Știri
Știri din categoria Apărare
Polonia își ridică ținta de cheltuieli militare la 5% din PIB și cere mai multe trupe SUA, într-o strategie care ar împinge în sus bugetele de apărare și ar accelera investițiile în capacități și producție militară în Europa, potrivit G4Media.
Ministrul polonez al apărării, Wladyslaw Kosiniak-Kamysz, a spus că o prezență mai mare a trupelor americane în Polonia este „un obiectiv strategic” și că Varșovia este „gata” să găzduiască mai mulți militari SUA. Declarațiile vin în contextul în care Pentagonul a anunțat recent retragerea a 5.000 de soldați din bazele din Germania (dintr-un total de aproximativ 36.000), proces care ar urma să se încheie în următoarele luni.
Kosiniak-Kamysz a reiterat obiectivul Poloniei de a construi „cea mai puternică și mai numeroasă armată din Europa” până în 2030, cu un efectiv total de 500.000 de soldați, împărțiți astfel:
Ministrul a comparat această țintă cu prevederile din Legea apărării naționale, care indică 250.000 de militari de carieră și 50.000 de paramilitari.
În același discurs, ministrul a descris situația geopolitică drept o „stare de urgență” și a cerut creșterea accelerată a investițiilor militare, argumentând că este „urgent” ca cheltuielile de apărare să ajungă la 5% din PIB până la sfârșitul deceniului.
Potrivit unor surse guvernamentale citate în material, Polonia a alocat deja pentru apărare 4,7% din PIB în 2025, cu un buget record de aproape 50 de miliarde de euro (aprox. 250 miliarde lei), cu 40% peste nivelul din 2024.
Ministrul a mai anunțat că Polonia a solicitat „transferul producției de lansatoare Patriot din Statele Unite în Europa”, proiect pentru care Varșovia ar avea „un interes prioritar”.
În paralel, Kosiniak-Kamysz a susținut conceptul „NATO 3.0”, propus de Washington, care presupune o redistribuire a sarcinilor între SUA și aliați. Conceptul a fost criticat de experți, inclusiv de Sven Biscop (Institutul Egmont, Belgia), pentru riscul unei „Alianțe Nord-Atlantice cu mai multe viteze”, prin ierarhii în domenii precum informațiile, tehnologia nucleară și alte capacități critice. Ministrul polonez a respins această interpretare, spunând că ar fi vorba despre recunoașterea aliaților care investesc deja masiv în propria apărare.
Recomandate
Donald Trump a deschis ușa unei repoziționări a trupelor SUA din Germania spre Polonia , o mișcare care ar schimba echilibrul operațional al prezenței americane în Europa și ar întări flancul estic al NATO , potrivit G4Media . Președintele SUA a spus, într-un schimb de replici cu reporterii, că mutarea unor trupe retrase din Germania în Polonia „este posibilă” și că „ar putea să o facă”, invocând inclusiv relația sa bună cu președintele polonez Karol Nawrocki, pe care afirmă că l-a susținut la alegerile de anul trecut. Trump a adăugat că Varșoviei „i-ar plăcea” o astfel de decizie. Ce declanșează discuția: retragerea anunțată din Germania Contextul imediat este decizia Pentagonului, anunțată săptămâna trecută, de a retrage 5.000 de soldați din Germania. Trump a afirmat ulterior că reducerea va fi „mult mai mare”, fără să ofere în materialul citat un nou ordin de mărime. Retragerea este programată să aibă loc anul viitor și, potrivit informațiilor preluate de G4Media , a surprins Berlinul, aliații NATO și Kievul, în condițiile în care Ucraina se apără de invazia Rusiei începută în 2022, cu sprijin european și al Alianței. De ce contează: întărirea flancului estic și presiune pe arhitectura de securitate O eventuală repoziționare din Germania în Polonia ar consolida o țară aflată la granița cu Ucraina și Belarus și în vecinătatea enclavei ruse Kaliningrad, notează agenția spaniolă de presă EFE, citată în material. În acest stadiu, informația rămâne la nivel de posibilitate exprimată de președintele SUA, fără un calendar sau detalii despre amploarea și structura forțelor care ar putea fi mutate. [...]
