Știri
Știri din categoria Apărare
SUA au acceptat livrări lunare de rachete Patriot pentru Ucraina, dar volumele sunt sub nivelul anilor trecuți, iar Kievul încearcă să acopere deficitul prin parteneri europeni, potrivit Kyiv Post. Președintele Volodîmîr Zelenski a spus că există un acord cu Washingtonul pentru livrări în fiecare lună, însă cantitățile din 2026 nu sunt suficiente pentru nevoile apărării antiaeriene.
Zelenski a făcut declarațiile pe 8 august, la Belgrad, într-o conferință de presă comună cu președintele Serbiei, Aleksandar Vučić. El nu a precizat câte interceptoare (rachete defensive folosite pentru doborârea țintelor aeriene) vor fi livrate și nici motivul reducerii față de anii anteriori.
„Ne vor furniza rachete în fiecare lună? Da, avem acorduri. Sunt aceste rachete suficiente? Nu.”
În condițiile în care livrările din SUA nu acoperă necesarul, Zelenski a spus că Ucraina negociază cu parteneri europeni pentru interceptoare suplimentare. El a indicat explicit Germania și Polonia, dar și țări scandinave, ca potențiali furnizori care ar avea astfel de armament în arsenale.
„Germanii și polonezii pot ajuta serios. Alte țări ajută puțin câte puțin.”
Efortul de a obține mai multe interceptoare prin import vine pe fondul unor blocaje în acordurile de producție comună cu SUA. La începutul lunii august, ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a confirmat că Washingtonul nu va permite Ucrainei să producă pe plan intern interceptoare Patriot, invocând regimul strict de control la export pentru această tehnologie.
Potrivit articolului, poziția actuală contrazice discuții anterioare în care președintele american Donald Trump a sugerat, la un summit NATO din iulie, posibilitatea licențierii producției, idee pe care ulterior a nuanțat-o, argumentând că transferul unei tehnologii sensibile este dificil deoarece statele beneficiare „se pot întoarce într-o zi împotriva ta”.
Recomandate
Aproximativ 2.800 de militari din 11 țări intră într-un exercițiu care testează logistica unei posibile forțe de menținere a păcii în Ucraina , un scenariu care ar putea schimba direct cererea de transport, aprovizionare și sprijin militar în regiune, potrivit Digi24 . Exercițiul, organizat în principal în Polonia, simulează desfășurarea unei forțe multinaționale ce ar urma să contribuie la menținerea păcii după încheierea războiului. Miza operațională este testarea capacității de a susține o prezență multinațională „în teren” după o eventuală încetare a focului negociată cu succes, într-un context în care Rusia avertizează că ar considera orice desfășurare de trupe străine pe teritoriul ucrainean drept o intervenție militară. Ce se testează concret: trupe, provizii și sprijin logistic Exercițiul este coordonat de Franța și Regatul Unit și poartă numele „ Koalicja 2026 ” („Coaliția 2026”). Polonia este principala țară gazdă, iar activitățile sunt programate să se desfășoare până pe 22 noiembrie. Conform informațiilor citate, scenariul vizează în special: simularea desfășurării de trupe; transportul de provizii, inclusiv alimente și combustibil. Cine participă și cu ce contribuții În total, participă militari din 11 țări. Pentru câteva state sunt menționate și contribuții punctuale: Germania : Bundeswehrul ar urma să participe cu aproximativ 10 ofițeri de comandă, aeronave de realimentare în zbor și sprijin logistic. Regatul Unit : intenționează să desfășoare circa 300 de militari și mai multe avioane de luptă. Franța : va contribui cu aproximativ 1.000 de soldați, plus sisteme de apărare împotriva dronelor și drone de supraveghere cu rază scurtă de acțiune. Celelalte țări participante sunt Belgia, Estonia, Lituania, Olanda, Polonia, Spania și Suedia. În paralel, este menționat că aproximativ 35 de țări fac parte din „Coaliția Voinței”. Context: „Coaliția Voinței” și reacția Rusiei „Coaliția Voinței” a fost formată la începutul anului 2025 pentru a sprijini Ucraina, iar decizia de a înființa o forță multinațională a fost luată ulterior, în decembrie, la un summit privind Ucraina desfășurat la Berlin. Pe fondul acestor pregătiri, purtătoarea de cuvânt a Ministerului de Externe rus, Maria Zaharova , a transmis că o eventuală desfășurare de trupe în Ucraina ar fi considerată o „intervenție militară de facto” și ar crea „amenințări suplimentare” la adresa securității Rusiei. Ucraina se apără împotriva invaziei la scară largă a Rusiei de mai bine de patru ani și jumătate, iar exercițiul din Polonia indică faptul că unele state europene își pregătesc deja, la nivel practic, opțiuni de implementare pentru un scenariu post-conflict — cu accent pe mobilitate, aprovizionare și coordonare multinațională. [...]
