Știri
Știri din categoria Apărare
NATO vrea un sprijin militar de 60 mld. dolari pentru Ucraina în 2026, iar secretarul general Mark Rutte le cere statelor membre să asigure finanțare și livrări „neîntrerupte”, pe fondul riscului ca atenția politică și resursele să fie deturnate de alte crize, potrivit Adevărul.
Apelul a fost făcut miercuri, la Berlin, la începutul reuniunii Grupului de contact pentru apărarea Ucrainei, format din state care susțin militar Kievul în războiul cu Rusia. Rutte a insistat că aliații trebuie să rămână concentrați pe conflict și să mențină fluxul de sprijin.
„Trebuie să fim atenţi că suntem capabili să asigurăm un sprijin neîntrerupt pentru Ucraina.”
Rutte a cerut contribuții pentru atingerea unui obiectiv de 60 de miliarde de dolari în 2026 pentru sprijin militar. La un curs orientativ, suma înseamnă aprox. 276 miliarde lei.
Potrivit acestuia, prioritățile discutate la Berlin vizează:
Reuniunea are loc într-un moment în care negocierile pentru încheierea războiului, inițiate „sub presiunea” președintelui american Donald Trump, sunt descrise ca fiind în impas. În același timp, escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu, după acțiuni militare ale SUA și Israel împotriva Iranului, a mutat temporar atenția internațională de la Ucraina.
Rutte a mai afirmat că Ucraina „își menține pozițiile” și că armata rusă ar înregistra pierderi de peste 35.000 de soldați pe lună, conform declarațiilor sale.
Recomandate
Aliații NATO discută o țintă de 70 miliarde euro pentru ajutor militar către Ucraina , într-o încercare de a împărți mai „echitabil” costurile și de a face finanțarea mai transparentă, pe fondul retragerii aproape totale a noilor pachete americane. Potrivit Politico , angajamentul ar urma să fie anunțat la summitul NATO de la Ankara de luna viitoare, iar discuțiile sunt încă în fază incipientă. Inițiativa, circulată de Germania luna trecută, ar include un mecanism nou de transparență privind finanțarea pentru Ucraina, după ce unele state s-au plâns că suportă disproporționat costurile sprijinului pentru Kiev. Un diplomat NATO de rang înalt a descris miza drept obținerea unui „angajament ferm” pentru continuarea sprijinului „pe o bază sustenabilă și mai echitabilă”. Cum ar fi compus pachetul de 70 miliarde euro Propunerea nu ar însemna integral bani noi, conform diplomaților citați: 30 miliarde euro ar proveni din împrumutul UE deja agreat, de 90 miliarde euro pe doi ani pentru Ucraina; 40 miliarde euro ar veni din angajamente bilaterale ale statelor. Un diplomat NATO a argumentat că este „natural” ca o parte să fie contabilizată prin instrumentele UE, deoarece majoritatea aliaților NATO sunt și membri ai Uniunii, iar „ar fi incorect” să fie chemați să contribuie de două ori. În același timp, există temeri că includerea banilor UE ar putea reduce stimulentul pentru donații bilaterale. Presiune pe europeni, după stoparea ajutorului nou din SUA Articolul notează că, sub președintele Donald Trump, SUA au oprit aproape tot ajutorul militar nou pentru Ucraina și vând arme către Kiev doar dacă sunt finanțate de alți aliați. În acest context, sprijinul pentru Ucraina va fi unul dintre subiectele centrale ale summitului liderilor NATO din 7-8 iulie . Un oficial NATO, vorbind în numele organizației, a transmis că „discuțiile sunt în curs” pentru a continua sprijinul și pentru a asigura o împărțire mai echitabilă a poverii. Ce priorități cere Kievul și ce urmează Ambasadoarea Ucrainei la NATO, Alyona Getmanchuk, a spus că orice nou angajament ar trebui să se concentreze pe prioritățile Kievului: apărare antiaeriană , investiții în producția de drone și rachete și muniție cu rază extinsă . După ce aliații au respins luna trecută o sugestie a secretarului general Mark Rutte de a aloca 0,25% din PIB pentru Ucraina, inițiativa germană a devenit baza discuțiilor, însă rămâne neclar dacă se va ajunge rapid la un acord. O reuniune a miniștrilor apărării NATO programată mai târziu în această lună este văzută ca o oportunitate pentru a avansa spre o înțelegere. [...]
