Știri
Știri din categoria Apărare
Companii franceze din domeniul apărării sunt nemulțumite că România a semnat contracte SAFE mai mari cu firme germane decât cu cele franceze, potrivit Euractiv, care citează presa românească. Surse din industrie susțin că firmele franceze ar urma să obțină contracte de sub 2 miliarde de euro pentru proiecte comune cu România, în timp ce companiile germane ar fi securizat acorduri de până la 6 miliarde de euro.
Programul european SAFE, în valoare totală de 150 de miliarde de euro, oferă împrumuturi pe termen lung statelor membre pentru investiții în apărare, cu accent pe achiziții comune. Planul României, aprobat recent de Comisia Europeană, prevede alocări de 16,68 miliarde de euro.
Nemulțumirile franceze ar fi legate de așteptările ca Parisul, considerat un pilon major al industriei de apărare europene, să beneficieze mai consistent de aceste fonduri. Analistul român Radu Magdin a declarat pentru Euractiv că, în acest caz, au fost afectate mai degrabă „așteptările Franței privind SAFE” decât deciziile propriu-zise ale României. El a subliniat că Bucureștiul are nevoie de opțiuni variate și că Germania rămâne principalul partener economic și investitor al României, ceea ce conferă Berlinului o influență semnificativă.
Presa locală indică drept exemplu acordul dintre Rheinmetall și statul român pentru construirea unei fabrici de pulberi la Brașov, investiție estimată la 500 de milioane de euro și aproximativ 700 de locuri de muncă. Deși companii franceze precum Thales și Airbus sunt prezente pe piața românească, diferența de valoare a contractelor a generat tensiuni la Paris.
Contextul reflectă competiția tot mai intensă din interiorul Uniunii Europene pentru fondurile destinate reînarmării și consolidării industriei de apărare.
Recomandate
Moartea a doi militari în Irak și Liban arată costul operațional al prezenței franceze în Orient , unde Parisul își menține trupele în misiuni „defensive”, dar tot mai expuse pe fondul escaladării regionale, potrivit Le Figaro . Publicația notează că, după decesul unui militar în Irak în martie, armata franceză a pierdut un al doilea om într-o ambuscadă în Liban. În acest context, angajamentul francez în regiune „întărește vocea” Parisului în discuțiile internaționale, însă tocmai caracterul defensiv al misiunilor crește vulnerabilitatea trupelor. Unde este prezentă Franța și de ce crește expunerea Deși „Franța nu este în război”, războiul „este la porțile Franței”, scrie Le Figaro, pe fondul conflictului declanșat la final de februarie de Statele Unite și Israel împotriva Iranului. Din cauza angajamentelor sale internaționale, Franța ajunge „în prima linie” în mai multe puncte: Liban : desfășoară 600 de soldați în cadrul Forței Interimare a Națiunilor Unite în Liban (FINUL). Irak : participă la operațiunea OIR împotriva Daech (Statul Islamic). Țările din Golf : are acorduri de apărare și, potrivit articolului, a contribuit la protejarea acestora de atacuri cu drone iraniene . Componenta navală și ce ar putea urma Pentru a-și susține influența, Franța a desfășurat și capabilități maritime: în Marea Roșie , în cadrul misiunii Aspides ; în Marea Mediterană , unde grupul aeronaval a fost redirecționat. Le Figaro mai scrie că Parisul ia în calcul trimiterea de nave vânătoare de mine în strâmtoarea Ormuz , însă după încetarea ostilităților . În ansamblu, publicația concluzionează că, „mai mult decât alte țări europene”, armata franceză este expusă în regiune — o expunere pe care Parisul o acceptă ca „o condiție” pentru a conta în negocierile internaționale, dar care vine cu riscuri operaționale tot mai vizibile. [...]