Polonia își finanțează reînarmarea cu 43,7 mld. euro dintr-un împrumut UE și devine primul stat care semnează un acord de creditare cu Comisia Europeană în cadrul programului SAFE, potrivit Agerpres . Miza economică este dublă: bani ieftini pentru achiziții și infrastructură de apărare, dar și un impuls direct pentru industria poloneză de armament și companiile locale din lanțul de furnizori. Împrumutul este prezentat de premierul Donald Tusk drept o investiție „direct în securitatea poloneză” și în „capacitățile noastre tehnologice”, cu efecte asupra industriei de apărare și a firmelor care lucrează cu aceasta. Valoarea menționată în material este de aproximativ 44 de miliarde de euro, iar suma indicată ca împrumut este de 43,7 miliarde de euro (aprox. 218,5 miliarde lei). SAFE: 150 mld. euro pentru apărare, Polonia – principalul beneficiar SAFE (Security Action For Europe) este un program creat în 2025, prin care UE pune la dispoziție 150 de miliarde de euro sub formă de împrumuturi preferențiale pentru: proiecte comune în domeniul apărării; achiziții de arme sau muniții; dezvoltarea infrastructurilor critice. În acest cadru, Polonia este descrisă drept principalul beneficiar al programului, într-un context în care statele europene încearcă să își revigoreze industria de apărare pe fondul „amenințării ruse” și al riscului unei retrageri a Statelor Unite. Semnături și context politic intern Acordul a fost semnat de miniștrii polonezi ai finanțelor și apărării, împreună cu comisarul european pentru buget Piotr Serafin și comisarul pentru apărare Andrius Kubilius. Guvernul polonez a mers mai departe cu programul SAFE în pofida unui veto al președintelui naționalist al țării, ceea ce, potrivit materialului, scoate în evidență o dispută internă legată de datorie și de rolul Bruxelles-ului în securitatea unei Polonii politic divizate. Ce urmează: achiziții și producție internă Polonia, cel mai populat stat de pe flancul estic al NATO, alocă 4,8% din PIB pentru apărare – cel mai ridicat nivel relativ din alianță, conform informațiilor citate. Țara a plasat comenzi mari pentru tancuri, artilerie și sisteme de apărare aeriană și urmărește, totodată, extinderea producției interne în parteneriat cu producători externi. [...]
Rusia produce încă mai mult armament decât UE, iar Bruxellesul accelerează finanțarea comună a apărării , inclusiv prin programul SAFE, care direcționează aproape 50 de miliarde de euro către Polonia și Lituania, potrivit G4Media . Mesajul central al Comisiei este că decalajul industrial față de Rusia a devenit o problemă operațională, nu doar una de strategie, iar răspunsul urmărește să pună bani rapid în proiecte concrete. Comisarul european pentru Apărare, Andrius Kubilius , spune că industria militară europeană își crește capacitățile, dar nu suficient de repede pentru a ține pasul cu ritmul de producție al Rusiei. „Rusia ne depășește semnificativ în ceea ce privește producția militară, iar acest lucru este îngrijorător.” În același context, secretarul general al NATO, Mark Rutte , a avertizat că Rusia produce în trei luni cât reușesc cele 32 de state membre NATO într-un an, potrivit informațiilor citate în material. SAFE: aproape 50 mld. euro pentru flancul estic, cu plăți începând din mai Polonia și Lituania urmează să primească aproape 50 de miliarde de euro prin programul european SAFE (Security Action for Europe), destinat consolidării apărării europene. Din total, Polonia ar urma să primească aproximativ 43 de miliarde de euro, iar Lituania peste 6 miliarde de euro. Primele tranșe, reprezentând circa 15% din fonduri, ar urma să fie plătite până la finalul lunii mai, iar restul sumelor să fie distribuite etapizat până în 2030, condiționat de respectarea cerințelor impuse de Comisia Europeană. Kubilius a legat semnarea acordurilor și de un mesaj politic, cu o zi înaintea paradei militare anuale a Rusiei din 9 mai. „Transmitem un mesaj clar că suntem pregătiți să ne apărăm și să descurajăm orice agresiune.” Ce vor să finanțeze Polonia și Lituania Guvernul polonez pregătește investiții de aproximativ 46 de miliarde de euro în mai multe programe majore de apărare, inclusiv sisteme anti-drone și consolidarea frontierei de aproximativ 400 de kilometri cu Belarus. Premierul Donald Tusk a numit anterior securitatea militară „prioritatea absolută” a țării. Lituania vrea să folosească fondurile europene pentru modernizarea forțelor terestre, achiziția de muniție și întărirea „Liniei de Apărare Baltice”. Președintele Gitanas Nausėda a spus că o parte din bani va fi direcționată și către producția sau achiziția de echipamente militare destinate Ucrainei. În ansamblu, avertismentele repetate ale oficialilor europeni pornesc de la riscul ca Rusia să devină capabilă să amenințe direct state membre NATO sau UE în următorii ani, ceea ce împinge Bruxellesul să accelereze atât producția industrială militară, cât și investițiile comune în apărare. [...]