Președintele Letoniei cere creșterea rapidă a investițiilor europene în apărare , avertizând că flancul estic al NATO rămâne expus unor „scenarii dintre cele mai grave”, iar descurajarea militară este esențială într-un context în care Rusia rămâne „imprevizibilă”, potrivit Adevărul . Într-un interviu acordat TVP World, Edgars Rinkēvičs a susținut că o eventuală incursiune rusă în statele baltice nu ar fi o criză locală, ci un atac direct asupra NATO și a Uniunii Europene, cu efect de antrenare pentru aliați majori. „Dacă va exista un atac împotriva statelor baltice, acesta va fi un atac împotriva NATO și a Europei.” De ce miza se mută pe bugete și capacități militare Rinkēvičs argumentează că impasul Rusiei în Ucraina, combinat cu presiunea sancțiunilor și cu semne de nemulțumire internă, nu reduce riscul, ci îl poate amplifica: lipsa unei victorii decisive ar putea împinge Kremlinul spre decizii „disperate”, greu de anticipat. În această logică, pregătirea militară devine instrumentul principal de descurajare. „Cu cât vom fi mai bine pregătiți, cu atât mai puțin vom arăta că ne este teamă.” Pe componenta operațională, Letonia își intensifică cooperarea cu Ucraina în tehnologii militare, în special în dezvoltarea de drone și sisteme anti-dronă, iar un acord bilateral de apărare ar urma să fie semnat „în viitorul apropiat”, conform aceleiași surse. SUA rămân „indispensabile”, dar Europa „trebuie să plătească” Președintele leton descrie Statele Unite drept un pilon „indispensabil” al securității europene, însă insistă că statele europene trebuie să își majoreze „masiv” investițiile în apărare și să extindă cooperarea regională, pe axa țărilor nordice–statele baltice–Polonia–Germania. Mesajul are o consecință directă pentru agenda europeană: fără creșteri de cheltuieli și proiecte comune care să producă rapid capabilități (de la apărare antiaeriană la sisteme fără pilot), descurajarea pe flancul estic rămâne vulnerabilă, iar riscul de escaladare crește. Ce spune Riga despre negocierile de pace În plan diplomatic, Rinkēvičs apreciază demersul președintelui ucrainean Volodimir Zelenski de a propune reluarea discuțiilor directe cu Vladimir Putin, dar avertizează că un progres real este improbabil „în acest moment”. În evaluarea sa, Rusia nu va negocia serios până când nu va percepe că „pierde” războiul atât militar, cât și economic, iar orice încercare de a marginaliza Ucraina în negocieri ar eșua. În acest context, el pledează pentru menținerea sancțiunilor și continuarea sprijinului militar pentru Kiev. [...]
Ritmul lent al reformelor militare din Germania riscă să mute centrul de greutate al apărării europene spre Polonia , pe fondul percepției că Berlinul tratează amenințarea unui posibil conflict major cu Rusia ca pe un exercițiu de planificare pe termen lung, nu ca pe o urgență strategică, potrivit Adevărul . Analiza citată de publicație, semnată de politologul britanic Roderick Parkes (director în cadrul Societății Germane pentru Politică Externă – DGAP ) și publicată de cotidianul polonez Rzeczpospolita, susține că abordarea Berlinului transmite ideea că o amenințare militară majoră din partea Rusiei nu s-ar materializa înainte de finalul acestui deceniu. În practică, obiectivul ar fi atingerea unui nivel ridicat de pregătire militară în jurul anului 2030. De ce contează: tensiuni în interiorul NATO și competiție pentru leadership regional Această perspectivă alimentează neliniștea statelor de pe flancul estic al NATO, în special în Polonia, unde liderii politici și militari ar considera riscurile de securitate drept imediate și ar cere măsuri accelerate. Diferența de ritm devine astfel nu doar o chestiune de capacități, ci și una de influență politică în definirea agendei europene de apărare. De ce se mișcă greu Berlinul, potrivit analizei Parkes indică drept explicație reticența elitelor politice germane față de o militarizare mai vizibilă a societății. În viziunea sa, liderii de la Berlin se tem că pregătirea deschisă a populației și a economiei pentru un eventual conflict ar putea amplifica polarizarea politică, radicalizarea unor segmente ale societății sau tensiuni interne dificil de controlat. În consecință, Germania ar prefera o abordare graduală, bazată pe investiții și reforme întinse pe termen lung, chiar dacă acest ritm este considerat insuficient de unii aliați est-europeni. Polonia accelerează și încearcă să-și consolideze rolul în apărarea europeană În contrast, Polonia ar fi adoptat o strategie „mult mai agresivă” de consolidare a apărării: programe ample de înzestrare, investiții în infrastructură strategică și accelerarea pregătirilor pentru crize de securitate. Potrivit analizei, această diferență de abordare începe să producă efecte politice, Varșovia încercând să-și întărească rolul de lider regional și să influențeze mai puternic agenda europeană în domeniul apărării. Contextul este complicat și de relația deja tensionată dintre Berlin și Varșovia, divergențe accentuate după invazia pe scară largă a Rusiei în Ucraina: Polonia a cerut sprijin militar rapid pentru Kiev, în timp ce Germania a fost criticată pentru ezitări și pentru ritmul livrărilor de armament greu. În această logică, miza dezbaterii despre securitatea europeană se mută, potrivit sursei, de la „câte resurse” la „cine conduce” adaptarea Uniunii Europene la noua realitate strategică generată de războiul din Ucraina. [...]
