Știri
Știri din categoria Apărare
NATO analizează o posibilă misiune de securizare a Strâmtorii Ormuz, dar fără planificare până la o decizie politică, într-un context în care blocarea rutei de către Iran pune presiune pe libertatea navigației și pe fluxurile energetice globale, potrivit Digi24.
Comandantul suprem al forțelor aliate, generalul american Alexus Grynkewich, a spus că Alianța „ia în considerare” o contribuție la o operațiune care vizează securizarea strâmtorii, însă a insistat că nu există încă planificare formală în lipsa unui mandat politic.
„Iau în considerare acest lucru? Absolut. Dar nu există încă nicio planificare până când nu se va lua o decizie politică.”
Strâmtoarea Ormuz este prezentată drept o rută critică: înainte de blocarea sa de către Teheran, pe aici trecea aproximativ 20% din petrolul mondial. În acest context, Grynkewich a argumentat că există un interes comun al statelor aliate pentru menținerea libertății de navigație în apele internaționale.
„Suntem cu toții de acord că este în interesul nostru să garantăm libertatea navigației în apele internaționale.”
Generalul a indicat că mai multe state, între care Belgia, Franța, Germania, Italia și Regatul Unit, trimit nave în regiune, în timp ce Franța și Marea Britanie ar fi preluat conducerea într-o coaliție internațională pentru securizarea strâmtorii, dar condiționat de încheierea războiului din Orientul Mijlociu.
Pe linie NATO, mesajul rămâne că o eventuală implicare a Alianței depinde de o decizie politică ce nu a fost luată. Grynkewich a rezumat succesiunea pașilor: impulsul politic trebuie să vină înaintea planificării formale.
În același tablou, președintele american Donald Trump a criticat țările europene din NATO pentru refuzul de a se implica în războiul lansat împreună cu Israelul împotriva Iranului și le-a cerut să își asume responsabilitatea pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz.
Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a indicat la începutul lunii mai că statele europene au înțeles mesajul de frustrare al lui Trump, însă până acum a rămas neclar ce rol ar putea avea NATO într-o operațiune de restabilire a securității în zonă.
Recomandate
SUA își condiționează tot mai explicit garanțiile de securitate de alinierea politică a aliaților , într-un demers care poate schimba regulile de funcționare ale NATO înaintea unei posibile reduceri a prezenței militare americane în Europa, potrivit G4Media , care citează un document consultat de Bloomberg . Washingtonul a transmis statelor membre NATO un chestionar prin care încearcă să măsoare sprijinul politic acordat administrației Donald Trump, inclusiv prin întrebări despre susținerea publică a politicii externe americane și despre restricțiile impuse armatei SUA în utilizarea bazelor de pe teritoriul fiecărui stat. De ce contează: riscul unei „condiționări politice” a protecției americane Potrivit unor persoane familiarizate cu documentul, citate sub protecția anonimatului, întrebările au stârnit nemulțumiri în rândul unor aliați, care se tem că SUA încearcă să lege angajamentele de securitate de gradul de aliniere politică. O astfel de abordare ar marca o schimbare față de perioada postbelică, când garanțiile de securitate americane au rămas în vigoare chiar și în episoade de dezacord politic între aliați. Documentul întreabă și dacă statele membre și-au demonstrat alinierea la abordarea americană descrisă drept „puternică, clară și discretă”, formulare asociată secretarului american al Apărării, Pete Hegseth . Ce verifică SUA: baze militare, achiziții și poziții publice Chestionarul include, între altele, întrebări despre: restricții privind folosirea bazelor de către armata SUA și disponibilitatea statelor de a le reduce sau elimina; achiziții de echipamente militare de la producători americani; opoziția publică față de reglementări care ar putea limita accesul companiilor din SUA la contracte de apărare; dovezi privind respectarea unor obiective mai ridicate de