Știri
Știri din categoria Apărare

NATO pregătește o schimbare majoră în supravegherea aeriană, cu un program de „câteva miliarde de dolari”, pentru a reduce dependența de avioanele SUA, pe măsură ce își reînnoiește flota de recunoaștere, potrivit G4Media, care citează surse din cadrul Alianței (via dpa, preluat de Agerpres). Miza este una operațională: înlocuirea actualelor aeronave AWACS, folosite inclusiv pentru monitorizarea spațiului aerian din Europa de Est.
Potrivit informațiilor citate, viitoarea flotă din cadrul Sistemului de avertizare și control aeropurtat (AWACS) ar urma să fie formată din avioane fabricate de compania canadiană Bombardier, echipate cu sistemul de recunoaștere GlobalEye și cu un sistem de alertă timpurie dezvoltat de compania suedeză Saab.
Sursele NATO au confirmat aceste detalii după un articol publicat inițial de portalul francez La Lettre.
În acest moment, se preconizează o comandă de circa 12 avioane de supraveghere aeriană Global 6000 sau Global 6500, evaluată la „câteva miliarde de dolari”.
Un purtător de cuvânt al NATO nu a negat și nici nu a confirmat informația. Anterior, fusese indicat că o decizie finală ar urma să fie luată la summitul NATO de la Ankara, în iulie. Agenția NATO de sprijin și achiziții (NSPA) este responsabilă de proiect.
NATO planificase inițial să comande aeronave Boeing E-7A Wedgetail din SUA, însă planul a fost abandonat după ce guvernul american a anunțat anul trecut că se retrage din programul respectiv.
În paralel, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că Berlinul ia în considerare achiziționarea avionului de avertizare timpurie GlobalEye, construit de Saab. În contextul retragerii SUA, se preconizează ca Germania să suporte cea mai mare parte a costurilor, potrivit informațiilor citate.
Până acum, aeronavele Boeing 707 – unele cu o vechime de aproape patru decenii – au constituit baza sistemului radar aerian al NATO. În prezent, aceste avioane sunt utilizate în principal pentru monitorizarea spațiului aerian în Europa de Est.
Recomandate

Forțele Navale Române au declanșat două intervenții EOD pentru drone în derivă în Marea Neagră , un tip de operațiune care implică resurse specializate și coordonare cu aliații, după ce dispozitivele au fost detectate în proximitatea litoralului, potrivit news.ro . Ministrul Apărării, Radu Oprea, a anunțat că luni au loc două misiuni de intervenție asupra unor drone aeriene semnalate „în derivă” în Marea Neagră: una în zona Sfântu Gheorghe și a doua la aproximativ 45 de mile marine est de Mangalia (aprox. 83 km). Ce operațiuni sunt în desfășurare și cu ce mijloace În cazul dronei din zona Sfântu Gheorghe, ministrul spune că o echipă de scafandri militari specializați în neutralizarea dispozitivelor explozive (EOD – „eliminarea munițiilor explozive”) se deplasează cu un dragor al Forțelor Navale Române pentru intervenție. Pentru a doua dronă, aflată la est de Mangalia, o echipă de scafandri EOD „evaluează pirotehnic” elementele dispozitivului, iar intervenția se desfășoară de la bordul unei șalupe maritime a Gărzii de Coastă . De ce contează: rolul NATO și componenta aliată în supraveghere Cele două drone au fost semnalate de aeronava franceză Atlantique 2, dislocată în România „pentru executarea operațiilor de descurajare sub egida NATO”, potrivit declarațiilor ministrului. Informațiile disponibile în acest moment nu includ detalii despre proveniența dronelor, încărcătura acestora sau rezultatul intervențiilor; operațiunile sunt anunțate ca fiind în desfășurare. [...]

