Știri
Știri din categoria Apărare
Turcia cere acces la finanțarea europeană pentru apărare prin Programul SAFE, mizând pe summitul NATO din 7-8 iulie pentru a pune presiune pe partenerii europeni, potrivit news.ro. Miza este una de reglementare și politică industrială: includerea într-un instrument al UE care finanțează achiziții comune de apărare, în condițiile în care Ankara este în prezent exclusă.
Programul SAFE este descris ca un instrument menit să consolideze apărarea Europei prin finanțarea unor achiziții comune. Turcia urmărește să fie integrată în structurile apărării europene și, totodată, cere ridicarea unor sancțiuni impuse de unele state industriei turce de apărare.
Conform informațiilor citate, excluderea are două cauze principale:
În acest context, nivelul de aliniere al Turciei era estimat la 4% în 2025, „un nivel istoric de scăzut”, ceea ce complică accesul Ankarei la program.
Turcia își susține cererea invocând dimensiunea armatei (a doua din NATO), ascensiunea industriei sale de apărare și poziția strategică între Europa, Rusia, Caucaz și Orientul Mijlociu. Ankara mai argumentează că poate dialoga cu actori aflați în conflict, precum Rusia și Ucraina.
Pe fondul neîncrederii unor aliați, Turcia se limitează, „pentru moment”, la cooperări bilaterale cu unele state membre UE, fiind menționate Spania și Italia.
Recomandate
Recep Tayyip Erdoğan cere acces la finanțarea europeană pentru apărare și ridicarea restricțiilor comerciale , într-o mișcare care poate influența atât lanțurile de aprovizionare, cât și competiția industrială din sectorul militar european, potrivit G4Media . Președintele Turciei a solicitat integrarea Ankarei în „arhitectura de apărare a Europei” și eliminarea restricțiilor care afectează industria turcă de apărare , în contextul pregătirilor pentru summitul NATO programat pe 7 și 8 iulie la Ankara . Informația este relatată de AFP, citată de Times of Israel, conform articolului. Cererea vine pe fondul criticilor lui Erdoğan față de excluderea Turciei din programul european SAFE, descris ca un mecanism prin care Uniunea Europeană mobilizează și distribuie fonduri pentru consolidarea capacităților industriale și tehnologice de apărare ale statelor membre. Miza: acces la proiecte și la comerțul intra-aliat cu tehnologie militară În discursul susținut la deschiderea summitului parlamentar NATO de la Istanbul, Erdoğan a susținut că Turcia ar trebui inclusă în inițiativele europene de securitate și apărare, argumentând că participarea sa ar fi „esențială” pentru consolidarea capacităților de apărare ale continentului. Separat, liderul turc a cerut eliminarea restricțiilor privind comerțul cu echipamente și tehnologii militare între statele aliate, invocând nevoia de „distribuire echitabilă a responsabilităților” în interiorul alianței. „Dacă vrem să facem față provocărilor cu care ne confruntăm, trebuie să împărțim povara în mod corect și echitabil între aliați și să eliminăm obstacolele din calea comerțului în domeniul apărării.” Context: ambiția Ankarei și greutatea militară în NATO Articolul notează că Ankara încearcă de mai mulți ani să își consolideze rolul în proiectele europene de securitate, pe fondul dezvoltării accelerate a industriei turce de apărare. Turcia are a doua cea mai mare armată din NATO după Statele Unite, iar sectorul său de apărare este prezentat ca fiind între cele mai importante la nivel mondial, ocupând locul 11 în clasamentele internaționale, conform aceleiași surse. [...]
