Știri
Știri din categoria Apărare
SUA își condiționează tot mai explicit garanțiile de securitate de alinierea politică a aliaților, într-un demers care poate schimba regulile de funcționare ale NATO înaintea unei posibile reduceri a prezenței militare americane în Europa, potrivit G4Media, care citează un document consultat de Bloomberg.
Washingtonul a transmis statelor membre NATO un chestionar prin care încearcă să măsoare sprijinul politic acordat administrației Donald Trump, inclusiv prin întrebări despre susținerea publică a politicii externe americane și despre restricțiile impuse armatei SUA în utilizarea bazelor de pe teritoriul fiecărui stat.
Potrivit unor persoane familiarizate cu documentul, citate sub protecția anonimatului, întrebările au stârnit nemulțumiri în rândul unor aliați, care se tem că SUA încearcă să lege angajamentele de securitate de gradul de aliniere politică. O astfel de abordare ar marca o schimbare față de perioada postbelică, când garanțiile de securitate americane au rămas în vigoare chiar și în episoade de dezacord politic între aliați.
Documentul întreabă și dacă statele membre și-au demonstrat alinierea la abordarea americană descrisă drept „puternică, clară și discretă”, formulare asociată secretarului american al Apărării, Pete Hegseth.
Chestionarul include, între altele, întrebări despre:
Documentul atinge indirect subiecte care au generat tensiuni între Washington și aliații europeni, inclusiv operațiunile militare americane împotriva Iranului și acțiunile SUA în Venezuela.
În cazul Iranului, SUA și Israelul au declanșat conflictul fără consultarea prealabilă a aliaților NATO, iar ulterior unele state europene – între care Spania – au impus restricții privind utilizarea bazelor lor pentru operațiuni împotriva Iranului. Chestionarul cere clarificări despre aceste restricții și despre disponibilitatea de a le relaxa.
În Venezuela, operațiunea prin care Nicolas Maduro a fost capturat și arestat a generat dispute cu mai multe guverne europene, care au considerat acțiunea o încălcare a dreptului internațional.
Chestionarul a fost trimis în contextul unei revizuiri de șase luni a prezenței militare americane în Europa, inițiată de administrația Trump, care ar urma să fie finalizată până în decembrie și ar putea duce la noi reduceri de forțe și resurse.
SUA au anunțat deja retragerea a aproximativ 5.000 de militari din Germania și redistribuirea unor forțe fără înlocuire, în timp ce administrația Trump s-a angajat să suplimenteze trupele din Polonia după alegerea lui Karol Nawrocki ca președinte. Reduceri ar putea viza și capabilități puse la dispoziția NATO, inclusiv bombardiere strategice, drone și nave de război.
Un oficial NATO a confirmat colaborarea cu SUA în cadrul revizuirii, fără a comenta conținutul documentului, iar Departamentul american al Apărării nu a oferit un punct de vedere. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a prezentat revizuirea drept un proces „înțelept” și a susținut că sporirea cheltuielilor europene și canadiene pentru apărare permite o reevaluare a rolului SUA.
