Știri
Știri din categoria Apărare
Germania își schimbă doctrina de securitate și vizează întărirea rapidă a armatei, odată cu publicarea primei strategii de apărare din istoria postbelică, un semnal cu impact direct asupra arhitecturii de securitate europene și a rolului Berlinului în NATO, potrivit G4Media, care citează Financial Times (via Rador).
Ministrul german al apărării, Boris Pistorius, spune că Germania trebuie să își asume „o mai mare răspundere” în cadrul NATO și că, având cea mai numeroasă populație din Europa, va acționa rapid pentru a-și crește efectivele și capacitatea militară. Obiectivul politic enunțat este ca Germania să devină țara cu „cea mai puternică armată din Europa”.
„Obiectivul nostru este clar: vom continua să întărim capacitatea operativă a Bundeswehr, și o vom face rapid.”
Documentul strategic are 35 de pagini și poartă titlul „Responsabilitate față de Europa”. El este prezentat ca parte a unei schimbări mai ample a abordării Berlinului față de apărare și securitate, în contextul invaziei totale a Rusiei în Ucraina.
Strategia descrie Rusia drept „cea mai apropiată amenințare” la adresa libertății și securității Germaniei și a regiunii euro-atlantice și avertizează că Moscova s-ar pregăti pentru un atac împotriva statelor NATO. În acest cadru, documentul susține că Germania, ca cea mai mare economie din UE, are o „răspundere specială” pentru a oferi asigurări aliaților privind capacitatea de a riposta și de a apăra NATO.
Potrivit materialului, Germania și-a majorat semnificativ cheltuielile militare din 2022. Totodată, a devenit cel mai mare furnizor de armament al Ucrainei după ce președintele SUA, Donald Trump, ar fi redus sprijinul american pentru Kiev după preluarea mandatului, anul trecut, notează Financial Times, citat de G4Media.
Strategia „ocolește” o discuție despre îndoielile tot mai mari privind angajamentul SUA ca aliat NATO sub președinția lui Trump. Pistorius afirmă că Germania ia în calcul astfel de scenarii, dar evită să le detalieze public, pe motiv că ar submina scopul strategiilor.
Ministrul mai spune că o parte importantă a documentului este secretă.
„Dar scopul acestor strategii ar fi subminat complet dacă am face public speculații pe tema lor.”
Documentul discută schimbarea naturii armamentului și a conflictelor, inclusiv prin „parazitarea sporită a relațiilor” dintre armată, populația civilă și obiectivele economice, prin utilizarea tot mai mare a „armamentului hibrid” (combinație de mijloace militare și non-militare) și prin ascensiunea armamentului autonom și a inteligenței artificiale. Strategia evidențiază și importanța adoptării rapide a tehnologiilor inovatoare pentru avantaj în colectarea și analiza datelor.
Pistorius, social-democrat, se confruntă cu presiuni din partea partenerilor creștin-democrați de centru-dreapta din coaliție, îngrijorați că reforma armatei germane avansează prea lent, potrivit aceleiași relatări.
Recomandate
NATO își accelerează modernizarea apărării anti-dronă și a procesului de țintire cu ajutorul inteligenței artificiale, pentru a scurta radical ciclul de adoptare a tehnologiilor de pe câteva decenii la luni , pe fondul proliferării dronelor ieftine și al schimbării rapide a amenințărilor de pe câmpul de luptă, potrivit The Jerusalem Post . Demonstrația practică a acestei schimbări a avut loc la NATO FUSE , desfășurat în Letonia în 29–30 octombrie, unde Allied Command Transformation a reunit trei inițiative: Digital Backbone eXperimentation (DiBaX), Layered Counter-UAS Initiative (LCI-X) și Next Generation Targeting (NGT). Evenimentul a adus împreună organizații militare, operatori și companii pentru a testa concepte și a colecta date „în condiții realiste”, fără a fi un exercițiu de achiziție, conform publicației. De ce contează: apărare mai ieftină și decizii mai