai mult pe taxe, cu efecte directe asupra companiilor și consumului, potrivit unei analize citate de Agerpres , care redă poziția consultantului financiar Adrian Negrescu. După primul trimestru, datoria publică a României a ajuns la 60,1% din PIB, echivalentul a aproape 1.170 miliarde de lei, în creștere cu 4,3 puncte procentuale față de aceeași perioadă a anului trecut (55,8%). Avansul este al patrulea cel mai mare din Uniunea Europeană, după Finlanda, Bulgaria și Polonia. Pragul de 60% activează restricții legale Negrescu atrage atenția că depășirea pragului nu este doar un reper simbolic, ci declanșează constrângeri prevăzute de Legea responsabilității fiscal-bugetare : Guvernul nu mai poate aproba măsuri care majorează cheltuielile de personal din sectorul public sau pe cele de asistență socială. Concret, salariile bugetarilor și pensiile rămân înghețate cât timp datoria se menține peste 60% din PIB, consecință „deja anunțată oficial de Ministerul Finanțelor”, potrivit materialului. Costul finanțării rămâne ridicat, deși datoria e sub media UE Analiza descrie o „poziție paradoxală”: România are o datorie raportată la PIB sub media europeană și sub nivelul Ungariei, dar plătește unele dintre cele mai mari costuri de finanțare din regiune, pe fondul ritmului de îndatorare și al percepției de risc politic și fiscal. În acest context, Negrescu indică randamente ridicate pentru titlurile de stat românești pe 10 ani, la aproximativ 6,7–7,4%, peste nivelurile menționate pentru Polonia, Ungaria, Cehia și Bulgaria. Diferența ar ține mai puțin de mărimea datoriei și mai mult de încrederea investitorilor în traiectoria fiscală, factor urmărit și de agențiile de rating, potrivit explicațiilor sale. 2027, an cu risc de noi taxe și spațiu fiscal redus Consultantul financiar apreciază că 2027 ar putea fi „extrem de complicat” și nu exclude o creștere de taxe. În același timp, ministrul interimar al Finanțelor, Alexandru Nazare, este citat cu estimări de creștere a datoriei la 61,8% din PIB în 2026, 63,3% în 2027 și 63,9% în 2028, cu o scădere treptată abia după atingerea acestui vârf, condiționată de respectarea angajamentelor din procedura de deficit excesiv (în care România se află din 2020). Negrescu argumentează că reducerea cheltuielilor (salarii, pensii, investiții) este dificilă politic și limitată de rigiditatea bugetului, ceea ce face ca majorarea taxelor să devină o cale de ajustare mai rapidă bugetar, dar cu costuri economice: frânarea consumului și presiune suplimentară pe firme. În același pasaj, el invocă „analize citate în presă” care ar indica o contracție economică a României în 2026; Agerpres nu detaliază însă sursa acelor analize. Efecte pentru companii: fiscalitate mai apăsătoare și creditare mai scumpă Pe partea de economie reală, Negrescu susține că o parte importantă din efortul de reducere a deficitului este suportată de populație prin taxe mai mari și venituri blocate, iar mediul de afaceri resimte presiunea pe mai multe canale: impozitul pe profit ar fi crescut „real”, în condițiile în care creșterea impozitării (circa 1,5%) ar fi fost depășită de inflație (circa 10%), ceea ce ar însemna o presiune fiscală mai mare pe profitul efectiv; la impozitele pe proprietăți comerciale și terenuri pentru persoane juridice, valoarea impozabilă pe metru pătrat pentru terenuri ar fi crescut cu aproximativ 170%; impozitul minim pe cifra de afaceri (IMCA) și impozitul specific pe cifra de afaceri (ICAS) rămân în vigoare în 2026, cu promisiunea eliminării din 2027, ceea ce ar afecta planificarea bugetară, mai ales la companiile cu marje reduse; dobânzile ridicate la titlurile suverane tind să împingă în sus și costul creditării corporative. În plus, Negrescu afirmă că bugetul de investiții al statului ar urma să fie mai mic în 2027, cu impact indirect asupra firmelor din construcții, infrastructură și lanțurile lor de furnizori. El indică drept posibilă „veste bună” pentru anul viitor eliminarea IMCA, ICAS și a taxei pe construcțiile speciale, dar subliniază că, deocamdată, sunt promisiuni pentru 2027, nu certitudini legislative. „Avem nevoie de soluții pentru a crește colectarea (...), avem nevoie de soluții outside the box pentru a reduce cheltuielile statului și a crește atractivitatea investițională a României, apropo de scăderea drastică a ISD-urilor”, a scris Adrian Negrescu pe Facebook. În aceeași postare, el propune ca președintele Nicușor Dan să cheme la Cotroceni reprezentanți ai unor mari contributori privați la buget (din carburanți, construcția de mașini, tutun, retail alimentar și industria chimică) pentru a identifica alternative la creșterea taxelor. [...]
