Știri
Știri din categoria Apărare
USS Gerald R. Ford se îndreaptă spre Orientul Mijlociu și ar putea stabili cea mai lungă desfășurare navală din ultimele decenii, în contextul presiunilor crescute ale SUA asupra Iranului privind programul nuclear, potrivit Army Recognition. Portavionul, cel mai mare din lume, a părăsit zona Caraibelor și traversează Atlanticul spre Strâmtoarea Gibraltar, după un ordin al președintelui Donald Trump.
Nava a plecat din baza Norfolk pe 24 iunie 2025 și se află pe mare de aproximativ 240 de zile. Dacă misiunea va continua până la jumătatea lunii aprilie, va depăși recordul post-Vietnam de 294 de zile stabilit în 2020 de USS Abraham Lincoln. O eventuală prelungire până la începutul lunii mai ar apropia desfășurarea de misiunile de peste 300 de zile din perioada războiului din Vietnam.
Trimiterea USS Gerald R. Ford creează o prezență americană cu două portavioane în zona de responsabilitate a Comandamentului Central al SUA, alături de USS Abraham Lincoln, aflat deja în regiune. Consolidarea militară are loc în paralel cu negocierile indirecte dintre SUA și Iran la Geneva.
Conform actualizărilor publicate de Al Jazeera, ministrul iranian de Externe Abbas Araghchi a declarat că s-a ajuns la „o înțelegere asupra principiilor de bază”, deși diferențe importante rămân. Vicepreședintele american JD Vance a afirmat că Washingtonul dorește o soluție diplomatică, dar are „toate opțiunile pe masă”.
Liderul suprem iranian, ayatollahul Ali Khamenei, a avertizat că navele americane din Golf „ar putea fi scufundate”, declarație care amplifică tensiunile.
Șeful operațiunilor navale americane, amiralul Daryl Caudle, a avertizat anterior că o prelungire ar pune presiune pe echipaj și pe capacitatea de mentenanță a flotei. O desfășurare extinsă la ritm ridicat poate afecta nivelul de pregătire pentru eventuale crize viitoare.
În timp ce următoarea rundă de negocieri este programată peste două săptămâni, deplasarea USS Gerald R. Ford arată că Washingtonul menține simultan presiunea militară și dialogul diplomatic într-un moment sensibil al relației cu Teheranul.
Recomandate
NATO rămâne unită în sprijinul Ucrainei după summitul de la Ankara , iar această coeziune poate amplifica presiunea asupra economiei de război a Rusiei, în special prin vulnerabilitatea exporturilor sale energetice, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile fostului comandant al US Army Europe, Ben Hodges . Hodges a spus pentru TVP World că reuniunea de la Ankara a atins „cel mai important obiectiv” – să arate că Alianța rămâne unită, în pofida tensiunilor anterioare dintre președintele SUA, Donald Trump, și aliații europeni. În evaluarea sa, mesajele venite de la Trump la finalul summitului au fost mai bune decât în trecut, iar NATO este „într-o poziție bună”. Ce înseamnă pentru sprijinul militar și pentru industria de apărare În timpul summitului, Trump a declarat că SUA ar urma să acorde Ucrainei o licență pentru a produce sisteme de apărare antiaeriană Patriot. Hodges a salutat posibilitatea, dar a avertizat că, în cazul lui Trump, acțiunile nu sunt întotdeauna aliniate cu declarațiile publice. Totodată, fostul comandant american a susținut că statele europene nu ar trebui să se bazeze excesiv pe Trump și că ar trebui să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru „succesul Ucrainei”, argumentând că cea mai bună cale de a preveni un atac rusesc asupra unui stat NATO este ca Ucraina să învingă Rusia. Presiune economică: loviturile asupra infrastructurii energetice ruse Unghiul cu impact economic din analiza lui Hodges vizează efectele loviturilor ucrainene cu rază lungă asupra infrastructurii ruse de petrol și gaze. El a afirmat că aceste atacuri ar fi schimbat „momentumul” războiului și că Rusiei i-ar fi „foarte dificil” să susțină efortul militar dacă abilitatea sa de a exporta petrol și gaze către China și India este degradată „în măsura în care pare să fie”. Ce ar putea urma: risc de mobilizare pe scară largă în Rusia În același timp, Hodges a avertizat că schimbarea dinamicii ar putea împinge Moscova către măsuri mai radicale pentru a recâștiga inițiativa pe câmpul de luptă. „Am putea vedea o mobilizare pe scară largă înainte de sfârșitul verii.” Ca posibil indiciu, el a menționat închiderea recentă de către Rusia a mai multor puncte de trecere feroviară la granițele cu Finlanda, Estonia și Letonia, fără ca materialul să ofere detalii suplimentare despre motivele oficiale ale acestor decizii. [...]
