Știri
Știri din categoria Apărare
Rusia ridică miza asupra industriei europene de drone pentru Ucraina, avertizând că planurile de creștere a producției și livrărilor ar „trage” statele implicate mai adânc într-un război cu Moscova, potrivit Reuters.
Ministerul rus al Apărării susține că guverne dintr-o serie de țări ale Uniunii Europene ar fi decis să majoreze producția și furnizarea de drone către Ucraina, iar Moscova consideră această direcție drept un pas de escaladare a conflictului.
În același material, ministerul a publicat o listă de fabrici și companii din mai multe țări europene despre care afirmă că produc drone sau componente pentru drone, indicând inclusiv adresele acestora. Printre locațiile menționate se numără situri din Marea Britanie, Germania, Spania, Italia, Israel și Polonia, între altele.
Mesajul central al Moscovei vizează nu doar livrările către Ucraina, ci și infrastructura industrială din Europa asociată cu aceste livrări. Ministerul rus al Apărării a transmis că publicul european ar trebui să cunoască „adresele și locațiile” întreprinderilor ucrainene și mixte care produc UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) și componente pentru Ucraina „în interiorul propriilor țări”.
Dmitri Medvedev, fost președinte al Rusiei și în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a scris ulterior pe X că lista publicată de armată ar echivala cu o listă de ținte potențiale pentru forțele armate ruse.
„Când loviturile devin o realitate depinde de ce urmează. Dormiți bine, parteneri europeni!”
Reuters notează că oficiali ruși, inclusiv Medvedev, au făcut în mod repetat declarații publice percepute ca amenințări la adresa țărilor europene din cauza sprijinului pentru Ucraina, însă acestea au fost, în general, avertismente și aluzii, nu anunțuri explicite privind lovituri iminente.
Recomandate
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
Presiunea Washingtonului asupra dependenței militare a Europei ar putea accelera autonomia strategică a UE , cu efecte directe asupra achizițiilor de armament, investițiilor în sateliți și a modului în care este finanțat sprijinul pentru Ucraina, potrivit unei analize citate de Adevărul . The Times descrie situația drept un „paradox amar”: încercarea administrației Donald Trump de a folosi pârghiile tehnologice și militare ale SUA ar putea împinge Europa să-și construiască mai repede alternative proprii. Miza, în lectura publicației britanice, este una operațională și economică: pe măsură ce europenii își reduc vulnerabilitățile, scade și capacitatea SUA de a condiționa decizii politice prin controlul asupra livrărilor și tehnologiilor critice. Unde este dependența critică și ce încearcă Europa să înlocuiască Analiza indică faptul că Europa poate substitui deja o parte importantă din ajutorul financiar american pentru Ucraina și o parte din armament, dar rămâne puternic dependentă de SUA în câteva zone-cheie: rachete interceptoare Patriot; sateliți de avertizare timpurie pentru lansări de rachete balistice; comunicații la scară Starlink. The Times atribuie această vulnerabilitate unei dependențe acumulate timp de aproape trei decenii de superioritatea militară americană. În paralel, statele europene accelerează programe proprii: comenzi pentru SAMP/T NG, dezvoltarea programului multinațional FREYJA și căutarea de surse suplimentare de interceptori, inclusiv în Japonia. Publicația punctează și implicația economică a acestei repoziționări: fiecare euro direcționat către sisteme europene înseamnă bani care nu mai ajung la companiile americane de apărare și echipamente a căror livrare nu mai poate fi blocată politic la Washington. Sateliți și comunicații: alternative parțiale acum, capacitate completă abia în anii 2030 În zona spațială, autorii susțin că sateliții europeni radar și optici ar putea înlocui într-un termen relativ scurt o parte semnificativă din capacitățile americane de culegere de informații. Pentru comunicații, OneWeb și GovSatcom sunt menționate ca opțiuni care pot oferi acoperire parțială pentru Europa și Ucraina dacă apar probleme cu Starlink. În schimb, un sistem european complet, capabil să detecteze independent lansările de rachete balistice, este estimat să nu fie disponibil înainte de anii 2030. Aceste „strangulări” tehnologice sunt descrise drept