rapide Mesajul central transmis de generalul-maior Arnoud Stallmann, responsabil în NATO pentru capabilități multi-domeniu, este că alianța are nevoie de soluții de interceptare mai puțin costisitoare decât utilizarea unor mijloace scumpe de apărare aeriană (avioane de vânătoare sau interceptori proiectați pentru amenințări mai mari). În același timp, NATO încearcă să reducă timpul dintre identificarea unei ținte și luarea deciziei, prin integrarea datelor, a senzorilor și a instrumentelor bazate pe inteligență artificială. Stallmann a indicat că incursiunile repetate ale dronelor și lecțiile conflictelor moderne au forțat alianța să-și regândească atât apărarea, cât și viteza cu care adoptă tehnologia. În exercițiile din Letonia participă peste 30 de țări și peste 100 de companii, potrivit acestuia. Publicația notează că, deși companii israeliene au participat la evenimente NATO anterioare, la Operation NATO FUSE nu a participat nicio companie din Israel. Miza operațională: o „coloană vertebrală” digitală și interoperabilitate transfrontalieră NATO își construiește o arhitectură digitală comună – descrisă ca un strat integrat de software, rețele de date și infrastructură – care să permită forțelor să se conecteze, să partajeze date și să opereze împreună. Accentul din acest an, în cadrul DiBaX, a fost pe: comandă și control reziliente (menținerea comunicațiilor când rețelele sunt perturbate); accelerarea deciziilor prin integrarea datelor, a senzorilor și a inteligenței artificiale; testare în paralel pentru contracararea dronelor și pentru țintire. Publicația subliniază că una dintre cele mai dificile probleme rămâne coordonarea transfrontalieră, ceea ce face ca partajarea datelor și interoperabilitatea să devină cerințe critice pentru viitoarele sisteme. Anti-dronă: NATO evită „o singură soluție” și testează apărarea pe straturi Pentru amenințarea dronelor, NATO avansează LCI-X, un program de experimentare operațională care trece gradual de la testarea sistemelor individuale la integrarea unor celule conectate de contracarare a dronelor (C-UAS) și conectarea lor la rețelele NATO de comandă și control. LCI-X a rulat printr-o serie de evenimente dedicate în Finlanda și Letonia în ultimul an, cu obiectivul de a conecta senzori, „efectori” (mijloace de neutralizare) și sistemele de comandă și control, oferind industriei feedback direct de la operatori. Stallmann a insistat că alianța nu vrea să se blocheze într-o singură direcție tehnologică și urmărește o soluție „pe straturi”, nu una totală. Țintire cu AI: reducerea timpului de la informație la decizie, cu om „în buclă” În paralel, inițiativa Next Generation Targeting urmărește un cadru „federat” care să integreze date naționale prin instrumente modulare de inteligență artificială și management al datelor, păstrând însă autoritatea umană asupra deciziilor de angajare. Un obiectiv menționat de program este reducerea „latenței” (întârzierii) dintre informație și decizie cu peste 50%, în timp ce coordonarea „de la senzor la trăgător” ar urma să se îmbunătățească pe domenii terestre, maritime, aeriene, spațiale și cibernetice. Schimbarea de fond: ritmul achizițiilor, nu doar tehnologia Stallmann a descris provocarea ca fiind și instituțională: NATO trebuie să adopte capabilități mai repede decât permit calendarele tradiționale de achiziții. El a indicat că există finanțare alocată „anul acesta și anul viitor” pentru acest efort, fără a detalia sume. În logica NATO, exercițiile de tip FUSE sunt începutul unui ciclu continuu de adaptare, alimentat de feedback operațional din conflictele în desfășurare, în special din Ucraina. În plus, alianța analizează și tehnologii emergente precum calculul cuantic și sisteme rezistente la atacuri cuantice, considerate potențiale schimbări de joc pe termen mai lung. [...]
