Știri
Știri din categoria Apărare
Serbia își testează neutralitatea militară prin primul exercițiu comun cu NATO, un pas operațional cu încărcătură politică într-o regiune unde echilibrele de securitate rămân fragile, relatează Al Jazeera. Manevrele au loc la mai puțin de 30 de ani după ce NATO a bombardat Belgradul în războiul din Kosovo.
Exercițiul durează două săptămâni, a început marți și se desfășoară până pe 23 mai. Potrivit informațiilor, sunt implicați aproximativ 600 de militari din Serbia, Italia, România și Turcia, iar planificatori și observatori din Franța, Germania, Italia, Muntenegru, România, Serbia, Turcia, Regatul Unit și Statele Unite participă, de asemenea.
Fotografii publicate marți arată militari sârbi și NATO „umăr la umăr” într-un poligon de instrucție din apropiere de Bujanovac, în sudul Serbiei, alături de vehicule blindate ale ambelor forțe. Ministerul Apărării de la Belgrad a transmis că obiectivul cooperării este „păstrarea păcii și stabilității în regiune”.
„Planificarea acestui exercițiu a fost o parte importantă a acestui efort comun. Atât NATO, cât și Forțele Armate Sârbe au o lungă experiență în planificarea exercițiilor internaționale majore, astfel că echipele au putut colabora și livra fără sincope, împărtășind idei și experiență.”
Manevrele se desfășoară în cadrul programului NATO „Parteneriat pentru Pace”, din care Serbia face parte de aproape 20 de ani. Deși Serbia participă în mod regulat la exerciții cu state membre NATO, acesta este primul exercițiu derulat direct împreună cu Alianța, ceea ce ridică miza operațională și simbolică a cooperării.
NATO rămâne un subiect sensibil în Serbia, pe fondul campaniei aeriene din 1999 împotriva Iugoslaviei. În Kosovo există și astăzi o forță de menținere a păcii condusă de NATO, iar Serbia nu a recunoscut declarația de independență a fostei provincii.
În același timp, Serbia este una dintre puținele țări din Balcani care nu sunt membre ale Alianței, menținând o politică declarată de neutralitate, în paralel cu relații apropiate atât cu NATO, cât și cu Rusia. Un oficial NATO a declarat pentru agenția AFP că exercițiul are loc „cu respect deplin” față de politica de neutralitate militară afirmată de Serbia.
Al Jazeera mai notează că Serbia și-a consolidat semnificativ capabilitățile militare în ultimul deceniu, cumpărând armament atât din țări membre NATO, cât și din Rusia și China.
Recomandate
România încearcă să atragă militari americani retrași din Germania în contextul discuțiilor de securitate de la summitul B9 de la București, potrivit Libertatea . Miza este una operațională: întărirea prezenței SUA pe flancul estic al NATO, într-un moment în care Washingtonul ar putea reduce efectivele din Germania. O sursă NATO citată de publicație afirmă că, dacă SUA vor pune în aplicare o decizie de retragere a 5.000 de militari americani din Germania, România încearcă să convingă partea americană ca „măcar o parte” dintre aceștia să fie dislocați pe teritoriul românesc. Aceeași sursă precizează însă că SUA nu au început încă retragerea din Germania, ceea ce lasă subiectul în zona de posibil scenariu, nu de decizie deja luată. Ce efective aliate sunt acum în România Surse participante la summitul B9 au indicat presei acreditate la Administrația Prezidențială că, în prezent, în România sunt: aproape 1.370 de militari americani (în creștere față de 2025, când ar fi fost sub 1.000); 4.500 de militari străini aliați și parteneri , în total. Cei mai mulți militari străini din România sunt americani și francezi. Militarii francezi fac parte din Grupul de Luptă al NATO înființat în România în 2022, după invadarea Ucrainei de către Rusia, iar Franța conduce acest grup; o parte importantă a efectivelor este dislocată la Cincu (județul Brașov). De ce contează discuția despre relocare Pentru România, o eventuală creștere a prezenței americane ar însemna o consolidare practică a apărării pe flancul sud-estic al NATO și un argument în discuția internă din Alianță privind distribuția atenției și resurselor între nord-est (Polonia și statele baltice) și sud-est. În același timp, sursele citate de Libertatea indică drept obiectiv și îmbunătățirea relațiilor dintre aliații europeni și SUA, pe fondul ideii că „NATO nu poate funcționa fără relația transatlantică”. Context: summitul B9 și participarea SUA Summitul B9 are loc miercuri, 13 mai, la Palatul Cotroceni, iar temele mari includ pregătirea summitului NATO de la Ankara (în prima parte a lunii iulie), întărirea apărării pe flancul estic și continuarea sprijinului militar pentru Ucraina. Din partea SUA, participă fizic subsecretarul de Stat pentru controlul armamentelor și securitate internațională, Thomas DiNanno , iar online subsecretarul american al Apărării pentru Politică, Colby Elbridge, potrivit informațiilor transmise de Administrația Prezidențială și citate de publicație. Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, urmează să participe la ultima parte a lucrărilor summitului și să aibă o întâlnire bilaterală cu președintele Nicușor Dan. [...]