Recomandate
NATO riscă să fie prinsă fără capacitate de reacție pe două fronturi , într-un scenariu în care Rusia ar ataca un stat aliat din Europa de Est, iar China ar declanșa simultan o ofensivă împotriva Taiwanului, potrivit unei analize preluate de G4Media . Miza, dincolo de geopolitică, este una operațională: planificarea, stocurile și capacitatea industrială ar putea să nu susțină un conflict prelungit în două teatre, iar Europa ar putea rămâne cu o povară disproporționată dacă SUA își mută resursele spre Asia. Lacuna de planificare: scenariul „pentru care nu suntem pregătiți” Analiza pornește de la ideea că planificatorii militari occidentali evită să discute public despre un atac coordonat Rusia–China, deși riscul este menționat tot mai des. Florence Gaub, directoarea diviziei de cercetare de la Colegiul de Apărare al NATO din Roma , spune că acesta este scenariul pentru care alianța nu este pregătită și că există conștientizarea problemei, fără ca ea să fie corectată. În același registru, Mark Montgomery, contraamiral în rezervă al Marinei SUA, afirmă că ultima analiză serioasă a unui război pe două fronturi ar fi fost făcută în urmă cu aproximativ 15 ani și că rezultatele au indicat lipsuri la stocuri și la capacitatea industrială, plus dependența de aliați. Potrivit lui, între timp „fiecare dintre acești indicatori a scăzut”, iar creșterile de bugete în Europa nu s-ar fi transformat încă în îmbunătățiri ale forțelor. De ce contează pentru Europa de Est, inclusiv România Textul descrie o „fereastră de oportunitate” percepută de adversari, pe fondul presiunilor asupra resurselor americane și al tensiunilor politice transatlantice. În acest context, Rusia ar testa deja apărarea aliată: sunt menționate încălcări repetate ale spațiului aerian în state NATO din Europa de Est, inclusiv România, Polonia și țările baltice. Este invocat și un episod din Germania: autoritățile ar fi descoperit la începutul lunii o dronă suspectată a fi de origine rusă, încărcată cu explozibili, la aeroportul din Leipzig, care „se pare” că se pregătea să lovească un avion de marfă ucrainean deasupra teritoriului NATO. Separat, evaluări recente ale serviciilor de informații americane, potrivit materialului, ar indica faptul că Rusia ar putea încerca să testeze hotărârea NATO în următorii ani printr-un atac cibernetic sau o incursiune limitată. Fostul președinte al Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer, este citat cu ideea că o astfel de acțiune ar avea șanse mai mari dacă ar fi sincronizată cu un atac chinez asupra Taiwanului, iar el spune că nu cunoștea existența unui efort concertat în alianță pentru un astfel de scenariu. Exercițiile și „crizele multiple”: prea puține simulări, prea multă complexitate O parte importantă a problemei, potrivit textului, este lipsa exercițiilor relevante. Deși există jocuri de război (simulări) frecvente, scenariile cu „crize multiple” sunt rare, pentru că devin rapid confuze și greu de gestionat în formate standardizate. David Santoro, de la Pacific Forum, descrie un exercițiu din 2023 în care Taiwanul era atacat de China, iar Coreea de Nord invada Coreea de Sud; chiar și fără Europa în ecuație, participanții s-ar fi chinuit să împartă sarcinile. Eric Heginbotham (MIT) spune că problema nu ar fi „prea complicată de studiat”, dar că, în spațiul public, nu pare să fi făcut-o „cineva” la scară relevantă, deși admite posibilitatea unor analize clasificate. Riscul operațional major: SUA prioritizează Asia, Europa rămâne să se apere singură Materialul descrie și concluzii din simulări realizate de Centrul European pentru Valori și Politică de Securitate, un institut din Praga. Directorul său, Jakub Janda, spune că în aproape toate scenariile analizate, SUA acordă prioritate amenințării chineze și transferă resurse din Europa în Asia, lăsând aliații europeni să gestioneze singuri presiunea Rusiei. Un exemplu ipotetic din aceste simulări indică o vulnerabilitate economică și industrială: China ar putea începe gradual, prin blocarea exportului de materii prime către sectorul european de apărare, menținând embargoul cinci luni, până când fabricile europene rămân fără stocuri și opresc producția, după care Rusia ar putea ataca în Europa de Est. În paralel, textul subliniază o problemă de coeziune: SUA ar putea cere Europei sancțiuni dure împotriva Chinei în cazul unui atac asupra Taiwanului, dar guvernele europene ar fi reticente, pentru că percep amenințarea rusă ca fiind mai imediată. Ce urmează: presiune pentru planuri comune și capacitate industrială Concluzia implicită a analizei este că, într-un conflict pe două fronturi, avantajul ar reveni părții care acționează unitar și își menține coeziunea în timp. Pentru NATO, problema imediată nu este doar scenariul în sine, ci lipsa unui plan clar de prioritizare a resurselor, a exercițiilor la scară relevantă și a unei baze industriale capabile să susțină simultan nevoile Europei și ale Indo-Pacificului. [...]