O incursiune aeriană de 30 de minute lângă granițele Letoniei cu Belarus și Rusia a declanșat o alertă și un mesaj de protecție civilă către populație , potrivit HotNews . Forțele armate letone au raportat intrarea unui „obiect neidentificat” în spațiul aerian național, iar alerta s-a încheiat după ce obiectul a părăsit zona. Armata letonă le-a cerut locuitorilor să rămână în interior pe durata alertei, ca măsură de siguranță, și a transmis un avertisment public pe platforma X. „Vă informăm că există o amenințare în spațiul aerian… Dacă observați un obiect care zboară la joasă altitudine sau un obiect suspect, nu vă apropiați.” De ce contează: alertele aeriene devin o problemă operațională recurentă la granița NATO Incidentul este plasat de Reuters (citat de HotNews ) în contextul mai larg al pătrunderilor accidentale ale dronelor militare ucrainene în spațiul aerian al unor state vecine, inclusiv Finlanda, Estonia, Letonia și Lituania. Pe fondul atacurilor ucrainene asupra porturilor rusești de la Marea Baltică, unele drone „și-au ratat țintele”, ceea ce a generat alerte de securitate în țările din proximitate. În cazul Letoniei, aceeași sursă notează că astfel de incidente au avut consecințe politice interne, menționând că „acest lucru a dus la căderea guvernului în primăvară”. Acuzații reciproce și un precedent recent în România Potrivit Reuters, Moscova a acuzat Kievul că folosește spațiul aerian al NATO ca „acoperire” pentru atacuri, în timp ce Kievul susține că unele drone au fost deviate de la traseu din cauza bruiajului rusesc (interferențe electronice care pot afecta navigația). Episodul din Letonia a avut loc la o zi după o alertă aeriană în România: sâmbătă, șase județe – Iași, Neamț, Vaslui, Botoșani, Bacău și Suceava – au fost vizate de avertizări din cauza a două drone care au pătruns în spațiul aerian național, conform unui material HotNews anterior, disponibil aici . [...]
Operațiunea Vivaldi sugerează că NATO trebuie să-și adapteze doctrina blindatelor, nu să renunțe la tancuri , într-un context în care exercițiile recente au alimentat ideea că dronele au făcut vehiculele grele perimate, potrivit Adevărul . Analiza pornește de la concluziile observatorului militar ucrainean Oleksandr Kovalenko , care vede în contraofensiva Corpului 3 de Armată de lângă Liman un contraexemplu la „sentința” dată tancurilor pe fondul dominanței dronelor pe front. Miza, în lectura sa, este una operațională: dacă Alianța trage concluzii greșite din propriile exerciții, riscă să rămână blocată în șabloane vechi, în timp ce Ucraina arată cum pot fi repuse în mișcare blindatele într-un mediu saturat de supraveghere și lovire de precizie. De ce contează pentru NATO: lecția din exerciții poate fi interpretată greșit Kovalenko indică două exerciții care ar fi întărit scepticismul față de blindate. La „Hedgehog” (Estonia, mai 2025), unități ucrainene de drone FPV ar fi depășit semnificativ militarii NATO, care, potrivit relatării sale, ar fi pierdut „zeci de vehicule” și ar fi eșuat repetat în îndeplinirea sarcinilor, inclusiv într-un episod în care un grup de luptă construit în jurul unei brigăzi britanice ar fi fost „scos din luptă” în simulare. Un an mai târziu, la „Aurora 26” (insula Gotland, Suedia), scenariul s-ar fi repetat, iar forțele NATO ar fi ajuns, conform aceleiași relatări, să-și piardă „într-un fel” controlul asupra insulei. Pe acest fundal, s-a consolidat ideea că Alianța ar fi vulnerabilă tocmai pentru că încă se bazează pe multe blindate, considerate de unii drept irelevante în războiul modern. Ce arată „Vivaldi”: blindatele pot funcționa, dar în altă formulă Operațiunea Vivaldi este prezentată ca o contraofensivă ucraineană menită să dejocă planurile ruse de încercuire dinspre nord și sud a unor orașe din centura fortificată a regiunii Doneț — Sloviansk, Kramatorsk, Drujkivka și Kosteantinivka — localități care, din 2014, contribuie la blocarea înaintării ruse și la prevenirea ocupării complete a regiunii. În timpul operațiunii, Corpul 3 de Armată ar fi desfășurat două asalturi mecanizate care au pătruns în spatele frontului rusesc, însă cu o utilizare a blindatelor diferită de cea „clasică”. Kovalenko notează că o idee similară apăruse și în operațiunea de la Kursk (2024), asociată atunci cu un război electronic intens, dar că Vivaldi ar fi extins „pachetul” prin: recunoaștere mai în profunzime; acțiuni dedicate împotriva sistemelor de lovire ale inamicului; protecție pasivă și activă suplimentară pentru vehicule; instruirea echipajelor pentru misiune; acțiuni pentru blocarea supravegherii și comunicațiilor rusești. Kovalenko susține că elementele nu sunt noi în sine, însă diferența ar fi adaptarea lor într-o formulă coerentă, capabilă să lovească un adversar superior numeric. „Forțele ucrainene arată că până și ceea ce pare la prima vedere un anacronism pe câmpul de luptă poate fi adaptat și poate primi o funcție nouă.” Mesajul comandantului: manevra blindatelor rămâne posibilă Generalul de brigadă Andrii Bilețki, comandantul Corpului 3 de Armată, este citat cu o concluzie convergentă: manevra blindatelor nu dispare, chiar dacă mediul de luptă este tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie. „Aceste operațiuni dovedesc că manevra blindatelor rămâne posibilă pe un câmp de luptă tot mai dominat de drone de recunoaștere, muniții cu planare și arme de precizie.” În interpretarea prezentată, avertismentul pentru NATO este că menținerea unor tipare apropiate de cele din Războiul Rece pentru atac și apărare poate deveni un handicap: dacă Alianța nu studiază și nu preia lecțiile operaționale din Vivaldi, riscul este ca vulnerabilitățile văzute în exerciții să se repete, la un moment dat, într-un conflict real. [...]
