Știri
Știri din categoria Apărare
Iran a redeschis cel puțin 50 din 69 de intrări la baze subterane de rachete lovite anterior, ceea ce arată că strategia SUA și Israelului de a bloca aceste facilități prin bombardarea gurilor de tunel are limite operaționale și poate genera costuri mari fără un efect durabil, potrivit unei analize CNN bazate pe imagini satelitare.
Imaginile arată că Teheranul a folosit mijloace relativ simple – buldozere, încărcătoare frontale și camioane basculante – pentru a degaja molozul, a repara drumurile și a astupa craterele create de lovituri. Concluzia experților citați este că distrugerea sau „îngroparea” intrărilor nu echivalează cu neutralizarea stocurilor de rachete aflate în adâncime și nici cu eliminarea capacității de lansare, atâta timp cât Iranul păstrează lansatoare și echipaje.
Analiza indică faptul că Iranul a deblocat 50 din 69 de intrări la tuneluri, la 18 facilități subterane de rachete. În paralel, au fost reparate și elemente de infrastructură lovite în timpul campaniei aeriene: drumuri bombardate pentru a împiedica deplasarea lansatoarelor, cratere umplute, iar în două locații chiar reasfaltare.
Un exemplu descris este o bază din apropiere de Isfahan, unde loviturile au încercat să blocheze patru intrări. La două dintre ele au fost observate cel puțin 18 cratere, sugerând un consum semnificativ de muniții pentru a menține tunelurile închise. La începutul lunii mai, o imagine satelitară arăta un camion basculant folosit pentru a umple craterele, în timp ce alte intrări fuseseră deja redeschise și drumurile refăcute.
La o bază din apropiere de Khomeyn, o imagine de la mijlocul lunii aprilie arăta cel puțin 10 vehicule de construcții implicate în redeschiderea unei intrări.
Experții citați de CNN estimează că Iranul ar mai avea în jur de 1.000 de rachete depozitate în aceste situri subterane. Pentru că sunt amplasate adânc sub rocă – unele facilități fiind sub sute de metri – stocurile ar fi puțin probabil să fi suferit pagube semnificative în urma loviturilor la nivelul solului.
Sam Lair, de la James Martin Center for Nonproliferation Studies, susține că Iranul poate continua lansările atât timp cât are lansatoare și echipaje, chiar dacă producția ar fi oprită, deoarece stocul existent poate alimenta operațiunile.
Un punct central al analizei este diferența dintre efectul tactic al loviturilor (întârzierea accesului la tuneluri și reducerea temporară a ritmului de lansare) și rezultatul strategic. Lair avertizează că, fără obiective de război „rezonabile” și o teorie realistă a victoriei, astfel de acțiuni pot rămâne doar succese punctuale.
„Armata SUA este bună la obținerea de succese tactice (...). Totuși, dacă asta nu este însoțită de un set de obiective strategice rezonabile și o teorie a victoriei realizabilă, se poate transforma într-un eșec strategic.”
Pentagonul nu a răspuns întrebărilor punctuale despre concluziile CNN, iar purtătorul de cuvânt Sean Parnell a reluat o declarație anterioară despre capacitatea armatei americane de a acționa „la momentul și locul alese de președinte”.
Refacerea accelerată a intrărilor ar fi avut loc după încetarea focului convenită pe 8 aprilie, la peste șapte săptămâni de la momentul descris în material. În acest interval, Iranul și SUA ar fi ajuns și la un acord provizoriu pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz, însă CNN notează că ar mai fi necesare luni de negocieri pentru detalii.
Dacă ostilitățile se reiau, refuncționalizarea bazelor subterane ar putea permite Iranului să lanseze mai multe rachete cu rază lungă către Israel și alte state din Orientul Mijlociu, pe fondul îngrijorărilor analiștilor că amenințarea acestui arsenal este subestimată, inclusiv în contextul unei rezerve în scădere de interceptoare de rachete în SUA.
