Știri
Știri din categoria Apărare
Pentagonul pregătește opțiuni pentru trupe terestre în Iran, potrivit Știrile Pro TV, care citează informații CBS News, în timp ce președintele Donald Trump spune public că nu intenționează, „în acest moment”, să trimită forțe la sol.
Surse citate de CBS News afirmă că militari de rang înalt au înaintat cereri specifice pentru a pregăti posibilitatea unei desfășurări de trupe terestre, pe fondul conflictului condus de SUA și Israel cu Iranul. Potrivit acelorași surse, Trump ar fi analizat oportunitatea de a poziționa forțe terestre în regiune, însă nu este precizat în ce condiții ar autoriza folosirea lor.
Întrebat despre trupe terestre, Trump a declarat, joi, în Biroul Oval:
„Nu, nu trimit trupe nicăieri. Dacă aș face-o, cu siguranță nu v-aș spune.”
Oficialii de la Comandamentul Central al SUA au redirecționat întrebările CBS News către Casa Albă și Pentagon, conform relatării.
Purtătoarea de cuvânt a Casei Albe, Karoline Leavitt, a transmis într-un comunicat că rolul Pentagonului este să pregătească opțiuni pentru comandantul suprem, fără ca acest lucru să însemne că președintele a luat o decizie. Ea a adăugat că Trump „nu intenționează să trimită trupe terestre nicăieri în acest moment”.
În paralel, armata ar fi organizat întâlniri pentru a se pregăti pentru gestionarea unei posibile rețineri a soldaților iranieni și a agenților paramilitari, în cazul unei decizii de trimitere a trupelor americane pe teren, inclusiv privind locurile unde ar urma să fie duși cei reținuți, potrivit a două surse citate.
Statele Unite se pregătesc să desfășoare unități ale Diviziei 82 Aeropurtate în Orientul Mijlociu, iar planul ar include Forța de Reacție Globală a Armatei și o Unitate Expediționară a Corpului de Marină (structură de luptă care combină forțe terestre, aeriene și logistice pentru operații rapide). Mii de pușcași marini sunt trimiși în prezent în regiune: trei nave de război și aproximativ 2.200 de militari au plecat din California la începutul săptămânii, potrivit a doi oficiali americani, iar deplasarea ar putea dura câteva săptămâni.
Aceste mișcări arată efortul Pentagonului de a extinde opțiunile militare disponibile președintelui, în condițiile în care administrația evită să discute public despre pașii următori. Separat, Trump a spus vineri că nu dorește un acord de încetare a focului cu Iranul, susținând că, din punct de vedere militar, Iranul ar fi pierdut războiul, dar că „blochează” Strâmtoarea Hormuz; declarațiile despre implicarea altor state în redeschiderea strâmtorii sunt atribuite de Știrile Pro TV agenției Baha.
Recomandate
SUA au bombardat baze iraniene din apropierea Strâmtorii Ormuz , potrivit Digi24 , într-o acțiune militară menită să reducă amenințările asupra traficului maritim într-una dintre cele mai importante rute petroliere din lume. Loviturile au vizat baze de rachete antinavale ale Iranului, folosind muniții de mare putere capabile să distrugă ținte fortificate aflate în adâncime. Operațiunea a fost confirmată de Comandamentul Central al SUA ( CENTCOM ), care a precizat că au fost utilizate bombe penetrante de aproximativ 2,3 tone, concepute pentru distrugerea infrastructurii militare bine protejate. Potrivit oficialilor americani, rachetele iraniene reprezentau un risc direct pentru navele comerciale care tranzitează strâmtoarea, un punct strategic esențial pentru transportul global de petrol. Atacul vine într-un context tensionat, după ce Strâmtoarea Ormuz a fost practic blocată din cauza amenințărilor Iranului la adresa navelor americane și ale aliaților. Decizia Washingtonului a fost luată fără sprijinul NATO , după ce aliații au refuzat implicarea într-o operațiune comună. Președintele Donald Trump a reacționat afirmând că SUA nu au nevoie de ajutor extern, subliniind superioritatea militară a țării. Elemente cheie ale operațiunii: ținte: baze de rachete antinavale iraniene locație: coasta Iranului, lângă Strâmtoarea Ormuz armament: bombe antibuncăr GBU-72 ghidate prin GPS scop: protejarea libertății de navigație Bombardamentele marchează o nouă escaladare în regiune, unde tensiunile militare au crescut rapid. Oficialii americani au transmis că vor continua acțiunile pentru a limita capacitatea Iranului de a amenința rutele maritime, în timp ce riscul extinderii conflictului rămâne ridicat. În ansamblu, intervenția subliniază importanța strategică a Strâmtorii Ormuz și fragilitatea echilibrului de securitate din Orientul Mijlociu, într-un moment în care cooperarea internațională pare limitată. [...]
