Știri
Știri din categoria Apărare
NATO vizează un sprijin militar de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina în 2026, iar Mark Rutte cere o împărțire mai echitabilă a costurilor între aliați, potrivit Biziday. Mesajul a fost transmis la Berlin, într-o reuniune a miniștrilor apărării din țările care susțin cel mai mult Ucraina, inclusiv Germania și Marea Britanie.
Secretarul general al NATO a indicat că statele membre ar urma să acorde Ucrainei asistență militară în valoare de 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei), echivalentul a circa 50 de miliarde de euro, pe lângă finanțarea prin împrumuturi din partea Uniunii Europene. Rutte a cerut explicit ca fondurile provenite din împrumutul UE să se adauge angajamentelor bilaterale ale statelor, nu să le înlocuiască.
„Toți aliații trebuie să investească mai mult pentru a atinge ținta de 60 de miliarde de dolari – sprijin pentru securitate și apărare acordat Ucrainei în acest an.”
Dincolo de nivelul total al sprijinului, Rutte a pus accent pe problema distribuției: unele state ar suporta o parte disproporționat de mare din efort, iar Alianța ar trebui să ajungă la o abordare „mai echitabilă și mai previzibilă”. Tema este legată de pregătirea summitului NATO de la Ankara, programat pentru 7-8 iulie 2026.
„Prea puține țări își asumă o parte prea mare din povară, iar noi trebuie să rezolvăm această situație.”
Rutte a indicat că finanțările ar trebui orientate către câteva „mari priorități”, între care:
Totodată, a precizat că mecanismul PURL (pentru achiziționarea de arme americane pentru Ucraina de către statele membre NATO) va continua să funcționeze și în 2026.
Contextul și detaliile sunt relatate de The Guardian.
Recomandate
NATO vrea un sprijin militar de 60 mld. dolari pentru Ucraina în 2026 , iar secretarul general Mark Rutte le cere statelor membre să asigure finanțare și livrări „neîntrerupte”, pe fondul riscului ca atenția politică și resursele să fie deturnate de alte crize, potrivit Adevărul . Apelul a fost făcut miercuri, la Berlin , la începutul reuniunii Grupului de contact pentru apărarea Ucrainei, format din state care susțin militar Kievul în războiul cu Rusia. Rutte a insistat că aliații trebuie să rămână concentrați pe conflict și să mențină fluxul de sprijin. „Trebuie să fim atenţi că suntem capabili să asigurăm un sprijin neîntrerupt pentru Ucraina.” Ținta pentru 2026 și ce ar urma să acopere Rutte a cerut contribuții pentru atingerea unui obiectiv de 60 de miliarde de dolari în 2026 pentru sprijin militar. La un curs orientativ, suma înseamnă aprox. 276 miliarde lei . Potrivit acestuia, prioritățile discutate la Berlin vizează: apărarea antiaeriană; dronele; rachetele; munițiile pentru artileria cu rază lungă de acțiune. Context: negocieri blocate și atenție mutată spre Orientul Mijlociu Reuniunea are loc într-un moment în care negocierile pentru încheierea războiului, inițiate „sub presiunea” președintelui american Donald Trump, sunt descrise ca fiind în impas. În același timp, escaladarea conflictului din Orientul Mijlociu, după acțiuni militare ale SUA și Israel împotriva Iranului, a mutat temporar atenția internațională de la Ucraina. Rutte a mai afirmat că Ucraina „își menține pozițiile” și că armata rusă ar înregistra pierderi de peste 35.000 de soldați pe lună , conform declarațiilor sale. [...]