Spania cere o armată a UE, pe fondul riscului ca SUA să condiționeze garanțiile de securitate , iar miza imediată este dacă Uniunea își poate construi o descurajare credibilă fără să dubleze sau să fractureze arhitectura NATO, potrivit Adevărul . Ministrul spaniol de Externe, José Manuel Albares , spune că Europa trebuie să-și reducă dependența militară față de Washington, în contextul tensiunilor dintre administrația președintelui american Donald Trump și aliații europeni. Într-un interviu pentru Politico, el a argumentat că UE nu își mai poate permite să-și calibreze securitatea în funcție de deciziile zilnice ale SUA. „Nu putem să ne trezim în fiecare dimineață întrebându-ne ce vor face SUA în continuare. Cetățenii noștri merită mai mult.” De ce apasă Madridul pe „autonomie strategică” În relatarea citată, Albares numește perioada actuală „momentul suveranității și independenței Europei” și susține că inclusiv SUA împing indirect UE spre o autonomie strategică mai mare. Mesajul său leagă explicit securitatea de alte pârghii de presiune, precum tarifele comerciale. „Trebuie să fim liberi de dependență. Asta înseamnă să fim liberi de constrângeri, fie că vorbim despre tarife comerciale sau despre amenințări militare.” Disputa cu Washingtonul: 5% din PIB și amenințări legate de NATO Spania se află, potrivit textului, în centrul unei dispute transatlantice după ce guvernul condus de Pedro Sánchez a refuzat să crească cheltuielile pentru apărare la 5% din PIB, nivel solicitat de Washington. În acest context, Donald Trump ar fi amenințat Spania cu noi taxe comerciale. Totodată, Trump ar fi sugerat că SUA ar putea retrage trupe americane de la bazele militare din Spania sau chiar suspenda țara din NATO, după ce Madridul a refuzat să sprijine poziția americană în conflictul cu Iranul. Ce propune concret Spania și unde se lovește de realitate Albares susține dezvoltarea unui mecanism de apărare colectivă al UE, similar Articolului 5 din tratatul NATO (principiul potrivit căruia un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor), pentru a recrea efectul de descurajare. „Forța NATO constă în faptul că nimeni nu îndrăznește să testeze dacă Articolul 5 funcționează cu adevărat. Exact acest efect de descurajare trebuie recreat și în Europa.” UE are deja o clauză de apărare reciprocă, Articolul 42.7 din Tratatul UE , însă articolul notează că mulți oficiali europeni consideră că blocul nu are încă suficiente capacități militare pentru ca această prevedere să conteze ca descurajare reală. Poziția dominantă în UE: întărirea NATO, nu o alternativă separată Majoritatea liderilor europeni preferă, în prezent, consolidarea capacităților militare în interiorul structurilor NATO, nu construirea unei structuri paralele prin UE. În acest sens, statele membre au convenit să crească investițiile în apărare și să dezvolte capabilități precum: apărare antiaeriană; rachete cu rază lungă; infrastructură de informații prin satelit, cu obiectivul de a reduce dependența de tehnologia și sprijinul militar american. Tema autonomiei militare europene urmează să fie discutată în această săptămână la Bruxelles, în reuniuni ale miniștrilor de Externe și ai Apărării din statele membre. Separat, înaintea reuniunilor, șefa diplomației europene, Kaja Kallas, a respins propunerea liderului rus Vladimir Putin ca fostul cancelar german Gerhard Schröder să reprezinte UE în eventuale negocieri directe cu Moscova, invocând legăturile acestuia cu companii de stat rusești. [...]