Donald Trump a decis să reducă semnificativ implicarea SUA în exercițiile militare anuale cu Coreea de Sud , o mișcare care poate afecta postura operațională de descurajare a alianței în fața Phenianului, în condițiile în care manevrele din acest an sunt calibrate inclusiv pe lecțiile învățate de armata nord-coreeană în războiul din Ucraina, potrivit Agerpres . Decizia a fost anunțată de Trump pe platforma Truth Social , unde a descris exercițiile drept „costisitoare” și a susținut că acestea „transmit un semnal total nepotrivit și ostil” Coreei de Nord. Președintele american a invocat „relația foarte bună cu Kim Jong Un” și a afirmat că, de la revenirea sa la Casa Albă în 2025, Phenianul nu s-a arătat „amenințător” și a fost „respectuos”. Ce se schimbă în plan operațional Exercițiile, denumite „ Scutul Libertății Ulchi ”, au început luni și sunt programate să dureze 11 zile. Ele fuseseră planificate să implice 18.000 de soldați sud-coreeni, alături de efective din contingentul american de 28.500 de militari staționați în Coreea de Sud. Ministerul Apărării de la Seul a transmis că manevrele au început „conform planului”, însă anunțul de la Washington introduce incertitudine asupra nivelului efectiv de participare americană. De ce contează: exerciții ajustate la amenințări noi Ediția din acest an este concepută pentru a integra experiența acumulată de trupele nord-coreene care au operat alături de armata rusă pe frontul ucrainean, în contextul apropierii strategice dintre Phenian și Moscova. Colonelul Ryan Donald, purtător de cuvânt al Comandamentului comun al forțelor americane și sud-coreene, a spus pe 10 august că nord-coreenii „au învățat lucruri noi și le-au adus înapoi în Coreea de Nord”, iar antrenamentul ia în calcul această evoluție, inclusiv pe componente precum dronele, atacurile cibernetice și bruierea semnalelor GPS. Reacții și riscuri: descurajare mai slabă, beneficii incerte Coreea de Nord a denunțat exercițiile și a avertizat asupra unui posibil răspuns prin măsuri sporite de „descurajare”, considerând manevrele o repetiție pentru o invazie. Potrivit materialului, Phenianul a lansat miercuri o rachetă balistică în Marea Japoniei „în semn de protest”. În planul evaluărilor, Leif-Eric Easley, profesor la Universitatea Ewha din Seul, consideră că reducerea exercițiilor comune „va slăbi descurajarea” în fața unor potențiale conflicte în Asia, iar „economiile realizate sunt marginale”, în timp ce beneficiile diplomatice sunt incerte. Trump a invocat și faptul că Seulul nu a participat la operațiunile militare americane împotriva Iranului, susținând că a cerut Coreei de Sud să se alăture demersului de „denuclearizare” a Iranului, dar a primit un refuz. Ce urmează Pe termen scurt, rămâne de văzut cum va fi transpusă „reducerea semnificativă” în parametri concreți ai exercițiilor aflate deja în desfășurare și dacă aceasta va modifica planificarea comună SUA–Coreea de Sud. În paralel, Seulul a încercat în ultimul an o abordare mai conciliantă față de Phenian, însă autoritățile nord-coreene nu au răspuns, potrivit informațiilor citate. [...]