Un proiect de lege adoptat în prima lectură în Duma de Stat ar extinde baza „legală” pentru trimiterea de trupe ruse în afara țării , sub pretextul apărării drepturilor cetățenilor Federației Ruse, potrivit news.ro . Miza este una de reglementare: inițiativa ar crea un cadru intern care poate justifica intervenții externe, într-un moment în care NATO și servicii europene de informații avertizează asupra riscului de escaladare. Proiectul a fost adoptat în prima lectură, iar legislația rusă trece prin trei lecturi înainte de a fi finalizată. În forma prezentată, documentul i-ar permite șefului Kremlinului, Vladimir Putin , să trimită „legal” trupe în alte state invocând „apărarea drepturilor cetățenilor Federației Ruse”, notează Moscow Times, citat de news.ro. Ce prevede proiectul și cum este justificat Șeful Comisiei pentru apărare din Duma de Stat, Andrei Kartapolov, a spus că proiectul ar urma să asigure protecția drepturilor, libertăților și intereselor legitime ale rușilor, precum și ale organizațiilor ruse „împotriva încălcărilor ilegale din străinătate”. În nota explicativă, proiectul este prezentat ca un instrument pentru protejarea cetățenilor ruși în situații precum: arestarea sau reținerea; urmărirea penală; „alte forme de persecuție”. Textul menționează inclusiv măsuri luate de instanțe din alte țări și de organe judiciare internaționale pe care Moscova nu le recunoaște, descrise ca instituții „a căror competență nu se bazează pe un tratat internațional al Federației Ruse sau pe o rezoluție a Consiliului de Securitate al ONU” adoptată în cadrul capitolului VII din Statutul ONU. Contextul în care apare inițiativa Potrivit materialului, proiectul a fost depus după avertismente repetate venite dinspre NATO și servicii de informații europene privind o posibilă pregătire a Rusiei pentru un conflict cu una sau mai multe țări ale alianței. Sunt amintite două repere: în vara lui 2025, șeful serviciului de informații german BND a avertizat asupra riscului de provocări în țările baltice, după modelul Crimeei; șeful Statului Major General al Franței, generalul Fabien Mandon, a îndemnat la pregătirea pentru o confruntare cu Rusia în următorii 3–4 ani. De asemenea, experți ai Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) susțin că „faza zero” a unei astfel de pregătiri ar fi început deja, invocând reorganizarea districtelor militare, crearea de baze la granița cu Finlanda și apariția în Europa a unor acțiuni precum sabotaje și bruiaj GPS. Ce urmează Inițiativa este, deocamdată, la prima lectură. Dacă va trece și de următoarele două etape legislative, proiectul ar putea consolida, la nivel intern, argumentul juridic folosit de Moscova pentru desfășurarea de trupe în afara granițelor, sub o formulă largă de „protecție” a cetățenilor și organizațiilor ruse. [...]
Europa accelerează un „NATO european”, iar factura se mută pe capacități critice potrivit Mediafax , care citează The Wall Street Journal . În scenariul în care SUA își retrage forțele din Europa sau refuză să o apere, oficiali europeni lucrează la un plan de rezervă care folosește structurile existente ale NATO, dar împinge europenii spre roluri de comandă și control și spre înlocuirea treptată a resurselor americane cu resurse proprii. Planurile avansează informal în și în jurul NATO și, potrivit participanților, nu urmăresc să rivalizeze cu alianța actuală. Miza este menținerea descurajării față de Rusia și a continuității operaționale, chiar dacă Washingtonul își reduce implicarea, pe fondul îngrijorărilor europene legate de „fiabilitatea” SUA. De ce se grăbește planul: schimbarea Berlinului și tensiunile cu Washingtonul Un element-cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii a respins ideea unei suveranități europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant al securității. Sub cancelarul Friedrich Merz , această abordare se modifică, pe fondul îngrijorărilor privind rolul SUA ca aliat „în timpul președinției Trump și ulterior”, potrivit unor persoane familiarizate cu gândirea sa. Planurile au căpătat urgență după ce Donald Trump a amenințat că va prelua Groenlanda de la Danemarca, stat membru NATO, și pe fondul impasului legat de refuzul Europei de a sprijini războiul Americii în Iran. În paralel, Trump a criticat public aliații europeni, numindu-i „lași” și descriind NATO drept „un tigru de hârtie”, potrivit relatării. Ce înseamnă operațional: cine preia funcții pe care azi le țin americanii Provocarea majoră este că arhitectura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape fiecare nivel, de la logistică