Silviu Nate: SUA își recalibrează puterea militară în raport cu China - negocierile Trump–Xi includ tarife, minerale rare și dosarul Taiwan

Recalibrarea relației SUA–China, cu efecte directe asupra comerțului și lanțurilor de aprovizionare , este miza centrală a întâlnirii dintre Donald Trump și Xi Jinping, în condițiile în care tarifele și accesul la minerale critice pot redesena echilibrele economice globale, potrivit unei analize publicate de Digi24 . În interviul acordat emisiunii „Pașaport diplomatic”, Silviu Nate, directorul Centrului de Studii Globale de la Universitatea „Lucian Blaga” din Sibiu, spune că președintele SUA are un interes „fundamental” să normalizeze relațiile comerciale cu China, inclusiv pe fondul unui „armistițiu tarifar” care, potrivit acestuia, expiră la 10 noiembrie. În lectura sa, o parte din discuții țin de nevoia Washingtonului de a transmite „un semnal pozitiv” intern, cu rezultate economice, în apropierea alegerilor din noiembrie. Tarife, contracte și minerale rare: de ce contează economic Un punct sensibil pentru Europa este riscul ca o eventuală înțelegere economică SUA–China să lase Uniunea Europeană „pe margine”, prin concesii pe care Washingtonul le-ar putea face Beijingului. În același timp, Nate indică faptul că, pe baza „semnalelor incipiente”, la Beijing sunt prezente „marile companii americane”, care „vor semna contracte destul de serioase”. În centrul intereselor comerciale invocate se află accesul la „pământuri rare” și „minerale critice”, unde China este descrisă ca furnizor major, iar administrația americană ar urmări să „securizeze” această componentă a lanțului de aprovizionare. Fără „marele acord” și fără declarație comună Analistul anticipează că întâlnirea nu va produce o declarație comună, ci mai degrabă comunicări separate („discursuri individuale”), fiecare parte păstrându-și propriul „narativ” asupra rezultatului negocierilor. În această logică, așteptările privind rezultate rapide sunt temperate: obiectivele economice ale celor două puteri ar fi, în opinia sa, pe termen mediu și lung. Taiwan și Iran, dosare cu potențial de a afecta fluxurile globale Pe agenda discuțiilor apare și Taiwanul, unde Nate indică drept posibil „indicator” de urmărit dacă Donald Trump ar accepta un angajament de a nu furniza armament Taiwanului „cel puțin pentru o perioadă de timp”, o dorință atribuită Beijingului. Un alt semnal ar fi o eventuală schimbare de limbaj la nivel prezidențial, de la formula tradițională „nu susținem independența Taiwanului” către o poziție mai dură, care ar sugera o concesie majoră. În privința Orientului Mijlociu, analiza insistă pe vulnerabilitatea Strâmtorii Ormuz ca „punct de strangulare” pentru energie și bunuri, și pe capacitatea Iranului de a perturba fluxurile globale în spații maritime restrânse. Nate se declară sceptic că SUA ar putea obține „o soluție tranșantă” în criza din Golf și sugerează că Beijingul ar evita să fie atras „în interiorul crizei”, chiar dacă subiectul Iranului rămâne pe agendă. Ce urmează: semnale pentru Europa și pentru flancul estic al NATO În plan de securitate, Nate leagă dosarele Taiwan–Ormuz–Marea Neagră prin ideea de interdependențe economice, energetice și militare și avertizează că Europa ar putea fi nevoită să „se descurce mai mult singură” în fața confruntării cu Rusia, în ipoteza unei implicări americane mai reduse. În acest context, el discută și despre conceptul „NATO 3.0” și despre interesul SUA de a securiza axa nord–sud „de la Arctica până la Mediterana de Est”. Textul Digi24 este trunchiat în materialul furnizat, astfel că analiza de mai sus reflectă strict elementele disponibile în extrasul publicat. [...]