Europa intră în iarnă cu stocuri limitate de interceptori Patriot , iar această constrângere operațională reduce spațiul de manevră al aliaților în sprijinul Ucrainei, care cere urgent rachete antibalistice înaintea unui nou val de atacuri rusești, potrivit Digi24 . Miza este una de capacitate, nu de intenție: Kievul are nevoie de „sute” de interceptori, însă producția nouă ar veni prea târziu, stocurile SUA sunt descrise ca fiind la limită, iar principalii donatori europeni spun că au rămas cu puține rachete pe care le pot ceda „în condiții de siguranță”, conform unei analize Politico . În același timp, Ucraina raportează un ritm al atacurilor care depășește ritmul livrărilor: fostul ministru al Apărării, Mykhailo Fedorov , spune că Rusia lansează „mai multe rachete pe săptămână” decât primește Ucraina de la parteneri „în câteva luni”. Datele invocate de Ministerul Apărării din Ucraina indică presiunea asupra apărării aeriene: în iulie, ar fi fost interceptate 29 din 195 de rachete balistice rusești, iar alte 40 „nu au reușit să-și atingă țintele”. Stocuri europene la limită și dilema NATO: Ucraina vs. apărarea națională Germania, unul dintre principalii donatori, a transferat deja sisteme Patriot și rachete, dar se confruntă cu un echilibru dificil între nevoile Kievului și nivelul minim necesar pentru protecția proprie și angajamentele față de NATO. Generalul de brigadă Jürgen Schrödl, oficial al Ministerului Apărării german, a descris situația drept una de limită: „Chiar ne atingem limitele în această privință. Trebuie să ne asigurăm și propria protecție.” În acest context, Berlinul și capitale din Europa de Nord cer altor state să identifice echipamente și finanțare suplimentare. Ministrul norvegian al Apărării, Tore O. Sandvik, avertizează că, pe termen lung, situația „nu este sustenabilă pentru Europa” și cere intensificarea eforturilor. Presiunea se mută asupra țărilor care mai au stocuri, inclusiv Polonia, Spania și Grecia, în condițiile în care deficitul vizează în special rachetele Patriot PAC-3 și PAC-2 — printre puținele mijloace eficiente împotriva rachetelor balistice rusești de mare viteză, potrivit analizei citate. Dependența de SUA și blocajul licențelor de producție O parte importantă a problemei este dependența de SUA: majoritatea interceptorilor PAC-3 sunt produși în America, iar vânzarea și eventualele acorduri de producție țin de decizii politice la Washington. În discuțiile dintre Volodimir Zelenski și Donald Trump, „subiectul principal” ar fi fost interceptorii Patriot, potrivit unui oficial citat de Politico. Trump a sugerat la summitul NATO de la Ankara posibilitatea producerii sub licență în Ucraina, dar ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a spus că un acord pe termen lung nu ar fi încheiat înainte de iarna aceasta, iar primele rachete ar veni și mai târziu. Ulterior, Trump a revenit, afirmând: „Nu am fost de acord cu asta. Discutăm despre asta. Dar este dificil să cedăm acest tip de tehnologie.” În paralel, după un raport Reuters despre epuizarea aproape completă a stocurilor SUA din cauza războiului împotriva Iranului, Trump a indicat că prioritatea este refacerea stocurilor americane; întrebat despre cererile Ucrainei, a răspuns: „Și noi vrem rachete.” Ce opțiuni are Kievul pe termen scurt Ucraina poate folosi sisteme mai ieftine împotriva dronelor și rachetelor de croazieră, dar pentru amenințarea balistică are nevoie de Patriot, în special PAC-3 și PAC-2, spune Mykhailo Podolyak, consilier prezidențial. În paralel, Kievul dezvoltă propriul interceptor „Freyja”, însă proiectul are nevoie de investiții, inginerie și testare înainte de a putea acoperi rolul antibalistic. Până atunci, Ucraina caută soluții imediate și discută cu aliații despre achiziții, schimburi sau transferuri din stocuri. Ministrul de Externe Andrii Sibiha rezumă presiunea de moment: „Ne luptăm literalmente pentru fiecare rachetă.” [...]