Corpul Gardienilor Revoluției susține că Iranul continuă să fabrice rachete , la o zi după ce Israelul a afirmat că ofensiva sa a distrus capacitățile balistice ale Republicii Islamice, potrivit AGERPRES , care citează AFP. Declarația a fost făcută vineri de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), structura de elită a forțelor armate iraniene, pe fondul escaladării militare dintre Iran și Israel și al disputelor privind starea infrastructurii militare iraniene. „Industria noastră balistică merită nota maximă. Nu există niciun motiv de îngrijorare în această privință, întrucât chiar și în timp de război continuăm să fabricăm rachete”, a declarat purtătorul de cuvânt al Gardienilor Revoluției, Ali-Mohammad Naini, citat de agenția de presă locală Fars. Afirmațiile IRGC vin după declarațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a susținut joi că Iranul „nu mai are capacitatea de a produce rachete balistice” și nici „de a îmbogăți uraniu”, conform aceleiași surse. Miza este una strategică: capacitatea de producție a rachetelor balistice și programul de îmbogățire a uraniului sunt elemente centrale în evaluarea puterii militare a Iranului și în justificarea operațiunilor militare ale Israelului, iar mesajele publice ale celor două părți indică o confruntare și pe terenul războiului informațional. [...]
SUA au intensificat operațiunile militare pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , după ce ruta maritimă a fost practic blocată de câteva săptămâni, potrivit HotNews.ro , care citează informații publicate de The Telegraph și Wall Street Journal. Ofensiva americană include avioane de vânătoare care zboară la joasă altitudine și elicoptere Apache, folosite pentru lovirea navelor și dronelor iraniene din apropierea rutei. Miza este una majoră: prin strâmtoare trece aproximativ o cincime din petrolul mondial, iar Teheranul a amenințat că va ataca orice navă care o traversează, folosind ambarcațiuni înarmate, mine și rachete de croazieră. Conform The Telegraph , operațiunea face parte dintr-un plan al Pentagonului în mai multe etape, care urmărește reducerea riscurilor generate de mijloacele iraniene ce au blocat traficul naval de la începutul lunii martie. Dacă amenințarea va fi diminuată, SUA ar putea trimite nave de război prin strâmtoare și, ulterior, ar putea escorta vasele care intră și ies din Golful Persic. La Pentagon, generalul Dan Caine, șeful Statului Major american, a declarat că avioanele A-10 Warthog sunt angajate pe flancul sudic, vizând ambarcațiunile iraniene de atac rapid. El a confirmat și desfășurarea elicopterelor Apache și a spus că armata americană a lovit instalații subterane de depozitare a armelor din Iran. Washingtonul a accelerat, totodată, trimiterea celei de-a 11-a Unități Expediționare a Marinei din California, un grup operativ de aproximativ 4.500 de marinari și infanteriști marini, care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în decurs de două zile. Caine a mai afirmat că unii aliați, fără a-i numi, folosesc elicoptere Apache pentru a contracara dronele, una dintre armele utilizate de Iran pentru a lovi statele arabe vecine și infrastructura energetică din Golf. În plan economic, blocajul a împins cotațiile petrolului Brent peste 100 de dolari pe baril, cu un vârf intraday de 119 dolari, înainte de a închide la 108,65 dolari, în creștere cu 1,2% într-o zi de joi, notează HotNews.ro. Evoluția a amplificat presiunea asupra administrației Trump, în contextul războiului lansat alături de Israel și al efectelor sale asupra piețelor energetice. Potrivit The Wall Street Journal , experții avertizează că eliminarea completă a rețelei de capabilități iraniene ar putea dura săptămâni și, chiar și atunci, o parte importantă ar putea supraviețui. Farzin Nadimi, expert la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, a spus că Iranul ar avea în continuare mine, rachete de croazieră montate pe camioane și sute de ambarcațiuni ascunse în instalații cu tuneluri de-a lungul coastei și pe insule. În paralel, recâștigarea controlului a devenit mai urgentă după ce Iranul ar fi început să elaboreze planuri pentru a permite trecerea selectivă a anumitor nave, iar Parlamentul de la Teheran ia în calcul o lege privind perceperea de taxe de trecere. Michael Connell, analist la Centrul pentru Analize Navale, a explicat pentru Wall Street Journal că îngustimea strâmtorii (24 de mile în punctul cel mai îngust) face ca navele să rămână vulnerabile, iar reducerea amenințării este „posibilă, dar durează” și probabil nu va ajunge „niciodată la 100%”, existând riscul ca navele să fie lovite „din întâmplare” chiar și după reluarea tranzitului. [...]