Moartea unui agent Mossad în străinătate, în timpul operațiunilor împotriva Iranului, scoate la lumină costurile operaționale ale campaniei și gradul de cooperare externă – șeful Mossad, David Barnea , a spus că un agent identificat doar ca „M.” a fost ucis peste hotare, iar misiunile conduse de acesta „au influențat semnificativ” succesul campaniei, potrivit The Jerusalem Post . Barnea a făcut declarațiile marți, 21 aprilie 2026, la o ceremonie de Ziua Comemorării dedicată angajaților Mossad căzuți la datorie. El a afirmat că operațiunile conduse de „M.” au combinat „creativitate, viclenie și tehnologie” și au avut un impact important asupra rezultatului acțiunilor împotriva Iranului, în cadrul „ Operațiunii Leul Răcnitor ” („Operation Roaring Lion”). Ce a spus și ce nu a spus Barnea În discurs, Barnea nu a oferit detalii esențiale despre identitatea agentului sau circumstanțele exacte ale decesului: nu a precizat cine era „M.”; nu a indicat când a murit; nu a spus în ce incident a fost ucis; nu a menționat țara, precizând doar că decesul a avut loc în afara granițelor Israelului. Informații apărute ulterior în presa israeliană După anunțul inițial, presa israeliană a relatat că „M.” ar fi murit în Italia, în 2023, în timp ce lucra împreună cu serviciile italiene pentru a împiedica Teheranul să obțină arme avansate, notează publicația. Potrivit acestor relatări, agentul ar fi fost ucis pe Lacul Maggiore, în nordul Italiei, aproape de Milano și de granița cu Elveția, după ce o ambarcațiune s-a scufundat. În același incident ar fi murit doi membri ai serviciilor italiene și soția căpitanului ambarcațiunii. De asemenea, ar fi fost înmormântat ulterior, în același an, la Ashkelon. De ce contează Publicația notează că discursul lui Barnea este prima mențiune publică a morții lui „M.”. Din perspectivă operațională, mesajul confirmă explicit că o parte din efortul împotriva Iranului a implicat activități în afara Israelului și, cel puțin în acest caz, cooperare cu un serviciu de informații partener, cu riscuri letale pentru personal. [...]
România ar urma să impună o cotă de 60% producție locală în contractele SAFE , ceea ce poate redirecționa o parte semnificativă din cheltuielile de înzestrare către fabrici și capacități din țară, dar și să pună presiune pe reabilitarea rapidă a infrastructurii industriale existente, potrivit Economedia . Ministrul Apărării, Radu Miruță , a spus că „localizare” înseamnă hală și producție în România. Programul SAFE este un instrument financiar al UE pentru impulsionarea industriei de apărare, prin care România va finanța 34 de proiecte. Dintre acestea, 21 vizează înzestrarea Armatei, iar Ministerul Apărării gestionează contracte în valoare de 9,53 miliarde de euro (aprox. 47,7 miliarde lei). Ce înseamnă „60% localizare” și de ce contează economic Miruță a susținut că aproximativ 60% dintre contractele derulate prin SAFE vor avea producție pe teritoriul național, „ceea ce nu a existat înainte”, în formularea sa. Miza este ca finanțarea mai ieftină din SAFE să nu rămână doar un mecanism de achiziție, ci să fie folosită și pentru „a dezmorți industria națională de armament”. În același timp, ministrul a indicat că statul vrea să condiționeze accesul la bani de realizarea producției în România, inclusiv prin punerea la dispoziție a unor spații industriale care astăzi sunt degradate. „În halele în care trebuia să se facă producție, plouă și cresc copaci. (...) vrei să primești banii ăștia? Vii și produci aici!” Capacități existente, dar degradate: propunerea pentru „SAFE 2” Ministrul a vorbit despre ideea valorificării platformelor industriale locale, inclusiv a unor hale ale unităților de stat care ar avea deja o parte din infrastructura necesară (buncăre, depozite), chiar dacă sunt într-o stare avansată de degradare. În viziunea sa, acestea ar putea fi completate prin parteneriate cu companii care au „roboți și licență”, pentru a accelera creșterea capacității de producție într-un termen scurt. Miruță a precizat că această abordare ar putea apărea într-un „SAFE 2” sau în alte programe, nu neapărat în actualul pachet. Calendar strâns și risc de blocaj politic Miruță a avertizat că România riscă să piardă timp și bani dacă aprobările necesare întârzie, într-un context politic tensionat. El a spus că documentele trebuie aprobate în CSAT și în Parlament, iar abia după aceste etape se poate merge mai departe. Potrivit ministrului, există și o presiune de capacitate administrativă: ar urma să fie semnate 21 de contracte „pe sume foarte mari”, într-un interval scurt. El a afirmat că, dacă nu se semnează anumite contracte (cel puțin cele pe achiziții individuale) până la 31 mai, „se pierd acești bani”, cu impact direct asupra înzestrării Armatei. „Pentru a dezmorți industria națională de armament din România, nu este acceptabil ca nici măcar un singur contract să fie pierdut.” Ce nu este încă public Întrebat despre primele platforme industriale care ar putea fi folosite, Miruță nu a indicat nume, motivând că poate oferi aceste informații după aprobările din CSAT și Parlament. A mai spus că Ministerul Apărării transmite criteriile tehnice pentru produsele necesare, iar identificarea locurilor de producție ar fi urmărită de Ministerul Economiei și Cancelaria prim-ministrului, nu de MApN. [...]