O blocadă a Taiwanului ar putea opri producția auto din România și ar slăbi descurajarea NATO la Marea Neagră , printr-un șoc simultan în lanțurile de aprovizionare cu semiconductori și prin redirecționarea resurselor militare americane spre Indo-Pacific, potrivit unei analize publicate de Adevărul , bazată pe explicațiile generalului Alexandru Grumaz . În ultimele luni, China și-a intensificat activitatea maritimă în jurul Taiwanului, iar G7 a emis un avertisment comun pe fondul unei „schimbări de tipar”: presiunea s-ar fi mutat dinspre Strâmtoarea Taiwan spre coasta de est a insulei, folosind în principal Garda de Coastă, nu marina militară. În paralel, la începutul lui noiembrie ar fi avut loc o desfășurare navală amplă în Pacificul de Vest, înaintea summitului APEC de la Shenzhen, unde Donald Trump și Xi Jinping sunt așteptați să se întâlnească. De ce contează economic pentru România: expunere indirectă, dar mare, prin industria auto România „nu cumpără mare lucru direct din Taiwan”, însă vulnerabilitatea ar veni prin integrarea în lanțurile industriale germane și franceze, în special în industria auto, care depinde de cipuri (semiconductori). În analiza citată, generalul Grumaz indică o expunere structurală: sectorul auto ar genera aproximativ 12–14% din PIB și circa 25% din exporturile totale ; uzina de la Mioveni ar genera direct aproximativ 2,1% din PIB . Un precedent invocat este anul 2021, când, în contextul unei penurii globale de semiconductori (fără blocadă), producția uzinei Dacia de la Mioveni a fost oprită în februarie de două ori, apoi în martie și aprilie, pentru câteva zile. În scenariul unei blocade, efectul ar putea însemna „luni, poate un an”, nu întreruperi punctuale. Cine ar fi lovit primul și cum s-ar transmite șocul în economie Potrivit aceleiași analize, primele afectate ar fi sectoarele care lucrează „just-in-time” (pe flux continuu, cu stocuri mici), unde o întrerupere a transporturilor din Indo-Pacific s-ar vedea rapid în producție: industria auto și componentele auto , ca principal sector expus; electronice și echipamente electrice în vestul țării (menționate: Timișoara, Arad, Cluj), care asamblează pentru clienți germani cu componente asiatice; farmaceutice (generice) , prin dependența de substanțe active din China și India. Într-un „al doilea val”, de ordinul lunilor, ar putea fi afectate comerțul cu amănuntul de electronice, textile și bunuri de larg consum, precum și logistica din Portul Constanța, unde scăderea traficului de containere s-ar combina cu creșterea costurilor de transport și a primelor de asigurare, cu potențial de transmitere în inflație. Agricultura și energia sunt descrise ca fiind relativ mai ferite, fiind mai puțin legate de rutele Indo-Pacificului. De ce România ar putea rămâne „la coada” accesului la cipuri într-o criză Un element central este ierarhia de acces la semiconductori în caz de criză majoră. În text este citată o estimare Bloomberg privind un cost pentru Uniunea Europeană de circa două trilioane de dolari în primul an (aprox. 9,2 trilioane lei , la un curs orientativ de 4,6 lei/dolar). Mai important, în simulări europene menționate în articol, reprezentanți ai Taiwanului și ai SUA ar fi indicat că Washingtonul și-ar acoperi mai întâi propria cerere, ceea ce ar putea reduce accesul Europei la aprovizionare. În interiorul UE, alocarea ar urma să depindă de „greutatea politică și industrială” a fiecărui stat. România, în această descriere, pornește cu dezavantaje: nu are fabrică de semiconductori, nu are stocuri strategice și nu are pârghii de negociere. Efectul de securitate: resurse americane mutate spre Indo-Pacific, presiune pe flancul estic Dincolo de economie, analiza avertizează asupra unui risc de securitate: o criză în jurul Taiwanului ar putea accelera mutarea resurselor militare americane spre Indo-Pacific, exact când flancul estic al NATO depinde puternic de SUA. Generalul Grumaz afirmă că redirecționarea ar fi început deja: Pentagonul ar fi inițiat reduceri în octombrie 2025, inclusiv prin retragerea unei brigăzi de luptă din România, iar în mai 2026 ar fi fost anunțată retragerea a circa 5.000 de militari din Germania. În iunie, potrivit unor relatări menționate, Washingtonul ar fi redus și numărul de avioane de luptă, drone de recunoaștere și nave pe care le-ar activa pentru Europa în caz de criză. Într-un scenariu de escaladare în Indo-Pacific, nu neapărat trupele terestre ar fi primele mutate, ci „mijloacele rare” pe care Europa nu le are suficient: sisteme Patriot, transport strategic, avioane de realimentare, capabilități de informații/supraveghere/recunoaștere, submarine și stocuri de muniție de precizie. Consecința ar fi un „gol de descurajare” pe flancul estic, într-un moment în care Rusia ar putea încerca presiune hibridă în Marea Neagră, în Republica Moldova sau în spațiul aerian românesc. În această logică, România ar fi expusă suplimentar prin dependența de prezența americană ( baza Mihail Kogălniceanu și scutul de la Deveselu) și prin lacune încă existente în apărarea aeriană și navală. [...]