Războiul declanșat de SUA împotriva Iranului consumă rapid muniții și interceptoare , iar refacerea stocurilor ar putea dura ani, cu efecte asupra capacității Washingtonului de a răspunde altor crize, potrivit presei internaționale. Miza, dincolo de operațiunea în sine, este presiunea pusă pe o armată deja întinsă pe mai multe teatre. J.D. Vance, pe atunci senator, avertiza încă din 2024, la Conferința de Securitate de la München, că SUA nu produc suficient pentru a susține simultan mai multe războaie, iar acum, în calitate de vicepreședinte, se confruntă cu consecințele unui conflict deschis de administrația Trump. „Trăim într-o lume a penuriei. Nu producem suficiente muniții pentru a susține un război în Europa de Est, unul în Orientul Mijlociu și, potențial, un conflict în Asia de Est”. Conform unei analize realizate de Jahara Matisek, Morgan Bazilian și Macdonald Amoah de la Payne Institute of Public Policy (Colorado), SUA ar fi folosit puțin peste 5.000 de muniții de diferite tipuri în primele patru zile și aproximativ 11.000 în primele 16 zile . Autorii apreciază că intensitatea inițială a campaniei aeriene ar depăși chiar și debutul operațiunii NATO din Libia (2011), notează publicația spaniolă La Vanguardia, citată de G4Media. După obținerea controlului spațiului aerian iranian, aviația ar fi trecut la muniții mai ieftine și disponibile în cantități mari, precum JDAM (kit de ghidare atașat bombelor convenționale). Pentagonul estima, la două săptămâni de la începutul conflictului, că 99% din munițiile folosite în Iran erau de acest tip, iar Pete Hegseth susținea că rezervele sunt foarte mari. Presiunea reală rămâne însă pe munițiile rare și scumpe folosite în primele zile și pe apărarea antiaeriană. CSIS estimează că, în primele șase zile, ar fi fost lansate peste 1.000 de muniții de atac la distanță, iar în prima săptămână SUA ar fi folosit aproximativ 140 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE și peste 150 de interceptoare THAAD. Înlocuirea muniției consumate doar în primele patru zile este estimată la 20–26 miliarde de dolari, dar problema este și de capacitate industrială: de exemplu, SUA ar fi folosit peste 300 de rachete de croazieră Tomahawk, în timp ce Pentagonul plănuia să cumpere 57 în anul fiscal curent. Pe lângă muniții, conflictul apasă pe flota de portavioane și pe personal. Două portavioane, USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford , participă la operațiune, iar USS George H.W. Bush se îndreaptă spre zonă; Ford ar fi ajuns la aproape 270 de zile pe mare și ar urma să stabilească un record de desfășurare de la războiul din Vietnam, în contextul unui incendiu de 30 de ore care a afectat condițiile de trai la bord, potrivit The New York Times. În plan strategic, specialiștii avertizează că ritmul operațiunilor poate reduce disponibilitatea portavioanelor în anumite regiuni pentru doi-trei ani și poate slăbi descurajarea în Pacific, într-un moment în care Washingtonul își calibra resursele pentru o eventuală criză în Asia. În același timp, utilizarea pe scară largă a unor tactici și tehnologii ar putea oferi Chinei indicii despre modul de operare al SUA, iar redislocările de trupe și sisteme de apărare dinspre Asia sunt prezentate ca un cost direct al războiului din Iran. [...]
