Știri
Știri din categoria Apărare
Toți cei șase membri ai echipajului unui avion militar american de realimentare au murit, după ce aeronava s-a prăbușit în vestul Irakului în timpul unei misiuni de luptă legate de operațiunile militare împotriva Iranului. Informația a fost confirmată de Comandamentul Central al SUA (Centcom), potrivit BBC.
Aeronava implicată este un KC-135 Stratotanker, un avion folosit pentru realimentarea în aer a altor aparate de luptă, esențial pentru misiuni militare pe distanțe lungi. Accidentul s-a produs joi, iar inițial au fost găsite patru dintre victime. Ulterior, operațiunile de căutare au confirmat că toți cei șase membri ai echipajului au murit.
Potrivit armatei americane, avionul era implicat în operațiunile militare desfășurate în contextul conflictului dintre SUA, Israel și Iran. Incidentul a implicat două aeronave, însă cea de-a doua a reușit să aterizeze în siguranță.
Autoritățile americane au precizat că:
Numele victimelor nu au fost făcute publice imediat, pentru a permite notificarea familiilor.
KC-135 Stratotanker este unul dintre cele mai vechi și importante avioane din flota de realimentare a forțelor aeriene americane. Modelul a fost construit de Boeing în anii 1950 și 1960 și este utilizat pentru:
Un echipaj tipic include pilot, copilot și operatorul sistemului de realimentare.
Prăbușirea aeronavei ridică bilanțul oficial al militarilor americani morți în conflictul actual din Orientul Mijlociu la 13 persoane. Armata SUA a pierdut cel puțin patru aeronave de la începutul războiului.
În paralel, Israelul a anunțat noi lovituri aeriene asupra unor ținte din Iran, inclusiv în zona capitalei Teheran, în timp ce tensiunile regionale continuă să afecteze piețele energetice și securitatea transportului maritim din Golf.
Recomandate
Conflictul din Iran scoate în evidență o problemă de cost care poate schimba prioritățile de înzestrare ale Occidentului , pentru că armele ieftine, produse în masă, pot forța adversarul să consume interceptoare mult mai scumpe și să-și epuizeze stocurile, potrivit unei analize prezentate de Adevărul . Miza economică devine, astfel, parte din miza militară: apărarea ajunge să coste disproporționat față de atac. Un exemplu sunt dronele Shahed folosite de Iran, care ar costa între 20.000 și 50.000 de dolari (aprox. 92.000–230.000 lei), dar pot obliga adversarii să răspundă cu interceptoare mult mai scumpe: rachete PAC-3 de circa 4 milioane de dolari (aprox. 18,4 milioane lei) sau sisteme THAAD care pot ajunge la 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) per unitate. Chiar și cu rate de interceptare ridicate, dezechilibrul rămâne, iar analiștii descriu fenomenul drept „asimetrie economică”: este mai scump să te aperi decât să ataci. Volumul devine armă: „ieftin și mult” poate copleși „scump și precis” Specialiștii citați în analiză arată că strategia bazată pe volum — lansarea unui număr mare de sisteme ieftine — poate suprasolicita chiar și apărări avansate. În această logică, pierderile mari nu mai sunt neapărat un eșec, ci o componentă acceptată a planului operațional, în contrast cu doctrina occidentală axată pe precizie și tehnologie de vârf. Stocuri și producție: întârzieri, epuizare și vulnerabilități pe termen scurt Presiunea nu este doar financiară, ci și industrială. Analiza notează dificultăți în lanțurile de aprovizionare și limite de producție, cu întârzieri la livrările de interceptoare THAAD, următoarele unități fiind programate abia pentru 2027. În paralel, războiul ar fi accelerat consumul de muniție al SUA: estimările indică faptul că aproape jumătate din anumite tipuri de rachete au fost deja folosite. Refacerea stocurilor ar putea dura între unu și patru ani, ceea ce ar crea vulnerabilități pe termen scurt, mai ales în scenariul unui conflict cu o putere majoră, precum China, unde consumul ar fi și mai ridicat. Dependența de China în reînarmare, risc strategic Un alt punct sensibil este dependența industriei americane de apărare de lanțuri de aprovizionare care includ furnizori din China. Componente considerate esențiale pentru sisteme precum rachetele Tomahawk sau munițiile ghidate ar fi legate, direct sau indirect, de astfel de surse, ceea ce este descris ca risc strategic, în special pe fondul tensiunilor geopolitice și al unui posibil conflict în zona Taiwanului. În context, Adevărul mai amintește și despre demisia secretarului Marinei SUA , pe fondul tensiunilor din Pentagon, într-un material separat: Adevărul . Ce urmează: combinația dintre platforme clasice și sisteme ieftine Concluzia analizei este că platformele tradiționale (avioane de luptă, bombardiere, nave) rămân centrale, dar vor fi completate de sisteme mai simple și mai accesibile, folosite pentru misiuni riscante sau pentru a conserva resursele scumpe. În această „nouă logică”, avantajul nu ar mai veni doar din sofisticare, ci din capacitatea de a echilibra costul, volumul și eficiența în utilizarea armelor. [...]