Interceptarea și doborârea unei drone deasupra Galațiului arată trecerea apărării aeriene NATO în regim de reacție rapidă pe flancul estic , după ce două avioane spaniole F-18 au fost ridicate de la sol și au neutralizat aparatul care intrase în spațiul aerian al României, potrivit Mediafax . Incidentul s-a produs în noaptea de sâmbătă spre duminică, după ce drona a pătruns în România din direcția Republicii Moldova. NATO spune că detaliile rămân în curs de investigare, însă aparatul „pare să fie rusească”, conform declarației purtătorului de cuvânt al comandamentului militar al alianței, Martin O’Donnell, citat de Reuters. Ce s-a întâmplat operațional Două avioane de vânătoare F-18 spaniole, aflate în România în cadrul unei misiuni NATO de poliție aeriană, au decolat în regim de urgență și au interceptat drona, care a fost doborâtă deasupra spațiului aerian românesc. Comandamentul Aerian al NATO a publicat pe rețeaua X imagini din timpul misiunii, inclusiv o filmare din perspectiva sistemului de ochire al unuia dintre avioane, înainte de neutralizarea țintei. Potrivit Ministerului Apărării Naționale, resturile dronei sunt căutate în zona dintre localitățile Băleni și Cudalbi, din județul Galați. De ce contează: a patra dronă doborâtă de la începutul războiului Drona interceptată în județul Galați este a patra doborâtă de forțele române sau aliate după ce a pătruns în spațiul aerian al României de la începutul războiului din Ucraina. Primele trei au fost doborâte de piloți români în zilele de 24, 25 și 26 iulie 2026, cu avioane F-16 ale Forțelor Aeriene Române . În cazul de acum, intervenția a fost realizată de avioanele F-18 spaniole dislocate în România pentru consolidarea apărării aeriene a flancului estic al NATO, ceea ce indică o implicare directă a capabilităților aliate în reacția la incidentele de la granița estică. Ce forțe are Spania în România și ce urmează Avioanele F-18 fac parte dintr-un contingent mai amplu al Forțelor Aeriene și Spațiale Spaniole, dislocat la Baza 57 Aeriană Mihail Kogălniceanu . Conform Comandamentului Aerian al NATO, în total sunt în România șapte avioane F-18, trei elicoptere NH-90 pentru operațiuni de combatere a dronelor și un avion de realimentare A400M, cu aproximativ 200 de militari. NATO a transmis că rămâne în permanență în stare de alertă și continuă să investigheze incidentul, urmând să fie clarificate identificarea exactă a dronei și circumstanțele în care aceasta a pătruns în spațiul aerian românesc. [...]
NATO trece la o misiune mai amplă de apărare aeriană la Mihail Kogălniceanu , odată cu rotația contingentelor: Forțele Aeriene Italiene își încheie misiunea, iar responsabilitatea este preluată de un detașament spaniol, potrivit Ziarul Financiar . Schimbarea contează operațional pentru România deoarece nu este doar o „predare-primire”, ci o trecere de la poliție aeriană la apărare aeriană, într-un cadru NATO mai flexibil. Pe durata desfășurării în România, italienii au operat aeronave Eurofighter și au asigurat serviciul de luptă Quick Reaction Alert (QRA) – mecanismul de reacție rapidă în cazul unor posibile încălcări ale spațiului aerian al NATO – conform unui comunicat al Comandamentului Aerian Aliat. Detașamentul italian a acumulat aproximativ 300 de ore de zbor și a răspuns la mai multe alerte de tip „Alpha Scramble”, adică decolări rapide ale avioanelor de luptă în cadrul misiunilor de apărare aeriană. Militarii italieni au participat și la misiuni NATO precum Neptune Strike 2026 și au făcut antrenamente de sprijin aerian apropiat împreună cu forțele române. Ce s-a făcut la bază: integrare cu capabilități românești și aliate Misiunea a inclus exerciții bilaterale și multinaționale cu avioanele F-16 ale Forțelor Aeriene Române de la Fetești, dar și activități cu elicoptere românești și sisteme aeriene fără pilot operate din Baza Mihail Kogălniceanu. Italienii s-au antrenat și alături de detașamentul britanic de Eurofighter Typhoon aflat în România. Cooperarea a depășit componenta strict aeriană: personalul de protecție a forței a desfășurat împreună cu partea română inclusiv antrenamente pentru contracararea dronelor, cu obiectivul de a proteja personalul și infrastructura critică. Activitatea a fost integrată în operațiunea Eastern Sentry , lansată în septembrie 2025 pentru întărirea supravegherii și apărării flancului estic al NATO, de la Marea Baltică până la Marea Neagră. Spania preia responsabilitatea, iar misiunea se schimbă Odată cu plecarea detașamentului italian, responsabilitățile de la Mihail Kogălniceanu sunt preluate de Forțele Aeriene și Spațiale Spaniole. Comandamentul Aerian Aliat arată că evoluția este de la Air Policing (supraveghere și protejarea integrității spațiului aerian) către un rol mai larg de Air Defence (apărare aeriană), în cadrul sistemului integrat NATO de apărare aeriană și antirachetă. Italia își menține, în același timp, contribuția pe flancul estic: patru avioane Eurofighter Typhoon și peste 100 de militari italieni sunt desfășurați la baza Šiauliai din Lituania, pentru protejarea spațiului aerian din regiunea baltică. [...]