Acumularea de drone FPV cu fibră optică, greu de bruiat, ar putea schimba rapid raportul operațional la granița NATO , pe fondul unor evaluări potrivit cărora Rusia strânge un stoc foarte mare pentru un posibil scenariu de conflict în statele baltice, relatează Adevărul , citând surse din serviciile de informații ucrainene și ruse, preluate de presa internațională. Potrivit informațiilor apărute în ultimele luni, Kremlinul ar fi început de la sfârșitul lui 2025 să retragă de pe frontul din Ucraina cantități importante de drone de nouă generație și să le transfere în depozite din spatele liniilor de luptă. Estimările vehiculate în rapoarte indică un stoc de aproximativ 130.000 de drone cu fibră optică, care ar putea ajunge la 200.000 până la sfârșitul verii. De ce contează: „imposibil de bruiat” înseamnă mai greu de oprit prin război electronic Dronele FPV cu fibră optică sunt descrise ca fiind deosebit de periculoase deoarece transmit comenzile prin cabluri foarte fine din fibră optică, nu prin semnale radio. Consecința operațională este că devin mult mai dificil de blocat prin bruiaj electronic, inclusiv de către tehnologiile NATO, conform materialului. În rapoartele citate, analiști militari ruși iau în calcul folosirea acestor arme într-un atac rapid asupra Estoniei, Letoniei și Lituaniei, cu obiectivul de a destabiliza regiunea înainte ca NATO să poată reacționa eficient. Statele baltice, vulnerabile prin experiență redusă în războiul cu drone Aceleași surse susțin că vulnerabilitatea statelor baltice ar ține mai puțin de lipsa tehnologiei militare și mai mult de experiența redusă în războiul modern cu drone la scară largă, comparativ cu Ucraina. Un scenariu menționat în documentele invocate sugerează că, într-un eventual conflict în regiunea baltică, Rusia ar putea dispune teoretic de până la patru drone cu fibră optică pentru fiecare militar NATO aflat pe teren. Context: semnale de pregătire și pe flancul nordic În evaluările atribuite cercurilor apropiate Kremlinului apare și ideea că statele europene ar putea fi reticente să intre într-un conflict prelungit cu o putere nucleară pentru apărarea statelor baltice, mai ales în condițiile unei posibile reticențe din partea SUA. Organizația Volya, care monitorizează evoluțiile din Rusia și citează surse din Ministerul rus al Apărării, afirma în martie că planurile Moscovei privind o posibilă operațiune împotriva statelor baltice ar fi intrat „într-o nouă etapă”. Analiza mai indică faptul că propaganda rusă ar încerca să justifice un eventual atac asupra Letoniei drept o „operațiune specială” pentru protejarea etnicilor ruși, iar acțiunile împotriva Estoniei și Lituaniei prin presupuse „provocări militariste” sau „atacuri teroriste”. În paralel, îngrijorările sunt vizibile și în Finlanda, care are o frontieră de peste 1.300 de kilometri cu Rusia și și-a întărit măsurile de securitate după aderarea la NATO. Materialul menționează și observații din imagini satelitare privind apariția unor noi instalații militare la Kamenka, capabile să găzduiască aproximativ 2.000 de soldați ruși, precum și extinderi de infrastructură militară în apropierea frontierei NATO. [...]
