Știri
Știri din categoria Apărare
Umbrela nucleară a Statelor Unite rămâne elementul central al securității Europei, în ciuda inițiativelor recente ale Franței de a extinde capacitatea proprie de descurajare. Potrivit Digi24, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a declarat că protecția nucleară americană rămâne „garantul suprem al modului de viață” al aliaților europeni.
Declarația vine după ce președintele francez Emmanuel Macron a anunțat o revizuire a doctrinei nucleare a Franței și posibilitatea ca unele state europene să găzduiască avioane franceze implicate în misiuni de descurajare nucleară. Inițiativa a fost interpretată ca un răspuns la îngrijorările din Europa privind angajamentul pe termen lung al Statelor Unite față de securitatea continentului.
Mark Rutte a salutat planul Parisului și a spus că extinderea rolului Franței ar putea face mai dificil pentru Rusia să evalueze capacitatea de descurajare a Europei. Totuși, liderul NATO a subliniat că aceste inițiative trebuie privite ca un complement la sistemul de apărare existent al alianței, nu ca o alternativă la protecția americană.
În paralel, Franța și Germania au decis să creeze un grup comun de coordonare nucleară, iar mai multe state europene – inclusiv Grecia, Polonia, Țările de Jos, Belgia, Danemarca și Suedia – ar putea participa la exerciții de simulare a scenariilor nucleare organizate de Paris.
Discuțiile despre securitatea nucleară europeană au fost alimentate și de tensiunile politice din ultimul an. Unele declarații critice ale unor oficiali ai administrației americane privind capacitatea Europei de a se apăra au ridicat întrebări despre rolul Washingtonului în NATO. În același timp, presiunea Statelor Unite a determinat multe state europene să își majoreze bugetele pentru apărare.
În acest context, Rutte a insistat că angajamentul american față de alianță rămâne solid și că securitatea Statelor Unite este strâns legată de stabilitatea Europei și a regiunii arctice.
Recomandate
Franța își validează operațional descurajarea nucleară pe mare printr-un test M51.3 de pe submarin , într-un demers care confirmă capacitatea flotei de a relua utilizarea rachetei după o perioadă de mentenanță, potrivit Agerpres . Președintele Emmanuel Macron a asistat marți dimineață la „primul tir” de testare al unei rachete intercontinentale lansate de pe un submarin nuclear purtător de rachete balistice, în largul departamentului Finistère. Macron a urmărit lansarea de la bordul unei fregate a Marinei naționale, conform președinției franceze. Ministerul Apărării a precizat că racheta – a treia versiune a rachetei balistice strategice mare-sol M51, intrată în serviciu acum un an – a fost lansată „fără încărcătură nucleară” și a căzut în Atlanticul de Nord, „la multe sute de kilometri de orice coastă”. Ce validează testul și de ce contează operațional Lansarea a fost făcută de pe submarinul „SNLE Le Vigilant”, în cadrul operațiunii SMERTRIOS, pentru „a valida capacitatea submarinului de a utiliza M51” după „indisponibilitatea sa periodică pentru întreținere și reparații”, potrivit Ministerului Apărării. Instituția mai spune că racheta a fost urmărită pe tot parcursul fazei de zbor și că testul s-a desfășurat „în strict respect față de angajamentele internaționale ale Franței”. Context: tensiuni în Europa și mesajul politic al Parisului Deplasarea prezidențială nu a fost anunțată în prealabil și s-a desfășurat fără presă, deși tirul de testare fusese anunțat. Testul are loc pe fondul unui climat mai tensionat în Europa, Macron avertizând anterior asupra unei schimbări a „agresivității ruse și a amenințărilor” la adresa țărilor europene, după o serie de atacuri „hibride” atribuite Moscovei. În acest context, președintele francez a propus în acest an ca europenii să se alăture descurajării nucleare „avansate”, derivată din doctrina prezentată în primăvară, care păstrează decizia de folosire a armei atomice exclusiv la nivelul șefului statului francez. [...]