Portavionul USS „Abraham Lincoln” a ajuns la 210 zile consecutive pe mare , un ritm operațional care sugerează presiune ridicată asupra disponibilității flotei americane în Orientul Mijlociu, în condițiile în care rotația forțelor depinde de evoluția negocierilor SUA–Iran, potrivit The War Zone . Nava, portavion din clasa Nimitz și navă-amiral a Carrier Strike Group 3 (CSG-3), operează în prezent în apele Orientului Mijlociu, în sprijinul Operation Epic Fury și al blocadei navale ulterioare impuse Iranului. Publicația notează că pragul depășit ar putea fi unul „de record” pentru un portavion modern, însă precizează că a cerut confirmare oficială de la U.S. Navy și nu primise răspuns la momentul publicării. De ce contează: rotația forțelor devine dependentă de un acord politic CSG-3 este desfășurat de peste șapte luni și, potrivit analizei, ar fi „printre primele” active navale care ar urma să fie rotite în afara teatrului dacă se ajunge la un acord între SUA și Iran. În același timp, există incertitudine legată de discuțiile viitoare, după o nouă serie de lovituri „ochi pentru ochi” din această săptămână. În paralel, în regiune operează în continuare „peste 20” de nave de suprafață ale U.S. Navy, conform aceleiași surse. Cronologia desfășurării și rolul în Operation Epic Fury Potrivit articolului, USS „Abraham Lincoln” a părăsit discret baza Naval Base San Diego pe 21 noiembrie 2025, iar pe 12 decembrie 2025 a făcut o escală de o singură zi în Guam. După plecarea din Guam, a operat în Marea Chinei de Sud, apoi a intrat în Oceanul Indian și a ajuns în nordul Mării Arabiei la final de ianuarie. De acolo, avioanele din Carrier Air Wing 9 au executat misiuni în debutul Operation Epic Fury, iar gruparea a avut un rol important în aplicarea blocadei navale. După semnarea unui Memorandum of Understanding (MOU) la 17 iunie, portavionul a rămas în nordul Mării Arabiei și a lansat lovituri de ripostă în confruntările recente, mai arată sursa. „Record” la zile consecutive pe mare: comparații și limitări Un ofițer aflat la bord, Lt. Commander Alexis Travis, a susținut într-o postare pe Instagram, la 16 iunie, că echipajul ar fi stabilit recordul pentru „cele mai multe zile consecutive pe mare” pentru orice portavion modern. Publicația pune această afirmație în contextul precedentelor cunoscute: în iunie 2020, U.S. Navy a anunțat că USS „Dwight D. Eisenhower” și crucișătorul USS „San Jacinto” au atins 161 de zile consecutive pe mare; ulterior, „Eisenhower” a ajuns la 206 zile până la prima escală, pe fondul restricțiilor de acces în porturi din perioada COVID-19; USS „Theodore Roosevelt” a deținut un record anterior în 2002, cu 160 de zile pe mare, în contextul operațiunilor de după 11 septembrie. Separat, articolul menționează că USS „Gerald R. Ford” a înregistrat în aprilie cea mai lungă desfășurare totală „pe record”, de 326 de zile, însă cu cel puțin nouă escale în porturi, ceea ce o diferențiază de situația „Abraham Lincoln”, unde accentul este pe continuitatea zilelor fără întrerupere. Ce urmează Momentul în care echipajul va ajunge din nou la țărm rămâne neclar, iar durata desfășurării este legată de evoluția MOU SUA–Iran și de posibilitatea unui acord final înainte de termenul-limită menționat în analiză, la mijlocul lunii august. În lipsa unei clarificări oficiale privind „recordul” invocat, rămâne deschisă și confirmarea formală a pragului istoric revendicat de echipaj. [...]