SUA pregătesc extinderea blocadei asupra Iranului la rutele terestre , printr-un grup de lucru care ar urma să vizeze traficul de arme și fluxurile de venituri ilegale, potrivit HotNews . Miza, din perspectiva Washingtonului, este să reducă resursele financiare ale Iranului și capacitatea acestuia de a-și reface industria de armament, într-un context de sancțiuni economice deja severe și de blocaj maritim asupra porturilor iraniene. Ce vrea să facă armata americană și cum ar funcționa Armata americană spune că intenționează să înființeze un grup de lucru cu scopul de a bloca rutele terestre care duc în Iran, pe care, potrivit acesteia, sunt transportate arme și mărfuri ilegale. Informația este transmisă de AFP, citată de publicație. Șeful Comandamentului Militar American pentru Orientul Mijlociu (Centcom), Brad Cooper , a declarat într-un comunicat publicat sâmbătă pe X că activitatea grupului „va limita și mai mult capacitatea Iranului de a finanța terorismul, de a reconstrui fabrici de armament și de a-și reaproviziona forțele armate”. Echipa ar urma să fie formată din 20 de membri civili și militari, cu sediul în Florida, și să colaboreze cu agenții guvernamentale pentru a „împiedica tranzitul” prin frontierele terestre ale Iranului și prin Marea Caspică al: sistemelor de armament de ultimă generație; tehnologiilor cu dublă utilizare (care pot avea atât utilizări civile, cât și militare); materialelor supuse sancțiunilor; fluxurilor de venituri ilegale. Contextul economic: sancțiuni, blocaj maritim și exporturi de țiței Statele Unite impun deja sancțiuni economice severe asupra Iranului și, în paralel, supun porturile iraniene unui blocaj maritim, în cadrul conflictului care le opune Iranului, declanșat în februarie de atacurile israeliano-americane asupra țării. Potrivit Centcom, blocarea porturilor iraniene ar fi „împiedicat Iranul să exporte țiței în valoare de peste 25 de miliarde de dolari” (aprox. 115 miliarde lei). În luna august, Washingtonul anunțase că urmărește „asfixierea” economiei iraniene, ca răspuns la blocarea de către Iran a strâmtorii Ormuz , descrisă ca strategică, unde Iranul „atacă în mod regulat navele” care încearcă să o traverseze fără autorizare. Reacția Iranului: „Nu vor reuși niciodată” Iranul a reacționat imediat prin vocea purtătorului de cuvânt al Gărzii Revoluției, Hossein Mohebi, citat de agenția de presă Fars. Acesta a susținut că proiectul „va eșua” și nu va provoca „prăbușirea” economiei iraniene. „Statele Unite nu vor reuși niciodată să impună blocada economică pe care încearcă să o pună în aplicare (…) sub diverse denumiri și prin diferite planuri” Mohebi a mai afirmat că Statele Unite sunt „incapabile să blocheze” căile de comunicație dintre Iran și vecinii săi. Ce urmează, pe baza informațiilor disponibile În acest stadiu, anunțul vizează înființarea și mandatul grupului de lucru, nu o listă de măsuri concrete deja aplicate la frontierele terestre. Dacă inițiativa va fi implementată, ea ar extinde presiunea economică și operațională asupra Iranului dincolo de zona maritimă, prin încercarea de a controla și rutele terestre și fluxurile asociate acestora. [...]