cheltuieli pentru apărare și înlocuirea treptată a unor capabilități furnizate în prezent de SUA. Iran și Venezuela, puncte de fricțiune invocate indirect Documentul atinge indirect subiecte care au generat tensiuni între Washington și aliații europeni, inclusiv operațiunile militare americane împotriva Iranului și acțiunile SUA în Venezuela. În cazul Iranului, SUA și Israelul au declanșat conflictul fără consultarea prealabilă a aliaților NATO, iar ulterior unele state europene – între care Spania – au impus restricții privind utilizarea bazelor lor pentru operațiuni împotriva Iranului. Chestionarul cere clarificări despre aceste restricții și despre disponibilitatea de a le relaxa. În Venezuela, operațiunea prin care Nicolas Maduro a fost capturat și arestat a generat dispute cu mai multe guverne europene, care au considerat acțiunea o încălcare a dreptului internațional. Context: revizuire de șase luni și posibile reduceri până în decembrie Chestionarul a fost trimis în contextul unei revizuiri de șase luni a prezenței militare americane în Europa , inițiată de administrația Trump, care ar urma să fie finalizată până în decembrie și ar putea duce la noi reduceri de forțe și resurse. SUA au anunțat deja retragerea a aproximativ 5.000 de militari din Germania și redistribuirea unor forțe fără înlocuire, în timp ce administrația Trump s-a angajat să suplimenteze trupele din Polonia după alegerea lui Karol Nawrocki ca președinte. Reduceri ar putea viza și capabilități puse la dispoziția NATO, inclusiv bombardiere strategice, drone și nave de război. Un oficial NATO a confirmat colaborarea cu SUA în cadrul revizuirii, fără a comenta conținutul documentului, iar Departamentul american al Apărării nu a oferit un punct de vedere. Secretarul general al NATO, Mark Rutte, a prezentat revizuirea drept un proces „înțelept” și a susținut că sporirea cheltuielilor europene și canadiene pentru apărare permite o reevaluare a rolului SUA. [...]
Țările NATO de pe flancul estic iau în calcul să preia mai mult din costurile bazelor SUA pentru a reduce riscul unei diminuări a prezenței militare americane în Europa, pe fondul unei evaluări derulate de Administrația Trump, potrivit G4Media , care citează Bloomberg și surse oficiale. Miza este una bugetară și operațională: statele din Est încearcă să „cumpere” predictibilitate strategică printr-o împărțire mai mare a cheltuielilor asociate infrastructurii militare americane. SUA derulează o evaluare de șase luni a prezenței sale militare în Europa, care ar urma să se încheie până în decembrie și ar putea duce la reducerea numărului de soldați și a echipamentelor americane de pe continent, potrivit Bloomberg. În acest context, unii aliați se pregătesc deja pentru „tăieri masive”. România este inclusă în evaluare. Conform informațiilor citate, consilierul prezidențial Marius Lazurcă a mers în urmă cu trei săptămâni în SUA pentru a pleda pentru menținerea trupelor americane. Militarii americani din România sunt staționați în principal la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu (Constanța), la Deveselu (județul Olt) și la Câmpia Turzii (Cluj). Totodată, SUA au retras deja circa o mie de militari din România, în plin război al Rusiei în Ucraina, mai notează Bloomberg, citat de G4Media. Ce se discută la nivel NATO și ce instrumente folosește Washingtonul Inițiativa statelor est-europene ar urma să fie pregătită pentru o reuniune la Bruxelles, programată pe 27 august, la care va participa subsecretarul american al Apărării pentru Politică, Elbridge Colby . Demersul este prezentat ca o reacție la urgența menținerii unei descurajări credibile în fața Rusiei. Revizuirea americană include și un chestionar transmis aliaților, cu termen de răspuns 28 august, document consultat de Bloomberg. Întrebările vizează, între altele: dacă statele au sprijinit „în mod public” politica externă a lui Donald Trump; ce restricții există privind utilizarea bazelor militare americane; dacă sunt alocate fonduri pentru