Războiul din Iran a ajuns la 25 mld. dolari (aprox. 115 mld. lei) pentru Pentagon , primul „preț” oficial comunicat de administrație pentru campania militară americană, potrivit Politico . Suma a fost prezentată într-un moment în care Casa Albă discută un posibil pachet suplimentar de finanțare de până la 200 mld. dolari (aprox. 920 mld. lei), ceea ce mută rapid dezbaterea din zona strategică în cea bugetară. Cifra a fost avansată de Jules Hurst, comptroller interimar al Pentagonului (oficialul responsabil de buget), în timpul unei audieri în Comisia pentru Servicii Armate a Camerei Reprezentanților, la care au participat și secretarul Apărării Pete Hegseth și șeful Statului Major Interarme, gen. Dan Caine. Conflictul durează de două luni și, deși a existat recent un armistițiu, „nu are un final clar”, notează publicația. Hurst a spus că „aproximativ până în această zi” cheltuielile pentru „ Operation Epic Fury ” sunt de circa 25 mld. dolari, „în cea mai mare parte pentru muniții”, dar și pentru „operațiuni și mentenanță” (cheltuieli curente de funcționare) și înlocuirea echipamentelor. Politico precizează că suma este sub multe estimări externe, având în vedere ritmul operațiunilor aeriene și navale și costurile de refacere a stocurilor de apărare antiaeriană. Presiune pentru bani suplimentari și o cerere „în curând” Potrivit articolului, Hurst le-a spus participanților la un summit de apărare din martie, la Washington, că prima săptămână a războiului ar fi costat aproximativ 11 mld. dolari (aprox. 51 mld. lei). Între timp, oficiali ai administrației discută o cerere suplimentară de finanțare de până la 200 mld. dolari pentru conflict și reînnoirea stocurilor de armament, deși au subliniat public că nu au stabilit încă un nivel final. Pentagonul este așteptat să trimită „în curând” solicitarea de fonduri suplimentare, iar Hurst a spus că administrația o va face „odată ce avem o evaluare completă a costului conflictului”. Congresul cere detalii, iar disputa se mută pe rezultate Întrebarea privind costurile a venit de la democratul Adam Smith, membrul de rang al comisiei, care s-a declarat surprins de nivelul de specificitate și a cerut ca detaliile să fie transmise Congresului, după o perioadă lungă în care legislativul a solicitat un număr oficial. Audierea, programată inițial pe bugetul pe 2027, a virat rapid spre Iran și spre întrebarea dacă operațiunea a produs câștiguri strategice. Smith a susținut că programul nuclear al Iranului ar fi „exact” la nivelul de dinaintea războiului și că Teheranul își păstrează capacități precum programul de rachete balistice și posibilitatea de a bloca Strâmtoarea Hormuz . În replică, Hegseth a atacat criticile venite din partea democraților din Congres și „unor republicani”, potrivit Politico. [...]
România vrea să scurteze achizițiile militare pentru drone și antidrone prin intrarea într-o platformă comună de producție și distribuție „în timp real” agreată cu SUA și Marea Britanie, astfel încât să fie evitate procedurile clasice de achiziție, potrivit News . Președintele Nicușor Dan a spus, într-o declarație făcută în Croația, că această abordare răspunde unei nevoi generate de ritmul foarte rapid de evoluție a tehnologiei din zona dronelor și a sistemelor antidrone. În acest context, șeful statului a indicat că România și partenerii săi urmăresc să „lucreze în timp real” și că se fac progrese. Context: incidente cu drone și optimizarea apărării În același cadru, președintele a afirmat că România are capacitatea de a se proteja în cazul incidentelor cu drone care ajung accidental pe teritoriul național, pe fondul atacurilor asupra orașelor ucrainene de la graniță. El a menționat că astfel de intrări au fost „neobișnuite” în zona Galațiului, România fiind „obișnuită” cu situații similare în zona Deltei Dunării. Nicușor Dan a mai declarat că actuala capacitate de protecție a fost îmbunătățită față de anii anteriori și că, în prezent, autoritățile „optimizează”. Potrivit președintelui, „pe termen de un an, din momentul acesta, vom fi complet apărați”. Protocol SUA–România , semnat săptămâna trecută Șeful statului a mai spus că, săptămâna trecută, secretarul Forțelor Terestre americane a semnat un protocol cu ministrul apărării, document pe care l-a legat de necesitatea accelerării cooperării într-un domeniu tehnologic care se schimbă rapid. [...]
