Știri
Știri din categoria Apărare
Israel intră în faza de modernizare a realimentării în aer, după ce primul său avion cisternă Boeing KC-46A Pegasus a efectuat primul zbor în SUA și ar urma să fie livrat în Israel în „aproximativ o lună”, potrivit TWZ. Aeronava a primit numele ebraic „Gideon”, iar intrarea ei în serviciu este menită să reducă presiunea de pe flota mică și îmbătrânită de KC-707 a Forțelor Aeriene Israeliene (IAF), intens folosită în misiuni la distanță mare.
Ministerul israelian al Apărării a transmis că acesta este primul din șase KC-46 comandate, în cadrul unui program mai amplu de consolidare a capabilităților. Imagini recente arată aeronava în configurație de test, fără însemne naționale aplicate încă.
Miza operațională este creșterea capacității de realimentare în aer, un multiplicator de forță pentru aviația de luptă, mai ales în scenarii care cer lovituri la distanțe mari. TWZ notează că IAF a folosit intens vechile KC-707 Re’em în operațiuni împotriva Iranului și în alte misiuni de luptă pe rază lungă, ceea ce a alimentat întrebări privind suficiența resurselor de realimentare.
În prezent, IAF este evaluată ca având „nu mai mult de șapte” avioane cisternă 707, potrivit aceleiași surse, iar KC-46 ar urma să permită, în timp, retragerea treptată a platformelor considerate depășite.
Articolul amintește etapele principale ale achiziției:
Ministerul israelian al Apărării susține că KC-46 va fi echipat cu sisteme israeliene și adaptat cerințelor operaționale ale IAF, însă nu precizează ce echipamente vor fi integrate. TWZ indică drept posibilitate ca aeronavele să fie configurate și ca nod de comunicații și comandă-control, similar rolurilor pe care le îndeplinesc deja actualele 707, inclusiv prin comunicații prin satelit pentru legături securizate dincolo de linia vizuală.
Rămâne, de asemenea, incert modul în care vor fi livrate aeronavele din perspectiva sistemului de vizualizare la distanță (Remote Vision System – RVS), esențial pentru operarea brațului de realimentare, un element care a creat dificultăți programului KC-46 în SUA, potrivit articolului.
Dacă livrarea are loc în intervalul indicat de Ministerul Apărării, IAF intră în următoarele săptămâni într-o etapă de tranziție către o flotă de realimentare mai modernă. În paralel, rămâne de urmărit ce modificări locale va primi „Gideon” și dacă Israel va decide să extindă comanda, scenariu pe care TWZ îl consideră plauzibil.
Recomandate
Un summit militar discret găzduit de șeful CENTCOM în Germania indică o consolidare practică a cooperării de securitate între SUA, Israel și mai multe state arabe, pe fondul presiunii crescânde din partea Iranului și a riscurilor pentru rutele maritime strategice , potrivit The Jerusalem Post . La reuniunea de săptămâna trecută au participat comandanți militari din Statele Unite, Israel și mai multe țări arabe, discuțiile fiind centrate pe conflictul cu Iranul. O sursă din interiorul CENTCOM a confirmat pentru publicație că a fost vorba despre o conferință cu ușile închise, în care s-au discutat „oportunități pentru îmbunătățirea cooperării de securitate în Orientul Mijlociu”. Ce s-a discutat: Iran, prezența militară americană și rutele maritime Conform informațiilor transmise de oficiali israelieni către Axios și reluate în material, amiralul Brad Cooper (șeful US Central Command) le-ar fi transmis șefilor de state majore că SUA nu își vor retrage forțele din regiune în pofida atacurilor iraniene asupra bazelor americane din Orientul Mijlociu. Totodată, Cooper i-a informat pe participanți despre planuri americane pentru securizarea Strâmtorii Hormuz și creșterea traficului maritim — un punct sensibil pentru piața energetică și pentru lanțurile globale de aprovizionare, având în vedere rolul rutei în transportul de petrol și mărfuri. Cine a participat În textul sursei sunt enumerate următoarele armate participante: Statele Unite, Israel, Arabia Saudită, Bahrain, Kuweit, Qatar, Emiratele Arabe Unite, Iordania și Egipt. (Materialul descrie reuniunea ca fiind între „opt țări”, dar lista publicată include nouă state; The Jerusalem Post nu clarifică această diferență.) De ce contează: cooperare operațională Israel–state arabe, dincolo de semnale politice Un element cu greutate operațională este că șeful Statului Major al IDF, general-locotenent Eyal Zamir, i-ar fi informat pe liderii militari arabi despre operațiunile Israelului pe mai multe fronturi, potrivit acelorași oficiali israelieni citați de Axios. În logica de securitate regională, schimbul deschis de informații militare ar indica