Detectarea unui submarin rusesc în „înaltul Nord” reaprinde discuția despre o vulnerabilitate operațională a NATO: capacitatea de luptă antisubmarin (ASW) în Arctica , într-un moment în care Marea Britanie avertizează că nu are suficiente nave specializate pentru astfel de misiuni, potrivit Focus . Un submarin rusesc din clasa Kilo a fost observat de un grup naval NATO, informație confirmată de Comandamentul Maritim al NATO la 26 octombrie, care a publicat și o fotografie cu submarinul la suprafață. Alianța nu a precizat locația exactă și nici identitatea unității, iar o acțiune de interceptare sau o confruntare nu au fost raportate. Într-un mesaj pe X, Comandamentul a insistat că „lupta antisubmarin este muncă de echipă”, descriind cooperarea zilnică între nave, submarine, aeronave și elicoptere ale statelor aliate pentru detectarea și urmărirea amenințărilor subacvatice. NATO a caracterizat postura drept defensivă și orientată spre descurajare. De ce contează: „înaltul Nord” și presiunea pe capabilitățile antisubmarin Pentru Rusia, zona este strategică prin rolul Flotei de Nord și al rutelor maritime dintre bazele acesteia și Atlantic. În paralel, în Marea Britanie crește îngrijorarea că Marina Regală nu este suficient pregătită pentru operațiuni în Arctica, pe fondul unei „lipsuri de capabilități” în lupta antisubmarin, arată materialul. Comisia britanică pentru apărare a avertizat, într-un raport publicat în această lună, asupra unor lacune în domeniul ASW. Concret, Marea Britanie ar avea cinci fregate Type 23 echipate cu sonar remorcat, dar ar avea nevoie de opt nave specializate. Potrivit raportului, deficitul ar putea persista până la intrarea în serviciu a noilor fregate Type 26. Recomandările și observațiile comisiei includ: menținerea în serviciu a navelor Type 23 până la sosirea înlocuitorilor; îndoieli privind frecvența reală cu care submarinele britanice de atac ies în misiuni; refacerea capabilităților de operare sub gheață; evaluarea contribuției nucleare britanice la NATO, despre care comisia spune că nu este valorificată la maximum. Ce poate face clasa Kilo și de ce este numită „Gaura Neagră” Clasa Kilo include submarine diesel-electrice de atac, construite în număr mare din anii 1980, proiectate pentru lupta împotriva altor submarine și a navelor de suprafață. În funcție de versiune, pot transporta: torpile; mine; rachete de croazieră Kalibr. Kalibr este descrisă ca o armă de precizie cu rază mare de acțiune, de până la 2.500 km, capabilă să lovească ținte terestre și maritime. Versiunile modernizate (proiectul 636.3) sunt atât de silențioase în regim pe baterii încât analiști americani le-ar fi poreclit „Black Hole” („Gaura Neagră”), potrivit publicației de specialitate UK Defence Journal, citată de Focus. Marina rusă operează submarine Kilo inclusiv în Flota de Nord, dar și în Marea Baltică, Marea Neagră și Pacific. Context operațional: gruparea britanică de portavion, în Arctica și Atlanticul de Nord În acest context, gruparea britanică de portavion se află în prezent în Arctica și în Atlanticul de Nord. A doua fază a operațiunii NATO „Firecrest” include portavionul HMS Prince of Wales și distrugătorul HMS Dauntless, iar la bord se află și elicoptere Merlin Mk2 pentru lupta antisubmarin. Pentru NATO, episodul confirmă că monitorizarea subacvatică în nordul îndepărtat rămâne o misiune de rutină, dar și că presiunea pe resursele specializate — în special pe flotele europene — este în creștere, pe măsură ce Rusia își menține activitatea navală în zonă. [...]