companii americane din industria de apărare. Dimensiunea prezenței SUA și sensibilitatea flancului estic Efectivele americane din Europa variază între 80.000 și 100.000 de militari, în funcție de rotații și exerciții, peste o treime fiind în Germania. În Europa de Est, prezența este mai redusă: de la câteva sute de militari în țările baltice, până la câteva mii în Polonia și România. Pe acest fundal, statele de pe flancul estic vor să transmită că doresc să găzduiască cât mai mulți soldați americani și, potrivit surselor Bloomberg, sunt dispuse să preia o parte mai mare din cheltuieli pentru a face acest lucru mai atractiv pentru Washington. Oana Lungescu, cercetător la think tank-ul britanic de apărare RUSI și fost purtător de cuvânt al NATO, a declarat că negocierile privind dislocarea de trupe și vânzările de armament nu sunt neobișnuite, însă în mod tradițional erau mai puțin explicite și mai puțin conflictuale. În paralel, cei mai mari membri europeni ai NATO discută coordonarea unui răspuns comun, pe fondul tensiunilor apărute după refuzul unor aliați de a participa la războiul americano-israelian împotriva Iranului, potrivit Bloomberg. În analiza agenției, chestionarul este văzut de mulți aliați ca o încercare de aliniere ideologică în schimbul protecției americane. Ce urmează și de ce contează pentru România Calendarul indicat de sursă pune presiune pe decizii rapide: reuniunea din 27 august și termenul de 28 august pentru răspunsuri vin înainte de finalizarea evaluării din decembrie. Pentru România, discuția despre „acoperirea costurilor” nu este doar politică, ci și una cu potențial impact bugetar, în condițiile în care o eventuală reducere a prezenței SUA ar afecta direct arhitectura de descurajare de pe flancul estic și planificarea operațională a apărării. [...]
Posibila ieșire a Franței din comanda integrată a NATO ar pune sub semnul întrebării grupul de luptă francez din România și ar complica planificarea aliată pe flancul estic , pe fondul riscului ca viitorul președinte de la Paris să adopte o linie radicală față de Alianță, potrivit Digi24 , care citează o analiză POLITICO preluată de News.ro. În scenariul în care Franța s-ar retrage din structurile de comandă ale NATO, efectul ar fi unul de „undă de șoc” în interiorul Alianței: ar fi pusă sub semnul întrebării prezența trupelor franceze în România și Estonia, ar fi limitat accesul la echipamente militare considerate esențiale și ar slăbi coordonarea militară între cele 32 de state membre. Momentul ar fi cu atât mai sensibil cu cât, în paralel, SUA își reduc forțele din Europa, iar aliații încearcă să-și consolideze apărarea în fața avertismentelor privind un posibil atac al Rusiei „în acest deceniu”. De ce contează pentru România: 1.200 de militari și capabilități-cheie Cele mai mari temeri vizează direct viitorul grupului de luptă condus de Franța în România, format din 1.200 de soldați, dar și cooperarea informală a Parisului cu NATO în domeniul armelor nucleare și accesul la capabilități specializate, precum sateliții și serviciile de informații, potrivit a trei diplomați NATO citați în analiză. În plus, fără Franța, planificatorii NATO ar pierde accesul la o serie de resurse militare pe care generalul-locotenent Michel Yakovleff le enumeră drept relevante pentru capacitatea de descurajare și proiecție a forței, inclusiv portavionul cu propulsie nucleară (singurul din Europa), o flotă amfibie cu nave din clasa Mistral, sateliții de informații CERES și o marină cu o rată ridicată de disponibilitate operațională. Miza politică: candidați care contestă NATO și un electorat divizat În plan electoral, analiza indică faptul că Marine Le Pen (Rassemblement National) susține retragerea Franței din comanda integrată a NATO, iar Jean-Luc Mélenchon (La France Insoumise) a mers mai departe, vorbind despre ieșirea completă din Alianță. Conform unui sondaj intern al NATO citat de POLITICO, 54% dintre alegătorii francezi ar vota pentru rămânerea în NATO, al doilea cel mai scăzut procent dintre statele membre, după Muntenegru. În același timp, rezultatul alegerilor este descris ca incert, iar sursa notează și posibilitatea ca, odată ajunși la putere, candidații să-și modereze pozițiile, așa cum s-a întâmplat în Italia în 2022. Impact bugetar și operațional în NATO, dar și costuri pentru Paris Pe lângă efectele asupra posturii de apărare pe flancul estic, retragerea Franței din structurile de comandă ar avea și consecințe bugetare pentru Alianță: Franța contribuie cu 10% la bugetul operațional anual al NATO, indicat la 5,3 miliarde de euro (aprox. 