Știri
Știri din categoria Apărare
Secretarul Armatei SUA, Dan Driscoll, refuză să demisioneze în pofida tensiunilor interne cu secretarul apărării, Pete Hegseth, potrivit Digi24, care citează The Washington Post. Disputa este urmărită atent la Washington deoarece vine pe fondul unei serii de demiteri în rândul conducerii militare și al unei competiții interne pentru controlul deciziilor de personal la Pentagon.
Driscoll a declarat marți pentru The Washington Post că nu intenționează să părăsească funcția, după ce, în interiorul administrației, au apărut întrebări despre cât timp pot coexista cei doi în actuala formulă. Contextul imediat este demiterea bruscă, săptămâna trecută, a generalului Randy George, cel mai înalt ofițer al armatei, împreună cu alți doi lideri militari de rang înalt. În paralel, potrivit unor oficiali familiarizați cu subiectul, purtătorul de cuvânt principal al lui Hegseth, Sean Parnell, ar fi transmis în privat că este interesat de postul lui Driscoll, dacă acesta ar deveni vacant.
„Nu am intenția să plec sau să demisionez din funcția de secretar al armatei”, a spus Driscoll într-o declarație adresată The Washington Post.
Sursele citate indică divergențe pe mai multe dosare, inclusiv măsuri atribuite lui Hegseth de blocare a promovării unor ofițeri ai armatei. Casa Albă a părut să-l susțină pe Driscoll, care este apropiat de vicepreședintele JD Vance, în timp ce Parnell a contestat existența tensiunilor și a susținut că Hegseth „menține relații de lucru excelente” cu secretarii ramurilor militare, inclusiv cu Driscoll. Alți oficiali, însă, descriu această caracterizare ca fiind inexactă și plasează începutul fricțiunilor cel puțin în primăvara trecută, când numele lui Driscoll ar fi fost vehiculat ca posibil înlocuitor pentru Hegseth.
Miza imediată ține de controlul asupra numirilor și demiterilor în vârful armatei. Conform relatării, demiterea generalului George ar fi fost pregătită de luni de zile, iar Driscoll ar fi încercat anterior să blocheze discuțiile privind înlăturarea acestuia. În plus, Hegseth i-a demis recent și pe generalul David Hodne și pe generalul-maior William Green Jr., iar în mai multe cazuri schimbările ar fi fost făcute fără explicații publice, pe fondul criticilor mai vechi ale lui Hegseth la adresa unor lideri militari asociați cu inițiative de diversitate sau considerați insuficient de loiali lui Donald Trump.
Recomandate
Portavionul USS Gerald Ford a intrat într-o misiune prelungită care apasă pe resursa umană și pe mentenanță , după ce a depășit 295 de zile pe mare și urmează să treacă pragul de 300 de zile, potrivit Antena 3 . Durata desfășurării ridică întrebări despre uzura echipamentelor și despre efectele asupra echipajului, într-un context în care Pentagonul nu a indicat cât va mai continua misiunea. Portavionul a depășit recordul anterior de 294 de zile pe mare, stabilit de USS Abraham Lincoln în perioada pandemiei de Covid-19. Materialul notează că Gerald Ford se află „practic în misiune de luptă” de aproape 10 luni și a fost implicat în operațiuni care au inclus un raid în Venezuela și atacuri împotriva Iranului, informații atribuite de Antena 3 agenției Associated Press. Recordul de durată și ce indică despre ritmul operațional Desfășurarea a început în iunie 2025, cu destinația Marea Mediterană, iar în octombrie nava a fost rerutată către Marea Caraibilor, pe fondul pregătirilor de luptă ale SUA împotriva Venezuelei. Ulterior, portavionul a revenit în zona Mediteranei, a tranzitat Canalul Suez și a intrat în Marea Roșie pentru a participa la operațiuni militare împotriva Iranului. Antena 3 mai arată că recordul istoric de zile pe mare rămâne cel al USS Midway: 332 de zile în misiune, între 1972 și 1973, în timpul Războiului Rece. Presiune pe echipaj: incendiu la bord și restricții la escală În luna precedentă publicării articolului, la bord a izbucnit un incendiu „fără legătură cu luptele”, în urma căruia doi membri ai echipajului au fost răniți. Aproximativ 100 de locuri de dormit au fost afectate, iar peste 200 de membri ai echipajului au avut nevoie de îngrijiri medicale din cauza inhalării de fum; în plus, 600 de membri ai echipajului nu au mai putut folosi dormitoarele. Armata SUA a transmis atunci că nava nu a suferit avarii la sistemul de propulsie și că portavionul rămâne complet operațional, precizând că incendiul a izbucnit în zona de spălătorie. După incident, USS Gerald Ford a ajuns la finalul lunii martie în Creta pentru reparații, iar membrii echipajului nu au avut voie să părăsească nava, potrivit articolului. Cât mai durează misiunea Pentagonul nu a precizat cât timp vor mai rămâne marinarii în misiune. Antena 3 citează „surse militare” potrivit cărora nava ar urma să fie desfășurată în zona Golfului Persic timp de circa 11 luni. În plan politic, senatorul Tim Kaine a criticat durata și utilizarea forțelor armate în acest tip de misiuni: „Ar trebui să fie acasă cu cei dragi, nu trimiți prin lume de un președinte care folosește armata SUA pe post de gardă imperială a palatului.” [...]