o apropiere funcțională între Israel și state din Golf, în linia Acordurilor Abraham. Publicația amintește și un precedent: în martie 2022, atunci când general-locotenent Aviv Kohavi (pe atunci șef al Statului Major al IDF) s-a întâlnit la Sharm el-Sheikh cu lideri militari arabi, inclusiv cu șeful Statului Major saudit, generalul Fayyadh Al Ruwaili, pentru a discuta contracararea amenințărilor regionale asociate Iranului. Context: escaladarea atacurilor Houthi și riscurile pentru exporturile de petrol Reuniunea are loc în condițiile în care rebelii Houthi, aliniați Iranului, și-au intensificat atacurile asupra orașelor și infrastructurii energetice din Arabia Saudită și avansează de-a lungul coastei Yemenului la Marea Roșie către strâmtoarea Bab al-Mandab, rută-cheie pentru transportul maritim. Materialul notează că această escaladare a deschis un „al doilea teatru” în conflictul regional și a amplificat îngrijorările privind exporturile saudite de petrol și transportul global. În plus, The Jerusalem Post scrie că Washingtonul ar fi transmis Riyadhului că va oferi schimb de informații și sprijin pentru țintire, iar Israelul s-ar fi angajat să ajute Arabia Saudită în apărarea împotriva amenințării Houthi prin furnizarea de informații militare, într-o întâlnire Israel–Arabia Saudită mediată de CENTCOM. Reuters este menționată ca având o contribuție la material. [...]
Ucraina testează în luptă interceptorul STING S, mizând pe producție în masă pentru a contracara dronele rusești mai rapide , după ce sistemul a fost folosit pentru doborârea unei drone rusești Geran-5, potrivit Kyiv Post . Imaginile au fost publicate de Regimentul 1020 de rachete antiaeriene și artilerie antiaeriană, care susține că echipajul „Rubin” a folosit interceptorul STING S, produs de compania ucraineană Wild Hornets (Dyki Shershni), pentru a distruge o dronă Geran-5 cu propulsie cu reacție. Publicația precizează că nu a putut verifica independent momentul și locul filmării. De ce contează: apărarea antiaeriană se mută spre interceptori ieftini și scalabili Miza operațională este capacitatea Ucrainei de a răspunde la o amenințare în schimbare: drone de atac rusești tot mai rapide, inclusiv variante cu motor cu reacție. STING S este prezentat ca un instrument nou în „trusa” de apărare aeriană, aflat încă în testare, dar cu planuri de extindere rapidă a producției după finalizarea evaluărilor în luptă. Specificațiile tehnice ale STING S nu au fost făcute publice oficial, iar detaliile disponibile în material sunt atribuite unor „rapoarte” despre versiuni anterioare ale interceptorului. Ce se știe despre STING S și cum ar urma să fie folosit Conform informațiilor citate de publicație despre variantele anterioare ale interceptorului, acestea ar fi avut: acuratețe de lovire de 80–90%; rază operațională de aproximativ 25 km, iar variante mai noi până la 37 km; viteză de croazieră de 140–170 km/h și viteză maximă de până la 280 km/h; capacitate de urcare peste 7.000 m. Kyiv Post mai notează că dronele ar avea fuselaje tipărite 3D, nu ar necesita catapultă la lansare și s-ar putea întoarce la punctul de lansare dacă ținta a fost deja distrusă de un alt interceptor. În paralel, Wild Hornets indică faptul că majoritatea interceptărilor din testele de luptă au folosit „Hornet Vision Ctrl”, o tehnologie de control la distanță care permite operatorilor să se conecteze de la distanță la stații la sol și să piloteze interceptorii din poziții îndepărtate. Compania afirmă că acest lucru ar facilita extinderea rapidă a utilizării după începerea producției în masă și a livrărilor către unități. Ținta: ce este Geran-5 și de ce e mai greu de interceptat Geran-5 este descris ca diferit de alte drone din serie: în locul configurației „delta wing” a Geran-4, ar avea o formă aerodinamică mai apropiată de o rachetă de croazieră. Potrivit materialului, drona ar avea aproximativ 6 metri lungime, anvergura aripilor de până la 5,5 metri și un focos de circa 90 kg. Kyiv Post scrie că Geran-5 ar fi propulsat de un motor cu reacție chinezesc TELEFLY TF-TJ2000A și ar putea atinge 450–600 km/h, ar opera până la 6.000 m altitudine și ar avea o rază declarată de aproximativ 1.000 km. Ce urmează STING S este în prezent testat cu „unități selectate”, iar producătorul spune că intenționează să lanseze rapid producția în masă după încheierea testelor. Până atunci, specificațiile complete rămân nepublice, iar eficiența sistemului poate fi evaluată doar parțial din informațiile disponibile și din materialele video care nu au putut fi verificate independent. [...]