Belarus își extinde infrastructura militară la granița cu Ucraina, fără semne de concentrare de trupe , ceea ce menține riscul operațional al unei presiuni suplimentare pe flancul nordic al Ucrainei, potrivit Kyiv Post , care citează declarații ale Serviciului de Stat al Grănicerilor din Ucraina (DPSU). Pe televiziunea ucraineană, purtătorul de cuvânt al DPSU, Andrii Demcenko , a spus că noile amenajări observate pe teritoriul Belarusului sunt în principal poligoane de instruire și facilități logistice. El a precizat că, în acest moment, nu este detectată o concentrare vizibilă de trupe. Unde se văd lucrările și ce tip de capabilități sugerează Demcenko a indicat că infrastructura este mai pronunțată în zonele din apropierea regiunilor ucrainene Kyiv și Cernihiv, în timp ce în dreptul regiunilor Volîn și Rivne activitatea este „mai puțin vizibilă”. Potrivit declarațiilor sale, lucrările ar include: poligoane și zone de instruire; spații unde personalul sau echipamentele ar putea fi staționate pe viitor; rute logistice. De ce contează: presiune pe apărarea Ucrainei, chiar și fără „al doilea front” Îngrijorările privind posibilitatea deschiderii unui „al doilea front” dinspre Belarus au revenit în ultimele luni, în contextul în care Minsk a permis Rusiei să folosească teritoriul belarus ca platformă de lansare pentru invazia din 2022. În analiza citată, se arată că o astfel de evoluție ar putea obliga Ucraina să își disperseze o parte din resursele defensive. În plan politic, președintele belarus Aleksandr Lukașenko a declarat în mai că Belarus se pregătește de război, iar președintele ucrainean Volodîmîr Zelenski a spus că Ucraina are dovezi că Moscova a încercat să atragă Minsk în invazie. Semnale mixte de la Minsk și evaluarea Kievului Lukașenko și-a nuanțat recent mesajele, spunând pe 6 iulie, în fața absolvenților militari, că Belarus nu va intra în război, după ce Ucraina a intensificat loviturile în adâncimea teritoriului rus. Totuși, Demcenko a afirmat că serviciile de informații ucrainene consideră că presiunile Rusiei asupra Belarusului pentru a se alătura războiului continuă, iar Minsk ar încerca „în toate modurile” să nu cedeze. Separat, articolul notează că, în pofida dificultăților logistice generate de loviturile ucrainene cu rază medie și lungă, Vladimir Putin ar fi refuzat dezescaladarea și ar rămâne hotărât să captureze Donbasul, potrivit unor surse citate de Reuters . [...]
Ucraina pregătește proiectul „Freya ”, un sistem anti-balistice mai ieftin, pe fondul limitărilor Patriot , în condițiile în care președintele Volodîmîr Zelenski susține că singurul avantaj militar rămas al Rusiei este capacitatea de a lovi cu rachete balistice ținte civile, potrivit Kyiv Post . Zelenski a afirmat că Ucraina „a devenit mai puternică” atât pe câmpul de luptă, cât și în aer, iar succesele militare recente ar confirma această evoluție. În acest context, el a susținut că președintele rus Vladimir Putin „nu mai are un avantaj”, cu excepția atacurilor balistice asupra populației civile. „Există rachete balistice, există lovituri cu adevărat tragice și îngrozitoare împotriva populației noastre civile, dar acesta este singurul avantaj care i-a mai rămas. Nu mai există altceva.” „Freya”, alternativa ucraineano-europeană la apărarea anti-balistice Pe fondul presiunii exercitate de atacurile balistice, Zelenski a anunțat planuri pentru „Freya”, descris ca un sistem ucraineano-european de apărare aeriană anti-balistice, conceput să intercepteze rachete balistice într-un rol similar sistemului american Patriot. Potrivit declarațiilor sale, obiectivul proiectului este să ofere o opțiune mai ieftină și mai ușor de extins decât sistemele existente. Prima reuniune internațională dedicată inițiativei ar urma să aibă loc în Franța, „în viitorul apropiat”. Zelenski a spus că miza este mobilizarea rapidă a actorilor relevanți pentru implementare: „Sarcina noastră a fost să reunim lideri, companii și consilieri pe securitate națională și să prezentăm acest proiect țărilor care pot ajuta Ucraina să îl implementeze foarte repede.” Patriot rămâne prioritatea, dar producția este limitată În paralel, Zelenski a insistat că Patriot rămâne principala prioritate a Ucrainei în apărarea aeriană și a mulțumit SUA și partenerilor europeni pentru livrări. El și-a exprimat, totodată, speranța că Ucraina va primi sisteme SAMP/T NG (o generație nouă a sistemului european SAMP/T) din Franța, în baza acordurilor existente. Argumentul operațional invocat pentru dezvoltarea unei alternative proprii este legat de constrângerile industriale: atât Patriot, cât și SAMP/T „au nevoie de timp”, producția este „foarte limitată”, iar listele de așteptare sunt „foarte lungi”, potrivit lui Zelenski. Context diplomatic și mesajul către aliați Zelenski a mai spus că a discutat despre progresele Ucrainei cu președintele SUA, Donald Trump, și cu alți lideri, în marja recentului summit NATO , susținând că evaluarea comună ar fi că Ucraina s-a întărit militar. Pentru aliați, mesajul implicit este că apărarea anti-balistice rămâne un punct critic, iar inițiativa „Freya” ar urmări să reducă dependența de capacități rare și greu de obținut pe termen scurt, într-un moment în care atacurile balistice sunt prezentate de Kiev drept principalul instrument de presiune rămas Moscovei. [...]
Sankt Petersburg încearcă să-și întărească apărarea antidrone prin angajări plătite cu circa 180.000 de ruble pe lună (aprox. 2.351 dolari, adică aproximativ 10.600 lei), după o serie de lovituri asupra infrastructurii petroliere din oraș, potrivit Kyiv Post . Miza este protejarea „infrastructurii critice” locale, într-un context în care atacurile ucrainene au devenit suficient de frecvente încât să genereze recrutări dedicate pentru apărare mobilă. Anunțurile de recrutare, publicate de birouri militare din Sankt Petersburg, vizează formarea unor „grupuri mobile de apărare aeriană”. Conform publicației ruse independente Astra, citată de Kyiv Post , fluturașii promit atât plata lunară menționată, cât și faptul că posturile nu ar implica deplasări pe frontul din Ucraina. Ce posturi se recrutează și ce presupun Astra a relatat că anunțuri ale birourilor de recrutare din districtele Admiralteiski și Kirovski precizează explicit că postul nu presupune serviciu în „zona operațiunii militare speciale”, iar activitatea ar urma să se desfășoare în unități specializate pentru protecția obiectivelor de infrastructură critică din Sankt Petersburg, fără deplasări în afara regiunii. Fluturașii menționează și condițiile de contract: durată: trei ani; eligibilitate: 18–52 de ani; condiții: examen medical și îndeplinirea cerințelor de înrolare. Potrivit materialului, astfel de grupuri mobile operează, de regulă, mitraliere și drone interceptoare pentru doborârea dronelor (UAV – vehicule aeriene fără pilot) care atacă ținte la sol. Context: lovituri repetate asupra rafinăriilor și portului petrolier Sankt Petersburg – orașul natal al președintelui rus Vladimir Putin – a fost vizat în ultimele luni de atacuri ucrainene rare, inclusiv în iunie, în preajma Forumului Economic Internațional de la Sankt Petersburg (SPIEF), când ar fi fost lovite o rafinărie și facilități navale înainte de deschiderea evenimentului. Pe 4 iulie, infrastructura petrolieră din port și o facilitate militară din apropiere, la Kronstadt , au fost lovite din nou, notează Kyiv Post. De ce contează: stimulentele financiare vin cu un risc de „recalificare” pe front Oferta salarială este descrisă ca fiind „în mare parte” la nivelul plăților pentru trupele ruse de pe linia frontului, dar fără trimitere în Ucraina, ceea ce ar putea fi atractiv pentru localnici, în condițiile în care materialul menționează o rată de supraviețuire raportată de 10 zile până la trei săptămâni pentru militarii din