Știri
Tag: industria de aparare turca

Turcia cere acces la finanțarea europeană pentru apărare prin Programul SAFE , mizând pe summitul NATO din 7-8 iulie pentru a pune presiune pe partenerii europeni, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare și politică industrială: includerea într-un instrument al UE care finanțează achiziții comune de apărare, în condițiile în care Ankara este în prezent exclusă. Programul SAFE este descris ca un instrument menit să consolideze apărarea Europei prin finanțarea unor achiziții comune. Turcia urmărește să fie integrată în structurile apărării europene și, totodată, cere ridicarea unor sancțiuni impuse de unele state industriei turce de apărare. De ce este Turcia exclusă din SAFE Conform informațiilor citate, excluderea are două cauze principale: reticențele unor state membre UE, menționate explicit Franța și Germania; condițiile impuse de UE pentru includerea țărilor terțe, respectiv alinierea la Politica Externă și de Securitate a UE. În acest context, nivelul de aliniere al Turciei era estimat la 4% în 2025, „un nivel istoric de scăzut”, ceea ce complică accesul Ankarei la program. Argumentele Ankarei și alternativa de moment Turcia își susține cererea invocând dimensiunea armatei (a doua din NATO), ascensiunea industriei sale de apărare și poziția strategică între Europa, Rusia, Caucaz și Orientul Mijlociu. Ankara mai argumentează că poate dialoga cu actori aflați în conflict, precum Rusia și Ucraina. Pe fondul neîncrederii unor aliați, Turcia se limitează, „pentru moment”, la cooperări bilaterale cu unele state membre UE, fiind menționate Spania și Italia. [...]

NATO pregătește contracte de apărare de zeci de miliarde de dolari la summitul din 7–8 iulie de la Ankara, într-un test al capacității aliaților de a transforma creșterea bugetelor militare în producție efectivă, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile secretarului general Mark Rutte . Rutte a spus, într-o intervenție la Atlantic Council, că la reuniunea din Turcia aliații vor prezenta „zeci de miliarde” de dolari în noi contracte legate de apărare. Miza, în formularea sa, este trecerea de la angajamente de cheltuieli la livrări concrete: extinderea bazei industriale de apărare din Europa, creșterea producției de muniție și armament și reducerea unor „goluri de capabilități” (deficite de echipamente și capacități militare) la nivelul Alianței. Sprijinul pentru Ucraina rămâne pe agendă, cu accent pe apărare aeriană Pe lângă pachetul de contracte, NATO ar urma să își reafirme sprijinul pentru Ucraina la același summit, iar președintele Volodîmîr Zelenski este așteptat să participe, conform lui Rutte. Contextul invocat este presiunea pusă de Kiev pentru mai multe sisteme de apărare aeriană, interceptori și capabilități cu rază lungă, după atacuri repetate ale Rusiei cu rachete și drone asupra orașelor ucrainene, infrastructurii energetice și obiectivelor civile. Rutte a reiterat ideea că securitatea Ucrainei este inseparabilă de securitatea Europei și a avertizat că o victorie a Rusiei ar reprezenta o amenințare directă pentru flancul estic al NATO. Ankara, „momentul livrărilor” și rolul industriei turcești Oficialii NATO descriu summitul drept un moment-cheie pentru a converti creșterea cheltuielilor de apărare în producție industrială. Rutte a indicat că aliații au făcut „progrese bune” înaintea reuniunii, inclusiv prin creșterea investițiilor în forțele și capabilitățile necesare apărării teritoriului Alianței, și a cerut statelor membre să „cheltuiască mai mult și mai bine”, astfel încât producția să țină pasul cu nivelul amenințării pe care o reprezintă Rusia. Turcia, ca stat gazdă, își poziționează industria de apărare ca parte importantă a efortului de reînarmare al NATO, iar oficiali turci au descris producția de apărare drept o temă centrală la Ankara, alături de sprijinul pe termen lung pentru Ucraina. „NATO 3.0”: de la descurajare la mobilizare industrială Rutte a folosit conceptul „NATO 3.0” pentru a descrie o nouă etapă a Alianței, determinată de războiul Rusiei împotriva Ucrainei și de intensificarea amenințărilor globale, în care accentul se mută spre mobilizare industrială. În această logică, aliații europeni ar urma să își asume o responsabilitate mai mare pentru apărarea convențională, prin capacitatea de a produce armament, muniție și sisteme de apărare aeriană la un ritm adecvat noii realități de securitate din Europa. [...]