For Ucraina, SUA accelerează achiziția a peste 1.000 de rachete de croazieră ERAM, cu primele livrări în trei luni , potrivit Kyiv Post . Inițiativa indică o trecere spre muniții „de masă”, mai ieftine și produse rapid, cu impact direct asupra ritmului de aprovizionare și a capacității Ucrainei de a lovi ținte la distanță. Forțele Aeriene ale SUA caută contractori din industria de apărare care să poată produce peste 1.000 de rachete de croazieră lansate din aer, destinate Ucrainei. Demersul este formalizat printr-un „Request for Information” (RFI) – o solicitare de informații către companii, publicată pe platforma guvernamentală de achiziții SAM.gov, cu termen-limită pentru răspunsuri pe 19 noiembrie. Ce este ERAM și ce cerințe tehnice sunt menționate Racheta vizată este Extended Range Attack Munition (ERAM), descrisă ca o muniție relativ mică și cu cost redus, proiectată pentru producție în serie. În documentația citată, sunt menționate câteva cerințe principale: greutate de circa 227 kg; rază de acțiune de peste 460 km; viteză de peste Mach 0,6; precizie de lovire în limita a 10 metri, inclusiv în condiții de bruiaj electronic sau semnal GPS degradat; efecte de explozie și fragmentare, plus o capacitate limitată de penetrare la impact. Forțele Aeriene ale SUA descriu ERAM drept o rachetă de croazieră de „nouă generație”, concepută pentru a oferi „masă accesibilă” în luptă și o capabilitate de lovire de la distanță, ghidată cu precizie, împotriva țintelor fixe de mare valoare. Calendarul de producție: livrări în 3 luni, finalizare în 15 luni Elementul operațional central este calendarul: contractorii ar urma să livreze primele rachete în cel mult trei luni de la atribuirea contractului, iar întregul lot (peste 1.000 de unități) ar trebui livrat în 15 luni. În contextul războiului, un astfel de termen scurt sugerează o presiune pentru creșterea rapidă a volumelor, nu doar pentru dezvoltare tehnologică. Context: testare, contracte anterioare și întrebări deschise despre utilizare Kyiv Post notează că, în 2024, Forțele Aeriene ale SUA au acordat contracte către două companii mai mici – Zone 5 Technologies și CoAspire – pentru dezvoltarea prototipurilor ERAM, iar în ianuarie 2026 a avut loc un test cu încărcătură reală la baza Eglin din Florida. Publicația precizează că nu este clar dacă Ucraina folosește deja ERAM în luptă. În august 2025, administrația Trump a anunțat o vânzare de 825 milioane de dolari (aprox. 3,8 miliarde lei) pentru 3.350 de rachete ERAM către Ucraina. Separat, în iunie 2026, presa ucraineană a relatat că Kievul ar fi putut folosi AGM-188A „Rusty Dagger” (o variantă ERAM) într-un atac asupra unei fabrici de semiconductori din regiunea Voronej, însă informația nu a fost confirmată independent. În paralel, extinderea producției ridică și întrebarea în ce măsură armata americană intenționează să utilizeze, la rândul ei, acest tip de armament, mai arată materialul. [...]
Planul unei forțe europene de stabilizare în Ucraina ar include dreptul de ripostă la atacuri rusești , ceea ce ar schimba practic regulile operaționale ale unei misiuni de „menținere a păcii” și ar ridica miza riscului de escaladare, potrivit Digi24 . Forța multinațională ar fi pregătită de Marea Britanie și Franța și ar urma să fie alcătuită aproape exclusiv din militari europeni, fără să se bazeze pe sisteme sau tehnologii americane, inclusiv pe rețeaua Starlink, conform informațiilor publicate de The Guardian și preluate de Digi24. Desfășurarea rămâne, deocamdată, ipotetică și ar fi luată în calcul doar după încheierea unui armistițiu. Ce se schimbă operațional: „menținerea păcii” cu reguli de autoapărare Oficiali occidentali citați în material susțin că trupele britanice și ale aliaților europeni ar avea dreptul să riposteze dacă ar fi atacate de Rusia, în cadrul unei misiuni de menținere a păcii. Un oficial familiarizat cu planurile a indicat că misiunea ar avea un caracter defensiv: „Este evident că ne vom proteja forțele împotriva oricărei agresiuni.” În același context, planurile includ și posibilitatea ca trupele europene să se apere împotriva atacurilor cu drone, ceea ce, în practică, poate genera incidente armate chiar și în condițiile unui armistițiu fragil. Testarea planului: exercițiu în Polonia cu 11 țări și 2.800 de militari Planurile urmează să fie testate în cadrul exercițiului militar „Koalicja ”, programat la sfârșitul acestei luni în Polonia. Exercițiul este conceput pentru a simula o desfășurare rapidă în Ucraina dacă războiul se încheie. Conform datelor prezentate: participă 11 țări și aproximativ 2.800 de militari; Franța contribuie cu 1.500 de militari din Divizia 1; Marea Britanie trimite 300 de militari din Brigada 7 Mecanizată Ușoară. De ce contează: o forță europeană fără sprijin tehnologic american Un element central al planului este evitarea dependenței de tehnologia americană. Întrebată despre utilizarea Starlink pentru comunicații, o sursă citată afirmă că forța nu ar depinde de sistemele americane. În paralel, generalul-locotenent Tom Bateman, comandantul forței, a declarat că Marea Britanie, Franța și alte state europene s-au angajat să ofere Ucrainei „garanții de securitate solide și obligatorii” după încetarea ostilităților, în condițiile în care o eventuală desfășurare rămâne incertă și legată de evoluția negocierilor pentru armistițiu. [...]