Europa își mută rapid bugetele de apărare spre drone și muniții „consumabile”, iar miza devine capacitatea de producție locală , pe fondul războiului din Ucraina și al incertitudinilor legate de sprijinul SUA, potrivit The Guardian . Schimbarea are implicații directe pentru industrie: de la contracte mari, rare și lente, către producție în serie, iterată continuu, unde lanțul de aprovizionare și viteza de adaptare contează la fel de mult ca performanța tehnică. Într-un atelier din East Midlands, startup-ul britanic Skycutter proiectează arme pentru Ucraina, folosind imprimante 3D pentru fuselajul dronelor interceptoare și asamblare manuală pentru componente precum motoare și cipuri de navigație. Același proces se repetă „de sute de mii de ori pe lună” în fabrici partenere din Ucraina, semn al industrializării rapide a unui tip de armament care, în războiul actual, a devenit consumabil. De ce contează: economia războiului favorizează armele ieftine, produse în masă Publicația descrie cum roiurile de drone ieftine, adesea autonome, au schimbat deja lupta: trupele trebuie să se miște constant pentru a evita atacurile aeriene, iar orașele sunt lovite de rachete ghidate mai ieftine, deci mai ușor de folosit pe scară largă. În acest context, statele europene accelerează investițiile în drone pentru aer, uscat, mare și sub apă, fără a renunța complet la infanterie sau la platforme grele (tancuri, artilerie, nave). Gen. Sir Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a rezumat anul trecut o nouă logică de înzestrare: 20% echipamente „supraviețuitoare” (cu oameni la bord), 40% „attritable” (pierderi acceptabile) și 40% „consumabile” (de unică folosință). În termeni operaționali și bugetari, asta împinge cererea către produse mai ieftine, livrabile rapid și în volume mari. „Suveranitatea apărării” ajunge și în lanțul de aprovizionare În paralel, crește presiunea pentru „suveranitate” – capacitatea de a produce și utiliza armament fără dependență de o Americă percepută ca mai puțin predictibilă. The Guardian notează că UE a promis cheltuieli de 800 mld. euro (aprox. 4.000 mld. lei) pe patru ani, iar în Regatul Unit premierul Keir Starmer a promis, la rândul său, alocări mai mari, însă cu întârzieri în planificarea investițiilor. Discuția despre suveranitate se extinde la componente și materiale. În Marea Britanie există consultări privind cât dintr-un produs trebuie să provină din țară pentru a fi considerat „suveran”, iar producătorii sunt avertizați că nu se pot baza pe piese din state care ar putea deveni adversari – în special China. Start-up-urile câștigă teren, dar promisiunile rămân parțial nevalidate O parte importantă din bani se îndreaptă către companii europene nou-înființate, bine finanțate, care susțin că pot depăși producătorii tradiționali prin agilitate și ritm de inovare, deși multe promisiuni sunt încă neprobate, potrivit articolului. Cazul Tekever ilustrează dinamica: compania portugheză (fondată în 2001) a ajuns anul trecut la o evaluare de „unicorn” (1 mld. dolari, aprox. 4,6 mld. lei) și are 1.200 de angajați, inclusiv fabrici noi în clusterul britanic de drone din Swindon și în Cahors, în sud-vestul Franței. Directorul general Ricardo Mendes spune că a existat „o transformare radicală” a modului în care se construiește tehnologia de apărare, cu pariuri pe cererea viitoare, nu doar pe contracte pe termen lung. În Europa sunt menționați și alți „unicorni” din tehnologia de apărare, precum Helsing (Germania, susținută de fondatorul Spotify Daniel Ek), Quantum Systems și Stark Defence. Stark și Helsing au câștigat recent comenzi de la armata germană pentru drone de atac, iar toate, cu excepția Quantum, investesc în fabrici din Marea Britanie. Presiune pe achiziții: ritmul tehnologic depășește procedurile statului Un fir roșu al analizei este decalajul dintre viteza de schimbare de pe front și capacitatea guvernelor de a cumpăra rapid. Skycutter spune că adaptarea este un joc continuu „de-a șoarecele și pisica” cu bruiajul, iar Tekever afirmă că a făcut peste 100 de iterații ale produsului principal în primii trei ani ai războiului, cu actualizări software