SUA și Israel au vizat și lanțul de aprovizionare al rachetelor – de la fabrici de componente electronice la producția de combustibil și corpuri de rachetă. Totuși, analiza sugerează că aceste lovituri ar putea să nu întârzie refacerea capacităților atât cât și-ar dori Washingtonul și Ierusalimul: unele fabrici atacate recent fuseseră lovite și în „războiul de 12 zile” de anul trecut, iar imagini satelitare ar fi indicat că Iranul reconstruise deja o parte din facilitățile lovite în iunie.
În plus, evaluări ale serviciilor de informații americane ar indica faptul că Iranul a început deja să refacă capabilități militare-cheie, inclusiv reluarea producției de drone și înlocuirea lansatoarelor și a capacității de producție.
Timur Kadyshev, cercetător la Universitatea din Hamburg, rezumă asimetria de costuri: pentru a produce pagube, sunt necesare arme sofisticate și scumpe, în timp ce recuperarea se face cu mijloace simple.
„Trebuie să folosești arme foarte sofisticate, foarte scumpe ca să produci acest tip de pagubă, iar recuperarea este foarte «low-tech» – sunt doar buldozere.”
Recomandate
Posibilul rol al tehnologiei chineze în doborârea unui avion american ridică miza riscului de escaladare și a sancțiunilor în relația SUA–China, într-un moment în care Washingtonul încearcă să stabilizeze regiunea, potrivit The Jerusalem Post , care citează un reportaj NBC News bazat pe oficiali americani și surse familiarizate cu evaluări de informații. Investigatorii americani cred că un F-15E Strike Eagle al SUA, doborât în aprilie în sud-vestul Iranului, ar fi fost lovit de o rachetă portabilă (MANPADS – sistem antiaerian transportabil de un singur militar) de fabricație chineză. Cei doi membri ai echipajului s-au catapultat și au supraviețuit: pilotul a fost salvat în câteva ore, iar ofițerul responsabil cu sistemele de armament a evitat capturarea în Munții Zagros și a fost recuperat după două zile, conform relatărilor Pentagonului citate de NBC. Dacă informația se confirmă, ar fi primul caz din ultimele decenii în care un avion de vânătoare american este doborât de foc inamic, ceea ce ar amplifica întrebările privind nivelul sprijinului Beijingului pentru Teheran în timpul conflictului. Materialul apare în contextul în care administrația Trump continuă demersuri diplomatice pentru stabilizarea regiunii și pentru un acord pe termen mai lung cu Iranul. Ce ar fi livrat China și ce rămâne neconfirmat Potrivit NBC, ancheta este în desfășurare, însă surse apropiate investigației indică drept cea mai probabilă armă un sistem antiaerian portabil de fabricație chineză. În paralel, NBC relatează că Iranul ar fi putut primi și un radar chinezesc YLC-8B cu rază lungă, capabil să detecteze aeronave „stealth” (cu amprentă radar redusă), ceea ce ar fi putut îmbunătăți capacitatea Teheranului de a urmări platforme americane și israeliene avansate. Oficialii americani nu au confirmat public dacă acest radar a fost operațional în timpul conflictului. Reacții și implicații: sancțiuni, dar impact operațional „nedecisiv” Într-un episod separat menționat de NBC, Washingtonul a sancționat la începutul lunii trei companii chineze de sateliți, acuzându-le că ar fi furnizat imagini și date care au ajutat Iranul să țintească forțe americane din Orientul Mijlociu; Beijingul a respins acuzațiile. Ambasada Chinei la Washington a negat transferuri de echipamente militare către Iran, afirmând că Beijingul „acționează întotdeauna prudent și responsabil” în privința exporturilor militare și respectă obligațiile internaționale. Totuși, oficiali americani citați de NBC susțin că orice asistență chineză acordată Teheranului în timpul războiului nu a schimbat semnificativ balanța de pe câmpul de luptă. „Nu a fost un sprijin semnificativ. Nu a existat un impact operațional decisiv”, a declarat un oficial american pentru NBC, potrivit relatării. În același timp, NBC notează că China are de mult timp legături economice strânse cu Iranul și rămâne principalul cumpărător al exporturilor iraniene de petrol, în pofida sancțiunilor americane. Analiști