Operațiunea Vivaldi sugerează că NATO trebuie să-și adapteze doctrina blindatelor, nu să renunțe la tancuri , într-un context în care exercițiile recente au alimentat ideea că dronele au făcut vehiculele grele perimate, potrivit Adevărul . Analiza pornește de la concluziile observatorului militar ucrainean Oleksandr Kovalenko , care vede în contraofensiva Corpului 3 de Armată de lângă Liman un contraexemplu la „sentința” dată tancurilor pe fondul dominanței dronelor pe front. Miza, în lectura sa, este una operațională: dacă Alianța trage concluzii greșite din propriile exerciții, riscă să rămână blocată în șabloane vechi, în timp ce Ucraina arată cum pot fi repuse în mișcare blindatele într-un mediu saturat de supraveghere și lovire de precizie. De ce contează pentru NATO: lecția din exerciții poate fi interpretată greșit Kovalenko indică două exerciții care ar fi întărit scepticismul față de blindate. La „Hedgehog” (Estonia, mai 2025), unități ucrainene de drone FPV ar fi depășit semnificativ militarii NATO, care, potrivit relatării sale, ar fi pierdut „zeci de vehicule” și ar fi eșuat repetat în îndeplinirea sarcinilor, inclusiv într-un episod în care un grup de luptă construit în jurul unei brigăzi britanice ar fi fost „scos din luptă” în simulare. Un an mai târziu, la „Aurora 26” (insula Gotland, Suedia), scenariul s-ar fi repetat, iar forțele NATO ar fi ajuns, conform aceleiași relatări, să-și piardă „într-un fel” controlul asupra insulei. Pe acest fundal, s-a consolidat ideea că Alianța ar fi vulnerabilă tocmai pentru că încă se bazează pe multe blindate, considerate de unii drept irelevante în războiul modern. Ce arată „Vivaldi”: blindatele pot funcționa, dar în altă formulă Operațiunea Vivaldi este prezentată ca o contraofensivă ucraineană menită să dejocă planurile ruse de încercuire dinspre nord și sud a unor orașe din centura fortificată a regiunii Doneț — Sloviansk, Kramatorsk, Drujkivka și Kosteantinivka — localități care, din 2014, contribuie la blocarea înaintării ruse și la prevenirea ocupării complete a regiunii. În timpul operațiunii, Corpul 3 de Armată ar fi desfășurat două asalturi mecanizate care au pătruns în spatele frontului rusesc, însă cu o utilizare a blindatelor diferită de cea „clasică”. Kovalenko notează că o idee similară apăruse și în operațiunea de la Kursk (2024), asociată atunci cu un război electronic intens, dar că Vivaldi ar fi extins „pachetul” prin: recunoaștere mai în profunzime; acțiuni dedicate împotriva sistemelor de lovire ale inamicului; protecție pasivă și activă suplimentară pentru vehicule; instruirea echipajelor pentru misiune; acțiuni pentru blocarea supravegherii și comunicațiilor rusești. Kovalenko susține că elementele nu sunt noi în sine, însă diferența ar fi adaptarea lor într-o formulă coerentă, capabilă să lovească un adversar superior numeric. „Forțele ucrainene arată că până și ceea ce pare la prima vedere un anacronism pe câmpul de luptă poate fi adaptat și poate primi o funcție nouă.” Mesajul comandantului: manevra blindatelor rămâne posibilă Generalul de brigadă Andrii Bilețki, comandantul Corpului 3 de Armată, este citat cu o concluzie convergentă: manevra blindatelor nu dispare, chiar dacă mediul de luptă este tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie. „Aceste operațiuni dovedesc că manevra blindatelor rămâne posibilă pe un câmp de luptă tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie.” În interpretarea prezentată, avertismentul pentru NATO este că menținerea unor tipare apropiate de cele din Războiul Rece pentru atac și apărare poate deveni un handicap: dacă Alianța nu studiază și nu preia lecțiile operaționale din Vivaldi, riscul este ca vulnerabilitățile văzute în exerciții să se repete, la un moment dat, într-un conflict real. [...]