și informații până la comanda militară superioară. Secretarul general Mark Rutte a spus recent că alianța va fi „mai condusă de Europa”, iar diferența față de trecut este că europenii acționează din proprie inițiativă. După intrarea Germaniei în joc, discuțiile au început să se mute spre chestiuni militare practice, între care: cine ar conduce apărarea antiaeriană și antirachetă a NATO; coridoarele de întărire către Polonia și statele baltice; rețelele logistice; exercițiile regionale majore, în cazul retragerii ofițerilor americani. Două „găuri” greu de acoperit: recrutarea și dependența de capabilități americane Oficialii implicați indică reintroducerea recrutării militare ca un element esențial pentru succesul planului, în condițiile în care multe state au renunțat la serviciul militar obligatoriu după Războiul Rece. Finlanda a păstrat recrutarea, iar președintele Alexander Stubb – unul dintre liderii implicați în planuri – a susținut că, pentru „educația civică” și „unitatea națională”, serviciul militar obligatoriu ar putea fi dificil de înlocuit. În paralel, europenii vor să accelereze producția de echipamente în domenii unde Europa rămâne în urma SUA, inclusiv războiul antisubmarin, capacitățile spațiale și de recunoaștere, realimentarea în zbor și mobilitatea aeriană. Ca exemplu, este menționat un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea rachetelor de croazieră stealth și a armelor hipersonice. Totuși, materialul subliniază limite structurale: Comandantul Suprem al Forțelor Aliate pentru Europa este întotdeauna american, iar oficiali americani ar fi spus că nu intenționează să renunțe la acest post. În plus, niciun stat european nu are, de unul singur, puterea de a înlocui SUA ca lider militar al alianței, inclusiv din cauza rolului umbrelei nucleare americane în descurajare. Cel mai sensibil dosar: umbrela nucleară și informațiile Cea mai mare lacună rămâne în informații și descurajare nucleară. Oficialii europeni spun că sistemele americane de satelit, supraveghere și avertizare antirachetă nu pot fi înlocuite rapid, ceea ce pune presiune pe Franța și Marea Britanie să își extindă rolurile. În acest context, schimbarea de poziție a Germaniei a deschis discuții despre posibilitatea extinderii descurajării nucleare a Franței pentru a acoperi și alte națiuni europene, inclusiv Germania, după ce Trump a amenințat Groenlanda. Trump a legat explicit amenințarea de a părăsi NATO de acest episod: „Totul a început cu, dacă vreți să știți adevărul, Groenlanda. Vrem Groenlanda. Nu vor să ne-o dea și am spus: «Bine, pa pa».” În plan politic, Stubb a spus că o mutare a poverii de la SUA către Europa „este în curs de desfășurare” și că ar trebui făcută „gestionat și controlabil”, nu printr-o retragere rapidă. Potrivit relatării, orice retragere a SUA din NATO ar necesita aprobarea Congresului, însă președintele american ar putea totuși să mute trupe sau active din Europa ori să își retragă sprijinul folosindu-și autoritatea de comandant suprem. [...]
Ucraina riscă să rămână fără interceptori de apărare aeriană , pe fondul unei cereri globale în creștere și al unei capacități industriale europene care se extinde lent, potrivit Politico . În acest context, Kievul rămâne dependent de sistemele americane Patriot, chiar dacă încearcă să împingă Europa spre producție locală și să accelereze alternative europene. În timpul unei vizite la Berlin, președintele Volodîmîr Zelenski a spus că „nu există suficientă capacitate de producție în Europa”, avertizând că presiunea pe stocuri și pe liniile de fabricație — alimentată de războiul din Iran și de reînarmarea europeană — poate lăsa Ucraina descoperită. Acordul cu Germania: Patriot și IRIS-T, dar livrări abia din 2027 Ministrul ucrainean al apărării, Mykhailo Fedorov, a semnat la Berlin un acord de cooperare în domeniul apărării în valoare de 4 miliarde euro, care include un contract cu producătorul Raytheon pentru câteva sute de rachete PAC-2 folosite de sistemele Patriot, ce urmează să fie fabricate în Germania. Un reprezentant Raytheon a declarat publicației Hartpunkt că producția este configurată astfel încât livrările să înceapă în 2027. Pachetul include și 36 de lansatoare IRIS-T cu rază medie și scurtă, produse de compania germană Diehl Defense. Cancelarul Friedrich Merz a afirmat că Germania și Ucraina au convenit asupra unor noi pachete de ajutor, „în principal în apărarea aeriană”, iar sprijinul ar urma să acopere și arme cu rază lungă, drone și muniție de artilerie. De ce se strânge piața: consum accelerat de interceptori și producție insuficientă Presiunea pe interceptori nu vine doar din nevoile Ucrainei. Statele Unite și aliații lor au folosit 1.802 interceptori Patriot în primele 16 zile ale războiului SUA–Israel împotriva Iranului, potrivit Payne Institute — de peste două ori mai mulți decât a folosit Ucraina în patru ani de război cu Rusia. În paralel, Pentagonul a semnat luna aceasta un contract de 4,7 miliarde dolari (aprox. 