NATO pregătește contracte de apărare de zeci de miliarde de dolari la summitul din 7–8 iulie de la Ankara, într-un test al capacității aliaților de a transforma creșterea bugetelor militare în producție efectivă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile secretarului general Mark Rutte . Rutte a spus, într-o intervenție la Atlantic Council, că la reuniunea din Turcia aliații vor prezenta „zeci de miliarde” de dolari în noi contracte legate de apărare. Miza, în formularea sa, este trecerea de la angajamente de cheltuieli la livrări concrete: extinderea bazei industriale de apărare din Europa, creșterea producției de muniție și armament și reducerea unor „goluri de capabilități” (deficite de echipamente și capacități militare) la nivelul Alianței. Sprijinul pentru Ucraina rămâne pe agendă, cu accent pe apărare aeriană Pe lângă pachetul de contracte, NATO ar urma să își reafirme sprijinul pentru Ucraina la același summit, iar președintele Volodîmîr Zelenski este așteptat să participe, conform lui Rutte. Contextul invocat este presiunea pusă de Kiev pentru mai multe sisteme de apărare aeriană, interceptori și capabilități cu rază lungă, după atacuri repetate ale Rusiei cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, infrastructurii energetice și obiectivelor civile. Rutte a reiterat ideea că securitatea Ucrainei este inseparabilă de securitatea Europei și a avertizat că o victorie a Rusiei ar reprezenta o amenințare directă pentru flancul estic al NATO. Ankara, „momentul livrărilor” și rolul industriei turcești Oficialii NATO descriu summitul drept un moment-cheie pentru a converti creșterea cheltuielilor de apărare în producție industrială. Rutte a indicat că aliații au făcut „progrese bune” înaintea reuniunii, inclusiv prin creșterea investițiilor în forțele și capabilitățile necesare apărării teritoriului Alianței, și a cerut statelor membre să „cheltuiască mai mult și mai bine”, astfel încât producția să țină pasul cu nivelul amenințării pe care o reprezintă Rusia. Turcia, ca stat gazdă, își poziționează industria de apărare ca parte importantă a efortului de reînarmare al NATO, iar oficiali turci au descris producția de apărare drept o temă centrală la Ankara, alături de sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. „NATO 3.0”: de la descurajare la mobilizare industrială Rutte a folosit conceptul „NATO 3.0” pentru a descrie o nouă etapă a Alianței, determinată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea amenințărilor globale, în care accentul se mută spre mobilizare industrială. În această logică, aliații europeni ar urma să își asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea convențională, prin capacitatea de a produce armament, muniție și sisteme de apărare aeriană la un ritm adecvat noii realități de securitate din Europa. [...]
Țările de Jos își accelerează investițiile în apărare, mizând pe drone, pe fondul evaluării că Rusia ar putea testa NATO la un an după încheierea războiului din Ucraina , potrivit Adevărul , care citează strategia anuală de politică de apărare a Ministerului olandez al Apărării . Documentul descrie Europa ca fiind într-o „zonă gri” între război și pace și susține că serviciile de informații olandeze estimează că Rusia se pregătește pentru o confruntare pe termen lung cu Europa. În „cel mai pesimist scenariu”, un război limitat împotriva unor state membre NATO ar putea deveni posibil în decurs de un an de la încheierea războiului Rusiei împotriva Ucrainei, avertizează oficialii. Pivot operațional: jumătate din capacități, sisteme fără pilot Ca răspuns, autoritățile olandeze și-au propus ca, în următorii cinci ani, jumătate din capacitățile operaționale ale armatei să fie formate din sisteme fără pilot (platforme operate de la distanță sau autonome), cu accent pe drone. În acest scop, guvernul intenționează să înființeze un laborator special de dezvoltare pentru proiectarea și construirea de drone capabile să combată alte drone. Context regional: Finlanda și semnalul către NATO Avertismentul apare în contextul în care Kremlinul a amenințat Finlanda după ce aceasta și-a anunțat intenția de a elimina o interdicție veche privind găzduirea armelor nucleare pe teritoriul său, notează publicația, trimițând la relatarea Daily Mail . Finlanda, care are o frontieră de aproximativ 1.340 de kilometri cu Rusia, a anunțat în martie că va modifica legea privind energia nucleară, ceea ce ar putea deschide calea desfășurării de arme nucleare pe teritoriul finlandez în timp de război (context detaliat în materialul Adevărul ). Purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, a spus că măsura reprezintă „amenințări reale” la adresa securității naționale a Rusiei și că Moscova își va adapta „rapid și eficient” poziția militară și politică. Ce urmează: summitul NATO de la Ankara Statele membre ale Alianței se pregătesc pentru summitul NATO de la Ankara (Turcia), programat pe 7 și 8 iulie, unde amenințarea reprezentată de Rusia va fi unul dintre subiectele centrale. În acest context, secretarul general al NATO, Mark Rutte , a avertizat că Rusia „ar putea fi pregătită să folosească forța militară împotriva NATO în următorii cinci ani”, potrivit Adevărul . Ministrul olandez al Apărării, Dilan Yesilgöz, a pus presiunea pe calendarul de pregătire, întrebând dacă Europa și Țările de Jos vor fi suficient de puternice la timp pentru a-și proteja „libertatea, securitatea și modul de viață”, apreciind că urgența este rar întâlnită. [...]