Ucraina își mută accelerat apărarea spre un model „software + drone”, cu peste 200 de companii implicate , într-un ecosistem care folosește inteligență artificială pentru recunoaștere, analiză de date de luptă și automatizarea unor funcții de armament, potrivit Focus . Miza operațională este scurtarea lanțului „detectare–decizie–lovire” și creșterea protecției propriilor trupe, prin integrarea pe scară largă a sistemelor AI direct pe front. Dimensiunea programului: companii, proiecte, sisteme deja folosite în luptă Conform Kyiv Independent , în Ucraina lucrează acum peste 200 de firme la drone și sisteme de armament controlate cu AI. Pe platforma guvernamentală Brave1 , dedicată promovării tehnologiilor de apărare, sunt înregistrate peste 300 de proiecte legate de AI, iar peste 70 de sisteme cu AI și „computer vision” (viziune computerizată – algoritmi care „înțeleg” imagini/video) sunt deja utilizate pe front. Ce face concret AI-ul pe front și de ce contează În teren, sistemele AI sunt folosite pentru: identificarea automată a țintelor pentru drone; detectarea vehiculelor camuflate și a soldaților ; controlul unor poziții de foc automatizate ; analiza unor volume mari de date de luptă , prin programe precum Delta . Potrivit Ministerului ucrainean al Apărării, obiectivul este ca „cât mai toate” dronele de pe front să fie echipate cu funcții de „machine vision” și AI, pentru atacuri mai rapide și mai precise și pentru reducerea riscurilor pentru militari. Infrastructură nouă: centre militare de tehnologie și „Defense AI Center” În paralel, Ucraina construiește o rețea de noi centre de tehnologie militară , menite să acopere zone-cheie ale războiului modern: lovituri la distanță medie și mare, vehicule robotizate la sol și sprijin mai eficient pentru artilerie. Unul dintre punctele centrale este Defense AI Center , unde ar urma să fie dezvoltate soluții pentru utilizare directă în luptă și să fie organizată mai eficient colaborarea dintre armată și industria de apărare. Ministrul apărării, Mychajlo Fedorow, este citat astfel: „Avantajul tehnologic este decisiv în războiul modern. Trebuie să fim mai rapizi decât inamicul, în fiecare fază.” Deschidere către companii străine și acord cu Germania Ministerul Apărării indică și o colaborare în creștere cu firme străine : prin inițiative precum Avengers Labs și „Test in Ukraine”, companiile internaționale își pot testa tehnologiile folosind date din zona de război. Totodată, Ucraina a semnat primul acord cu Germania pentru schimb de date de apărare și dezvoltare comună de tehnică militară nouă, potrivit informațiilor citate de Focus. [...]
Armata SUA mizează pe interceptoare ieftine, de 3.000–5.000 de dolari (aprox. 13.500–22.500 lei), pentru a contracara atacurile cu drone Shahed , într-o schimbare de abordare care urmărește să reducă presiunea bugetară și operațională asupra apărării antiaeriene tradiționale, potrivit Antena 3 . Sistemele Merops sunt desfășurate pentru protejarea forțelor americane din Orientul Mijlociu, pe fondul creșterii amenințării reprezentate de dronele de tip Shahed-136 . Decizia vine după ce aceste sisteme și-au demonstrat eficiența în condiții reale de luptă în Ucraina, un argument important în adoptarea lor. Antena 3 notează că informația este relatată de Euromaidan Press. De ce contează: raportul cost-eficiență se schimbă în apărarea antiaeriană În fața atacurilor de tip „roi” (valuri de drone menite să suprasolicite apărarea), problema centrală devine raportul dintre costul interceptorului și cel al țintei. Dronele Shahed folosesc, de regulă, navigație inerțială (INS – sistem care calculează poziția pe baza mișcării) combinată cu actualizări prin satelit, ceea ce le permite să execute atacuri coordonate. În acest context, interceptoarele cu cost redus pot fi folosite împotriva amenințărilor aeriene de masă, în timp ce rachetele scumpe – precum cele ale sistemului Patriot – ar fi păstrate pentru ținte mai complexe. Cum funcționează Merops și ce aduce nou operațional Merops este construit în jurul dronei interceptoare Surveyor, o platformă ușoară, cu elice, capabilă să atingă viteze de peste 280 km/h. Conform articolului, drona are senzori pentru detectarea și urmărirea țintelor și poate opera: autonom; sub controlul unui operator, menținându-și eficiența inclusiv în medii cu interferențe electromagnetice. Fiecare sistem include o stație de comandă, module de lansare și mai multe drone interceptoare, într-o arhitectură distribuită: acoperirea este flexibilă și nu se limitează la apărarea unui singur punct fix. Efect în lanț: producția de masă și presiunea asupra tacticilor adversarului Odată cu extinderea producției, costul unui interceptor este estimat la 3.000–5.000 de dolari (aprox. 13.500–22.500 lei), semnificativ sub costurile soluțiilor tradiționale de apărare antiaeriană. Antena 3 arată că această schimbare poate forța și adversarul să-și scumpească mijloacele de atac, crescând complexitatea dronelor folosite. La nivelul NATO, articolul indică o tranziție către sisteme de apărare antiaeriană distribuite și interconectate, cu acoperire pe mai multe straturi, pentru a reduce dependența de un număr mic de platforme „grele”. În același context, este menționat că Ucraina a realizat anterior prima interceptare din lume a unei drone rusești Shahed cu o dronă interceptoare lansată de pe o navă de suprafață fără echipaj. [...]