21,6 miliarde lei) cu Lockheed Martin pentru a crește producția de rachete PAC-3 de la circa 600 pe an la 2.000. Pentru Ucraina, problema este dublă: deși a îmbunătățit semnificativ interceptarea dronelor rusești (adesea doborând peste 90% din valuri), rachetele balistice rămân mult mai greu de oprit și necesită sisteme rare, precum Patriot sau SAMP/T. Kievul caută o plasă de siguranță: achiziții coordonate și dezvoltare internă Apărarea aeriană va fi, cel mai probabil, un subiect central și la reuniunea de miercuri a Ukraine Defense Contact Group (UDCG, „grupul Ramstein”), care coordonează ajutorul militar pentru Kiev. La întâlnire sunt așteptați, între alții, secretarul general NATO Mark Rutte și ministrul britanic al apărării John Healey, alături de ministrul german Boris Pistorius și de Fedorov. Zelenski a indicat că un instrument-cheie rămâne programul NATO „Prioritised Ukraine Requirements List” (PURL) , prin care statele cumpără armament american — inclusiv sisteme Patriot — pentru Ucraina. Programul este prezentat ca răspuns la încetarea noilor ajutoare militare americane pentru Kiev sub Donald Trump și ca o soluție de tranziție până când Europa își acoperă deficitul de producție. În paralel, Ucraina încearcă să-și dezvolte propriul sistem. Săptămâna trecută, producătorul ucrainean de rachete Fire Point a declarat pentru Reuters că lucrează la un sistem antibalistic, cu obiectivul de a-l pune în funcțiune anul viitor. Potrivit cofondatorului Denys Shtilerman, compania vizează reducerea costului unei rachete interceptor sub 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), adică aproximativ un sfert din costul unei PAC-3, dar proiectul este într-o fază incipientă și are nevoie de parteneri europeni pentru radar, țintire și comunicații. Între timp, Rusia și-a intensificat loviturile la distanță: Ministerul ucrainean al apărării a transmis că anul acesta au fost lansate 270 de rachete balistice și hipersonice asupra Ucrainei. În acest ritm, miza imediată pentru Kiev rămâne accesul la interceptori într-o piață tot mai aglomerată, cu termene de livrare care împing soluțiile structurale spre anii următori. [...]
Europa accelerează un „plan de rezervă” de apărare în interiorul NATO, fără SUA , pe fondul îndoielilor tot mai mari privind disponibilitatea Washingtonului de a garanta securitatea continentului, potrivit Biziday , care citează o analiză The Wall Street Journal bazată pe declarațiile unor oficiali sub protecția anonimatului. Inițiativa, descrisă de unii oficiali drept un „NATO european”, ar fi fost conturată anul trecut în discuții informale și urmărește să aducă mai mulți europeni în roluri de comandă și control în alianță, completând resursele americane cu capabilități europene. Scopul declarat nu este competiția cu NATO, ci menținerea continuității operaționale, descurajarea Rusiei și păstrarea protecției nucleare, în scenariul în care SUA își retrag forțele din Europa sau refuză să intervină. Un element cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii s-a opus ideii unei autonomii europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant principal. Potrivit WSJ, această repoziționare s-a produs în timpul guvernării lui Friedrich Merz , pe fondul îngrijorărilor legate de credibilitatea SUA ca aliat în timpul președinției lui Donald Trump, iar efectul a fost atragerea unui sprijin mai larg din partea unor state precum Marea Britanie, Franța, Polonia, țările nordice și Canada, în ideea unei „coaliții a celor dispuși” în interiorul NATO. Ce ar acoperi concret planul, dacă SUA se retrage sau nu sprijină Europa Discuțiile vizează probleme operaționale considerate printre cele mai dificile, inclusiv: cine ar prelua conducerea apărării aeriene și antirachetă; gestionarea coridoarelor de întărire către flancul estic; organizarea logisticii și a exercițiilor militare majore în absența SUA. În paralel, liderii citați de WSJ indică reintroducerea serviciului militar obligatoriu drept un factor important pentru succesul planului, Finlanda fiind dată ca exemplu de țară care a păstrat recrutarea. Miza industrială: reducerea dependenței de capabilități americane Un alt obiectiv major este creșterea