prima linie. Totuși, Kyiv Post arată că exemple anterioare ridică semne de întrebare privind cât de fermă este garanția de a rămâne în spatele frontului. Sunt invocate: relatări din august 2024, în timpul ofensivei ucrainene în Kursk, când recruți ruși ar fi fost trimiși la luptă, potrivit declarațiilor a două mame; mărturii ale unor prizonieri de război care au spus publicației că, odată ajuns într-o unitate, un militar poate fi supus presiunilor pentru a semna contract și a deveni eligibil pentru trimitere în Ucraina; afirmații ale unor combatanți străini capturați de Ucraina, care susțin că au fost trimiși pe front după ce inițial li s-ar fi promis roluri în spatele frontului (inclusiv un cetățean chinez, respectiv doi luptători din Camerun, conform materialului). În ansamblu, recrutarea de „mitraliori” pentru apărare mobilă indică o adaptare operațională la riscul dronelor asupra infrastructurii energetice din jurul Sankt Petersburgului, dar și o încercare de a atrage personal printr-un pachet financiar comparabil cu frontul, fără a putea elimina complet riscul de redistribuire ulterioară. [...]
China și Rusia își extind cooperarea militară spre apărare antirachetă și „anti-Starlink” , un semnal cu impact direct asupra echilibrului tehnologic din domeniul apărării și al comunicațiilor militare, potrivit G4Media , care citează o investigație Der Spiegel . Investigația – realizată împreună cu Le Monde și platforma rusă independentă The Insider – se bazează pe documente interne care ar indica faptul că Beijingul și Moscova au convenit să își intensifice cooperarea militară și tehnologică după discuții desfășurate în secret în 2023. Conform documentelor analizate de jurnaliști, în iunie 2023 ar fi avut loc la Moscova o reuniune cu participarea unor reprezentanți ai autorităților ruse, ai armatei chineze și ai industriei de apărare din China, în care s-a discutat dezvoltarea unui sistem comun de apărare antiaeriană și antirachetă. Ce ar include proiectul antirachetă Potrivit investigației, proiectul ar include: construirea unor centre comune de comandă și control pentru sistemele de rachete lansate de la sol; dezvoltarea unei rachete interceptoare cu manevrabilitate ridicată, pentru apărare aeriană integrată. Der Spiegel notează că cele două state analizau încă din 2023 realizarea unui prototip și au creat grupuri de lucru dedicate proiectului. Documentele citate mai indică întâlniri și videoconferințe periodice, precum și schimburi de delegații mai frecvente între Moscova și Beijing. Ținte: hipersonice și balistice Sistemul aflat în dezvoltare ar urma să poată intercepta proiectile hipersonice în faza finală a traiectoriei, la altitudini de până la 40 de kilometri, precum și rachete balistice cu rază de acțiune de până la 4.000 de kilometri, conform investigației. În context, publicația germană arată că Beijingul investește de mai mulți ani în capacități militare avansate, pe fondul tensiunilor strategice cu Statele Unite în regiunea Indo-Pacifică. Componenta „anti-Starlink”: de la perturbare la neutralizare Documentele analizate ar indica și o inițiativă comună îndreptată împotriva rețelei SpaceX Starlink , considerată esențială în conflictele moderne pentru comunicații militare. În discuțiile din 2023, oficiali chinezi ar fi prezentat partenerilor ruși propuneri de măsuri de răspuns, inclusiv: atacuri informatice; tehnici de tip „spoofing” (imitarea identității unui sistem pentru a induce în eroare utilizatorii sau infrastructura digitală). Planurile discutate ar include scenarii de interferare a funcționării rețelei, reducerea performanțelor și, „în cazuri extreme”, neutralizarea sateliților considerați o amenințare. Investigația susține că există indicii că această cooperare a continuat și după întâlnirile din 2023, însă amploarea proiectelor și stadiul actual de dezvoltare „nu sunt cunoscute”, potrivit informațiilor citate. [...]