Japonia deschide exporturile de arme letale, o schimbare de reglementare care poate repoziționa industria sa de apărare pe piețele externe , după ce guvernul de la Tokyo a ridicat interdicția privind vânzarea peste hotare a unor sisteme precum avioane de luptă, potrivit Al Jazeera . Decizia marchează o abatere majoră de la restricțiile postbelice asociate politicii pacifiste a Japoniei. Cabinetul premierului Sanae Takaichi a eliminat interdicția de export pentru arme letale, iar șefa guvernului a transmis pe X că, „în principiu”, vor deveni posibile transferurile pentru „toate echipamentele de apărare”, cu limitarea beneficiarilor la țări care se angajează să le folosească în conformitate cu Carta ONU. Takaichi a invocat deteriorarea mediului de securitate și ideea că „nicio țară nu își mai poate proteja singură pacea și securitatea”. Ce se schimbă în practică: eligibilitate și restricții Deși premierul nu a precizat ce tipuri de arme vor fi exportate, presa japoneză citată în material indică faptul că noile reguli ar putea acoperi: avioane de luptă; rachete; nave de război, inclusiv cele pe care Japonia a acceptat recent să le construiască pentru Australia. În același timp, Japonia ar urma să mențină restricții pentru exporturile către țări în care au loc lupte, însă ar putea exista excepții în „circumstanțe speciale”, atunci când sunt luate în calcul nevoi de securitate națională, potrivit relatării Asahi, citată de Al Jazeera. Cine poate cumpăra și de ce contează economic Cel puțin 17 țări ar fi eligibile să cumpere arme fabricate în Japonia, conform Chunichi, citat în articol, iar lista ar putea fi extinsă dacă apar noi acorduri bilaterale. Printre statele interesate sunt menționate Australia, Noua Zeelandă, Filipine și Indonezia, aceasta din urmă fiind notată în contextul unui pact major de apărare cu Statele Unite. Schimbarea de reglementare vine la scurt timp după semnarea unui acord Japonia–Australia de 7 miliarde de dolari (aprox. 32,2 miliarde lei), prin care Mitsubishi Heavy Industries ar urma să construiască primele trei din 11 nave pentru marina australiană. Pentru industria japoneză de apărare, relaxarea exporturilor creează premisele pentru contracte externe mai mari și mai variate decât cele permise de vechiul cadru. Context: de la restricțiile din 1967/1976 la o reinterpretare a „pacifismului” Regulile anterioare, introduse în 1967 și aplicate din 1976, limitau exporturile militare ale Japoniei la echipamente neletale (de exemplu, pentru supraveghere și operațiuni de deminare), potrivit Asahi, citat în material. Decizia actuală este prezentată ca parte a unei repoziționări mai largi a Japoniei, pe fondul tensiunilor regionale și al unei conduceri politice care împinge limitele interpretării tradiționale a posturii pacifiste. În paralel, Al Jazeera notează că anunțul vine pe fondul unor relatări potrivit cărora Takaichi a trimis o ofrandă rituală la sanctuarul Yasukuni, un subiect sensibil în relația Japoniei cu China și Coreea de Sud. Ce urmează Din informațiile disponibile, rămâne neclar calendarul concret al primelor exporturi și lista exactă a sistemelor care vor intra sub noile reguli. Elementul-cheie pentru companii și parteneri externi este însă schimbarea de principiu: Japonia își deschide cadrul legal pentru exporturi de armament letal, cu condiții legate de eligibilitatea statelor cumpărătoare și de utilizarea conformă cu Carta ONU. [...]