Publicarea de către China a unor imagini detaliate cu drona stealth GJ-11 sugerează o maturizare operațională a conceptului de „lovitură cu risc redus” , într-un moment în care SUA au abandonat de ani buni o platformă similară și își mută accentul pe alte tipuri de drone, potrivit Focus . Materialul publicat arată pentru prima dată prim-planuri ale dronei de luptă GJ-11 atât la sol, cât și în zbor, inclusiv compartimentele interne pentru armament, un senzor în zona nasului și trenul de aterizare, relatează Business Insider (citat de Focus). China susține, totodată, că drona ar fi lovit o țintă într-o misiune cu muniție reală. Ce arată imaginile și ce se știe despre GJ-11 GJ-11 a fost prezentată public pentru prima dată în 2019, la o paradă militară la Beijing, iar în 2025 China a publicat imagini în care drona zbura alături de avioane de luptă. Noile cadre surprind drona „aripă zburătoare” din mai multe unghiuri; anvergura este estimată la circa 14 metri. Potrivit informațiilor din articol, drona are două compartimente interne de armament sub fuselaj, cu trape „dințate”, concepute pentru a îngreuna detectarea radar. Tipurile de arme pe care le poate transporta nu sunt cunoscute; presa de stat chineză menționează bombe ghidate și muniție de precizie pentru lovituri asupra unor ținte fixe, precum puncte de comandă și poziții de apărare antiaeriană. La nivel de senzori, GJ-11 are în partea frontală un sistem electro-optic și infraroșu, utilizabil pentru recunoaștere și identificarea țintelor. Motorul este integrat în fuselaj, iar evacuarea aplatizată este proiectată pentru reducerea semnăturii radar și termice. Miza operațională: misiuni riscante, scoase din „zona” avioanelor cu pilot Conform publicației americane The War Zone (menționată în articol), GJ-11 ar putea fi folosită și pentru neutralizarea apărării antiaeriene inamice — o misiune considerată deosebit de riscantă pentru aeronavele cu pilot. Logica operațională este că o dronă stealth poate duce senzori și armament mai aproape de zone puternic apărate, cu un risc mai mic pentru echipaje. China afirmă că GJ-11 a finalizat o misiune cu muniție reală și a lovit o țintă. O pilotă de drone, Shi Xiaoran, a declarat pentru The War Zone că norii au mascat inițial ținta, iar după încă un tur a identificat-o și a lansat arma: „Lovitura a fost la țintă.” Totuși, articolul subliniază o limitare importantă: nu este clar ce poate face drona autonom. În imagini, aceasta este operată de echipaje dintr-un vehicul mobil de control, iar un atac reușit nu demonstrează, de la sine, că platforma poate identifica sau selecta ținte fără intervenție umană. Cum se diferențiază abordarea Chinei de cea a SUA China intenționează să folosească GJ-11 în cooperare cu avioane de luptă J-16 și J-20, pentru roluri precum recunoaștere suplimentară, transport de armament sau executarea unor sarcini „de mare pericol”. Business Insider, citat de Focus, notează scenariul în care un avion cu pilot asigură spațiul aerian și direcționează drona către ținte de mare valoare. În paralel, China a anunțat și o versiune navală, GJ-21, despre care susține că ar fi decolat și aterizat pe o navă de asalt amfibiu, însă nu există imagini care să permită verificarea independentă a afirmației. În oglindă, SUA au testat o platformă cu formă similară (X-47B), dar au renunțat la program în 2016, în favoarea dronei-cisternă MQ-25. În prezent, Pentagonul prioritizează dronele concepute să opereze alături de avioane cu pilot, în programul Collaborative Combat Aircraft (CCA) , potrivit articolului. [...]