Propunerea Poloniei de a crea o „ Legiune Europeană ” ridică miza integrării militare în UE și ar putea schimba, în timp, felul în care Europa își organizează apărarea în cadrul NATO, printr-o forță permanentă care să includă, după război, și veterani ucraineni, potrivit Adevărul . Ideea îi aparține vicepremierului și ministrului de Externe al Poloniei, Radosław Sikorski , care a vorbit despre nevoia unei integrări militare „mult mai profunde” și a unor forțe europene proprii, permanente, capabile să reacționeze rapid la amenințări, fără ca Europa să depindă de fiecare dată de sprijinul Statelor Unite. Declarațiile au fost făcute într-un interviu pentru publicația grecească Kathimerini. De ce contează: o forță permanentă, nu o „armată europeană” paralelă cu NATO Sikorski susține că o „Legiune Europeană” ar putea funcționa ca o forță specializată, permanentă, care să recruteze profesioniști cu experiență din „familia europeană”, inclusiv veterani ucraineni „căliți în luptă”, după încheierea războiului. În același timp, ministrul polonez insistă că nu ar fi vorba despre o armată europeană care să concureze NATO sau să dubleze structurile Alianței, ci despre o componentă europeană mai puternică, complementară în interiorul NATO. Presiunea SUA și schimbarea de roluri în NATO În viziunea șefului diplomației poloneze, Washingtonul are dreptate să ceară Europei să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru propria securitate, pe fondul semnalelor repetate privind reorientarea strategică a SUA către Indo-Pacific. Sikorski amintește și criticile formulate de Donald Trump, încă din primul mandat, la adresa aliaților care nu își respectau angajamentele privind cheltuielile de apărare, presiuni care ar fi continuat și după revenirea acestuia la Casa Albă, conform articolului. Cum ar arăta împărțirea sarcinilor: tehnologie și informații vs. operațiuni terestre Ministrul polonez anticipează o distribuție treptată diferită a rolurilor: SUA ar rămâne pilonul principal al apărării colective, dar ar continua să ofere în special capabilități tehnologice și de informații, în timp ce țările europene ar urma să preia „principala povară” a operațiunilor terestre. „Europa trebuie să își asume responsabilitatea pentru propria securitate. Nu ne putem permite să sunăm la Washington de fiecare dată când izbucnește un incendiu în propria curte.” În argumentația sa, această responsabilitate include nu doar amenințările militare directe, ci și operațiuni hibride, inclusiv tentative ale Moscovei de a folosi fluxurile migratorii dinspre Africa și Orientul Mijlociu ca instrument de presiune asupra Uniunii Europene. Ce urmează Materialul nu indică un calendar, un mecanism de decizie sau pași instituționali concreți pentru înființarea unei astfel de forțe. În forma prezentată, „Legiunea Europeană” rămâne o propunere politică, legată explicit de perspectiva încheierii războiului și de posibilitatea integrării veteranilor ucraineni ulterior. [...]
