Știri
Știri din categoria Apărare
Prima fotografie aeriană cu bombardierul stealth B-21 Raider scoate la vedere opțiuni de proiectare care vizează costuri și operare mai eficiente, într-un program pe care SUA îl tratează ca investiție-cheie pentru modernizarea flotei de atac la distanță, potrivit Libertatea. Imaginea, surprinsă în timpul unei realimentări în aer, oferă indicii despre arhitectura aeronavei de generația a șasea, gândită să înlocuiască B-2 și B-1 Lancer.
Fotografia publicată de Forum Militar indică faptul că B-21 are două motoare, spre deosebire de B-2, care are patru. Conform specialiștilor citați, această alegere ar reduce greutatea și complexitatea mecanică și ar diminua consumul de combustibil, cu efect asupra autonomiei.
Publicația franceză notează și un design „discret” al intrărilor de aer și al evacuărilor, elemente care ar reduce semnătura radar și infraroșie (amprenta după care aeronava poate fi detectată de senzori).
În aceeași logică de eficientizare, cockpitul pare mai compact, într-o configurație care ar urmări integrare digitală și siguranță sporită. Potrivit Capital.fr, Northrop Grumman susține că B-21 este „cel mai eficient bombardier” creat până acum și că poate opera pe distanțe lungi cu o dependență minimă de realimentare aeriană.
B-21 păstrează forma de „aripă zburătoare” a B-2 și este proiectat să poată livra atât armament convențional, cât și nuclear, la nivel global, cu sprijinul capabilităților de realimentare în aer.
Libertatea menționează un cost estimat de peste 800 de milioane de euro per unitate (aprox. 4,0 miliarde lei), ceea ce poziționează B-21 ca investiție majoră în modernizarea flotei SUA.
Primele unități sunt programate pentru livrare în 2027, conform articolului.
La începutul lunii aprilie 2026, cercetători chinezi au susținut că aeronava ar avea două defecte legate de aerodinamică și semnătura radar; Libertatea notează că astfel de afirmații pot fi încadrate la propagandă, însă apariția imaginii poate aduce informații noi într-un domeniu atent monitorizat.
În paralel, articolul plasează programul B-21 în competiția strategică cu China, menționând și evoluțiile Beijingului în zona avioanelor de generația a șasea, pe fondul evaluărilor atribuite Pentagonului privind schimbarea echilibrului de putere în securitatea regională.
Recomandate
SUA testează pentru 2027 o dronă maritimă de 52 m, cu rol de atac și recunoaștere, mizând pe platforme autonome care pot lansa rachete și acoperi distanțe intercontinentale , potrivit Adevărul . Miza operațională este extinderea prezenței navale cu sisteme fără echipaj, modulare, care pot fi adaptate rapid de la supraveghere la lovituri cu armament greu. Spectre: două variante, aceeași idee – autonomie mare și roluri multiple Platforma se numește Spectre și este dezvoltată de compania americană Saildrone . Proiectul include două versiuni: Spectre Stealth Strike : variantă de atac, concepută ca platformă mai compactă și mai greu de observat, cu lansatoare integrate într-o structură protejată; poate lansa rachete de croazieră Tomahawk , dar și alte tipuri de armament naval. Spectre Silent Endurance : variantă de recunoaștere, dotată cu o velă de aproximativ 43 de metri (echivalentul unui bloc de 15 etaje), pentru deplasare pe distanțe foarte mari, în mod silențios. Potrivit datelor publicate de analiștii Defense Express, drona are 52 de metri lungime și poate transporta până la 70 de tone . În varianta de atac, platforma ar putea lansa inclusiv rachete SM-6 sau sisteme antisubmarin ASROC , ceea ce îi extinde utilizarea de la lovituri la misiuni de război antisubmarin. Autonomie și compromisuri: viteză de reacție vs. detectabilitate Un punct central este autonomia: versiunea cu velă ar putea parcurge până la 14.800 km fără oprire. Propulsia combină motoare electrice și diesel, iar nava poate naviga și exclusiv cu ajutorul vântului. În același timp, sursa notează un compromis: deși configurația cu velă este silențioasă, dimensiunea acesteia o poate face mai ușor de detectat . În oglindă, varianta de atac este gândită să reducă vizibilitatea, printr-o structură mai compactă și lansatoare integrate. De ce contează: lecții din incidente și planificare pentru producție Dezvoltarea vine și pe fondul unor incidente anterioare: în 2022, un model mai mic al companiei, Saildrone Explorer, a fost aproape capturat de forțe iraniene, experiență care ar fi influențat redesignul și întărirea capabilităților defensive și ofensive ale noilor drone. Spectre este descrisă