Depășirea pragului de 40.000 de miliarde de dolari la datoria SUA amplifică presiunea dobânzilor asupra bugetului federal , într-un moment în care costurile de finanțare pe termen lung au urcat la maximele ultimilor ani, potrivit Agerpres , care citează date ale Departamentului Trezoreriei și o analiză AFP. După o emisiune de obligațiuni realizată marți, datoria Trezoreriei SUA a ajuns la 40.047 miliarde de dolari (aprox. 184.200 miliarde lei), nivel atins pe fondul creșterii împrumuturilor asociate cheltuielilor cu sănătatea și securitatea socială, dar și al dobânzilor plătite pentru datoria existentă. Costul refinanțării urcă odată cu randamentele pe termen lung Publicația notează că randamentul cerut de investitori pentru obligațiunile americane pe 30 de ani a atins marți cel mai ridicat nivel din 2007. În practică, asta înseamnă că Guvernul SUA trebuie să aloce sume mai mari pentru a se refinanța, ceea ce poate accelera creșterea datoriei. În acest context, ministrul american al Finanțelor a anunțat că, din septembrie, vor fi făcute achiziții mai mari de obligațiuni pe termen lung, măsură care, potrivit materialului, a contribuit la calmarea investitorilor și la scăderea dobânzilor. Ritmul datoriei depășește estimările și ridică semne de întrebare privind deficitul Creșterea datoriei este descrisă ca fiind mai rapidă decât anticipase anterior Biroul pentru Buget al Congresului (CBO) , care estima că datoria federală ar urma să ajungă la aproximativ 39.400 miliarde de dolari până la finalul anului. Potrivit aceleiași surse, datoria SUA s-a dublat de la criza financiară din 2008 și reprezintă acum aproape 125% din PIB. Jessica Riedl, specialistă în buget la Brookings Institution, avertizează că deficitul federal „evoluează într-un ritm nesustenabil” și că piețele au devenit mai sensibile, în condițiile în care nivelurile deficitului se apropie de 6%–7% din PIB, față de 3%–4% în trecut. Ce alimentează deficitul, potrivit materialului În ultimele luni, deficitul s-a mărit, între altele, din cauza: rambursărilor de tarife vamale către companii, după ce acestea au fost anulate de Curtea Supremă în februarie; reducerilor de impozite; cheltuielilor militare, inclusiv cele legate de conflictul cu Iranul. Președintele SUA, Donald Trump, a promis reducerea cheltuielilor și a deficitului, iar secretarul Trezoreriei, Scott Bessent, a indicat ca obiectiv coborârea deficitului la 3% din PIB, mai notează Agerpres. În același timp, analiștii citați subliniază că nu există un prag automat al raportului datorie/PIB care să declanșeze o criză, însă astfel de repere pot avea un efect psihologic asupra piețelor, forțând o reevaluare a riscului asociat datoriei în creștere. [...]
Retragerile record de numerar din băncile rusești arată o erodare rapidă a încrederii în sistemul financiar , pe fondul temerilor că statul ar putea interveni asupra depozitelor pentru a finanța războiul, potrivit HotNews . În primele două săptămâni din august, rușii au retras aproape 286,4 miliarde de ruble, echivalentul a 3,4 miliarde de dolari (aprox. 15,3 miliarde lei), conform datelor Băncii Centrale a Rusiei citate de The Washington Post, preluate de The Independent. Mișcarea vine după retrageri de 7,3 miliarde de dolari (aprox. 32,9 miliarde lei) în iulie și peste 4,5 miliarde de dolari (aprox. 20,3 miliarde lei) în iunie, ceea ce conturează o accelerare a ieșirilor de numerar. The Washington Post notează că este vorba despre retrageri record, într-un context în care atacurile cu drone ale Ucrainei s-au intensificat, iar percepția de risc intern crește. Alexandra Prokopenko, fostă consilieră a Băncii Centrale a Rusiei, a interpretat aceste retrageri ca un semnal de teamă generalizată și de neîncredere în sistemul bancar și financiar. „Înseamnă că oamenii nu mai au încredere în sistemul bancar rusesc sau în sistemul financiar rusesc.” „Toate acestea sunt o consecință a temerii că guvernul va face ceva cu sistemul bancar, că ar putea naționaliza depozitele.” Presiunea bugetară: deficit în creștere și căutarea de bani Pe fundal, cheltuielile de război au adâncit dezechilibrul fiscal. Deficitul bugetului federal al Rusiei pentru ianuarie–iulie a ajuns la 6,455 trilioane de ruble, în creștere de 1,4 ori față de aceeași perioadă a anului trecut și aproape dublu față de nivelul planificat pentru întregul an (3,786 trilioane de ruble), conform informațiilor citate în articol. În paralel, The Moscow Times a relatat că oamenii de afaceri ruși ar fi „donat” la buget aproape 400 de miliarde de ruble (aprox. 4 miliarde euro, adică aproximativ 19,9 miliarde lei), după apelul lui Vladimir Putin pentru contribuții voluntare, pe fondul deficitului ridicat. Potrivit publicației economice „Vedomosti”, care citează date din „Bugetul electronic”, până la jumătatea lunii august donațiile voluntare au totalizat 383,69 miliarde de ruble (3,89 miliarde euro). Înaintea întâlnirii din martie dintre Putin și mediul de afaceri, contribuțiile organizațiilor neguvernamentale erau de 15,6 miliarde de ruble, după care au urcat abrupt: 159,7 miliarde de ruble în luna următoare, apoi creșteri succesive în mai, iunie, iulie și prima jumătate a lui august. Alexander Șokhin, președintele Uniunii Ruse a Industrialiștilor și Antreprenorilor (RSPP), a susținut că sprijinul este „voluntar” și a spus că, în discuții, a fost menționată și o posibilă taxă pe profiturile excepționale, dar a indicat că „nu există condiții” pentru o astfel de măsură, deoarece multe companii „înregistrează pierderi”. De ce contează Combinația dintre retragerile masive de numerar și presiunea pe buget indică o tensiune tot mai mare în mecanismele de finanțare ale statului și în încrederea populației în bănci. Dacă trendul retragerilor continuă, riscul operațional pentru bănci crește (nevoia de lichiditate), iar autoritățile pot fi împinse să caute resurse suplimentare prin măsuri fiscale sau parafiscale, într-un climat în care temerile privind intervenția asupra depozitelor au devenit, deja, un factor de comportament economic. [...]