Extinderea bazelor din Cipru, finanțată de SUA, poate transforma insula într-un hub logistic pentru evacuări și ajutor umanitar în estul Mediteranei , într-un moment în care tensiunile din Orientul Mijlociu cresc, potrivit TVR Info . Proiectele vizează baza navală Evangelos Florakis și baza aeriană Andreas Papandreu , aflate la mai puțin de 250 km de coasta Libanului, și includ infrastructură pentru elicoptere grele de evacuare și pentru avioane de transport militar. Finanțarea provine din bugetul Departamentului Apărării al SUA, prin programe de securitate și cooperare militară pentru Europa și regiunea Mediteranei. Investițiile sunt prezentate ca având scopul de a sprijini operațiuni de evacuare și intervenție umanitară. Ce se construiește și la ce ar folosi La baza aeriană „Andreas Papandreu” din Paphos, planul este extinderea pentru o nouă platformă de staționare care să poată găzdui „zeci” de avioane militare de transport greu, astfel încât realimentarea și întreținerea să se facă mai rapid în operațiuni umanitare de amploare, potrivit Euronews. La baza navală Evangelos Florakis din Mari (la 229 km de coasta Libanului), urmează să fie construit un heliport finanțat de Comandamentul European al SUA, capabil să găzduiască elicoptere Chinook, pentru transportul aerian al persoanelor evacuate din zone de conflict. Costuri, calendar și ce nu este încă public SUA au alocat 500.000 de euro (aprox. 2,5 milioane lei) pentru un plan de dezvoltare care să stabilească costul total al extinderii bazei aeriene, a declarat pentru Associated Press locotenent-colonelul Paris Samoutis, purtător de cuvânt al Gărzii Naționale a Ciprului. Finanțarea exactă pentru ambele proiecte nu a fost făcută publică, deoarece evaluările sunt încă în curs. Ministrul apărării cipriot, Vasilis Palmas, a spus că lucrările ar urma să înceapă în 2027. Modernizarea bazei aeriene ar putea costa aproximativ 14 milioane de euro (aprox. 70 milioane lei), iar proiectul bazei navale ar putea depăși 200 de milioane de euro (aprox. 1 miliard lei), Cipru solicitând finanțare suplimentară din partea UE pentru acesta din urmă. În plan politic, președintele Ciprului, Nikos Christodoulides, a afirmat că bazele militare ale țării vor fi utilizate exclusiv pentru operațiuni umanitare și nu în scopuri militare ofensive. [...]