Summitul NATO de la Ankara ar putea împinge Europa spre achiziții militare de miliarde, cu efect direct asupra industriei americane de apărare , într-un posibil „troc” strategic menit să refacă relația transatlantică în jurul angajamentelor financiare și al producției de armament, potrivit unei analize publicate de Adevărul . În text, generalul în rezervă Adriean Pârlog, fost șef adjunct al Direcției Informații Militare, susține că summitul din 7-8 iulie, organizat la Ankara, ar putea deveni unul „istoric”, inclusiv printr-o „împăcare” între Donald Trump și aliații europeni, după o perioadă de deteriorare a relației transatlantice. Un element central ar fi angajamentele europene pentru contracte noi de armament și creșterea producției proprii, informație vehiculată și de Politico. Miza financiară: comenzi europene, bani în industria americană Analiza pornește de la ideea că Europa Occidentală ar urma să treacă de la „mimarea” implicării financiare la comenzi militare majore, inclusiv către Statele Unite. În această logică, achizițiile ar funcționa ca un semnal politic către Washington, într-un moment în care SUA își recalibrează prioritățile. „Europa Occidentală probabil că nu va mai mima în perioada imediat următoare implicarea financiară masivă în ceea ce privește bugetul pentru apărare al Alianței.” Pârlog argumentează că, în scenariul în care distanța dintre Europa și SUA s-ar adânci, China și Rusia ar fi principalii beneficiari strategici. De aici, concluzia sa că europenii ar transmite un „mesaj împăciuitor”, iar Trump „va reacționa cel mai probabil ca atare”. Tot în această cheie, o parte din capacitățile cumpărate ar urma să ajungă în Ucraina, în timp ce statele europene ar păstra alte capabilități și ar înlocui echipamente mai vechi. Achiziții „extrem de costisitoare” și testul AWACS Un exemplu invocat este zona de supraveghere aeriană (AWACS), unde generalul spune că platformele Boeing 707 folosite pentru echipamentele principale de supraveghere ar fi ajuns „la limita de resources” și ar trebui înlocuite. În acest moment, menționează existența „unei singure propuneri” din partea Saab (Suedia) pentru preluarea responsabilității, dar rămâne deschis dacă SUA vor fi sau nu „scoase în totalitate” din viitorul joc. În interpretarea sa, deciziile privind astfel de sisteme scumpe ar deveni un indicator pentru nivelul de încredere reciprocă în NATO. Declarație cu mesaj către Iran și repoziționare strategică Pe lângă componenta de achiziții, proiectul de declarație ar include și cereri către Iran privind libertatea de navigație pe o arteră comercială „crucială”, precum și un mesaj că NATO nu va permite Teheranului să dobândească o armă nucleară, la îndemnul lui Donald Trump, potrivit analizei. În același timp, Pârlog susține că summitul ar consfinți o schimbare de perspectivă strategică: pe lângă Rusia, China ar fi tratată explicit drept al doilea actor major generator de îngrijorări strategice în zona eurasiatică. România: menținerea potențialului american pe axa estică Pentru România, generalul afirmă că țara este pe o „traiectorie” care îi poate asigura stabilitatea, printr-un echilibru între pilonul american și Occidentul european. El anticipează că SUA vor dori menținerea cel puțin la nivelul actual a potențialului operațional pe axa Baltice–Polonia–România–Bulgaria, cu rol logistic pentru România și Bulgaria. „Nu văd ca în viitorul relativ apropiat vom înregistra o diminuare a potențialului operațional american în partea asta a Europei.” Ce urmează Summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie) este prezentat ca momentul în care ar putea fi anunțate angajamentele financiare și direcțiile de achiziții, într-un context în care SUA își concentrează atenția pe Indo-Pacific și Orientul Mijlociu, iar europenii ar fi împinși să gestioneze mai direct dosarul ucrainean. În analiza citată, dimensiunea economică a acestor decizii – comenzi mari de armament și programe scumpe – este tratată ca pivotul unei posibile re-coagulări a relației transatlantice. [...]