ca modulară , adică poate fi reconfigurată pentru misiuni diferite – de la patrulare și supraveghere la atac. Conform informațiilor disponibile, primele teste ar urma să aibă loc în 2027 , iar dacă rezultatele sunt conforme așteptărilor, producția ar putea ajunge la câteva unități pe an . În paralel, competiția pe segmentul dronelor maritime se intensifică, în contextul în care atât Ucraina, cât și Rusia dezvoltă sisteme similare, pe fondul unei dependențe tot mai mari a războiului naval de platforme autonome. În paralel: indicii despre F/A-XX , avionul de generația a șasea pentru portavioane Separat, Northrop Grumman a publicat un material video cu indicii despre viitorul avion de luptă de generația a șasea pentru portavioanele marinei SUA, cunoscut ca F/A-XX . Conceptul prezentat sugerează o aeronavă fără coadă, orientată spre reducerea vizibilității radar și creșterea autonomiei, cu compartimente interne pentru armament și aripi pliabile (necesare operării pe portavioane). Programul urmărește înlocuirea F/A-18E/F Super Hornet și completarea flotei de F-35C . Cerințele menționate includ o rază de luptă de cel puțin 1.500 km și compatibilitate cu sistemele existente de lansare și aterizare de pe portavioane. Northrop Grumman concurează cu Boeing, iar decizia privind proiectul final este așteptată până la sfârșitul verii 2026 ; compania nu a oferit detalii tehnice suplimentare, iar unele elemente pot fi modificate sau omise din motive de securitate. [...]
Decizia din august pentru F/A-XX pune presiune pe capacitatea de producție a industriei americane , într-un program în care US Navy cere un salt de rază de acțiune și compatibilitate cu portavioanele, iar finanțarea a fost până acum oscilantă, potrivit WinFuture . Northrop Grumman a publicat la final de aprilie 2026 primul său videoclip-concept pentru avionul stealth din program, sincronizat cu anunțul conducerii Marinei că atribuirea contractului este programată în august. Ce urmărește US Navy și de ce contează operațional Programul F/A-XX vizează dezvoltarea unui avion de luptă de generația a șasea, care să înlocuiască F/A-18E/F Super Hornet și să completeze F-35C Lightning II. Una dintre cerințele centrale este un „raius de acțiune” (distanța la care poate opera eficient) de aproape 1.600 km, adică o creștere de circa 25% față de modelele actuale din flotă. În același timp, aeronava trebuie să rămână compatibilă cu sistemele existente de catapultare și prindere (cabluri de oprire) de pe portavioane, ceea ce limitează opțiunile de proiectare și integrare. Ce arată videoclipul Northrop Grumman și ce rămâne incert Clipul are 15 secunde și prezintă un avion stealth fără ampenaj (fără coadă), conceput pentru operare de pe portavioane. Conform The Warzone, imaginile generate pe calculator indică mai multe elemente de design: prize de aer amplasate sus, spre partea din spate; un bot foarte lat; o cupolă a cockpitului neobișnuit de mare; aripi rabatabile, pentru economisirea spațiului la bordul portavionului. WinFuture notează că posibilele compartimente interne pentru armament sugerează o sarcină utilă ridicată, dar experții se așteaptă ca designul din clip să difere de configurația reală din motive de secretizare. În special prizele de aer sunt considerate zone sensibile la avioanele stealth, iar forma finală este, de regulă, păstrată confidențial până la prezentarea oficială. Competiția și riscul de calendar: „capacitatea de producție” devine subiect Pe lângă Northrop Grumman, și Boeing concurează pentru contractul care ar urma să fie atribuit în august 2026. Rezultatul este descris ca fiind deschis, iar șeful operațiunilor navale, amiralul Daryl Caudle , a ridicat recent semne de întrebare privind capacitățile de producție ale ofertanților. Potrivit acestuia, o companie neprecizată nu ar putea respecta calendarul de livrare. Ambele grupuri sunt implicate, în paralel, în alte programe militare majore, ceea ce poate tensiona resursele industriale. Finanțare fluctuantă Finanțarea programului a fost, de asemenea, neuniformă. US Navy a cerut pentru anul bugetar 2026 doar 140 milioane dolari (aprox. 630 milioane lei), însă Congresul a intervenit de mai multe ori în trecut pentru a suplimenta bugetul proiectului. În perioada următoare, miza imediată este dacă US Navy poate atribui contractul în august fără ca riscurile de producție și de calendar să împingă programul în întârzieri — un aspect care, dincolo de designul prezentat public, poate cântări decisiv în selecția finală. [...]