România cere un răspuns NATO mai ferm la Marea Neagră , pe fondul deteriorării situației de securitate și al intensificării amenințărilor hibride pe flancul estic, potrivit G4Media . Premierul Luca Niculescu a discutat telefonic, joi, cu secretarul general al NATO, Mark Rutte . Într-o postare pe X, premierul a spus că discuția a fost „substanțială” și a vizat două teme principale: degradarea mediului de securitate din Marea Neagră și creșterea amenințărilor hibride cu care se confruntă aliații NATO pe flancul estic. „Escaladarea tensiunilor din regiunea noastră necesită o vigilență sporită din partea aliaților și un răspuns ferm și coordonat.” Ce element concret invocă România: supraveghere și recunoaștere suplimentare Luca Niculescu afirmă că le-a mulțumit secretarului general și aliaților pentru „atenția constantă” acordată securității Mării Negre, menționând explicit „capacitățile suplimentare de supraveghere și recunoaștere” pentru regiune, „anunțate recent”. În material nu sunt oferite detalii despre natura acestor capabilități, calendarul lor sau statele care le asigură. [...]
Germania își extinde capacitățile de avertizare timpurie și culegere de informații electronice la granița Rusiei, prin brigada permanentă din Lituania , care va folosi mijloace de război electronic pentru a monitoriza activitățile militare din Kaliningrad și Belarus, potrivit HotNews . Miza operațională este creșterea capacității de reacție a forțelor germane și aliate într-un mediu în care acțiunile ostile rămân „sub pragul” unui conflict armat, dar se intensifică în zona cibernetică și informațională. Brigada, care ar urma să fie complet desfășurată anul viitor, va colecta date despre emițătorii și sistemele radar militare rusești și belaruse, pentru actualizarea bazelor de date de război electronic utilizate de Germania și aliați, a declarat viceamiralul Thomas Daum, șeful structurii cibernetice a armatei germane. „Dacă se întâmplă ceva, aceste unităţi vor identifica aceasta. Vom introduce (informaţiile) în bazele de date de război electronic, care vor informa apoi toate sistemele noastre dacă există un nou radar de partea belarusă.” Ce testează Bundeswehr în Lituania Armata germană testează deja în Lituania sisteme de război electronic, inclusiv: instrumente de detectare a dronelor; interceptoare de semnale; sisteme de bruiaj; senzori proiectați să transmită date de pe câmpul de luptă către analiști aflați la distanță. Aceste capabilități sunt folosite pentru a îmbunătăți supravegherea și înțelegerea mediului electromagnetic (radare, comunicații, semnale), cu efect direct asupra avertizării timpurii și a protecției forțelor. „Nu mai este nici pace”: cum descrie Germania noua fază a amenințărilor Viceamiralul Daum a spus că activitățile Rusiei în anumite părți ale Europei au ajuns într-o „fază a doua”, în care intenția este de a produce pagube, dar fără a trece pragul unui război deschis. „Domeniul cibernetic-informaţional nu este încă în război, dar nu mai este nici pace.” El a descris și o etapă anterioară, axată pe penetrarea discretă a rețelelor occidentale prin atacuri cibernetice și pe stabilirea unor poziții în interiorul sistemelor. Context: mai multă putere pentru servicii și o piață care s-a schimbat În plan intern, cabinetul german a aprobat în august un pachet de măsuri (care urmează să fie votate în parlament) pentru a acorda serviciilor de informații atribuții noi, inclusiv spargerea comunicațiilor și perturbarea operațiunilor adversarilor străini, pe fondul creșterii amenințărilor cibernetice și hibride. Pe partea de achiziții și inovare, Patrick Jeschke, care conduce centrul de inovație cibernetică al Bundeswehr, a spus că înainte de războiul din Ucraina armata germană avea dificultăți în a convinge companiile comerciale să furnizeze astfel de sisteme. Între timp, problema s-a mutat de la găsirea furnizorilor la selecția celor mai promițătoare tehnologii dintr-un volum mare de propuneri. Daum a adăugat că, în ultimele decenii, Germania nu a investit suficient în capacități noi, fiind concentrată pe misiuni externe precum Afganistan, iar acum „este nevoie” de îmbunătățirea capabilităților. [...]