principalele pârghii de influență ale Washingtonului în prezent. Cum ar putea fi finanțată reziliența: credite UE și active rusești înghețate Până la înlocuirea tehnologiilor americane, Europa își poate folosi, potrivit analizei, puterea economică și financiară. Sunt menționate: creditul de 90 de miliarde de euro acordat de UE Ucrainei; aproximativ 202 miliarde de euro din active rusești înghețate. Printre alte instrumente, autorii includ interzicerea completă a serviciilor europene pentru transportul petrolului rusesc și intensificarea luptei împotriva „flotei fantomă” a Rusiei, cu argumentul că astfel de măsuri ar putea lovi mai puternic capacitatea Moscovei de a-și finanța războiul fără costuri suplimentare semnificative pentru contribuabilii europeni. Industria de apărare a Ucrainei, integrată în ecosistemul european Un element important al viitoarei independențe europene față de SUA ar putea fi industria ucraineană de apărare. Analiza notează că producția de drone din Ucraina a crescut anul acesta cu 370%. Este dat și un exemplu de diferență de cost: rachetele de croazieră ucrainene Flamingo ar costa sub 600.000 de dolari bucata (aprox. 2,8 milioane lei), față de circa 3,5 milioane de dolari (aprox. 16,3 milioane lei) pentru un Tomahawk american. Danemarca este menționată ca stat care a acordat o garanție de stat pentru un credit destinat producătorului rachetei Flamingo. Modelul propus de autori este „capital european plus tehnologie și producție de armament ucrainene”, ca formulă de adaptare într-un context în care politica de la Washington este descrisă drept imprevizibilă. De ce contează: pârghiile SUA se pot eroda pe măsură ce Europa își construiește alternative Concluzia analizei este că presiunea politică funcționează doar până când partea vizată își creează o alternativă. Autorii invocă, între altele, întârzieri în livrările de sisteme americane de apărare antiaeriană, probleme legate de Starshield și decizia Casei Albe de a atenua presiunea economică asupra Moscovei ca factori care ar fi accelerat nevoia Europei și Ucrainei de a reduce dependența. În această logică, încercarea Washingtonului de a transforma superioritatea militară și tehnologică într-un instrument de constrângere ar putea diminua treptat valoarea acestor pârghii, pe măsură ce Europa investește în substituție și își consolidează propriile capacități. [...]
SRI și DIICOT acuză Rusia de sabotaj la fabrica de armament Carfil din Brașov, după ce anchetatorii au stabilit că incendiul produs pe 14 septembrie 2026 ar fi fost provocat de o rețea coordonată din Federația Rusă. Potrivit Biziday , autoritățile române au identificat trei suspecți, doi cetățeni bieloruși și un cetățean ucrainean, care ar fi acționat la indicațiile unor coordonatori ruși. Cei doi bieloruși au fost deja arestați preventiv în Germania, iar pentru cetățeanul ucrainean, localizat în Polonia, a fost emis un mandat european de arestare. Anunțul făcut luni, 26 octombrie 2026, de Serviciul Român de Informații (SRI) și Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism (DIICOT) indică faptul că incendiul de la Brașov nu ar fi fost un incident izolat, ci parte a unei operațiuni mai ample de sabotaj. Potrivit informațiilor obținute de serviciile de informații, rețeaua avea în vedere și alte obiective industriale și militare din România și din state ale Uniunii Europene. Doi suspecți, arestați în Germania. Al treilea este căutat în Polonia DIICOT a anunțat că a obținut mandate de arestare internațională pentru cei trei cetățeni străini, care aveau reședința în state membre ale Uniunii Europene. Anchetatorii îi consideră implicați în provocarea incendiului de pe platforma industrială Carfil din Brașov. Cei doi cetățeni bieloruși au fost identificați și arestați preventiv în Germania, în timp ce, potrivit autorităților române, pregăteau comiterea unor fapte similare. Acest detaliu indică faptul că activitatea presupusei rețele ar fi continuat și după atacul din România. În cazul celui de-al treilea suspect, cetățean ucrainean, autoritățile române au emis luni, 26 octombrie, un mandat european de arestare. Bărbatul a fost localizat pe teritoriul Poloniei, însă informațiile comunicate nu precizează că acesta ar fi fost deja reținut. Ancheta vizează atât împrejurările în care a fost provocat incendiul din