Operațiunea ucraineană VIVALDI sugerează că investițiile în blindate grele riscă să fie depășite de realitatea frontului , iar România ar trebui să-și recalibreze prioritățile de înzestrare către integrarea dronelor, războiului electronic și apărării anti-dronă, potrivit unei analize publicate de Adevărul . Generalul (r) Dorin Toma , fost comandant al Comandamentului Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO (2022–2025), argumentează că „manualele militare trebuie rescrise”, pentru că avantajul nu mai vine dintr-un singur tip de armament, ci din combinarea rapidă a unor sisteme foarte diferite. Ce se schimbă pe câmpul de luptă: „fereastra de opacitate” Punctul central al lecției din Ucraina, în interpretarea generalului, este că manevra și surprinderea tactică rămân posibile chiar și pe un front „aproape transparent” (dominant de drone și senzori), dar nu prin revenirea tancului ca piesă principală. Cheia ar fi crearea locală și temporară a unei „ferestre de opacitate”, în care adversarul „vede mai puțin” și reacționează târziu. În practică, această fereastră ar fi fost obținută prin integrarea: războiului electronic (pentru a degrada recunoașterea adversă); apărării anti-dronă; dronelor aeriene; roboților tereștri. Generalul susține că, prin această combinație, ucrainenii au reușit să „orbească” suficient timp capacitățile de observare ale adversarului pentru a executa manevra. Blindatele rămân utile, dar în rol secundar În evaluarea lui Dorin Toma, VIVALDI nu ar demonstra „revenirea blindatului clasic ca element central al manevrei”, chiar dacă tancurile și transportoarele au fost folosite. Rolul lor ar fi fost mai degrabă redistribuit către funcții de sprijin: protecție, mobilitate limitată și sprijin cu foc pentru infanterie, acolo unde condițiile au permis. Totodată, sunt descrise situații în care atacurile ar fi fost executate de grupuri mici de infanterie sprijinite de drone, iar unele transportoare blindate ar fi fost convertite în vehicule robotizate „kamikaze”, folosite împotriva fortificațiilor înaintea asaltului. Implicația pentru achiziții: inerția poate costa Din perspectiva impactului operațional și bugetar, mesajul este că programele de înzestrare construite în jurul platformelor clasice riscă să nu țină pasul cu ritmul schimbării tehnologice. Generalul ridică explicit problema inerției din armate și din industria de apărare, sugerând că interesele și modul în care sunt construite achizițiile militare pot favoriza „marile companii tradiționale”, în timp ce producătorii noi pot adapta tehnologii mai rapid. În acest context, el pune sub semnul întrebării dacă, pe măsură ce roboții tereștri devin mai mobili, mai bine protejați și mai autonomi, mai are sens ca oamenii să fie trimiși în luptă în vehicule blindate, sau dacă o parte tot mai mare din misiuni va fi preluată de drone și roboți. Miza pentru NATO: scenariul unei incursiuni locale Generalul extinde lecția dincolo de Ucraina, către riscul ca Rusia să poată obține surpriză tactică și pe un teatru aliat, printr-o incursiune locală urmată de fortificarea rapidă a teritoriului ocupat. El dă ca exemplu Narva , în nordul Estoniei, și formulează întrebarea-cheie: dacă un astfel de teritoriu ar fi ocupat și transformat într-un sistem defensiv „după lecțiile războiului din Ucraina”, poate NATO să-l recucerească și „cu ce preț”, inclusiv politic, în termeni de pierderi acceptabile. [...]
SUA transmit aliaților că Europa coboară pe lista de priorități, iar asta împinge NATO spre o redistribuire a forțelor și a costurilor de apărare , potrivit HotNews . Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a cerut modernizarea infrastructurii militare a Alianței pentru a muta forțe și echipamente „de la vest la est”, în timp ce Washingtonul își reevaluează prezența militară pe continent. Declarațiile au fost făcute la o masă rotundă organizată în cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, în contextul în care SUA își revizuiesc poziționarea globală a forțelor. În același timp, Whitaker a indicat că Europa este abia a patra prioritate strategică a Washingtonului, după securitatea internă, emisfera vestică și Pacific, conform Politico . Ce înseamnă „mutarea de la vest la est” pentru NATO Whitaker a susținut că Alianța trebuie să-și actualizeze infrastructura pentru a putea reloca rapid trupe și tehnică spre flancul estic, „unde ne-am aștepta la orice conflict viitor”. În acest cadru, el a indicat mai multe puncte vulnerabile care ar intra în atenția procesului de reevaluare a prezenței americane în Europa: baze militare învechite; lanțuri de aprovizionare cu combustibil; acorduri care reglementează staționarea trupelor americane în Europa; mobilitatea militară (capacitatea de a deplasa rapid resurse și forțe). Oficialul american a invocat și discuțiile cu comisarul european pentru apărare, Andrius Kubilius , pe tema mobilității militare și a transferului de resurse către est. În paralel, oficiali europeni au avertizat că Rusia ar putea fi pregătită să atace o țară NATO până la