Războiul din Ucraina împinge Europa și SUA să-și schimbe prioritățile în achizițiile militare, punând accent pe producția rapidă și în masă, nu pe arme „perfecte” livrate prea târziu , potrivit unei analize Digi24 . Miza este una operațională: într-un conflict intens și de durată, stocurile de echipamente avansate și scumpe se pot epuiza repede, iar ritmul de înlocuire devine decisiv. Un exemplu invocat este Robin Radar , companie olandeză care produce sisteme radar pentru detectarea dronelor, folosite de forțele ucrainene și de aliați ai SUA din Orientul Mijlociu. Managerul general Kristian Brost susține că, în anumite situații, un rezultat „imperfect” livrat imediat poate fi mai util decât o soluție „perfectă” disponibilă mai târziu, mai ales când pe front contează ce funcționează și poate fi produs ieftin. De ce contează: ritmul de producție devine criteriu de supraviețuire Analiza arată că lecția centrală pentru industriile de apărare occidentale este evitarea capcanei în care echipamentele ajung pe câmpul de luptă prea lent și se consumă rapid. În acest context, Brost avertizează că tehnologia avansată nu ar trebui abandonată, dar că statele trebuie să „ia lucruri care funcționează”, chiar dacă sunt mai slabe decât standardele dorite, pentru că alternativa poate fi lipsa de capabilități. Anti-dronă: presiune pentru soluții mai ieftine, produse în masă Un domeniu în care această schimbare se vede direct este apărarea anti-dronă. Țările occidentale sunt tot mai interesate de dronele de interceptare dezvoltate de Ucraina, tocmai pentru a evita folosirea rachetelor scumpe împotriva dronelor de atac ieftine. În același registru, secretarul general al NATO, Mark Rutte , este citat cu ideea că ritmul de inovație al alianței a fost prea lent și că „mai bun” ajunge să fie inamicul lui „bun”, într-un război în care „viteza este esențială, nu perfecțiunea”. „Suficient de bun” și adaptabil: modelul industrial ucrainean Pe partea de producție, mai mulți executivi din industria de drone și robotică subliniază importanța simplității și fiabilității: soldații vor sisteme care funcționează și pot fi livrate în număr mare, indiferent dacă sunt operate manual sau folosesc inteligență artificială. În paralel, directorul Asociației Naționale a Industriilor de Apărare din Ucraina, Serhii Gonciarov, critică strategia occidentală de a dota armatele cu un număr mic de echipamente foarte avansate, argumentând că este nevoie de cantități mari de arme „suficient de bune”. Spre deosebire de modelul occidental, industria ucraineană este descrisă ca fiind compusă din multe companii mici, capabile să modifice rapid echipamentele – uneori în ore sau zile – pe baza feedbackului direct de pe front. Într-un scenariu de război lung, analiza avertizează că epuizarea rapidă a stocurilor de blindate avansate ar putea forța armatele occidentale să se bazeze mai mult pe roboți și drone mai ieftine și mai ușor de construit, ceea ce mută presiunea dinspre „performanță maximă” către „producție și adaptare rapidă”. [...]
Posibila extindere a retragerilor de trupe americane din Europa crește presiunea pe planificarea NATO , după anunțul privind scoaterea a 5.000 de militari din Germania, iar Italia apare acum ca următoarea țară vizată, potrivit Newsweek . Miza este una operațională: orice reducere sau relocare poate afecta rotațiile, exercițiile și postura de descurajare pe flancul estic, într-un moment în care aliații încearcă să anticipeze direcția administrației Trump. Informația se bazează pe relatări atribuite unor surse citate de Bloomberg , care spun că diplomați de rang înalt din statele NATO se așteaptă la noi reduceri ale prezenței SUA pe continent. Evaluările ar porni din declarațiile publice ale lui Donald Trump și din discuții între oficiali NATO și omologii americani despre planurile viitoare privind Alianța. Italia, menționată explicit de Trump Newsweek notează că, într-un interviu telefonic acordat publicației italiene Corriere della Sera , Trump a spus că SUA „încă ia în considerare” retragerea trupelor și din bazele din Italia. În același context, el a refuzat să comenteze despre redistribuirea din Germania și a afirmat că SUA au sprijinit întotdeauna Italia, în timp ce „Italia nu a fost acolo când am avut nevoie de ea”. Ce tip de măsuri sunt discutate Pe lângă retrageri, în discuție ar fi și alte ajustări ale posturii militare americane în Europa, inclusiv: renunțarea la un plan elaborat sub administrația Joe Biden de a desfășura rachete cu rază lungă de acțiune în Germania; retragerea SUA din anumite exerciții militare; relocarea unor trupe din țări față de care Washingtonul este nemulțumit către state considerate mai „loiale” lui Trump. Publicația mai arată că ideea retragerii de trupe din Europa datează din primul mandat al lui Trump, când a luat în calcul și desfășurări suplimentare în Polonia. Dimensiunea prezenței SUA și incertitudinile de implementare În prezent, 85.000 de soldați americani sunt staționați în Europa, deși numărul fluctuează în funcție de rotații și întăriri pentru exerciții, potrivit informațiilor citate. NATO nu ar fi fost informat încă ce unități specifice urmează să fie retrase din Germania, însă oficialii ar crede că SUA analizează opțiuni pentru o retragere rapidă. În același timp, oficiali NATO și diplomați de rang înalt apreciază că „constrângerile Congresului” și dependența strategică a SUA de Europa ar putea limita capacitatea lui Trump de a produce schimbări ample, ceea ce lasă deschisă întrebarea dacă scenariile discutate se vor materializa integral sau doar parțial. [...]
