Știri
Știri din categoria Apărare
Secretarul general al NATO susține că o retragere a SUA este improbabilă, iar mesajul vizează stabilitatea garanțiilor de securitate care stau la baza planificării apărării în Europa, într-un moment în care declarațiile președintelui american Donald Trump au alimentat temeri în interiorul alianței, potrivit G4Media.
Mark Rutte a declarat pentru ediția de duminică a ziarului german Die Welt că nu vede Statele Unite părăsind NATO și a respins speculațiile privind o posibilă retragere. În același context, el a spus că protecția nucleară americană pentru Europa „nu este pusă sub semnul întrebării”, descriind umbrela nucleară a SUA drept „garanția supremă” a securității europene și apreciind că situația va rămâne neschimbată.
Rutte a indicat și un argument instituțional: pentru ca o retragere a SUA din NATO să se materializeze, Senatul american ar trebui să o aprobe cu o majoritate de două treimi, scenariu considerat „foarte puțin probabil”.
Declarațiile vin pe fondul tensiunilor recente generate de poziționările lui Donald Trump, care a criticat ceea ce a considerat a fi sprijin insuficient din partea unor parteneri NATO pentru războiul împotriva Iranului.
Rutte s-a întâlnit cu Trump la Casa Albă săptămâna trecută și a spus ulterior că liderul american a fost „evident dezamăgit” de mai multe state membre. Printre punctele de dispută menționate s-au numărat utilizarea bazelor militare și o misiune de securizare a Strâmtorii Ormuz, Trump indicând în repetate rânduri Spania, Franța și Regatul Unit.
În același interviu, Rutte a afirmat că înțelege frustrarea lui Trump și a îndemnat Europa să își consolideze industria de apărare, pe care a descris-o drept crucială pentru menținerea descurajării și apărării.
Recomandate
Europa nu este încă pregătită să se apere singură , iar dependența de garanțiile SUA rămâne un punct critic pentru flancul estic al NATO, potrivit declarațiilor ministrului apărării din Estonia, Hanno Pevkur , citate de The Jerusalem Post . Pevkur a spus, într-un interviu acordat Reuters la Vilnius (Lituania), că Estonia „nu are nicio îndoială” că Statele Unite ar interveni pentru a-și apăra aliații dacă Rusia ar ataca. În același timp, oficialul a avertizat că Europa nu este, în prezent, pregătită să țină piept militar Moscovei pe cont propriu. Presiune pe cheltuielile de apărare și riscul unui „gol” de capacitate în Europa Ministrul estonian a subliniat că, în opinia sa, NATO nu se va prăbuși, argumentând că SUA au nevoie de Europa pentru capacitatea lor militară la fel de mult cum Europa are nevoie de SUA. El a comparat tensiunile actuale din alianță cu o „căsnicie” de lungă durată, în care apar inevitabil diferențe și probleme ce trebuie gestionate. În plan practic, Pevkur a indicat că statele NATO trebuie să investească mai mult în apărare și a afirmat că majoritatea membrilor nu respectă acordul de anul trecut al liderilor NATO privind creșterea cheltuielilor la cel puțin 5% din PIB, nivel cerut de președintele american Donald Trump. Estonia ar urma să aloce 5,1% din PIB în acest an, unul dintre cele mai ridicate procente din alianță. Context: semnale contradictorii de la Washington și evaluări privind Rusia Declarațiile vin după ce Trump a amenințat în această lună că ar putea retrage SUA din alianță, invocând refuzul unor membri europeni de a trimite nave pentru deblocarea Strâmtorii Hormuz , în apropiere de Iran. Alianța a fost, de asemenea, „zdruncinată” de planurile lui Trump privind preluarea Groenlandei de la Danemarca, aliat NATO. Separat, serviciile de informații estoniene au avertizat în februarie că Rusia ar stoca deja muniție pentru viitoare războaie după încheierea conflictului din Ucraina. Rusia a respins drept „nonsens” acuzațiile unor lideri europeni potrivit cărora ar putea ataca NATO. De ce contează pentru NATO: priorități strategice și atenția SUA Pevkur a mai spus că NATO ar trebui să se concentreze pe sprijinirea încheierii conflictului din Iran, argumentând că o astfel de evoluție ar putea permite SUA să își mute mai mult atenția înapoi către Ucraina. Pentru regiunea sa, a punctat el, Ucraina rămâne „principala problemă”. [...]