Un fost comandant NATO spune că Armata Română a rămas în urmă la adaptarea la războiul cu drone , iar semnalele transmise către București ar fi fost ignorate, cu efect direct asupra interoperabilității în exercițiile cu aliații, potrivit Adevărul . Generalul (r) Dorin Toma , fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, afirmă că, deși misiunea sa a inclus implementarea pe Flancul Estic a lecțiilor din războiul din Ucraina, „testul real al interoperabilității” a scos la iveală „un decalaj periculos”: comunicare slabă cu autoritățile de la București, rapoarte rămase fără răspuns și o atitudine „opacă” la vârful Armatei Române față de utilizarea noilor tehnologii. În discuția cu publicația, Toma leagă problema de obligațiile din Articolul 3 al NATO , care vizează consolidarea capacității naționale de apărare și integrarea ei în planurile Alianței, inclusiv prin tranziția către „noile tehnologii” și „noile sisteme”. Ce reclamă generalul: dotare și tactici neschimbate la exerciții Punctul central al acuzațiilor este că, în exercițiile militare comune, militarii români ar fi venit repetat fără capabilități considerate esențiale în contextul actual, în timp ce structurile și modul de operare ar fi rămas neschimbate. „Adică soldații veneau la exercițiile militare tot fără drone, tot fără sisteme antidronă, organizați în aceeași structură învechită, din punct de vedere tactic acționau în același mod, deși existau tactici noi cu care îi țineam la curent”, susține generalul Toma. El spune că observațiile proveneau din monitorizarea atentă a conflictului din Ucraina și din experiența acumulată de aliați, iar recomandările vizau echipamentele folosite, reorganizarea structurilor, achizițiile și instruirea. Blocaj de comunicare cu Bucureștiul, în contrast cu aliații Generalul afirmă că a „raportat” în mod repetat către autoritatea națională problemele identificate, însă fără răspuns și fără schimbări vizibile la exercițiile următoare. În același timp, descrie o diferență de reacție în relația cu armatele aliate (Franța, Belgia, Italia), unde feedbackul ar fi fost urmat rapid de adaptări în organizare, dotare și mod de operare. „Diferența era că la ceilalți se observa imediat o transformare, se observa o schimbare a modului de operare, o adaptare și receptivitate la ceea ce li se transmitea. Doar la noi nu se întâmpla nimic”, spune el. Toma precizează că nu a urmărit „politețuri” sau răspunsuri formale, ci măsuri concrete: reorganizare, achiziții și regândirea instruirii, pe care le consideră „o responsabilitate națională”. De ce contează: interoperabilitatea depinde de modernizare, nu doar de efective Miza relatată de fostul comandant NATO este operațională: exercițiile comune și interoperabilitatea (capacitatea armatelor aliate de a lucra împreună cu proceduri și echipamente compatibile) ar fi afectate atunci când o parte rămâne în urmă cu dotarea și adaptarea tacticilor. În relatarea sa, decalajul devine vizibil tocmai în exercițiile mari, unde aliații ar fi venit cu „echipamente noi” și „sisteme noi”, în timp ce partea română ar fi arătat „de fiecare dată la fel”. Generalul subliniază că nu critică „militarul român în general”, ci factorii de decizie care ar fi trebuit să fie receptivi la nevoia de transformare și adaptare. [...]