septembrie, cât și legăturile dintre cei trei suspecți și persoanele care le-ar fi coordonat activitatea din Rusia. SRI susține că rețeaua pregătea atacuri și asupra altor obiective militare Una dintre cele mai importante informații comunicate de SRI privește amploarea operațiunii. Serviciul de informații susține că incendiul de la Carfil reprezenta doar una dintre acțiunile atribuite rețelei, care avea o listă extinsă de potențiale ținte. Coordonatorii aflați în Federația Rusă ar fi indicat obiective din mai multe țări europene, inclusiv fabrici de armament de stat și private, instalații industriale și alte obiective de interes militar. SRI încadrează cazul într-o campanie mai amplă de operațiuni de sabotaj atribuite Rusiei pe teritoriul Europei. Instituția afirmă că investigațiile desfășurate în cursul anului 2026 au identificat și alte tentative îndreptate împotriva unor obiective din România. Printre acestea s-ar fi aflat facilități militare internaționale și obiective utilizate pentru instruirea forțelor armate ucrainene. Autoritățile nu au prezentat, în informațiile citate, o listă completă a acestor ținte și nici detalii despre fiecare tentativă identificată. La rândul său, DIICOT confirmă că cercetările au scos la iveală intenția celor trei inculpați de a viza și alte obiective din România și din Uniunea Europeană. Cum sunt recrutați și controlați membrii rețelelor de sabotaj SRI a prezentat și metodele prin care serviciile ruse ar recruta persoane pentru asemenea operațiuni. Potrivit instituției, recrutarea se realizează frecvent prin intermediul rețelelor sociale, iar persoanelor contactate li se propun inițial activități aparent simple, în schimbul unor sume de bani. Primele sarcini pot consta în supravegherea unor clădiri, fotografierea unor obiective sau colectarea de informații despre anumite locații. Ulterior, coordonatorii ar solicita acțiuni din ce în ce mai grave, care pot ajunge la distrugeri, incendieri și chiar asasinate. Un alt aspect semnalat de SRI este modul în care persoanele recrutate pot ajunge sub controlul coordonatorilor. Dacă încearcă să refuze continuarea activităților, acestea pot fi supuse presiunilor sau șantajului. Instituția arată că asemenea rețele urmăresc în special persoane cu vulnerabilități financiare, dependențe sau antecedente infracționale, pentru care promisiunea unor câștiguri rapide poate constitui un mijloc de atragere. Pentru a evita identificarea, membrii rețelelor pot utiliza transport, cazare și mijloace de plată înregistrate pe numele altor persoane. De asemenea, sunt folosite cartele telefonice din alte state și aplicații de comunicare criptată, pentru a îngreuna depistarea legăturilor dintre executanți și coordonatori. SRI precizează însă că niciunul dintre aceste comportamente, analizat separat, nu reprezintă o dovadă a implicării în activități de sabotaj. Identificarea unor asemenea operațiuni presupune evaluarea mai multor indicii și a contextului în care acestea apar. Ancheta continuă în cooperare cu autoritățile europene Cazul Carfil readuce în atenție riscurile la care sunt expuse obiectivele industriale și infrastructurile considerate strategice pentru securitatea României. SRI și DIICOT tratează incidentul în contextul amenințărilor de război hibrid, care pot include sabotaje și alte acțiuni de destabilizare, fără implicarea directă a unor forțe militare convenționale. Cercetările sunt continuate de DIICOT, SRI, Ministerul Afacerilor Interne și Direcția Generală de Informații a Apărării din cadrul Ministerului Apărării Naționale. Autoritățile române colaborează și cu partenerii europeni și transatlantici pentru identificarea persoanelor implicate și prevenirea altor atacuri. Arestarea celor doi suspecți în Germania și identificarea celui de-al treilea în Polonia arată dimensiunea internațională a anchetei, în timp ce informațiile privind alte ținte indică posibilitatea ca incendiul de la Brașov să fi făcut parte dintr-un plan cu obiective multiple. Deocamdată, cercetările continuă, iar răspunderea penală a celor trei suspecți urmează să fie stabilită prin procedurile judiciare. Autoritățile române consideră însă că informațiile obținute justifică atribuirea operațiunii unor coordonatori din Federația Rusă și intensificarea măsurilor de protecție a obiectivelor strategice. [...]