Anul 2030 este văzut ca un prag pentru securitatea Europei , iar fereastra de timp până atunci ar trebui folosită pentru accelerarea pregătirilor militare și industriale, avertizează generalul belgian Frederik Vansina , șeful Statului Major al Forțelor Armate din Belgia, într-o analiză preluată de Adevărul . Miza, în lectura sa, nu este doar finalul războiului din Ucraina, ci riscul ca Rusia să rămână după conflict cu o forță capabilă să pună presiune pe continent. Vansina susține că Vladimir Putin „nu va reuși să câștige războiul din Ucraina”, indiferent de evoluțiile relației cu SUA, dar avertizează că acest rezultat nu este garantat fără „un efort major al Europei”. În același timp, el atrage atenția ca ofensiva americano-israeliană împotriva Iranului să nu deturneze atenția de la Ucraina, pe care o consideră în continuare principala amenințare la adresa securității europene. De ce 2030 contează: fereastra de pregătire și riscul post-război Potrivit generalului, conflictul din Ucraina pare blocat într-un impas, însă Rusia menține între 650.000 și 700.000 de militari experimentați, sprijiniți de o „economie de război” capabilă să producă zilnic armament. În această logică, chiar dacă nu anticipează un atac iminent asupra Europei Occidentale, pericolul ar fi unul „de perspectivă”: după încheierea războiului, Moscova ar putea rămâne cu o capacitate militară considerabilă. „Nu vorbim încă despre un pericol imediat pentru Bruxelles, dar nu trebuie să ne amăgim.” Vansina mai indică și semnale agresive de la Kremlin, inclusiv ambiția exprimată de Putin pentru o armată de până la 1,5 milioane de oameni, precum și episoade care alimentează tensiuni regionale, între care referiri la proiecte separatiste în statele baltice. Implicația pentru NATO și Europa: autonomia strategică rămâne departe Mesajul central al oficialului belgian este că Europa trebuie să ajungă până în 2030 „suficient de puternică” pentru a descuraja Rusia chiar și într-un scenariu cu sprijin american redus. „Până în 2030 trebuie să fim suficient de puternici încât să îi putem spune lui Putin că nu poate câștiga un război împotriva Europei, nici măcar fără sprijinul americanilor.” În evaluarea sa, Europa este încă departe de „autonomia strategică” (capacitatea de a-și asigura apărarea cu resurse proprii). Deși bugetele de apărare cresc, pragul de 2% din PIB „nu mai este suficient”, iar industria de apărare avansează, dar prea lent. Vansina plasează un posibil orizont pentru un nivel „real” de autonomie strategică abia spre 2035, cu condiția continuării investițiilor. Ce rol are Ucraina și unde persistă incertitudinile Un element esențial rămâne sprijinul pentru Ucraina, pe care Vansina îl descrie drept motivul pentru care Europa „are acest timp”, datorită „sacrificiului ucrainenilor”. În paralel, persistă incertitudini privind prezența militară americană în Europa: trupele nu au fost retrase, iar avioanele F-35 sunt în continuare desfășurate în baze strategice, însă aliații europeni nu au un calendar clar pentru eventuale reduceri. Pe acest fond, în Europa se discută tot mai des despre construirea unei structuri de securitate care să funcționeze și în absența sprijinului american, în contextul declarațiilor critice ale lui Donald Trump la adresa NATO. Concluzia generalului: Europa mai are câțiva ani pentru a recupera întârzierile; după aceea, echilibrul de forțe ar putea deveni semnificativ mai fragil. [...]
Uniunea Europeană pregătește un „joc de război” la Bruxelles pentru a testa, în absența Statelor Unite, cum ar funcționa în practică clauza de asistență mutuală dintre statele membre , pe fondul incertitudinilor legate de angajamentul american față de securitatea Europei, potrivit HotNews , care citează AFP. Exercițiul ar urma să înceapă la începutul lunii mai, la nivelul ambasadorilor celor 27 de state membre la Bruxelles, urmând ca ulterior să existe un al doilea exercițiu, de data aceasta la nivel de miniștri, conform unui responsabil UE citat de AFP sub acoperirea anonimatului. Ce se testează, concret: articolul 42(7) din Tratatul UE Simularea vizează clauza de asistență mutuală prevăzută în articolul 42(7) al Tratatului UE, care stipulează că, dacă un stat membru este „ținta unei agresiuni armate pe teritoriul său”, celelalte state membre trebuie să ofere ajutor și sprijin „prin toate mijloacele pe care le au”. Miza operațională este că obligațiile și consecințele declanșării articolului sunt descrise ca fiind vagi, iar articolul a fost invocat o singură dată, de Franța, după atentatele islamiste din 2015. Scenariul: un atac hibrid major asupra UE Unul dintre scenariile posibile luate în calcul este un atac hibrid major împotriva Uniunii Europene, potrivit aceleiași surse diplomatice citate de AFP. În acest context, exercițiul este gândit ca unul „practic”, pentru a trece în revistă pașii de urmat și mecanismele de coordonare. „Ce vom face este să examinăm și să trecem în revistă aspectele practice: cum funcționează? ce putem face”, a declarat responsabilul european. De ce contează: relația cu NATO și presiunea pentru autonomie europeană Contextul invocat este îngrijorarea europenilor față de amenințările recente ale președintelui american Donald Trump privind retragerea din NATO, pe care HotNews le leagă de discuțiile despre consolidarea apărării colective europene. În plus, statele UE ar fi fost încurajate să accelereze aceste demersuri și de atacurile dronelor iraniene în Cipru, țară care deține președinția rotativă a Consiliului UE. În paralel, la Conferința de Securitate de la München din februarie, președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen , a cerut statelor membre să „dea viață” clauzei UE de apărare reciprocă, fără a dubla NATO, unde articolul 5 este clauza de apărare mutuală. Totodată, articolul notează sensibilitatea politică: 23 dintre statele membre UE sunt și membre NATO și nu vor să încurajeze Statele Unite să se retragă din alianță. Un oficial NATO citat de AFP insistă asupra distincției de fond dintre cele două mecanisme: „Articolul 42-7 nu este o clauză de apărare reciprocă. Este o clauză de asistență mutuală”, a subliniat oficialul NATO. [...]