Pentagonul ia în calcul o reducere limitată a trupelor SUA din Europa, ceea ce poate menține și chiar redistribui prezența militară spre flancul estic al NATO. Potrivit Adevărul , Departamentul Apărării al SUA analizează un plan care ar tăia aproximativ 5.000 de militari din totalul de 80.000 staționați în Europa, mult sub scenariul anterior de 25.000–40.000 de militari care îi îngrijora pe aliați. Informația este atribuită unor surse citate de Bloomberg , iar miza pentru regiune este una operațională: Washingtonul ar depinde în continuare de infrastructura și de spațiul aerian aliat din Europa pentru a susține operațiuni în Orientul Mijlociu, inclusiv în contextul războiului împotriva Iranului. De ce se schimbă planul: baze europene și bugete mai mari în NATO Conform aceleiași relatări, schimbarea de direcție ar reflecta două evoluții principale: creșterea cheltuielilor europene pentru apărare, privită favorabil de Administrația Trump; recunoașterea, la nivelul conducerii Pentagonului, a dependenței armatei SUA de bazele europene și de spațiul aerian aliat pentru sprijinirea operațiunilor din Orientul Mijlociu. Unde s-ar face tăierile și ce ar putea însemna pentru România Majoritatea reducerilor ar urma să vizeze Germania, în timp ce flancul estic al NATO ar putea fi consolidat, potrivit surselor citate. În acest scenariu, militari retrași din Germania ar putea fi relocați în: Polonia, țările baltice, România. În paralel, România ar fi transmis liderilor SUA o ofertă privind suportarea cheltuielilor legate de militarii americani din bazele de pe teritoriul românesc, menționează publicația, cu trimitere la un material anterior pe această temă: „o ofertă privind suportarea cheltuielilor”. Calendarul deciziei: recomandări pe 1 decembrie, verdict la Trump Decizia finală nu este încă luată. Șeful Pentagonului, Pete Hegseth , ar urma să prezinte recomandările finale președintelui Donald Trump la 1 decembrie, iar Trump va decide forma finală a planului, potrivit informațiilor citate. [...]

Sprijinul ridicat din România pentru o armată a UE poate accelera decizii de investiții în apărare la nivel european , într-un context în care guvernele discută consolidarea capacităților militare pe fondul războiului dus de Rusia și al incertitudinilor legate de angajamentul SUA, potrivit Digi24 , care citează un sondaj GLOBSEC consultat de POLITICO . Datele din raportul „GLOBSEC Trends 2026” indică un sprijin larg în statele analizate pentru înființarea unei armate europene și pentru întărirea apărării UE, semnalând o presiune publică în creștere pentru politici de securitate mai integrate. România, în topul susținerii pentru o armată europeană În România, sprijinul pentru crearea unei armate proprii a Uniunii Europene ajunge la 82%, cel mai ridicat nivel dintre țările menționate în material. Urmează Lituania (78%) și Franța (75%). La nivelul eșantionului, „peste șapte din zece” respondenți susțin înființarea unei armate europene, iar „aproape opt din zece” vor consolidarea capacităților de apărare ale Europei, potrivit aceluiași raport. Integrare europeană, dar fără rupere de NATO Sondajul sugerează că sprijinul pentru dezvoltarea capacităților militare europene nu se traduce într-o respingere a NATO. În țările NATO incluse în cercetare, aproximativ 77% dintre respondenți spun că ar vota pentru menținerea apartenenței la Alianță. În paralel, 78% dintre respondenții din statele UE chestionate susțin dezvoltarea capacităților de apărare ale Uniunii „în paralel cu NATO”, ceea ce indică o preferință pentru dublarea instrumentelor de securitate, nu pentru înlocuirea lor. Serviciul militar obligatoriu revine în discuție Raportul notează și un sprijin puternic pentru reintroducerea serviciului militar obligatoriu în țările unde acesta nu mai este în vigoare: 64% dintre respondenți s-au declarat în favoarea acestei măsuri. Cele mai ridicate niveluri de susținere au fost înregistrate în Cehia, Franța, Germania și Slovacia. Contextul care împinge agenda de apărare Cercetarea a fost realizată pe respondenți din 14 țări din spațiul transatlantic: 11 state membre UE, plus Ucraina, Regatul Unit și Statele Unite. Rezultatele sunt plasate de autorii raportului în contextul agresiunii continue a Rusiei și al dezbaterilor din Europa privind întărirea capacităților militare, pe fondul incertitudinilor legate de rolul SUA în securitatea continentului. Pentru decidenți, combinația dintre sprijinul public ridicat (inclusiv în România) și presiunile de securitate poate însemna un spațiu politic mai larg pentru măsuri concrete de consolidare a apărării europene, chiar dacă arhitectura finală (armată comună, capabilități integrate sau proiecte comune) rămâne, deocamdată, la nivel de dezbatere. [...]