România intră într-un calendar de până la 36 de luni pentru punerea în funcțiune a noilor capabilități SHORAD/VSHORAD , după ce a contractat sistemul antiaerian israelian SPYDER, într-un acord evaluat la peste 2 miliarde de euro (aprox. 10 miliarde lei), potrivit G4Media , care citează The Jerusalem Post via Rador. Contractul este prezentat ca fiind cel mai mare din istoria companiei israeliene Rafael și al doilea cel mai mare din industria militară israeliană, după vânzarea sistemului Arrow 3 către Germania pentru 3,5 miliarde de dolari (aprox. 16,1 miliarde lei). Ce cumpără România în prima etapă Potrivit Ministerului Apărării Naționale , primul contract din serie vizează: un sistem integrat SHORAD–VSHORAD (apărare antiaeriană cu rază scurtă și foarte scurtă); trei sisteme VSHORAD; un sistem SHORAD; infrastructură specială de instrucție și simulare. Acordul include lansatoare, interceptoare (rachete), sisteme radar, dispozitive de instrucție și sprijin logistic, iar intrarea în funcțiune este planificată „peste cel mult 36 de luni”. Calendarul livrărilor și cadrul mai larg (iulie 2025) Livrările primelor două sisteme VSHORAD sunt programate în decurs de trei ani, iar instruirea operatorilor ar urma să înceapă înainte de recepție. În paralel, acordul-cadru extins, încheiat în iulie 2025, prevede un pachet mai amplu: șase sisteme integrate SHORAD–VSHORAD, șase sisteme SHORAD, șase sisteme VSHORAD, plus muniția aferentă, instruire și asistență logistică. Ce este SPYDER și ce rol operațional are SPYDER este descris ca o soluție mobilă de apărare antiaeriană cu reacție rapidă, proiectată să intercepteze avioane, drone, elicoptere și muniție ghidată de precizie, precum și rachete balistice tactice. Sistemul este construit în jurul rachetelor Python 5 și Derby, adaptate din configurația aer-aer la sol-aer. În material se menționează că sistemul poate angaja simultan multiple ținte la o distanță de până la 160 de kilometri, iar radarul EL/M 2106 (Israel Aerospace Industries) poate urmări până la 500 de ținte simultan, inclusiv în deplasare. Procedura de achiziție și integrarea în cerințele NATO Rafael a fost selectat printr-o licitație competitivă restrânsă, iar achiziția a fost aprobată de Parlament, în conformitate cu legislația națională. Responsabili români au indicat, conform articolului, că achiziția este aliniată cerințelor NATO și urmărește întărirea apărării împotriva amenințărilor aeriene, inclusiv drone și rachete de croazieră. În același context, The Jerusalem Post notează că România ar fi, „potrivit informațiilor existente”, în negocieri și pentru a achiziționa Iron Dome; această informație nu este prezentată ca fiind confirmată oficial în textul citat. [...]