finalul acestui deceniu. Mesajul către Europa: mai multă autonomie și cheltuieli mai mari Whitaker nu a anunțat o decizie concretă privind relocarea sau retragerea trupelor americane, dar a spus explicit că SUA își reevaluează angajamentele globale pentru a evita „dispersarea excesivă” a resurselor militare și pentru a împinge aliații spre o capacitate mai mare de autoapărare. „Statele Unite nu se retrag. Vă cerem doar să faceți un pas înainte.” În același registru, el a criticat statele care nu își respectă angajamentele privind cheltuielile de apărare, dând exemplul Cehiei, care ar aloca aproximativ 1,8% din PIB, sub pragul actual de 2% stabilit de NATO. Unde se leagă poziția UE și a aliaților din est Andrius Kubilius a pledat pentru reducerea dependenței militare a Europei de Washington, menționând eforturile UE de a-și dezvolta capacități proprii, inclusiv sisteme de apărare împotriva dronelor, comunicații prin satelit și supraveghere. La aceeași dezbatere, consilierul prezidențial polonez Marcin Przydacz a cerut accelerarea cheltuielilor de apărare în Europa de Vest și a insistat că NATO, nu UE, trebuie să rămână responsabilă pentru apărarea colectivă a Europei. În lipsa unor decizii anunțate, semnalul operațional rămâne însă unul direct: Washingtonul își reordonează prioritățile, iar europenii sunt așteptați să acopere mai mult din efortul de apărare, inclusiv prin investiții care să permită mutarea rapidă a forțelor către flancul estic. [...]
NATO își întărește postura de descurajare pe flancul estic , pe fondul intensificării „atacurilor hibride” atribuite Rusiei și al incertitudinilor legate de viitoarea prezență militară americană în Europa, potrivit HotNews . Comandantul suprem al forțelor aliate în Europa, generalul american Alexus Grynkewich, a transmis la Varșovia că Alianța este „gata să lupte, chiar în această seară” dacă un stat membru ar fi atacat. Mesajul operațional: răspuns rapid și „ripostă masivă” În cadrul Forumului de Securitate de la Varșovia, Grynkewich a descris NATO drept o alianță defensivă, dar a insistat că orice atac asupra unui aliat va fi blocat, neutralizat și respins, astfel încât să devină „absolut inutil”. „Dacă cineva este suficient de nesăbuit încât să ne atace, vom riposta.” Generalul a susținut că un răspuns NATO nu s-ar limita la zona atacată, ci ar viza și infrastructura care „susține, menține și controlează” forța atacatoare. „Aceasta include nu doar forța atacatoare în sine, ci tot ceea ce susține, menține și controlează acea forță.” În același timp, el a spus că nu consideră un conflict „iminent sau inevitabil”. De ce contează: „zona gri” și presiunea asupra sprijinului pentru Ucraina Declarațiile vin într-un context de tensiuni crescânde între Europa și Rusia. Guverne europene acuză Moscova de o campanie de sabotaj, incursiuni cu drone și atacuri cibernetice, iar Rusia a avertizat luna trecută că ar folosi arme nucleare dacă NATO ar încerca să-i izoleze exclava Kaliningrad , notează articolul. Grynkewich a explicat că a ales să vorbească public despre planuri tocmai pentru a reduce neliniștea produsă de acte recente de sabotaj și incendiere și pentru a-i asigura pe „cei un miliard de cetățeni” ai Alianței că NATO „are totul sub control”. Separat, el a îndemnat statele europene să indice explicit când consideră Rusia responsabilă pentru astfel de acțiuni, argumentând că atribuirea publică ridică „costurile” pentru actorii implicați și are efect de descurajare. În viziunea sa, activitatea Rusiei în Europa urmărește să slăbească voința aliaților de a continua sprijinul pentru Kiev. Ce se schimbă pe teren: „Eastern Sentry” și efectul de descurajare Generalul a indicat că inițiative NATO precum misiunea „Eastern Sentry”, lansată pe 11 septembrie și care include resurse ale unor aliați precum Danemarca, Franța, Marea Britanie și Germania, ar fi produs deja efecte. „Rușii au fost mult mai atenți să evite trecerea frontierei cu drone în țările baltice sau în Polonia de când am implementat misiunea «Eastern Sentry».” Contextul politic: reevaluarea prezenței SUA în Europa În plan mai larg, articolul plasează aceste mesaje într-un moment de „vulnerabilitate” pentru Europa: Statele Unite reevaluează în prezent prezența militară pe continent, iar decizia ar urma să fie anunțată la sfârșitul anului și ar putea include reduceri de efective. În paralel, țările europene își accelerează consolidarea forțelor armate, pe fondul îndoielilor privind nivelul sprijinului american sub administrația președintelui Donald Trump. Grynkewich a încercat să reducă aceste îngrijorări, afirmând că Trump ar fi vorbit cu „dragoste” la summitul NATO de la Ankara din iulie. Ce urmează Pe termen scurt, miza este gestionarea incidentelor din „zona gri” — sabotaj, atacuri cibernetice, drone — care rămân sub pragul unui act de război, dar pot escalada. Pe termen mediu, atenția se mută și către decizia Washingtonului privind postura militară în Europa, care poate influența planificarea operațională și ritmul investițiilor europene în apărare. [...]