Ucraina a creat o apărare antiaeriană „low-cost” care schimbă ecuația costurilor , iar modelul începe să fie căutat de armate occidentale și de state din Golf, pe fondul presiunii tot mai mari asupra stocurilor de interceptori scumpi, potrivit Adevărul . Conceptul, numit de specialiști „mica apărare antiaeriană”, combină drone-interceptoare, război electronic (tehnologii de bruiaj și deturnare a semnalelor) și echipe mobile de intervenție. Ținta principală: dronele ieftine, produse în masă, care au schimbat regulile războiului modern și pot forța adversarul să consume muniție mult mai scumpă. De ce contează: apărarea devine mai ieftină decât atacul Până recent, logica apărării antiaeriene era că interceptorul costă mai mult decât ținta. În cazul dronelor de atac, Ucraina susține că a inversat raportul: un interceptor ar costa aproximativ 2.500 de dolari (aprox. 11.500 lei), în timp ce rachetele dedicate apărării antiaeriene pot ajunge la costuri de ordinul milioanelor de dolari, în funcție de sistem. Această diferență de cost, notează publicația, explică de ce Ucraina poate face față unor atacuri cu sute de drone într-o singură noapte fără să își epuizeze rapid stocurile de rachete strategice. Ce include „mica apărare antiaeriană” și cum funcționează Arhitectura descrisă are trei componente care se completează: Drone-interceptoare produse de companii private ucrainene. Un exemplu este modelul Sting (Wild Hornets) , despre care se afirmă că poate depăși 300 km/h și poate intercepta drone la altitudini de câțiva kilometri. Război electronic , printr-o rețea națională care poate bruia sau redirecționa drone și rachete, inclusiv prin modificarea semnalelor de navigație. Grupuri mobile de foc , echipe care se deplasează rapid și intervin cu mitraliere grele și sisteme optice împotriva dronelor care trec de celelalte straturi. În 2024, aceste unități ar fi fost responsabile pentru aproape jumătate dintre dronele doborâte în timpul atacurilor nocturne, potrivit datelor citate. Producție și rezultate raportate: cifrele invocate de Kiev Adevărul citează date prezentate de autoritățile ucrainene, potrivit cărora în martie 2026 dronele-interceptoare ar fi distrus peste 33.000 de aparate fără pilot rusești . În primele patru luni ale anului, forțele armate ar fi primit de două ori mai multe interceptoare decât în întreg anul precedent . În același timp, industria ucraineană ar produce deja mai mult decât poate absorbi armata națională, iar companiile ar căuta activ clienți externi. Cerere externă: de la infrastructură energetică la proiecte comune Modelul testat în luptă începe să atragă interes în afara Ucrainei. Publicația menționează discuții purtate de reprezentanți ai unor state din Golf, ai Pentagonului și ai unor armate europene cu producători ucraineni. Printre exemplele date: Saudi Aramco ar analiza utilizarea dronelor-interceptoare pentru protejarea infrastructurii energetice; Marea Britanie ar fi lansat proiecte comune de producție cu firme din Ucraina. În paralel, industria americană ar încerca să dezvolte sisteme inspirate din experiența ucraineană. Miza pentru Kiev: potențial de export în industria de apărare Dincolo de efectul militar, Adevărul notează că această categorie de sisteme anti-drone ar putea deveni un produs important de export pentru Ucraina în următorul deceniu, tocmai pentru că poate fi produsă relativ rapid, modernizată constant și adaptată cerințelor diferitelor armate. În concluzie, „marea” apărare antiaeriană rămâne necesară împotriva rachetelor balistice și a armelor hipersonice, însă războiul din Ucraina arată că fără un strat inferior, ieftin și scalabil, chiar și cele mai sofisticate sisteme riscă să își consume rapid resursele. [...]
Pentagonul ar putea renunța la trimiterea rachetelor Tomahawk în Germania , pe fondul temerilor de escaladare cu Rusia și al presiunii logistice create de scăderea stocurilor americane de rachete după războiul cu Iranul, potrivit Digi24 . Decizia, încă neconfirmată ca fiind finală, ar afecta planurile NATO de întărire a descurajării pe distanțe lungi în Europa. Planul de transfer al rachetelor de croazieră Tomahawk făcea parte dintr-un acord încheiat în timpul administrației fostului președinte american Joe Biden , cu obiectivul de a consolida capacitatea de lovire la distanță mare a Alianței în Europa. În paralel, Washingtonul ar lua în calcul o reducere mai amplă a prezenței militare pe continent, inclusiv diminuarea numărului de soldați americani staționați în Germania. Presiune operațională: stocuri consumate și reaprovizionare lentă Un element central în reevaluare este consumul de muniții din conflictul cu Iranul. Conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale , forțele americane au folosit „o parte semnificativă” din stocurile cheie de rachete în primele săptămâni ale războiului, inclusiv: THAAD (sistem de apărare antirachetă la altitudine mare); Patriot (sistem de apărare antiaeriană și antirachetă); Tomahawk (rachetă de croazieră cu rază lungă). Reaprovizionarea acestor stocuri „ar putea dura câțiva ani”, ceea ce introduce o constrângere operațională directă: disponibilitatea efectivă a munițiilor poate ajunge să cântărească mai mult decât planurile de postură militară în Europa. Semnal politic: riscul de „escaladare” și reacția Berlinului Pe lângă componenta de stocuri, oficialii americani ar fi preocupați și de percepția Moscovei, care ar putea interpreta desfășurarea Tomahawk în Germania drept o escaladare, potrivit informațiilor citate de TVPWorld din Politico. Germania a transmis anterior că nu există o anulare definitivă a desfășurării. În același timp, țările europene își dezvoltă propriile capacități de lovire la distanță mare, pe fondul incertitudinilor legate de nivelul viitor al prezenței militare americane în Europa. [...]