Ucraina pregătește exportul de armament produs intern, mizând pe venituri care să finanțeze apărarea , după ce capacitățile de producție au ajuns să depășească nevoile imediate ale armatei, potrivit Adevărul . Președintele Volodimir Zelenski a spus că, în anumite segmente, există „un surplus de capacitate de până la 50%”. Decizia are o miză economică directă: exporturile ar urma să aducă bani într-o perioadă în care Ucraina își susține efortul de război și, în același timp, își extinde industria de apărare. Zelenski a afirmat că armata ucraineană va avea prioritate la aprovizionare, iar „ceea ce depășește această valoare va fi exportat”. Ce ar urma să exporte și cu cine discută Kievul Zelenski a indicat că Ucraina lucrează deja cu țări din Orientul Mijlociu, Europa și Caucaz într-un format de cooperare numit „ acorduri pentru drone ”. În plus, a spus că există „o propunere” și pentru partenerii americani. Acordul vizat ar urma să includă: drone; sisteme de apărare; „alte tipuri de arme”. Condițiile anunțate: control și direcționarea veniturilor către apărare Președintele Ucrainei a insistat că termenii trebuie să fie în avantajul țării, cu „o supraveghere clară”, iar veniturile obținute din exporturi să fie folosite pentru consolidarea apărării. „Încă o dată, termenii trebuie să fie în avantajul Ucrainei, trebuie să existe o supraveghere clară, iar veniturile din exporturi trebuie să consolideze apărarea Ucrainei. Așa va fi.” În context, Zelenski a amintit că Ucraina și-a sporit producția de armament de la declanșarea invaziei ruse, în urmă cu peste patru ani. Materialul nu precizează un calendar pentru începerea exporturilor și nici volumele sau țările către care ar urma să fie livrate armele. [...]
Distrugerea celei mai mari rețele de tuneluri Hezbollah din sudul Libanului ridică miza operațională la granița Israel–Liban , prin eliminarea unei infrastructuri subterane descrise de armata israeliană ca fiind pregătită să susțină pe termen lung mii de luptători și să servească drept bază pentru atacuri, potrivit HotNews . Forțele de Apărare ale Israelului (IDF) au anunțat marți că au distrus „cea mai vastă” rețea de tuneluri a Hezbollah din sudul Libanului, despre care susțin că a fost construită cu sprijin semnificativ din partea Iranului, informație relatată de The Jerusalem Post. Ce a găsit IDF în teren și cum arăta rețeaua Armata israeliană afirmă că sistemul era format, în esență, din două tuneluri majore construite de-a lungul unui deceniu, care ajungeau la adâncimi de aproximativ 25 de metri și aveau o lungime totală de 2 kilometri. Deși erau amplasate unul lângă altul, cele două tuneluri nu erau conectate, potrivit Times of Israel. În interior, trupele israeliene spun că au găsit arme și echipamente care ar fi permis membrilor Hezbollah să rămână în subteran perioade îndelungate. Unul dintre tuneluri ar fi avut aproximativ 10 camere, fiecare cu mai multe paturi suprapuse. De ce contează: infrastructură pentru „mii de luptători” și scenarii de atac Potrivit IDF, rețeaua putea găzdui arme, sisteme de comunicații și alte infrastructuri operaționale pentru mii de luptători ai forțelor speciale Radwan din cadrul Hezbollah, miliție libaneză șiită aliată Iranului. IDF susține că tunelurile au fost „finanțate de regimul terorist iranian” și că făceau parte din planul Hezbollah de a „cuceri Galileea”. Armata israeliană mai afirmă că aceste sisteme subterane erau gândite ca punct de sprijin pentru pregătirea unor eventuale atacuri asupra orașelor israeliene, însă planurile de invazie „nu s-au materializat niciodată”. Context: cea mai mare rețea descoperită până acum în sudul Libanului Militarii israelieni mai depistaseră alte trei rețele similare în timpul invaziei în Liban din 2024, însă cea anunțată acum, în apropiere de orașul Kantara, este descrisă drept cel mai mare sistem de tuneluri subterane descoperit până în prezent în sudul Libanului. Kantara este situat în sudul Libanului, la 11 kilometri de frontiera cu Israelul. [...]