26,5 miliarde lei). Pentru Franța, ieșirea din comanda integrată ar însemna reducerea influenței în negocierea propunerilor militare (care sunt pregătite în prealabil în structurile NATO), pierderea unor funcții de nivel înalt în Alianță și, potențial, un acces mai dificil la informații dacă schimbul de informații s-ar diminua. „Părăsirea alianţei ar însemna cu siguranţă pierderea influenţei. Aceasta ar costa foarte mult - din punct de vedere politic, tehnic, operaţional şi structural.” Ce urmează: un risc pe care NATO ar încerca să-l gestioneze „în culise” Analiza mai arată că, pentru a evita scenariul cel mai pesimist, oficialii NATO ar putea intensifica demersurile informale către parlamentari din RN și LFI și ar putea încerca să ofere Franței mai multe posturi de comandă, pentru a-i întări interesul de a rămâne integrată în structurile militare ale Alianței. În ansamblu, perspectiva ca un lider sceptic față de NATO să ajungă la Palatul Élysée este descrisă drept o îngrijorare în creștere în interiorul Alianței, cu implicații directe pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România. [...]
Estimarea Seulului de până la 120 de focoase nucleare nord-coreene ridică miza de securitate în regiune și accentuează diferențele față de cifrele vehiculate la Washington , potrivit Biziday . Ministrul sud-coreean al Apărării, Ahn Gyu-back , a spus parlamentarilor că Coreea de Nord ar avea între 80 și 120 de focoase, dar a precizat că este dificil de stabilit un număr exact. Ahn a revenit ulterior cu o clarificare: intervalul provine din estimări ale unor organizații private de cercetare, iar armata sud-coreeană nu poate confirma oficial aceste date. Diferența devine relevantă și în plan diplomatic, după ce Donald Trump a afirmat cu o zi înainte, la Casa Albă, că Phenianul ar deține 57 de „arme nucleare foarte puternice”, în contextul discuțiilor despre un posibil summit cu liderul nord-coreean Kim Jong Un la finalul anului. Întrebat despre această declarație, ministrul sud-coreean a spus doar că „cifrele par oarecum diferite”. De ce Seulul evită cifre „oficiale” și ce transmite prin poziția sa Coreea de Sud evită tradițional să facă publice estimări detaliate privind arsenalul nuclear al Coreei de Nord și, totodată, nu recunoaște oficial Phenianul ca stat deținător de arme nucleare. Ahn a reiterat această linie când a fost întrebat direct dacă guvernul sud-coreean recunoaște Coreea de Nord ca stat înarmat nuclear: „Nu putem recunoaște oficial acest lucru”. Ministrul a refuzat să comenteze dacă referința lui Trump la 57 de focoase ar echivala cu o recunoaștere de către SUA a statutului nuclear al Coreei de Nord, argumentând că nu este potrivit ca el să comenteze declarațiile președintelui american. Implicații pentru postura de apărare a Coreei de Sud Ahn a reafirmat că Seulul va continua să se bazeze pe „umbrelă nucleară” a SUA (garanțiile de descurajare nucleară oferite de Washington), în linie cu politica sud-coreeană de a nu dezvolta propriile arme nucleare. El a spus că țara sa nu poate dezvolta arme nucleare și nici nu ar trebui să accepte desfășurarea de arme nucleare tactice americane. Declarațiile vin în contextul în care Trump încearcă să reia relația cu Kim Jong Un, după ce a ordonat reducerea exercițiilor militare comune SUA–Coreea de Sud , pe care le-a descris drept „ostile” Coreei de Nord, conform informațiilor citate de Biziday din Reuters. [...]