citați de NBC afirmă că Beijingul ar fi furnizat tot mai mult tehnologii și componente cu dublă utilizare (civilă și militară), care pot sprijini atât infrastructura civilă, cât și baza industrială de apărare a Iranului. Un alt punct sensibil: minele navale din Strâmtoarea Hormuz Separat, NBC relatează că armata SUA nu a confirmat informațiile potrivit cărora Iranul ar fi desfășurat mine navale în Strâmtoarea Hormuz, deși ar fi efectuat căutări repetate în această zonă strategică. Potrivit a doi oficiali americani și unei alte persoane familiarizate cu situația, forțele americane nu au identificat până acum în mod definitiv mine în strâmtoare, iar căutările continuă, fără „dovezi definitive” în acest moment. Strâmtoarea Hormuz rămâne unul dintre cele mai importante puncte de tranzit maritim pentru transporturile globale de petrol, iar incertitudinea privind eventuale mine menține un risc operațional ridicat pentru navigație și pentru stabilitatea regională. [...]
SUA își schimbă modelul de achiziții militare spre producție de masă și adaptare rapidă , folosind lecțiile de pe frontul ucrainean, în timp ce menține sprijinul pentru apărarea antiaeriană a Kievului, potrivit Adevărul . Mesajul transmis de șeful Pentagonului, Pete Hegseth , leagă direct nevoile urgente ale Ucrainei (în special rachete Patriot ) de o reconfigurare mai amplă a industriei și doctrinei americane. Miza imediată: rachete Patriot și creșterea producției de muniții Întrebat la postul DRM News dacă Washingtonul va răspunde solicitărilor președintelui ucrainean Volodimir Zelenski privind suplimentarea livrărilor de rachete pentru sistemele antiaeriene Patriot, Hegseth a indicat o schimbare de ritm în producție, cu accent pe volume mai mari. „Schimbăm modul de producție pentru toate aceste tipuri de muniție critică. Vrem să ne asigurăm că companiile noastre livrează mult mai mult, pe întregul spectru, nu doar cu puțin mai mult.” În același timp, oficialul american a salutat eforturile aliaților europeni și a reiterat presiunea ca statele NATO să își majoreze bugetele de apărare spre ținta de 5% din PIB, subliniind că SUA vor continua să sprijine Ucraina și să „faciliteze” o implicare mai mare a Europei. „Vrem ca ei să se poată apăra și vom găsi o cale să asigurăm acest lucru.” Contextul operațional: deficit de apărare antirachetă și intensitatea atacurilor Schimbarea de abordare vine pe fondul unor presiuni crescute în relația Kiev–Washington. Publicația notează că Zelenski i-a trimis președintelui american Donald Trump o scrisoare în care avertiza asupra unui deficit critic în apărarea antirachetă, invocând un atac masiv rusesc în care ar fi fost folosite: 54 de rachete de croazieră; 30 de rachete balistice; trei rachete hipersonice „Zircon”; două rachete balistice „Kinjal”. În acest context, Zelenski a cerut rachete interceptoare PAC-3 (muniția folosită de sistemele Patriot) sau licențe pentru producția locală, discuție începută în administrația Biden și continuată acum cu echipa lui Trump. Potrivit sursei, Ucraina susține că obținerea licențelor ar putea-o transforma într-un furnizor de securitate și pentru alte regiuni, precum Orientul Mijlociu. Lecția Ucrainei pentru Pentagon: „scalare” și adaptare săptămânală Dincolo de sprijinul punctual, Pentagonul își ajustează doctrina și achizițiile, în special în zona dronelor, pe baza datelor tactice din Ucraina. La summitul de securitate Shangri-La Dialogue din Singapore, Hegseth a descris o orientare de la platforme „de nișă”, sofisticate și scumpe, către tehnologii adaptabile, care pot fi produse în masă și modificate rapid. Planul bugetar al administrației Trump ar aloca 56 de miliarde de dolari (aprox. 252 miliarde lei) pentru supremația în sisteme fără pilot și integrarea lecțiilor de pe câmpul de luptă, menționează articolul. În logica descrisă de Hegseth, avantajul nu mai este doar „cel mai avansat” sistem, ci capacitatea industriei de a scala repede și de a actualiza frecvent soluțiile, inclusiv prin ajustări rapide de software și design pentru a contracara bruiajul. [...]