SUA pregătesc redeschiderea unei baze din Războiul Rece în Groenlanda , într-o mișcare care ar consolida operativ prezența militară americană în Arctica, fără a schimba statutul teritoriului, potrivit Adevărul . Planul este inclus într-un acord de securitate care urmează să fie semnat marți, la New York, în marja reuniunilor Adunării Generale a ONU, de Statele Unite, Danemarca și Groenlanda. Textul documentului nu este public, iar surse citate de Reuters spun că unele detalii nu vor fi finalizate înainte de semnare. Ce se schimbă pe teren: două puncte-cheie Cele două locații vizate sunt: Narsarsuaq (sudul Groenlandei) , unde SUA au operat baza militară Bluie West One , închisă în anii 1950; între timp, localitatea a ajuns la „doar câteva zeci de persoane”, potrivit sursei. Mestersvig (coasta de est) , un avanpost folosit în prezent de Sirius Dog Sled Patrol , unitate a forțelor speciale daneze care operează în nord-estul Groenlandei; conform surselor Reuters, SUA intenționează să stabilească o prezență militară și în această zonă. Miza: securitatea Arcticii, împinsă în cadrul NATO Casa Albă nu a oferit detalii despre înțelegere, dar a reiterat că acordul va contribui la „asigurarea și apărarea securității Groenlandei și a Statelor Unite”. Guvernul danez susține că acordul ar urma să plaseze securitatea Arcticii într-un cadru mai larg al NATO , în loc să rămână tratată exclusiv ca responsabilitate bilaterală SUA–Danemarca. Copenhaga mai afirmă că înțelegerea recunoaște suveranitatea Regatului Danemarcei și dreptul groenlandezilor la autodeterminare. Context: tensiuni după presiunile lui Trump Acordul vine după luni de tensiuni legate de Groenlanda, pe fondul declarațiilor repetate ale președintelui american Donald Trump că SUA „trebuie să obțină controlul” asupra insulei. În timpul crizei diplomatice, Trump nu a exclus nici utilizarea forței militare sau a presiunilor economice, potrivit sursei. În acest context, Danemarca și autoritățile groenlandeze au intrat în negocieri cu administrația americană pentru a reduce presiunile și pentru a consolida cooperarea în domeniul securității arctice. De ce contează: revenire la o amprentă militară mai mare În Războiul Rece, SUA aveau 17 instalații militare în Groenlanda și peste 10.000 de militari staționați pe insulă. În prezent, singura bază americană permanentă rămasă este Pituffik Space Base , cu aproximativ 150 de militari americani . Noul acord ar urma să consolideze prezența militară americană în Groenlanda, „fără modificarea statutului teritoriului”, care rămâne parte a Regatului Danemarcei și beneficiază de autonomie. [...]
Polonia vizează creșterea prezenței militare americane la 15.000 de soldați , un obiectiv care ar consolida flancul estic al NATO și ar implica o extindere logistică și operațională pe termen lung, potrivit Adevărul . Ținta a fost avansată de ministrul adjunct al apărării, Stanislaw Wziatek, într-o intervenție la postul RMF FM. Planul descris de oficial include aproximativ 10.000 de militari americani rotați periodic și între 3.500 și 5.000 staționați permanent. În prezent, Polonia găzduiește „între 6.500 și 7.000 de soldați americani prin rotație”, a mai spus Wziatek. Implementare graduală, cu orizont până în 2039 Extinderea prezenței americane ar urma să fie făcută treptat, până în 2039, conform declarațiilor ministrului adjunct. Calendarul lung sugerează un proiect de infrastructură și organizare militară care depășește rotațiile curente și presupune capacități stabile de găzduire și sprijin. Declarațiile vin după ce președintele SUA, Donald Trump , a vorbit săptămâna trecută despre „progrese majore” privind înființarea unei baze militare americane permanente în Polonia, în contextul revizuirii prezenței SUA în Europa. Context: presiunea de securitate pe flancul estic Varșovia își justifică demersul prin deteriorarea mediului de securitate regional, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina, care se apropie de a cincea iarnă. În plan intern, premierul Donald Tusk a avertizat asupra intensificării amenințărilor „hibride” din partea Rusiei, inclusiv atacuri „accidentale” cu drone și rachete care ar putea viza statele ce sprijină Ucraina. Polonia, membră NATO și UE, a acuzat în repetate rânduri Rusia de „sabotaj” începând din 2022. Totodată, țara se află între statele NATO cu cele mai mari cheltuieli de apărare raportate la PIB, alocând aproape 5% pentru acest sector. [...]