și integrarea celor mai noi senzori și soluții de propulsie. În Regatul Unit, The Guardian notează tensiuni între ambiții și finanțare: un plan de investiții în apărare este întârziat de luni, blocat de Trezorerie, iar BAE Systems a avertizat public că lucrările la un avion de vânătoare de generație următoare s-ar opri în iunie fără fonduri suplimentare. ADS, grup de lobby din aerospațial și apărare, spune că Marea Britanie a fost mai lentă decât majoritatea în creșterea cheltuielilor. Pentru companii, întârzierile pot însemna relocare. Un director Skycutter afirmă că firma a bătut la ușa Ministerului Apărării, dar „nu era interesat la momentul respectiv”, iar acum compania ia în calcul dacă rămâne în Marea Britanie sau pleacă, pe fondul lipsei unui plan de investiții. Ce urmează: investițiile cer semnale pe termen lung, nu comenzi punctuale Mesajul industriei, așa cum reiese din articol, este că modelul vechi – termene de livrare de ani și achiziții ocazionale – nu mai funcționează într-un război dominat de drone și contramăsuri. Mike Armstrong, directorul Stark în Marea Britanie, susține că apărarea modernă depinde de producție susținută, la scară industrială, iar „semnalele pe termen lung” privind cererea și achizițiile sunt esențiale pentru ca firmele să investească și să își extindă capacitatea. În lipsa acestor semnale, riscul este ca banii promiși să se transforme în întârzieri, iar capacitatea de producție – în special pentru sisteme ieftine și consumabile – să se mute acolo unde contractele apar mai repede. [...]
Armata Canadei accelerează recrutările pe fondul majorării bugetelor și al presiunilor geopolitice , într-o schimbare de ritm care poate reduce deficitul cronic de personal, potrivit HotNews , care citează BBC. În urmă cu doi ani, un fost ministru al apărării avertiza că forțele armate canadiene intrau într-o „spirală a morții”, pe fondul unei crize severe de recrutare. Acum, armata ar înregistra cel mai mare număr de recruți din ultimii 30 de ani, într-un ritm de creștere descris ca nemaivăzut de decenii, cu potențialul de a corecta lipsa de personal. Schimbarea vine într-un context extern mai tensionat: conflicte armate majore și incertitudine geopolitică, în paralel cu decizia Canadei de a aloca miliarde de dolari pentru fonduri militare după ani în care nu și-a îndeplinit obligațiile asumate în NATO. Ce împinge recrutările în sus O explicație invocată este așa-numitul „efect Trump”, după ce președintele SUA, Donald Trump, s-a referit la Canada ca la „al 51-lea stat”, remarci interpretate de mulți ca o amenințare la adresa suveranității. Totuși, potrivit cercetătoarei Charlotte Duval-Lantoine (Institutul Canadian pentru Afaceri Globale), cererile de înrolare începuseră să crească încă din 2022, odată cu invazia Rusiei în Ucraina. „Când oamenii văd că lumea nu mai este la fel de sigură, că țara lor ar putea fi în pericol… tindem să vedem oameni care se înrolează în armată” Pe lângă factorii de securitate, sursa indică și motive economice: șomajul în rândul tinerilor din Canada a fost „aproape 14%” în martie, iar stabilitatea locului de muncă și salariile mai mari ar fi devenit argumente mai puternice după ce premierul Mark Carney a anunțat cea mai mare creștere salarială pentru personalul militar „dintr-o generație”. Miza bugetară: pragul NATO și angajamentele viitoare De la preluarea mandatului anul trecut, Mark Carney a făcut din armată o prioritate, cu un plan „ambițios” de modernizare și extindere rapidă a Forțelor Armate Canadiene. În martie, Carney a anunțat că Canada a atins oficial ținta NATO de 2% din PIB pentru apărare, pentru prima dată de la sfârșitul anilor 1980, cu cheltuieli de peste 63 de miliarde de dolari canadieni (aprox. 211 miliarde lei) într-un singur an. Totodată, el s-a alăturat angajamentului NATO de a cheltui până la 5% din PIB pentru apărare până în 2035. În acest cadru, creșterea recrutărilor devine un test operațional: bugetele mai mari și obiectivele de modernizare au nevoie de personal suficient pentru a fi puse în practică, iar ritmul actual ar putea indica o schimbare structurală față de blocajul de acum doi ani. [...]