Ucraina încearcă să înlocuiască o treime din infanterie cu roboți și drone în 2026 , pe fondul unui război în care lipsa de personal și supravegherea aeriană fac tot mai riscantă prezența soldaților în prima linie, potrivit CNN . Un exemplu invocat este o operațiune desfășurată vara trecută de unitatea „NC13” din cadrul Brigăzii a Treia de Asalt Separate , în care o poziție inamică ar fi fost luată cu ajutorul roboților tereștri și al dronelor, iar prizonierii ar fi fost capturați fără implicarea infanteriei. Comandantul unității, Mykola „Makar” Zinkevych, a declarat că „poziția a fost capturată fără să se tragă niciun foc”. CNN notează că afirmația privind „prima dată în istorie” este greu de verificat independent. De ce contează: răspuns operațional la deficitul de personal și la riscul pentru infanterie Zinkevych spune că Ucraina nu va avea „niciodată” un avantaj numeric față de Rusia și că încearcă să compenseze prin tehnologie. În acest context, misiunile în care roboții înlocuiesc soldații au devenit, potrivit lui, o activitate obișnuită pentru unitate. Schimbarea vine după ani în care dronele au dominat cerul deasupra frontului, crescând costul uman al deplasărilor și al operațiunilor în apropierea liniei de contact. Ca răspuns, Ucraina a extins utilizarea dronelor terestre (vehicule controlate de la distanță, pe roți sau șenile) și a altor sisteme robotice de la roluri logistice la misiuni de asalt. Ce pot face roboții tereștri și unde au avantaj Potrivit materialului, dronele terestre sunt mai greu de observat și interceptat decât vehiculele militare mai mari. Spre deosebire de dronele aeriene, ele pot opera în toate condițiile meteo și pot transporta încărcături mai mari, având și o autonomie mai bună. Ca exemplu de reziliență, Corpul III de Armată (din care face parte brigada menționată) a afirmat la finalul anului trecut că un robot terestru echipat cu mitralieră ar fi reușit să țină pe loc un avans rusesc timp de 45 de zile, având nevoie doar de mentenanță ușoară și de reîncărcarea bateriei o dată la două zile. 22.000 de misiuni în trei luni și o dezbatere care abia începe Președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski , a declarat marți că dronele și roboții au efectuat peste 22.000 de misiuni în ultimele trei luni și că „au fost salvate vieți de peste 22.000 de ori” prin trimiterea roboților în zonele cele mai periculoase. Robert Tollast, expert în război terestru la Royal United Services Institute, a apreciat că progresele Ucrainei vor alimenta o dezbatere despre dacă roboții sunt „viitorul războiului”. El a avertizat însă că dronele terestre ar putea avea dificultăți în a menține controlul asupra teritoriului, comparând situația cu folosirea tancurilor fără sprijinul infanteriei, chiar dacă aceste sisteme „salvează acum în mod regulat viețile soldaților” în evacuări, reaprovizionare, deminare și tot mai des în luptă. [...]
Condamnarea Londrei ridică presiunea diplomatică asupra Phenianului după o nouă rundă de teste balistice cu focoase ce includ muniții cluster , într-un context în care Coreea de Nord își accelerează programul de rachete în pofida rezoluțiilor ONU, potrivit The Jerusalem Post . Ministerul britanic de Externe (Foreign, Commonwealth and Development Office) a transmis că lansările de rachete balistice din 19 aprilie reprezintă „o nouă încălcare” a rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU și „destabilizează pacea și securitatea regională”. Londra a cerut Phenianului să se angajeze în „diplomație semnificativă”. Ce a testat Coreea de Nord și de ce contează operațional Potrivit agenției de stat KCNA, liderul nord-coreean Kim Jong Un a supervizat duminică lansări de test pentru a evalua performanța unor focoase care transportă muniții cluster și mine de fragmentare. KCNA a precizat că au fost efectuate cinci lansări cu versiuni modernizate ale rachetei tactice cu rază scurtă Hwasong-11 Ra (sol-sol), pentru a verifica „puterea și performanța” noilor focoase. În raportarea KCNA, rachetele au fost trase către o zonă-țintă insulară aflată la circa 136 km, lovind o suprafață de aproximativ 12,5–13 hectare, cu „densitate ridicată”, ceea ce ar demonstra capacitatea sistemului de a executa lovituri de „suprimare concentrată” (atacuri menite să neutralizeze rapid o zonă prin saturare). Frecvența testelor și reacția Seulului Testele au fost a patra lansare de rachete balistice a Coreei de Nord în această lună și a șaptea din acest an, pe fondul eforturilor Phenianului de a-și dezvolta capabilitățile de rachete și nucleare, în pofida rezoluțiilor Consiliului de Securitate al ONU. Coreea de Sud a anunțat că lansările au avut loc din apropierea orașului Sinpo, de pe coasta de est, către mare, în jurul orei 6:10 dimineața, iar biroul prezidențial (Blue House) a cerut Phenianului să înceteze „provocările”. Mesajul intern al regimului și evaluarea unui expert KCNA a relatat că Kim Jong Un s-a declarat mulțumit de rezultate și a cerut oamenilor de știință din domeniul apărării să continue dezvoltarea tehnologiilor necesare pentru creșterea „pregătirii de luptă”. În același material, Lim Eul-chul, profesor la Kyungnam University, a spus că testul indică intenția Phenianului de a lovi „mai precis, pe o arie mai largă și cu o letalitate mult mai mare”, avertizând că, dacă rachetele ar fi desfășurate mai aproape de linia frontului, ar putea aduce Seulul și baze militare-cheie sud-coreene și americane în raza de acțiune. În martie, Kim a afirmat că statutul Coreei de Nord ca stat înarmat nuclear este „ireversibil” și că extinderea unui „factor de descurajare nucleară auto-defensiv” este esențială pentru securitatea națională, mai notează publicația. [...]