Washingtonul ridică miza asupra Iranului cu un scenariu care ar lovi direct piața energiei , după ce secretarul american al Apărării, Pete Hegseth , a spus că armata SUA este pregătită să atace centrale electrice și infrastructura energetică iraniană dacă primește ordin politic, în timp ce blocada navală este prezentată drept „varianta politică”, potrivit G4Media . Mesajul a fost transmis într-un briefing la Pentagon, unde Hegseth a afirmat că forțele SUA sunt „pregătite și complet echipate” pentru a lovi centralele electrice și industria energetică a Iranului, dacă decizia politică va fi luată. În aceeași logică, blocada navală este descrisă ca „cea mai politicoasă cale” de a forța Teheranul să accepte condițiile Washingtonului în negocierile care urmează. Blocada navală: dimensiune operațională și reguli de interceptare Blocada a intrat în vigoare la începutul săptămânii și este aplicată de zeci de nave și aeronave ale Marinei SUA, susținute de aproximativ 10.000 de militari. Până acum, 14 nave au fost forțate să se întoarcă din drum. Autoritățile americane au transmis că orice navă care încearcă să sprijine Iranul va fi: interceptată, avertizată, iar dacă este necesar, supusă folosirii forței, inclusiv în apele internaționale. Amiralul Brad Cooper, comandantul Comandamentului Central al SUA, a spus că tacticile sunt adaptate constant, iar șeful Statului Major Interarme, generalul Dan Caine, a declarat că armata este „gata să reia operațiuni majore de luptă în orice moment”. De ce contează: riscul asupra fluxurilor globale de petrol și gaze Conflictul a produs „cea mai mare perturbare din istorie” a aprovizionării globale cu petrol și gaze, în condițiile în care Strâmtoarea Ormuz este un punct-cheie prin care tranzitează aproximativ 20% din exporturile mondiale de energie, potrivit materialului. În acest context, analiștii citați estimează că Iranul ar putea rezista cel mult două luni fără exporturi de petrol înainte de a fi nevoit să reducă producția, ceea ce amplifică presiunea economică asupra Teheranului și crește miza negocierilor. Context politic: „optimism prudent”, dar cu avertisment de escaladare Administrația președintelui Donald Trump a indicat un „optimism prudent” privind posibilitatea unui acord care să pună capăt conflictului declanșat la 28 februarie de SUA și Israel, însă a avertizat că presiunea va crește dacă Iranul rămâne inflexibil. Separat, surse apropiate Teheranului susțin că Iranul ar fi dispus să permită tranzitul liber al navelor prin partea omaneză a strâmtorii, dacă se ajunge la un acord care să prevină reluarea ostilităților. [...]