NATO ia în calcul lovituri pe teritoriul Rusiei cu drone și sisteme robotizate într-un scenariu de răspuns la un atac rusesc asupra țărilor baltice, potrivit Euronews , care citează documentație consultată de publicația germană Bild . Miza operațională este trecerea de la apărare la neutralizarea rapidă a capacităților militare ruse, inclusiv prin acțiuni dincolo de granițele NATO. Planul descris are trei etape. Prima vizează oprirea atacurilor cu rachete, prin „scoaterea din funcțiune” a sistemelor rusești de rachete cu ajutorul avioanelor de vânătoare, rachetelor și dronelor. Specialiștii citați se așteaptă ca una dintre ținte să fie enclava Kaliningrad , unde ar exista un număr mare de sisteme antiaeriene și de rachete. Trei pași: de la neutralizarea rachetelor la „pod aerian” cu drone A doua etapă ar presupune lovituri asupra infrastructurii militare a Rusiei, inclusiv asupra unor obiective de pe teritoriul rus. În acest cadru, forțele speciale ar urma să distrugă baze militare-cheie și căi de aprovizionare. A treia etapă este cea mai sensibilă din perspectiva escaladării: trimiterea de drone și „roboți” (sisteme robotizate) pe teritoriul Rusiei, printr-un așa-numit „pod aerian”. Conform documentului, aceste sisteme ar fi transportate cu avioane și ar avea misiunea să lovească: aerodromuri și baze militare; întreprinderi din industria de apărare; poduri și căi ferate folosite pentru transportul trupelor și armamentului. Documentul descrie acest pas ca pe o „zonă de luptă automatizată” care ar începe de-a lungul granițelor cu Rusia și Belarus, în timp ce militarii NATO ar rămâne în spatele acestei zone. Obiectiv declarat: respingere, nu ocupare În document se precizează că obiectivul nu ar fi ocuparea de teritorii rusești, ci respingerea trupelor Moscovei până la granițe și reducerea capacității acestora de a mai opera. Planul ar fi fost confirmat de un oficial american de rang înalt din domeniul apărării, care susține că pregătirile există „de mai mult timp” la nivelul întregii alianțe. Contextul invocat este descoperirea, „în urmă cu câteva zile”, a unor noi baze rusești de lansare a dronelor în apropierea granițelor cu Belarus și Ucraina, potrivit unei relatări anterioare a Euronews. [...]