NATO și statele europene caută un răspuns coordonat la intensificarea sabotajelor atribuite Rusiei , pe fondul temerilor că „războiul hibrid” – acțiuni ostile sub pragul unui conflict deschis – poate produce victime și poate forța decizii rapide, cu risc de escaladare, potrivit Digi24 . Miza, dincolo de securitate, este una operațională: cum își protejează Europa infrastructura critică și cum stabilește „consecințe” credibile, fără să reacționeze disproporționat. Analiza citată de Digi24, publicată de The New York Times , descrie o campanie mai amplă de presiune asupra statelor NATO, menită – potrivit oficialilor și analiștilor occidentali – să slăbească sprijinul pentru Ucraina și să alimenteze diviziuni în interiorul alianței. Oficialii europeni nu consideră iminentă o invazie rusă de amploare asupra unui stat NATO, însă se confruntă cu creșterea numărului și a periculozității incidentelor. Ce înseamnă „război hibrid” în practică În plan operațional, Rusia ar folosi mijloace „greu de atribuit”, suficient de serioase încât să conteze, dar calibrate pentru a evita declanșarea unui război de amploare, potrivit lui David Cattler, fost oficial al serviciilor de informații ale NATO, citat în material. Printre incidentele recente atribuite direct Rusiei sau despre care se crede că ar fi fost ordonate de Moscova sunt menționate: atacuri asupra infrastructurii feroviare din Polonia; lansarea unor rachete de semnalizare de către o fregată rusă spre un elicopter danez; acte de sabotaj la fabrici; incursiuni ale dronelor rusești de recunoaștere; presupuse comploturi pentru asasinarea unor directori din companii europene din industria de armament. În multe cazuri, atribuirea responsabilității este dificilă. Totuși, autoritățile de la Berlin au indicat Moscova drept responsabilă pentru un incident în care o dronă încărcată cu explozibili, dar defectă, a fost găsită pe aeroportul Leipzig-Halle, în apropierea unor avioane de transport ucrainene. Strategia de răspuns: de la atribuiri publice la „costuri” pentru Moscova Europa încearcă să-și consolideze descurajarea în fața acestor acțiuni, printr-o strategie în trei pași, prezentată în material: denunțarea publică a atacurilor și atribuirea explicită a responsabilității; creșterea gradului de conștientizare și întărirea protecției infrastructurii și a obiectivelor vulnerabile; impunerea unor consecințe pentru Rusia – prin măsuri vizibile sau operațiuni discrete – însoțite de mesaje clare către Vladimir Putin. Linas Kojala, de la Centrul de Studii Geopolitice și de Securitate din Lituania, susține că fiecare atac ar trebui corelat cu o măsură concretă de răspuns și avertizează că simpla protecție lasă inițiativa în mâinile Rusiei. În aceeași logică, sunt invocate măsuri care să vizeze rețelele ce organizează și facilitează operațiunile: identificarea și punerea sub acuzare a ofițerilor de informații ruși și blocarea recrutării/remunerării intermediarilor locali. Unde intră NATO și care este blocajul european NATO își consolidează deja descurajarea convențională, inclusiv prin exerciții militare mai numeroase și mai ample la frontiera cu Rusia, însă contracararea războiului hibrid este descrisă ca fiind mai puțin avansată și mai puțin vizibilă. În paralel, unele state – Danemarca, Finlanda și Polonia – își pregătesc populația pentru posibilitatea unui conflict armat, prin avertismente și campanii publice. Materialul menționează și obiectivul NATO de alocare a 5% din PIB pentru apărare până în 2034, în care pot fi încadrate astfel de eforturi. O problemă structurală rămâne lipsa unei „voci unice” europene care să transmită rapid și coerent mesaje către Moscova. În acest context, Ivo Daalder, fost ambasador al SUA la NATO, spune că Europa are nevoie de un plan de acțiune stabilit din timp, nu doar de mecanisme de consultare, iar NATO ar fi mai bine poziționată decât UE să elaboreze o listă de răspunsuri colective prestabilite, având deja o structură de comandă. În esență, dilema descrisă este una de management al riscului: Europa trebuie să arate că sabotajele și operațiunile atribuite Rusiei au consecințe, dar fără ca fiecare incident să devină declanșatorul unei escaladări militare pe care nu o poate controla. [...]