producției europene de echipamente militare în domenii în care dependența de SUA rămâne ridicată, precum combaterea submarinelor, sistemele de recunoaștere, realimentarea în aer și mobilitatea aeriană. WSJ menționează ca exemplu un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea de rachete de croazieră „invizibile” și arme hipersonice. De ce e greu de făcut în practică WSJ notează că structura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape toate nivelurile – de la logistică și informații până la comandamentul militar suprem – ceea ce face ca o redistribuire a responsabilităților către Europa să fie o schimbare de amploare, cu „provocări enorme”. În același timp, cancelarul german nu a pus public la îndoială alianța, iar ministrul Apărării, Boris Pistorius, a descris NATO drept „de neînlocuit” pentru Europa și SUA, susținând însă că europenii trebuie să-și asume mai multă responsabilitate. În analiza citată, președintele Finlandei, Alexander Stubb, avertizează că transferul de sarcini către Europa este deja în curs și ar trebui gestionat controlat: „Transferul sarcinii de la SUA către Europa este în curs de desfășurare și va continua… Cel mai important lucru este să înțelegem că acest lucru se întâmplă și, de asemenea, să îl facem într-un mod foarte bine gestionat și controlabil, în loc ca [SUA] să se retragă pur și simplu rapid”. Planificarea ar fi fost accelerată de declarațiile lui Donald Trump privind Groenlanda și capătă o relevanță suplimentară în contextul în care „multe țări europene” ar fi refuzat să susțină SUA în războiul contra Iranului, mai notează WSJ. În plus, Trump i-a numit recent pe aliații europeni „lași” și a descris NATO drept un „tigru de hârtie”, potrivit aceleiași surse. Sursa primară citată de Biziday: The Wall Street Journal . [...]
Armata SUA a testat o „lanțuire” autonomă senzor–armă pentru doborârea dronelor , într-un exercițiu cu foc real care urmărește să reducă timpul de reacție și să scadă presiunea asupra militarilor din unitățile blindate, potrivit Interesting Engineering . Testul, denumit Golden Shield, a avut loc la Fort Hood, Texas , între 7 și 9 aprilie și a fost derulat de Divizia 1 Cavalerie , ca parte a inițiativei Pegasus Charge și a conceptului Golden Shield. Miza operațională: integrarea într-o arhitectură unificată a senzorilor, armelor și sistemelor de comandă și control, pentru o apărare „în straturi” (mai multe niveluri de detectare și angajare a țintelor) împotriva dronelor mici. Ce s-a urmărit: reducerea timpului „senzor–trăgător” și automatizarea pașilor În exercițiu au fost conectate mijloace „cinetice” și „necinetice” (adică atât sisteme care lovesc fizic ținta, cât și sisteme care o pot neutraliza fără impact direct), senzori avansați și componente de comandă și control. Oficialii citați de publicație spun că obiectivul este scurtarea „sensor-to-shooter timeline” – intervalul dintre detectarea unei amenințări și neutralizarea ei – prin automatizarea etapelor de detectare și angajare. Sistemul este descris ca având o arhitectură deschisă și scalabilă, care ar permite integrarea rapidă a unor tehnologii noi și adaptarea dimensiunii rețelei în funcție de misiune. Prin conectarea nodurilor de detectare și angajare, conceptul ar trebui să îmbunătățească urmărirea și viteza de răspuns la amenințări aeriene „ieftine și în volum mare”, tot mai frecvente pe câmpul de luptă. Moment-cheie: demonstrație autonomă între platforme diferite Un reper al exercițiului a fost o secvență complet autonomă „detectare–angajare” între două platforme: un senzor de pe o platformă a detectat și clasificat o dronă ostilă, apoi a transmis datele de țintire către un sistem de armament aflat pe o altă platformă, care a distrus ținta. Interesting Engineering notează că este prima demonstrație cu foc real, în cadrul acestui cadru de testare al diviziei, a unei secvențe autonome „cross-platform” (între platforme diferite). Interceptori „micro-rachetă” și următorii pași Golden Shield a inclus și testarea unor tehnologii emergente de interceptare, inclusiv sisteme cu „micro-rachete” pentru apărare antidrone pe distanță scurtă, destinate dronelor din Grupele 1 și 2. Dezvoltatorii au indicat o rază de acțiune de aproximativ 1.000 de metri, cu ghidaj de precizie sprijinit de radar și comenzi. Potrivit sursei, concluziile exercițiului vor ghida deciziile viitoare ale armatei americane privind integrarea sistemelor autonome antidrone în unități blindate și extinderea conceptelor de apărare în straturi în cadrul inițiativelor Pegasus Charge și Transforming in Contact. [...]