China a ajuns la paritate militară cu SUA, iar asta mută presiunea pe capacitatea industrială și pe protecția bazelor , avertizează The War Zone , citând declarațiile lt. gen. Stephen Sklenka , generalul care coordonează zona de instalații și logistică în cadrul United States Marine Corps . Sklenka respinge ideea că Beijingul ar fi doar un „aproape egal” („near peer”) și susține că este un „egal” („peer”), pentru că „rivalizează cu noi în aproape fiecare măsură a influenței naționale”. Mesajul central: într-un conflict viitor, diferența nu va fi dată doar de platforme și tehnologii, ci de capacitatea de a proiecta și susține forțe – iar aici China ar avea avantaje structurale. De ce contează: industria și logistica devin factorul decisiv Generalul leagă direct riscul militar de baza economică și industrială a Chinei, pe care o descrie ca fiind pe „picior de război”. În evaluarea sa, în ultimii 10–15 ani, capacitatea de producție a Chinei a depășit-o pe cea a SUA, inclusiv pe segmente critice pentru un război de durată: nave, oțel, minerale, sateliți și muniții. Un exemplu invocat de Sklenka este construcția navală: capacitatea de șantier a Chinei ar fi „raportată” ca fiind de 230 de ori mai mare decât cea a Statelor Unite. El mai afirmă că Beijingul și-a „mai mult decât dublat” construcția de submarine cu propulsie nucleară și își extinde rapid arsenalul de rachete balistice și de croazieră, în timp ce stocul nuclear ar fi „cel mai rapid în creștere din lume”. Lecțiile din conflictul cu Iran: bazele nu mai sunt „sanctuare” Sklenka folosește drept referință operațiunile militare americane din cadrul „Epic Fury”, arătând că, deși SUA au putut introduce forțe într-un teatru de operații cu cer și mare în mare parte necontestate, Iranul a reușit totuși să provoace pierderi și să lovească bazele cu „sute” de drone și rachete balistice, afectând și aliați din regiune. El adaugă că impactul nu este doar militar, ci și economic, prin „închiderea în curs” a Strâmtorii Hormuz , un punct-cheie pentru transportul global de energie. În acest context, generalul avertizează că o confruntare cu China „ar fi mult mai rea”, inclusiv pentru că Beijingul are o putere economică net superioară și o traiectorie de modernizare militară mai accelerată. Următoarea lovitură ar putea fi non-cinetică: rețele, energie, dezinformare O parte importantă a avertismentului vizează vulnerabilitatea instalațiilor militare americane, inclusiv pe teritoriul SUA (CONUS). Sklenka susține că primele acțiuni într-un conflict major ar putea să nu fie lansate cu rachete sau bombardiere și nici să nu înceapă în Marea Chinei de Sud sau în Strâmtoarea Taiwan, ci prin: atacuri cibernetice asupra rețelelor electrice ale bazelor; campanii de dezinformare care vizează familiile militarilor; atacuri cu roiuri de drone lansate din proximitatea instalațiilor. În acest cadru, el cere tratarea bazelor ca „platforme de luptă”, cu accent pe soluții anti-dronă (contra UAS – sisteme împotriva aeronavelor fără pilot), energie rezilientă, infrastructură întărită și rețele „dure” (mai greu de perturbat). Ce urmează: investiții și implicarea industriei Sklenka spune explicit că este nevoie de „ajutorul industriei” pentru apărarea integrată a bazelor și sugerează o schimbare de doctrină: în unele cazuri, forțele americane nu vor lupta doar „din” baze, ci „pentru” baze. În logica sa, fără mobilizare și desfășurare funcționale – adică fără instalații capabile să reziste atacurilor și să mențină operațiunile – nici creșterea stocurilor de muniții, nici introducerea de noi sisteme de armament sau progresele în inteligență artificială nu ar conta decisiv. [...]