Rachetele balistice nord-coreene folosite de Rusia în Ucraina arată cum sancțiunile pot fi ocolite prin componente comerciale și lanțuri globale de aprovizionare vulnerabile , potrivit unei analize a Ministerului Apărării de la Kiev, citată de Adevărul . Concluzia ucrainenilor: deși tehnologic inferioare, aceste muniții rămân o amenințare prin volum și prin capacitatea de a fi produse și livrate rapid. Raportul se bazează pe examinări de laborator ale fragmentelor recuperate după atacuri din 2024 și vizează două tipuri de rachete: KN-23 și KN-24, utilizate de forțele ruse inclusiv în bombardamente asupra unor orașe mari din Ucraina. Ce au găsit ucrainenii în rachetele KN-23 și KN-24 Specialiștii ucraineni susțin că rachetele au asemănări cu modele rusești moderne, precum Iskander-M, dar sunt inferioare tehnologic. Printre diferențele menționate: combustibil mai puțin eficient; pentru a atinge distanțe similare, motoarele ar fi „considerabil mai mari”, cu aproximativ 50%; metode de fabricație descrise ca „învechite cu aproximativ o jumătate de secol”, inclusiv la nivelul lipiturilor electronice; utilizarea grafitului pentru protecția termică a focoaselor, o soluție considerată relativ ieftină, dar eficientă la temperaturi ridicate. Componenta de reglementare: componente civile și ocolirea sancțiunilor Analiza indică faptul că sistemele de control includ componente electronice comerciale de la branduri internaționale, iar explicația avansată de oficialii ucraineni este ocolirea sancțiunilor internaționale de către Phenian. Serviciile de informații militare ucrainene spun că au identificat piese fabricate în mai multe țări, inclusiv China, Japonia, SUA și state europene, ceea ce ridică problema vulnerabilității lanțurilor globale de aprovizionare în fața utilizării duale (civilă și militară) a unor componente. Precizie, fiabilitate și miza „războiului de uzură” Primele utilizări ar fi fost raportate în ianuarie 2024, când Rusia ar fi lansat rachete asupra orașului Harkov . Autoritățile ucrainene au afirmat atunci că munițiile sunt imprecise și nesigure, unele explodând în aer înainte de a-și atinge ținta. Kievul a anunțat ulterior și interceptarea unor rachete KN-24 lansate asupra capitalei. În 2025, Ucraina a acuzat Coreea de Nord că a livrat Rusiei cel puțin 148 de rachete balistice. În lectura raportului ucrainean, chiar dacă sunt mai slabe tehnologic, rachetele pot conta într-un conflict de uzură prin număr și prin ritmul de producție și livrare. Context: cooperarea Moscova–Phenian se adâncește Potrivit aceleiași surse, relațiile dintre Rusia și Coreea de Nord s-au consolidat de la începutul războiului, Moscova primind nu doar armament, ci și sprijin militar direct, inclusiv trupe. SUA și Coreea de Sud avertizează că Phenianul ar putea obține, în schimb, experiență în condiții reale de luptă, atât în plan tactic, cât și în dezvoltarea armamentului. [...]
Decolarea a două Typhoon pentru un avion neidentificat arată presiunea operațională permanentă pe apărarea aeriană britanică , într-un context în care Londra suspectează tot mai des activitate militară rusă în proximitatea spațiului său aerian, potrivit Focus . Marți, Royal Air Force (RAF) a ridicat de la sol două avioane de vânătoare Typhoon din nordul Scoției, după ce un aparat neidentificat se îndrepta spre spațiul aerian al Marii Britanii. Misiunea a fost de observare și, dacă ar fi fost necesar, de oprire a aeronavei, însă – potrivit unui purtător de cuvânt al RAF – interceptarea nu a mai fost necesară, deoarece aparatul a rămas în afara spațiului aerian britanic. Ce se știe despre avionul suspect și de ce contează Identitatea aeronavei nu a fost confirmată oficial. Totuși, publicația notează că, potrivit relatărilor din Telegraph și de pe portalul itv.com, ar fi putut fi vorba despre un bombardier rusesc cu rază lungă de acțiune. Această informație rămâne neconfirmată, iar episodul este prezentat ca posibilă continuare a unei serii de „provocări” atribuite Rusiei în apropierea Regatului Unit. Din perspectivă operațională, incidentul indică faptul că RAF trebuie să mențină capacitatea de reacție rapidă (alertă de poliție aeriană) pentru ținte neidentificate, chiar și atunci când acestea nu intră efectiv în spațiul aerian național. Astfel de decolări au costuri și consumă resurse (ore de zbor, personal, mentenanță), fără ca sursa să ofere însă date despre impactul financiar. Context: episoade invocate în proximitatea Marii Britanii Focus enumeră mai multe incidente anterioare care, în lectura publicației, susțin suspiciunea unei presiuni rusești constante: în 2020, două aeronave rusești Tupolev Tu-142 au fost interceptate înainte de a ajunge în spațiul aerian britanic; în 2026, armata britanică ar fi monitorizat trei submarine rusești în apele britanice; tot în 2026, Kremlinul ar fi trimis o fregată în Canalul Mânecii pentru a escorta o navă din așa-numita „flotă din umbră” (termen folosit pentru nave asociate exporturilor rusești ocolind restricții). Publicația leagă acest context și de poziționarea politică a Londrei: Keir Starmer este menționat ca premier al Marii Britanii și ca unul dintre cei mai activi susținători ai Ucrainei. Ce urmează În lipsa unei confirmări oficiale privind tipul și originea aeronavei, cazul rămâne, deocamdată, la nivel de suspiciune. Dacă vor apărea clarificări din partea autorităților britanice, acestea pot influența modul în care incidentul este încadrat: fie ca o alertă de rutină, fie ca un nou episod într-o dinamică de testare a reacției apărării aeriene. [...]