Moartea a doi militari în Irak și Liban arată costul operațional al prezenței franceze în Orient , unde Parisul își menține trupele în misiuni „defensive”, dar tot mai expuse pe fondul escaladării regionale, potrivit Le Figaro . Publicația notează că, după decesul unui militar în Irak în martie, armata franceză a pierdut un al doilea om într-o ambuscadă în Liban. În acest context, angajamentul francez în regiune „întărește vocea” Parisului în discuțiile internaționale, însă tocmai caracterul defensiv al misiunilor crește vulnerabilitatea trupelor. Unde este prezentă Franța și de ce crește expunerea Deși „Franța nu este în război”, războiul „este la porțile Franței”, scrie Le Figaro, pe fondul conflictului declanșat la final de februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. Din cauza angajamentelor sale internaționale, Franța ajunge „în prima linie” în mai multe puncte: Liban : desfășoară 600 de soldați în cadrul Forței Interimare a Națiunilor Unite în Liban (FINUL). Irak : participă la operațiunea OIR împotriva Daech (Statul Islamic). Țările din Golf : are acorduri de apărare și, potrivit articolului, a contribuit la protejarea acestora de atacuri cu drone iraniene . Componenta navală și ce ar putea urma Pentru a-și susține influența, Franța a desfășurat și capabilități maritime: în Marea Roșie , în cadrul misiunii Aspides ; în Marea Mediterană , unde grupul aeronaval a fost redirecționat. Le Figaro mai scrie că Parisul ia în calcul trimiterea de nave vânătoare de mine în strâmtoarea Ormuz , însă după încetarea ostilităților . În ansamblu, publicația concluzionează că, „mai mult decât alte țări europene”, armata franceză este expusă în regiune — o expunere pe care Parisul o acceptă ca „o condiție” pentru a conta în negocierile internaționale, dar care vine cu riscuri operaționale tot mai vizibile. [...]
Avertismentul șefului Comandamentului Spațial al SUA mută presiunea pe apărarea sateliților , într-un moment în care Europa și NATO discută accelerarea producției de armament și creșterea cheltuielilor militare, potrivit Digi24 . Generalul Stephen Whiting, șeful Comandamentului Spațial al SUA, a spus că Vladimir Putin ar pregăti un atac de tip „Pearl Harbor” împotriva sateliților, prin plasarea pe orbită a unei arme nucleare antisatelit. Într-o declarație pentru The Times, Whiting a afirmat că o astfel de armă ar pune în pericol sateliții aflați pe orbita joasă a Pământului și ar produce un rezultat „pe care pur și simplu nu l-am putea tolera”. Digi24 notează că informațiile sunt relatate de Daily Mail . De ce contează: sateliții sunt infrastructură critică, iar riscul e sistemic Miza depășește zona strict militară: sateliții susțin comunicații, navigație (GPS) și o parte din funcționarea economiei moderne. Whiting a mai spus că Rusia „continuă să investească în arme antispațiale” și a indicat drept element al acestei strategii „bruiajul susținut al comunicațiilor prin satelit și al GPS-ului”, la o scară care ar pune „în pericol avioanele civile”. Generalul a refuzat să comenteze cum a ajuns SUA la concluzia privind planurile Kremlinului, potrivit materialului citat. Implicații de reglementare: posibilă încălcare a Tratatului privind spațiul cosmic Dacă informațiile s-ar confirma, ar fi „o încălcare majoră” a Tratatului privind spațiul cosmic, la care Rusia este semnatară, mai arată articolul. În termeni practici, o astfel de evoluție ar ridica presiunea pentru măsuri de descurajare și protecție a infrastructurii spațiale, inclusiv prin cooperare între aliați. Context NATO–UE: cheltuieli mai mari și producție industrială de apărare Pe fondul „agresivității crescute” a Rusiei, lideri ai UE și NATO au discutat în aceste zile despre consolidarea producției europene de armament. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a transmis după întâlnirea cu șeful NATO, Mark Rutte : „Trebuie să investim mai mult, să producem mai mult și să facem ambele lucruri mai repede.” În același timp, aliații NATO s-au angajat anul trecut să majoreze cheltuielile de bază pentru apărare la 3,5% din PIB, în încercarea de a răspunde criticilor privind nivelul insuficient al investițiilor europene în apărare. Oficialii NATO spun că producția industrială va fi unul dintre subiectele centrale ale viitorului summit al alianței de la Ankara. Rutte a scris că „o Europă mai puternică înseamnă un NATO mai puternic” și că discuțiile cu von der Leyen au vizat inclusiv creșterea producției industriale de apărare, continuarea sprijinului pentru Ucraina și protejarea infrastructurii critice. [...]