NATO pregătește o schimbare majoră de planificare militară, mutând prioritatea de la misiuni externe la apărarea Europei împotriva Rusiei , în cadrul negocierilor dintre cele 32 de state membre privind noile „obiective de capacitate” ale alianței, potrivit Antena 3 , care citează Politico . Miza imediată este una operațională: ce forțe și ce armament ar pune la dispoziție aliații într-un conflict de mare intensitate și cum se împart costurile pentru crearea de noi forțe și achiziția de sisteme de armament. De la „și” la „sau”: cum se schimbă cerințele pentru aliați Conform unui proiect de document de planificare citat de Politico, NATO ar urma să renunțe la cerința de a putea susține simultan un conflict major în Europa și desfășurări de trupe în misiuni externe de gestionare a crizelor. Patru diplomați NATO au declarat pentru Politico că noul text ar înlocui logica „și” cu „sau”, adică aliații ar trebui să asigure forțe pentru unul dintre scenarii, nu pentru ambele în același timp. Camille Grand, fost secretar general adjunct al NATO pentru investiții în apărare, a descris schimbarea ca pe o recunoaștere că o criză majoră în Europa ar depăși, ca prioritate, orice altă criză externă. Discuțiile sunt încă într-o fază incipientă, iar un diplomat NATO de rang înalt a rezumat dificultatea negocierilor astfel: „O să fie greu.” Procesul: „Ghidul Politic”, termen 2029 și ținta februarie 2027 Negocierile se poartă în jurul unui document numit „Ghid Politic”, parte a unui proces de patru ani care ar urma să se încheie cu aprobarea noilor cerințe de capacitate militară până în 2029. Potrivit aceleiași surse, aliații se așteaptă să finalizeze un acord până în februarie 2027. Schimbarea este legată și de presiunea SUA pentru reorientarea misiunii principale a NATO spre apărarea Europei, proiect denumit de Washington „NATO 3.0”. Ce se întâmplă cu misiunile actuale din afara teritoriului NATO Politico notează că revizuirea doctrinei nu ar afecta automat operațiunile curente din străinătate, precum misiunile NATO din Kosovo sau Irak. Totuși, dezbaterea are implicații majore, deoarece cerința de a acoperi concomitent ambele tipuri de scenarii datează de cel puțin două decenii. Oana Lungescu, cercetătoare la Institutul pentru Studii Strategice de la Londra (RUSI) și fostă purtătoare de cuvânt a NATO, a sintetizat direcția astfel: „NATO a închis un cerc complet. Este firesc ca efortul principal al NATO, ca alianță defensivă, să fie de a descuraja o Rusie agresivă și de a menține Europa în siguranță, mai ales în timp ce SUA își reduc angajamentul.” Falii între aliați și motivul invocat: resurse limitate Istoric, țările din sudul Europei au favorizat parteneriatele și gestionarea crizelor, în timp ce SUA, țările nordice și statele de pe Flancul Estic susțin mai puternic prioritizarea apărării împotriva Rusiei, potrivit unor diplomați citați de Politico. Argumentele pentru regândirea cerințelor includ bugete limitate pentru apărare, nevoia de concentrare pe descurajarea Rusiei și prioritizarea resurselor, în condițiile în care SUA iau în calcul retragerea trupelor din Europa, mai arată publicația. În același context, oficiali europeni au avertizat în mod repetat asupra posibilității unei incursiuni ruse pe teritoriul NATO până în 2029, potrivit materialului citat. [...]