NATO pregătește o schimbare majoră în supravegherea aeriană, cu un program de „câteva miliarde de dolari”, pentru a reduce dependența de avioanele SUA , pe măsură ce își reînnoiește flota de recunoaștere, potrivit G4Media , care citează surse din cadrul Alianței (via dpa, preluat de Agerpres). Miza este una operațională: înlocuirea actualelor aeronave AWACS, folosite inclusiv pentru monitorizarea spațiului aerian din Europa de Est. Ce ar urma să cumpere NATO și de la cine Potrivit informațiilor citate, viitoarea flotă din cadrul Sistemului de avertizare și control aeropurtat (AWACS) ar urma să fie formată din avioane fabricate de compania canadiană Bombardier, echipate cu sistemul de recunoaștere GlobalEye și cu un sistem de alertă timpurie dezvoltat de compania suedeză Saab. Sursele NATO au confirmat aceste detalii după un articol publicat inițial de portalul francez La Lettre. Dimensiunea programului și calendarul deciziei În acest moment, se preconizează o comandă de circa 12 avioane de supraveghere aeriană Global 6000 sau Global 6500, evaluată la „câteva miliarde de dolari”. Un purtător de cuvânt al NATO nu a negat și nici nu a confirmat informația. Anterior, fusese indicat că o decizie finală ar urma să fie luată la summitul NATO de la Ankara, în iulie. Agenția NATO de sprijin și achiziții (NSPA) este responsabilă de proiect. De ce se schimbă planul inițial: retragerea SUA din program NATO planificase inițial să comande aeronave Boeing E-7A Wedgetail din SUA, însă planul a fost abandonat după ce guvernul american a anunțat anul trecut că se retrage din programul respectiv. În paralel, ministrul german al apărării, Boris Pistorius, a declarat că Berlinul ia în considerare achiziționarea avionului de avertizare timpurie GlobalEye, construit de Saab. În contextul retragerii SUA, se preconizează ca Germania să suporte cea mai mare parte a costurilor, potrivit informațiilor citate. Context: flota actuală și rolul ei în Europa de Est Până acum, aeronavele Boeing 707 – unele cu o vechime de aproape patru decenii – au constituit baza sistemului radar aerian al NATO. În prezent, aceste avioane sunt utilizate în principal pentru monitorizarea spațiului aerian în Europa de Est. [...]
UE încearcă să transforme clauza de apărare reciprocă într-un mecanism aplicabil , după ce Cipru a cerut la summitul informal de la Nicosia un „ghid” care să spună concret ce se întâmplă dacă un stat membru este atacat, potrivit Digi24 . Miza este una operațională: articolul 42.7 din Tratatul UE obligă statele să ofere „ajutor și asistență”, dar nu există un cadru comun care să stabilească pașii, coordonarea și responsabilitățile. Președintele Ciprului, Nikos Christodoulides , a cerut liderilor UE să elaboreze un plan care să arate cum ar funcționa în practică asistența prevăzută de articolul 42.7, în condițiile în care, spune el, există clauza, dar nu e clar ce urmează după invocarea ei. De ce revine în prim-plan articolul 42.7 Pentru Cipru, discuția are un context imediat: luna trecută, o dronă Shahed a lovit o bază aeriană britanică de pe coasta de sud a insulei. Potrivit oficialilor ciprioți, drona ar fi fost lansată din Liban, ceea ce readuce în atenție expunerea insulei la o regiune „din ce în ce mai instabilă”. Ca reacție la acest atac, mai multe state UE – Franța, Spania, Grecia, Țările de Jos și Portugalia – au trimis unități navale echipate cu sisteme anti-dronă. Intervenția a fost rapidă, însă descrisă ca mai degrabă improvizată, în lipsa unui cadru convenit la nivelul Uniunii. Ce obligă clauza și ce lipsește, în practică Articolul 42.7 este clauza de apărare reciprocă a UE și prevede că toate cele 27 de state membre trebuie să ofere „ajutor și asistență prin toate mijloacele aflate la dispoziția lor” dacă un stat membru este victima unei agresiuni armate. Până acum, articolul a fost invocat o singură dată: de Franța, după atentatele de la Paris din 2015. Digi24 notează însă că a fost vorba de un atac terorist, nu de un atac militar convențional între state, iar Parisul a folosit articolul pentru a cere sprijin în combaterea terorismului. În acest context, Christodoulides a indicat explicit problema de fond: „Avem articolul 42.7 și nu știm ce se va întâmpla dacă un stat membru va invoca acest articol.” Suprapunerea cu NATO, o problemă de responsabilități O altă dilemă discutată este relația cu articolul 5 al NATO (clauza de apărare colectivă). Având în vedere că multe state UE sunt și membre NATO, suprapunerea obligațiilor poate crea confuzie într-o criză: ce mecanism are prioritate și cum se împart responsabilitățile, transmite RFI, citată de Digi24. Rămâne neclar și cât de „colectivă” ar fi reacția UE: dacă ar exista o coordonare la nivelul Uniunii, după un model apropiat de NATO, sau dacă răspunsul ar cădea în principal în sarcina statelor vecine. [...]