Germania își consolidează influența în arhitectura militară a NATO după ce generalul Carsten Breuer a fost ales președinte al Comitetului Militar al Alianței, potrivit HotNews . Decizia a fost luată prin vot secret de șefii armatelor naționale din NATO, într-o reuniune cu ușile închise la Copenhaga . Breuer, general german cu patru stele și șef al armatei germane (Bundeswehr) din 2023, a obținut sprijinul a cel puțin 17 dintre cei 32 de șefi de stat major general din alianță, conform AFP și Politico, citate în articol. Ce înseamnă votul pentru echilibrul intern din NATO Funcția de președinte al Comitetului Militar este una dintre pozițiile-cheie din structura NATO, pentru că reunește și coordonează pozițiile șefilor apărării din statele membre. Alegerea unui militar german în acest rol indică o susținere internă suficient de largă pentru ca Berlinul să joace un rol mai vizibil în deciziile militare ale Alianței. În același timp, faptul că votul a fost secret și că pragul minim menționat este „cel puțin 17” arată că sprijinul a fost majoritar, dar nu neapărat unanim, iar articolul nu oferă detalii despre contracandidați sau despre calendarul exact al mandatului. [...]
Un politolog rus apropiat de Kremlin indică România între primele ținte ale unor lovituri asupra Europei în 2027 , într-un scenariu pe care îl leagă de sprijinul militar pentru Ucraina, potrivit Mediafax . Miza pentru România este una de securitate și de continuitate operațională: astfel de mesaje urmăresc să descurajeze logistica de sprijin și să crească presiunea asupra statelor de pe flancul estic. Serghei Karaganov , prezentat drept un veteran rus în domeniul securității, afirmă că la Moscova „sunt discutate planuri” pentru atacuri „mult mai serioase” nu doar împotriva Ucrainei, ci și împotriva unor țări europene pe care le descrie ca fiind „implicate direct în agresiunea împotriva Rusiei”. El susține că acest lucru „se va întâmpla în decurs de un an”. „Atacuri asupra mai multor țări europene. Inițial, desigur, cu arme nenucleare.” De ce apare România în lista de ținte invocată de Karaganov Karaganov indică Germania, România și Polonia drept primele state vizate, iar în cazul României invocă explicit rolul de „sursă a livrărilor de arme către Ucraina”. „În primul rând, Germania, România – pentru că România este sursa livrărilor de arme către Ucraina – și, din păcate, Polonia. Dar, în primul rând, Germania.” În aceeași logică, el pledează pentru „urcarea bruscă pe scara escaladării” și pentru lovituri mai dure, argumentând că Rusia „s-ar putea epuiza” dacă războiul continuă și că ar fi nevoie de „acțiuni mult mai hotărâte”. Escaladare și componenta nucleară în discursul strategului rus Karaganov afirmă că Moscova ar fi greșit pentru că nu a folosit „potențialul nuclear” „nici măcar politic” de la începutul războiului și susține că ar fi trebuit să recurgă la exerciții și teste nucleare ca parte a escaladării. El spune că Rusia a început să furnizeze arme nucleare pentru rachetele din Belarus și pentru „multe alte mijloace de lansare”, pe care le descrie drept „trepte ale escaladării”. Deși califică folosirea armelor nucleare drept un „păcat uriaș”, nu exclude utilizarea lor, pe care o consideră justificabilă dacă alternativa ar fi „prăbușirea Rusiei și un război termonuclear global”. În plus, afirmă că Rusia trebuie să fie pregătită să folosească racheta Oreșnik cu focos nuclear, admițând că un astfel de atac ar ucide „milioane de oameni”. Context: profilul lui Karaganov și istoricul declarațiilor Karaganov este președinte de onoare al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare, un centru de analiză influent în Rusia, și a fost consilier pentru politică externă în Administrația Prezidențială rusă (2001–2013). Mediafax notează că este considerat apropiat de Vladimir Putin și de ministrul de Externe Serghei Lavrov și că se află pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, Canadei, Australiei, Elveției și Ucrainei pentru sprijinirea și justificarea publică a războiului. Publicația mai arată că amenințările la adresa statelor europene nu sunt noi: în 2023, Karaganov vorbea despre posibilitatea folosirii „câtorva arme nucleare” împotriva unor țări europene implicate în sprijinirea Ucrainei, iar în 2026 a avansat scenarii de lovituri convenționale asupra unor obiective „simbolice sau logistice” urmate de lovituri nucleare dacă statele vizate nu ar ceda. Interviul citat a fost realizat de Diana Panchenko, jurnalistă de origine ucraineană aflată, la rândul ei, sub sancțiunile Uniunii Europene. [...]