Rusia pare să-și extindă resursele de apărare aeriană până la a folosi și cele mai rare platforme din inventar , după ce ar fi ridicat de la sol inclusiv avioane MiG-35 pentru a intercepta drone ucrainene cu rază lungă de acțiune, potrivit Focus . Informația sugerează o presiune operațională asupra apărării aeriene ruse, în condițiile în care MiG-35 există în doar câteva exemplare. Semnalul privind aceste misiuni vine, conform publicației, dintr-o combinație de surse: portalul ucrainean Defense Express și o comunitate specializată care a distribuit pe Telegram indicii despre un presupus zbor de interceptare. Totuși, amploarea reală a utilizării MiG-35 rămâne neclară. Ce se știe despre presupusele interceptări cu MiG-35 Focus relatează că Defense Express susține că Rusia ar fi început să folosească MiG-35 pentru a contracara atacurile cu drone ucrainene cu rază lungă. Indiciile ar fi fost distribuite de comunitatea „Soniashnyk” pe Telegram, unde ar fi apărut inclusiv o fotografie cu un pilot rus în cockpitul unei MiG-35, asociată unui zbor de interceptare. Publicația notează explicit limitele informației: nu este confirmat câte astfel de misiuni au avut loc și nici cât de frecvent sunt folosite aceste avioane în rol de apărare aeriană. De ce contează: MiG-35 este o resursă rară, nu un „cal de povară” al flotei Potrivit articolului, Rusia ar avea doar șase MiG-35 în dotare. Nu ar fi vorba despre o producție de serie, ci despre o mică serie de test, realizată între 2018 și 2023, formată din patru aparate cu un singur loc și două cu două locuri. În paralel, Focus menționează că forțele ruse ar avea 86 de avioane MiG-29 în diverse versiuni, însă nu este clar câte mai sunt operaționale. În acest context, recurgerea la MiG-35 pentru interceptări ar putea indica fie o nevoie de a acoperi rapid anumite zone/ferestre de timp, fie o presiune pe disponibilitatea altor platforme — fără ca articolul să ofere o confirmare fermă pentru una dintre explicații. Capabilități și necunoscute operaționale MiG-35 este prezentat de Rusia drept o versiune modernizată a MiG-29, cu o rază de acțiune mai mare (conform afirmațiilor ruse, cu 50%) și o sarcină maximă de luptă de 6.500 kg, distribuită pe nouă puncte de acroșaj. Lista de armament „posibil” menționată în articol include: rachete aer-aer R-73, R-27 și R-77; rachete aer-sol Ch-29, Ch-31 și Ch-38. În același timp, Focus subliniază că rămân deschise întrebările esențiale: cât de des decolează MiG-35, cu ce configurație de armament zboară și ce contribuție reală are în apărarea împotriva dronelor ucrainene. Context: un program fără succes comercial Articolul amintește că Rusia ar fi declarat încă din 2023 că a folosit MiG-35 în lupte împotriva Ucrainei, iar producătorul ar fi sperat atunci la comenzi noi din partea Ministerului rus al Apărării. Focus notează însă că MiG-35 „nu a fost un model de succes”, iar încercările de a obține comenzi suplimentare interne sau clienți externi nu ar fi dat rezultate. În lipsa unor date verificabile despre ritmul misiunilor și eficiența lor, utilizarea MiG-35 rămâne, deocamdată, un indiciu — dar unul relevant — că Rusia ar putea apela la mijloace tot mai puțin obișnuite pentru a răspunde atacurilor cu drone la distanță. [...]
Rusia își întărește rezistența la bruiaj a dronelor și rachetelor cu componente occidentale , iar o listă a serviciului ucrainean de informații militare indică faptul că peste 75% dintre piesele străine identificate provin din SUA, potrivit Focus . Informația ridică o problemă de control al exporturilor și de ocolire a sancțiunilor, în condițiile în care aceste componente ajung în echipamente folosite pe câmpul de luptă. Datele sunt prezentate de Business Insider, care citează o listă publicată de Direcția Principală de Informații a Ucrainei (GUR) pe platforma „War and Sanctions”. Lista include 37 de componente străine despre care GUR spune că sunt integrate în sistemele „Kometa”, folosite de Rusia pentru protejarea navigației împotriva interferențelor electronice. Ce este „Kometa” și de ce contează Potrivit materialului, „Kometa” este un sistem de antene care recepționează semnale satelitare și ar trebui să împiedice ca sistemele adverse să întrerupă navigația prin bruiaj sau să introducă semnale false. Cea mai nouă versiune menționată are 16 antene și este descrisă ca fiind produsă deja în „cantități mari”. Ce arată lista GUR: pondere majoritară a componentelor din SUA Conform listei citate: 37 de componente străine ar fi folosite în sistemele Kometa; 