Uniunea Europeană își mută o parte importantă din bugetele de apărare către producție locală și drone „consumabile” , într-o încercare de a reduce dependența de furnizorii americani și de a accelera livrările într-un context de război la granițe și incertitudine politică în jurul NATO, potrivit Stirile Pro TV . În exemplul dat, un startup britanic, Skycutter , proiectează arme destinate Ucrainei într-un atelier din East Midlands, unde imprimante 3D produc fuselajele dronelor interceptoare, iar motoare și cipuri de navigație sunt asamblate manual. Același tip de proces se repetă „de sute de mii de ori pe lună” în fabrici partenere din Ucraina, pe fondul unei cereri care a explodat odată cu schimbarea tacticilor de luptă. 800 de miliarde de euro și o miză: autonomie industrială în apărare UE a promis investiții de 800 de miliarde de euro în apărare pe parcursul a patru ani, iar Regatul Unit a anunțat, la rândul său, creșteri ale bugetului, premierul Keir Starmer fiind așteptat să fie presat să livreze rezultate. În spatele acestor decizii stă o combinație de factori: războiul din Ucraina, presiunea pentru majorarea cheltuielilor militare și „pozițiile oscilante” ale lui Donald Trump față de NATO, care au amplificat dezbaterea despre vulnerabilitățile Europei. Direcția dominantă a noilor cheltuieli este „suveranitatea în apărare”, adică abilitatea de a produce și utiliza armament fără sprijinul Statelor Unite. Consecința imediată: o parte semnificativă din fonduri este direcționată către companii locale, inclusiv startup-uri care promit soluții mai rapide și mai eficiente decât producătorii tradiționali. Dronele devin „consumabile”: schimbare de model operațional și de achiziții Materialul descrie cum roiurile de drone ieftine, letale și uneori autonome au schimbat modul de desfășurare a luptelor: unități aflate departe de linia frontului sunt forțate să se deplaseze constant pentru a evita atacurile aeriene, iar ghidarea prin fibră optică este folosită pentru a ocoli bruiajul radio. În paralel, rachetele ghidate mai ieftine sunt utilizate mai des decât în generațiile anterioare. În acest context, armatele europene nu renunță la infanterie sau la echipamente grele (tancuri, artilerie, nave), dar o parte importantă din investiții se mută către drone pentru aer, uscat și mare. Generalul Roly Walker, șeful Statului Major al armatei britanice, a indicat o țintă de structură a echipamentelor: 20% „supraviețuibile” (cu personal la bord), 40% „consumabile” (pot fi pierdute fără impact major), 40% „de unică folosință”. Lanțuri de aprovizionare: cât de „local” trebuie să fie un produs ca să fie sigur Accentul pe autonomie se vede și în discuția despre componente. Autoritățile britanice analizează cât dintr-un produs trebuie fabricat local pentru a fi considerat „suveran”, în condițiile în care dependența de componente din alte țări, inclusiv din China, poate deveni un risc strategic. Un reprezentant al unui startup rezumă logica astfel: „Suveranitatea înseamnă control. Dacă cumperi echipamente din exterior, cedezi întotdeauna o parte din control”. Kusti Salm, fost oficial estonian și director al startup-ului Frankenburg, avertizează că planurile de diversificare a lanțurilor de aprovizionare au pierdut din consistență, potrivit articolului. Industria se repoziționează: investiții înaintea contractelor Un semn al transformării este schimbarea modului în care companiile își finanțează extinderea: ele investesc anticipând cererea viitoare, fără să mai aștepte contracte pe termen lung înainte de a porni producția. Ca exemplu, producătorul de drone Tekever (fondat în Portugalia în 2001) a ajuns anul trecut la statutul de „unicorn” – evaluare de peste 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) – și are aproximativ 1.200 de angajați. Compania și-a extins operațiunile cu noi fabrici în Swindon (Marea Britanie) și în Cahors (sud-vestul Franței). Sursa citată de Știrile Pro TV pentru acest material este The Guardian. [...]