NATO riscă să fie prinsă fără capacitate de reacție pe două fronturi , într-un scenariu în care Rusia ar ataca un stat aliat din Europa de Est, iar China ar declanșa simultan o ofensivă împotriva Taiwanului, potrivit unei analize preluate de G4Media . Miza, dincolo de geopolitică, este una operațională: planificarea, stocurile și capacitatea industrială ar putea să nu susțină un conflict prelungit în două teatre, iar Europa ar putea rămâne cu o povară disproporționată dacă SUA își mută resursele spre Asia. Lacuna de planificare: scenariul „pentru care nu suntem pregătiți” Analiza pornește de la ideea că planificatorii militari occidentali evită să discute public despre un atac coordonat Rusia–China, deși riscul este menționat tot mai des. Florence Gaub, directoarea diviziei de cercetare de la Colegiul de Apărare al NATO din Roma , spune că acesta este scenariul pentru care alianța nu este pregătită și că există conștientizarea problemei, fără ca ea să fie corectată. În același registru, Mark Montgomery, contraamiral în rezervă al Marinei SUA, afirmă că ultima analiză serioasă a unui război pe două fronturi ar fi fost făcută în urmă cu aproximativ 15 ani și că rezultatele au indicat lipsuri la stocuri și la capacitatea industrială, plus dependența de aliați. Potrivit lui, între timp „fiecare dintre acești indicatori a scăzut”, iar creșterile de bugete în Europa nu s-ar fi transformat încă în îmbunătățiri ale forțelor. De ce contează pentru Europa de Est, inclusiv România Textul descrie o „fereastră de oportunitate” percepută de adversari, pe fondul presiunilor asupra resurselor americane și al tensiunilor politice transatlantice. În acest context, Rusia ar testa deja apărarea aliată: sunt menționate încălcări repetate ale spațiului aerian în state NATO din Europa de Est, inclusiv România, Polonia și țările baltice. Este invocat și un episod din Germania: autoritățile ar fi descoperit la începutul lunii o dronă suspectată a fi de origine rusă, încărcată cu explozibili, la aeroportul din Leipzig, care „se pare” că se pregătea să lovească un avion de marfă ucrainean deasupra teritoriului NATO. Separat, evaluări recente ale serviciilor de informații americane, potrivit materialului, ar indica faptul că Rusia ar putea încerca să testeze hotărârea NATO în următorii ani printr-un atac cibernetic sau o incursiune limitată. Fostul președinte al Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer, este citat cu ideea că o astfel de acțiune ar avea șanse mai mari dacă ar fi sincronizată cu un atac chinez asupra Taiwanului, iar el spune că nu cunoștea existența unui efort concertat în alianță pentru un astfel de scenariu. Exercițiile și „crizele multiple”: prea puține simulări, prea multă complexitate O parte importantă a problemei, potrivit textului, este lipsa exercițiilor relevante. Deși există jocuri de război (simulări) frecvente, scenariile cu „crize multiple” sunt rare, pentru că devin rapid confuze și greu de gestionat în formate standardizate. David Santoro, de la Pacific Forum, descrie un exercițiu din 2023 în care Taiwanul era atacat de China, iar Coreea de Nord invada Coreea de Sud; chiar și fără Europa în ecuație, participanții s-ar fi chinuit să împartă sarcinile. Eric Heginbotham (MIT) spune că problema nu ar fi „prea complicată de studiat”, dar că, în spațiul public, nu pare să fi făcut-o „cineva” la scară relevantă, deși admite posibilitatea unor analize clasificate. Riscul operațional major: SUA prioritizează Asia, Europa rămâne să se apere singură Materialul descrie și concluzii din simulări realizate de Centrul European pentru Valori și Politică de Securitate, un institut din Praga. Directorul său, Jakub Janda, spune că în aproape toate scenariile analizate, SUA acordă prioritate amenințării chineze și transferă resurse din Europa în Asia, lăsând aliații europeni să gestioneze singuri presiunea Rusiei. Un exemplu ipotetic din aceste simulări indică o vulnerabilitate economică și industrială: China ar putea începe gradual, prin blocarea exportului de materii prime către sectorul european de apărare, menținând embargoul cinci luni, până când fabricile europene rămân fără stocuri și opresc producția, după care Rusia ar putea ataca în Europa de Est. În paralel, textul subliniază o problemă de coeziune: SUA ar putea cere Europei sancțiuni dure împotriva Chinei în cazul unui atac asupra Taiwanului, dar guvernele europene ar fi reticente, pentru că percep amenințarea rusă ca fiind mai imediată. Ce urmează: presiune pentru planuri comune și capacitate industrială Concluzia implicită a analizei este că, într-un conflict pe două fronturi, avantajul ar reveni părții care acționează unitar și își menține coeziunea în timp. Pentru NATO, problema imediată nu este doar scenariul în sine, ci lipsa unui plan clar de prioritizare a resurselor, a exercițiilor la scară relevantă și a unei baze industriale capabile să susțină simultan nevoile Europei și ale Indo-Pacificului. [...]