28 dintre acestea ar proveni de la companii cu sediul în SUA, adică „puțin peste 75%” din totalul pieselor enumerate; sunt menționate zece mărci americane, inclusiv Texas Instruments (TI); trei componente ar proveni de la firme chineze; restul de șase ar fi de la producători din Japonia, Taiwan și Elveția. Reacția Texas Instruments și lipsa răspunsurilor din partea altor companii Un purtător de cuvânt al Texas Instruments a declarat pentru Business Insider că firma respinge „ferm” utilizarea cipurilor sale în echipamente militare rusești, iar livrările către Rusia sunt „ilegale și nepermise”. Compania susține că investește „timp și resurse considerabile” pentru a combate redirecționările neautorizate și pentru a-și ține produsele departe de „actori rău intenționați”. Pentru alte companii americane menționate, Business Insider notează că nu existau inițial răspunsuri. Unde ar fi folosite antenele Kometa și ce efect operațional au Focus arată că antenele Kometa se numără printre cele mai răspândite soluții prin care Rusia își protejează armele cu rază lungă împotriva bruiajului și ar fi utilizate inclusiv în: drone Shahed / Geran, rachete Iskander-M, bombe planate. În paralel, Ucraina încearcă să oprească atacurile aeriene rusești cu sisteme de bruiaj și mijloace de interceptare, însă sarcina devine mai dificilă pe măsură ce Rusia lansează tot mai multe drone cu propulsie cu reacție. Conform Business Insider, chiar și cele mai lente dintre aceste aparate ar ajunge la 298 km/h. În lipsa unor detalii suplimentare în material despre traseele comerciale ale componentelor, rămâne neclar prin ce lanțuri de aprovizionare ajung piesele în Rusia, însă lista GUR și reacția TI indică o presiune în creștere pentru întărirea controalelor și a urmăririi reexporturilor către utilizări militare. [...]
Fostul șef al apărării britanice avertizează că economia Ucrainei slăbește și cere bani europeni suplimentari : amiralul Tony Radakin susține, într-o intervenție la Bruxelles, că deznodământul războiului depinde de capacitatea aliaților de a compensa rapid degradarea bazei economice a Kievului, potrivit Adevărul . Radakin, fost șef al Statului Major al Apărării din Marea Britanie, afirmă că Ucraina „va câștiga acest război, iar Rusia îl va pierde”, invocând adaptarea accelerată a armatei ucrainene la condițiile de pe front, dezvoltarea producției de drone și intensificarea loviturilor asupra teritoriului rus. Declarațiile au fost făcute miercuri, la Bruxelles, în cadrul evenimentului „Sprijină Ucraina – apără Europa ”, organizat de Biroul Forumului de Securitate de la Kiev în Uniunea Europeană. Potrivit Ukrinform.ua , Radakin a comentat inclusiv relatări de pe front prezentate de un militar ucrainean. De ce contează: „baza economică” a Ucrainei s-a slăbit în ultimele patru luni Punctul central al mesajului său este avertismentul economic: amiralul spune că, în ultimele patru luni, baza economică a Ucrainei „a slăbit considerabil”, ceea ce ar face necesar un sprijin mai consistent din partea aliaților. În această logică, Radakin cere ca statele europene să asigure resursele financiare pe care Kievul nu le poate obține singur și să își intensifice eforturile pentru susținerea apărării ucrainene. Argumentul militar: dronele și loviturile în adâncime schimbă ecuația Radakin susține că amploarea războiului cu drone și viteza de adaptare a Ucrainei au depășit așteptările multor observatori militari. În evaluarea sa, Ucraina și-a construit o capacitate „extraordinară” de a lovi Rusia și de a ține sub presiune armata rusă, rezultate pe care le pune pe seama efortului întregii țări și pe care spune că nu sunt pe deplin înțelese la nivel internațional. „Constrângere” pentru negocieri: presiunea asupra Moscovei, condiție pentru finalul războiului Radakin leagă încheierea conflictului de capacitatea aliaților de a-l determina pe Vladimir Putin să accepte negocieri, susținând că acest lucru nu poate fi obținut fără presiune asupra Moscovei. „Singura modalitate de a pune capăt acestui război este să-l constrângem pe președintele Putin să se așeze la masa negocierilor. Iar acest lucru poate fi realizat doar prin constrângere. Tocmai de aceea, Ucraina încearcă să ducă lupta pe teritoriul Rusiei”, a afirmat amiralul. În lipsa unei consolidări rapide a sprijinului financiar european, mesajul implicit este că avantajele operaționale obținute de Ucraina prin adaptare și utilizarea dronelor riscă să fie greu de susținut pe termen mediu, pe fondul slăbirii economiei. [...]