Folosirea dronelor devine prioritate pentru Armata Română , inclusiv prin achiziții și programe de producție, iar o parte din finanțare ar urma să vină prin instrumentul european SAFE , cu condiții diferite în funcție de tipul proiectului, potrivit Economedia . Ministrul Apărării, Radu Miruță , a discutat la DC News despre felul în care războiul din Ucraina schimbă logica investițiilor militare, în special prin rolul dronelor și prin adaptarea doctrinei de utilizare a tehnicii grele. SAFE: două tipuri de proiecte, cu reguli diferite Miruță a spus că, în cadrul SAFE, există „două zone de proiecte de drone”: achiziții în comun , unde „nu ai treabă cu Ucraina”, iar Armata Română ar avea „deja pregătiți următorii pași”; coproducție , unde finanțarea vine „cu o condiție mai strictă”: doar pe coproducție cu Ucraina . Ministrul a explicat că această condiție a fost gândită la nivelul Comisiei Europene ca un dublu obiectiv: sprijin pentru frontul ucrainean și „partajarea experienței”. Schimbarea de doctrină: tancuri, drone și costul vulnerabilității Întrebat despre rolul tancurilor Abrams în condițiile în care dronele relativ ieftine pot produce pagube mari, Miruță a susținut că utilizarea trebuie recalibrată la „noile realități” de pe câmpul de luptă, fără a concluziona că tancurile devin inutile. „Nu înseamnă că armata nu are nevoie de tankuri. Înseamnă că este o greșeală să trimiți tankurile în fața unei drone.” În același context, ministrul a indicat că evoluția rapidă a tehnologiei dronelor „a schimbat parte din doctrină” și că România are în vedere atât achiziția, cât și „un program foarte ambițios” de construcție de drone prin SAFE. Miza operațională: competențe digitale și integrarea fluxurilor de date Dincolo de platforma în sine, ministrul a pus accent pe componenta de operare și integrare, susținând că personalul trebuie pregătit pentru utilizarea noilor tehnologii. „Eu cred că aproape fiecare militar din România ar trebui să știe să gestioneze un joystick de dronă.” Miruță a descris eficiența unui proiect cu drone ca fiind legată de capacitatea de a lua decizii pe baza datelor din mai multe sisteme (radare, avioane F-16/F-35, tancuri Abrams), agregate și analizate prin software, subliniind că acest proces implică „date sensibile ale Ministerului Apărării”. În acest cadru, modernizarea ar presupune, în viziunea sa, dezvoltarea competențelor digitale ale Armatei Române, inclusiv în zona de software care coordonează o dronă. [...]
Israel alocă 200 de milioane de dolari (aprox. 920 milioane lei) pentru muniții aeriene , semnalând o accelerare a pregătirii operaționale pe termen scurt , potrivit Agerpres . Ministerul Apărării israelian a anunțat joi achiziționarea de muniții aeriene în valoare de 200 de milioane de dolari, în cadrul unui demers de „consolidare a pregătirii pentru scenarii de luptă pe termen scurt” și pentru „un deceniu de activitate intensă în domeniul securității”, conform informațiilor transmise de EFE. Dincolo de valoarea contractului, mesajul central este unul operațional: autoritățile indică o nevoie imediată de rezerve și capacitate de reacție, dar și o planificare pe termen lung a consumului de muniție, într-un context de securitate pe care îl anticipează ca fiind prelungit și intens. [...]