Testul de lansare a armamentului mută programul B-21 într-o fază operațională , iar SUA își mențin ținta de intrare în serviciu în 2027, potrivit Antena 3 . Pentru industria de apărare, momentul contează mai ales prin semnalul că platforma trece de la validări de concept la integrarea efectivă a armelor, cu implicații directe asupra ritmului de producție și a planificării achizițiilor. Testul a avut loc la baza aeriană Edwards din California, unde o aeronavă B-21 destinată testelor a lansat „o armă convențională”, conform Forțelor Aeriene ale SUA . Instituția spune că lansarea a validat modelele digitale ale aeronavei și „maturitatea arhitecturii cu sisteme deschise” – adică o proiectare care permite integrarea mai rapidă a unor arme și capabilități noi, fără modificări majore de structură. Ce se știe și ce nu se știe despre muniția folosită Comunicatul Forțelor Aeriene nu precizează tipul muniției și nu oferă detalii suplimentare despre lansare. În același timp, B-21 este proiectat să transporte atât muniții convenționale, cât și nucleare, iar racheta de croazieră cu încărcătură nucleară AGM-181A Long Range Stand-Off (LRSO), încă în dezvoltare, este menționată ca o componentă importantă a viitorului arsenal al Raider. Din informațiile disponibile până acum, B-21 pare să aibă un singur compartiment central de mari dimensiuni pentru armament, spre deosebire de B-2 Spirit, care are două compartimente alăturate. A existat anterior ipoteza unor compartimente secundare, mai mici, însă „dovezile vizuale de până acum nu confirmă în mod concludent” această variantă. De ce contează pentru calendarul 2027 și pentru achiziții Forțele Aeriene ale SUA au în prezent două bombardiere B-21 de preproducție capabile de zbor, dintr-o flotă de test planificată de șase aeronave. Instituția a declarat anterior că intenționează să achiziționeze cel puțin 100 de bombardiere B-21, iar o nouă țintă privind dimensiunea flotei este așteptată anul viitor. Totodată, Forțele Aeriene și Northrop Grumman au anunțat la începutul acestui an planuri de accelerare a producției. Publicația notează și o comparație de calendar: B-2 a efectuat primul zbor în 1989 și prima lansare de armament în 1992, însă a atins capacitatea operațională inițială abia în 1997. În cazul B-21, trecerea de la prima lansare de armament la atingerea capacității operaționale inițiale într-un interval de aproximativ un an este descrisă drept „un obiectiv extrem de ambițios”, în condițiile în care există doar două aeronave în zbor. Miza tehnică: „digital twin” și integrarea rapidă a armelor Forțele Aeriene afirmă că testul s-a bazat pe „mii de ore de simulări virtuale” în mediul de tip „digital twin” (o replică digitală folosită pentru simulări și validări), ceea ce ar fi permis accelerarea integrării armamentului și ajustarea traiectoriei armei „cu o precizie fără precedent” înainte de decolare. Northrop Grumman susține, în comunicatul citat, că B-21 se comportă, ca întreținere și costuri pe oră de zbor, mai degrabă ca un avion de vânătoare modern decât ca un bombardier din generații mai vechi. Compania mai afirmă că a finalizat testele de oboseală structurală pentru întreaga durată de viață a aeronavei „cu luni înainte de termen”. În paralel, Forțele Aeriene au stabilit că B-21 va fi operat în misiuni de luptă de doi piloți, iar în iunie un pilot de testare operațională (nu unul implicat în dezvoltare) a pilotat pentru prima dată un Raider. „Acest test demonstrează capacitatea de atac a B-21, confirmă posibilitatea integrării rapide a unor noi arme și consolidează rolul său de viitoare coloană vertebrală a flotei de bombardiere americane.” (Forțele Aeriene ale SUA) În perioada următoare, indicatorul-cheie rămâne dacă programul poate susține ritmul de testare și integrare a armamentului astfel încât ținta de intrare în serviciu în 2027 să fie realistă, în condițiile în care detaliile despre muniția folosită în primul test nu au fost făcute publice. [...]