Statele Unite negociază extinderea prezenței militare în Groenlanda cu până la trei noi baze , într-un demers care ar putea schimba rapid echilibrul operațional în Arctica și pe flancul nordic al NATO, potrivit Focus . Discuțiile se poartă de luni de zile, „în culise”, între Washington și Danemarca, iar obiectivul ar fi înființarea a până la trei puncte de sprijin în sudul insulei, relatează The New York Times (citat de Focus). Miza operațională este supravegherea „GIUK Gap” – zona maritimă strategică dintre Groenlanda, Islanda și Regatul Unit – unde SUA vor să urmărească mai atent activități navale ruse și chineze, potrivit BBC. Ce ar însemna noile baze și unde ar putea fi amplasate În prezent, SUA operează în Groenlanda un singur punct activ, Pituffik Space Base (în nord-vest), care monitorizează lansări de rachete pentru comandamentul aerian și spațial NORAD, conform BBC. Planurile discutate vizează însă sudul insulei, iar locațiile menționate în material includ: Narsarsuaq , pe amplasamentul unui fost punct american care include un aerodrom (potrivit BBC); Kangerlussuaq (sud-vest), ca variantă analizată (potrivit The New York Times). Ambele locuri au găzduit baze americane în Al Doilea Război Mondial și în Războiul Rece și ar avea încă infrastructură utilizabilă, notează aceeași sursă. Cadru legal: acordul din 1951, avantaj pentru Washington Baza negocierilor este un acord de apărare din 1951 între SUA și Danemarca, care ar oferi Washingtonului „drepturi extinse” pentru a-și amplifica activitățile militare în Groenlanda, potrivit mai multor experți în Arctica citați de The New York Times. Ulrik Pram Gad, cercetător la Danish Institute for International Studies, este citat spunând că Danemarca și Groenlanda ar putea teoretic să refuze, dar „în practică nu se face asta”, deoarece SUA ar putea prezenta controlul danez asupra insulei drept un risc de securitate. Politic: Trump vorbește despre „a deține” Groenlanda, pe fondul tensiunilor diplomatice În paralel cu negocierile discrete, președintele SUA Donald Trump a declarat în ianuarie că SUA ar trebui să „dețină” Groenlanda pentru a preveni accesul Rusiei sau Chinei, iar acest lucru s-ar putea face „pe calea ușoară sau pe calea dură”, potrivit BBC. Materialul arată că reacția Danemarcei la aceste declarații a alimentat o criză diplomatică cu aliatul din NATO, deși discuțiile ar fi continuat ulterior „într-un cadru mai calm”. Cine conduce discuțiile și ce reacții apar în Groenlanda Procesul ar fi coordonat la Washington de Michael Needham, oficial de rang înalt din Departamentul de Stat, care s-ar fi întâlnit de cel puțin cinci ori, din mijlocul lunii ianuarie, cu diplomați danezi și groenlandezi, inclusiv cu ambasadorul Danemarcei în SUA, Jesper Møller Sørensen, și cu Jacob Isbosethsen, cel mai înalt reprezentant al Groenlandei la Washington, potrivit BBC. Public, părțile rămân rezervate, însă în Groenlanda crește neliniștea, conform relatării The New York Times. O antreprenoare din vestul Groenlandei, Anso Lauritzen, spune că mulți localnici nu își doresc mai multă prezență militară, dar nu au pârghii reale dacă decizia se ia. O pensionară din Nuuk, Agnetha Mikka Petersen, afirmă că nu este mulțumită de perspectivă. De ce contează Dacă planul se concretizează, SUA ar obține o capacitate mai mare de supraveghere și reacție într-un coridor maritim-cheie al Atlanticului de Nord, într-un moment în care Arctica capătă greutate strategică. În același timp, combinația dintre negocieri „în spatele ușilor închise”, cadrul legal favorabil Washingtonului și opoziția locală descrisă în material poate complica gestionarea politică a proiectului în Danemarca și Groenlanda. [...]