Militarii danezi au fost pregătiți de luptă în Groenlanda în fața unui posibil atac american , potrivit HotNews.ro , care citează informații publicate de radioul danez Danmarks Radio . În ianuarie 2026, în contextul tensiunilor dintre Danemarca și administrația Donald Trump, trupele trimise pe insulă au adus inclusiv explozibili și pungi de sânge, semn că nu era vorba despre un simplu exercițiu. Surse din guvern, armată și servicii de informații au indicat că militarii aveau inclusiv misiunea de a pregăti distrugerea pistelor de aterizare din Nuuk și Kangerlussuaq, pentru a împiedica debarcarea trupelor americane în cazul unei intervenții. Transportul de sânge pentru transfuzie arată că scenariul luat în calcul era unul real, cu posibile victime. Temerile s-au accentuat după 3 ianuarie 2026, când Statele Unite au lansat o operațiune militară în Venezuela, eveniment care a ridicat semne de întrebare în rândul oficialilor danezi privind posibile acțiuni similare în Groenlanda. În acest context, Danemarca a mobilizat rapid forțe proprii și aliați europeni: trupe daneze, inclusiv unități de elită Jægerkorps militari francezi, inclusiv vânători alpini sprijin din partea Germaniei, Norvegiei și Suediei avioane de vânătoare F-35 complet înarmate o navă de război franceză în Atlanticul de Nord Scopul nu era respingerea unui atac american, considerat imposibil de contracarat, ci creșterea costurilor unei eventuale intervenții militare. Operațiunea a fost prezentată oficial drept exercițiul „Arctic Endurance”, însă sursele citate susțin că desfășurarea a fost una reală. Diferența esențială: în astfel de situații sunt transportate resurse medicale și explozibili, lucru care nu se întâmplă în exercițiile obișnuite. În final, scenariul unui conflict nu s-a concretizat, dar pregătirile arată nivelul ridicat de tensiune dintre aliați NATO la începutul anului 2026 și importanța strategică a Groenlandei. [...]
Cererea de finanțare a Pentagonului pentru războiul împotriva Iranului întâmpină rezistență politică semnificativă . Solicitarea de peste 200 de miliarde de dolari este considerată de unii oficiali ca având șanse reduse de aprobare în Congres. Aceasta vine pe fondul unei campanii comune SUA-Israel care a lovit mii de ținte în ultimele săptămâni, generând o creștere rapidă a costurilor. Rezistența politică față de cererea de finanțare Cererea de finanțare a Pentagonului va declanșa probabil o bătălie politică majoră în Congres. În timp ce sprijinul public pentru acest efort militar rămâne slab, democrații s-au arătat extrem de critici față de inițiativă. Deși republicanii și-au exprimat sprijinul pentru cererea suplimentară, nu au reușit să contureze o strategie legislativă clară pentru a depăși pragul de 60 de voturi necesar în Senat. Unii oficiali de la Casa Albă sunt sceptici cu privire la șansele de aprobare ale cererii. Aceștia subliniază că, deși Pentagonul a lansat mai multe propuneri de finanțare în ultimele săptămâni, sprijinul politic necesar nu este garantat. Impactul asupra industriei de apărare În interiorul Pentagonului, eforturile de susținere a cererii de finanțare sunt conduse de secretarul adjunct al Apărării, Steven Feinberg . Acesta s-a concentrat pe creșterea producției de muniții de precizie, care au fost rapid epuizate de conflictul în desfășurare. Biroul său a elaborat o serie de pachete pentru a remedia rapid lipsa de muniții și a stimula industria de apărare a SUA. Experții avertizează că cererea de finanțare va testa popularitatea războiului și va provoca o luptă politică aprigă. Mark Cancian, consilier principal la Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale, a declarat că opoziția față de implicarea SUA în conflict se va concentra asupra acestei cereri. Provocările logistice și economice O problemă suplimentară legată de cererea de finanțare este capacitatea industriei de apărare a SUA de a crește producția. Experții subliniază că viteza de producție este limitată de numărul de muncitori disponibili, facilitățile de producție și materialele critice necesare pentru fabricarea armelor sofisticate. Elaine McCusker, fost controlor financiar interimar al Pentagonului, a menționat că simpla injectare de fonduri nu garantează obținerea mai rapidă a rezultatelor. În concluzie, cererea de finanțare a Pentagonului pentru războiul împotriva Iranului este un subiect sensibil care va genera dezbateri intense în Congres. Rezistența politică și provocările logistice și economice vor juca un rol crucial în determinarea viitorului acestei inițiative. [...]