Modernizarea descurajării nucleare maritime a SUA intră într-o fază de investiții pe termen lung , odată cu dezvoltarea unui nou focos nuclear și a unei versiuni succesoare pentru rachetele Trident, programe legate direct de trecerea de la submarinele din clasa Ohio la noua clasă Columbia, potrivit Antena 3 . Marina SUA pregătește racheta Trident II D5 Life Extension 2 (D5LE2) și focosul W93/Mk7 , descris ca primul program de focos nuclear nou inițiat de Statele Unite în aproape patru decenii. Planul a fost prezentat într-o actualizare din 25 iunie a Biroului Executiv de Achiziții pentru Portofolii al Marinei SUA (PAE SSP), în contextul în care submarinele Ohio se apropie de finalul duratei de viață, iar Columbia urmează să le înlocuiască. De ce contează: continuitatea capacității de descurajare pe mare Miza operațională este menținerea componentei maritime a „triadei nucleare” a SUA (forțe terestre, bombardiere strategice și submarine cu rachete balistice). Submarinele sunt considerate cele mai greu de detectat și, implicit, cele mai dificil de neutralizat, ceea ce le face un pilon al descurajării strategice. În acest cadru, modernizarea nu este prezentată ca înlocuirea unui sistem „eșuat”, ci ca o măsură de a păstra credibilitatea unui sistem longeviv, pe măsură ce rachetele și componentele existente ajung la limitele modernizării practice. Trident II: de la D5 la D5LE2, cu intrare planificată în 2039 Trident II D5 a intrat în serviciu operațional în 1990 pe submarinele din clasa Ohio și este descrisă drept una dintre cele mai fiabile rachete balistice lansate de pe submarine. Un program anterior de prelungire a duratei de viață a modernizat electronica și ghidajul, permițând variantei D5LE să rămână operațională până în anii 2040. Datele tehnice menționate pentru Trident II D5 includ: lungime: 13,41 metri; diametru: 2,11 metri; greutate: aproximativ 58,5 tone; propulsie: motor cu combustibil solid în trei trepte; rază de acțiune: aproximativ 7.360 kilometri; capacitate de a transporta mai multe vehicule de reintrare independente (MIRV), adică focoase care pot lovi ținte diferite. Potrivit oficialilor Marinei, D5 a ajuns însă la limitele modernizării, inclusiv din cauza uzurii și învechirii componentelor, dar și a cerințelor operaționale asociate viitoarei flote Columbia. În loc, este dezvoltat D5LE2, descris ca un design „hibrid” care combină componente de propulsie deja validate cu avionică, ghidaj și arhitecturi de sistem redesenate. Programul D5LE2 a trecut de etapa „Milestone B” în 2025 și a intrat în faza de dezvoltare inginerească și producție, cu introducerea inițială în flotă planificată pentru anul fiscal 2039. W93/Mk7: primul focos nuclear nou al SUA după decenii În paralel, Marina SUA colaborează cu Administrația Națională pentru Securitate Nucleară (NNSA) pentru dezvoltarea W93/Mk7. Articolul precizează că au fost făcute publice puține detalii tehnice, însă programul este prezentat ca o înlocuire a unor elemente învechite din arsenalul existent și ca o soluție compatibilă cu viitoarele rachete balistice lansate de pe submarine. Programul este legat și de submarinele britanice din clasa Dreadnought, în cadrul cooperării strategice de lungă durată dintre SUA și Regatul Unit. Infrastructură și achiziții: testare, extinderi și programe conexe Modernizarea include și investiții în infrastructura de suport. Antena 3 menționează, între altele, instalația de testare Strategic Weapons Systems Ashore, care a atins capacitatea operațională completă la finalul lui 2024, pentru validarea viitoarelor modernizări ale sistemului Trident înainte de implementarea pe flotă. Sunt în curs și dezvoltări de facilități de inginerie și extinderi de producție în centre strategice din Florida, Georgia și Washington, pentru a susține programul D5LE2 și operațiunile viitoare ale submarinelor. Separat, PAE SSP afirmă că adoptă metode de achiziție mai rapide și își extinde responsabilitățile către sisteme emergente, inclusiv arma hipersonică Conventional Prompt Strike și propunerea de rachetă de croazieră cu capacitate nucleară lansată de pe mare (SLCM-N). [...]