Revenirea Arcticii în centrul planificării NATO riscă să fragmenteze resursele militare disponibile , iar România trebuie să-și calibreze așteptările privind sprijinul aliat în funcție de această nouă „geometrie” strategică, potrivit unei analize publicate de Adevărul , bazată pe explicațiile generalului (r) Dorin Toma, fost comandant de divizie NATO. Generalul argumentează că Groenlanda nu a devenit brusc importantă: și în Războiul Rece insula conta pentru avertizarea timpurie și pentru controlul Atlanticului de Nord, inclusiv în raport cu Rusia. Diferența de azi, în opinia sa, ține de creșterea valorii strategice a întregii regiuni arctice, pe fondul accesibilității mai mari a Oceanului Arctic și al suprapunerii tot mai strânse dintre securitate și economie. De ce contează Groenlanda în arhitectura NATO În analiză este menționat un nou acord de securitate semnat de SUA, Danemarca și Groenlanda, care extinde posibilitățile de prezență militară americană și leagă mai clar apărarea insulei de arhitectura NATO din Atlanticul de Nord și zona arctică. În această logică, generalul Dorin Toma susține că apărarea Alianței nu mai poate fi privită doar prin prisma flancului estic, ci ca un sistem integrat „de la Polul Nord până la Marea Neagră”. Pe acest fundal, Rusia rămâne, în evaluarea sa, principalul actor militar arctic, cu Flota Nordului și componenta nucleară, iar în ultimii ani și-ar fi refăcut și extins infrastructura militară din zonă. În paralel, China își caută acces la rute maritime, resurse și infrastructură în Arctica, iar cooperarea ruso-chineză ar avea și implicații militare pentru postura NATO de descurajare și apărare. Analiza notează și schimbarea de echilibru adusă de aderarea Finlandei și Suediei: șapte dintre cele opt state arctice sunt acum membre NATO, singura excepție fiind Rusia. Tot în acest context este amintită lansarea operației NATO „Arctic Sentry”, pe fondul intensificării activității militare ruse și al interesului în creștere al Chinei pentru regiune. Implicația directă pentru România: competiția pentru capabilități „rare” Miza pentru București, potrivit generalului, nu este o legătură geografică directă, ci una de alocare a resurselor. Dacă NATO trebuie să acopere simultan Arctica, Atlanticul de Nord, Marea Baltică și Marea Neagră, apare riscul „dispersării resurselor” între mai multe spații strategice, din perspectiva unui planificator militar. În acest cadru, România și Groenlanda sunt descrise ca „două extremități ale aceluiași spațiu strategic”, iar întrebarea practică devine cum vor distribui SUA și aliații europeni capabilități militare critice și limitate între aceste direcții. Generalul enumeră explicit astfel de capabilități: ISR (culegere de informații, supraveghere și recunoaștere); AWACS (avioane de avertizare timpurie și control aerian); apărare antirachetă; transport strategic; sateliți. Concluzia sa este că România a privit în ultimii ani securitatea europeană mai ales dinspre Marea Neagră și s-a așteptat ca NATO să o privească similar, însă „centrul de greutate” al securității transatlantice se poate modifica. În consecință, așteptările privind sprijinul SUA și al aliaților ar trebui ajustate, iar evaluarea capabilităților pe care România trebuie să și le asigure singură devine, în această perspectivă, esențială. [...]