Președintele Nicușor Dan a legat întărirea apărării de alocarea de resurse și consolidarea rezervei militare naționale , într-un mesaj transmis de Ziua Rezervistului Militar, potrivit news.ro . Șeful statului a plasat tema în contextul „vremurilor dificile” și al provocărilor care „redefinesc securitatea” la nivel regional, european și global. În mesaj, Nicușor Dan a susținut că, în acest cadru, „alocarea de resurse” și „consolidarea rezervei militare naționale” cresc forța militară și capacitatea de apărare și descurajare a României. NATO și parteneriatul cu SUA, prezentate drept garanții-cheie Președintele a indicat cooperarea cu aliații din NATO și Parteneriatul Strategic cu Statele Unite drept „cele mai solide garanții de securitate” ale României „din istorie”, menționând că acestea au fost obținute și prin implicarea rezerviștilor militari. Rolul rezerviștilor și experiența din misiuni externe Nicușor Dan le-a transmis militarilor în rezervă și în retragere că au „respectul și aprecierea” României pentru activitatea lor în misiuni din țară și în teatre de operații alături de aliați și parteneri, enumerând Afganistan, Irak, Balcanii de Vest, precum și misiuni până în Africa și Asia. În același mesaj, președintele a afirmat că rezerviștii au avut „o contribuție esențială” la prestigiul Armatei României în Uniunea Europeană, NATO și ONU și i-a descris drept repere pentru societate, inclusiv pentru consolidarea „rezilienței” și pentru un răspuns mai eficient la provocările actuale. „În acest context, alocarea de resurse şi consolidarea rezervei militare naţionale potenţează forţa militară şi capacitatea de apărare şi descurajare.” „Cooperarea strânsă cu aliaţii din NATO şi Parteneriatul Strategic cu Statele Unite reprezintă cele mai solide garanţii de securitate ale României din istorie, obţinute inclusiv prin implicarea rezerviştilor militari.” Președintele a transmis, totodată, urări membrilor structurilor asociative ale militarilor în rezervă și în retragere și și-a exprimat convingerea că aceștia vor rămâne alături de rezerviștii voluntari și de militarii activi, care au nevoie de experiența lor. [...]
România va transmite aliaților NATO și UE concluziile tehnice privind drona prăbușită la Galați, după ce raportul specialiștilor statului a identificat aparatul ca fiind un Geran-2 de proveniență rusească, potrivit G4Media . Miza imediată este una operațională și de coordonare: incidentul intră în circuitul de informare al structurilor competente din cadrul Alianței și al Uniunii Europene. Președintele Nicușor Dan afirmă că identificarea s-a bazat pe „un ansamblu consistent de probe tehnice”, iar concluzia raportului este „fără echivoc”. Într-o postare pe Facebook, el susține că pe fragmentele recuperate a fost găsită inscripția în chirilică „ГЕРАН-2”, iar componentele analizate (electronice, navigație, module de comandă, motor și elemente constructive) ar avea similitudini „mergând până la identitate” cu alte drone Geran-2 recuperate anterior în România și atribuite cu certitudine Federației Ruse. Ce indică raportul tehnic, potrivit președintelui Conform declarațiilor citate, raportul ar mai arăta că: marcajele de fabricație, inscripțiile tehnice, caracteristicile constructive și materialele utilizate urmează același proces tehnologic întâlnit la dronele Geran-2 analizate în ultimii ani; analizele fizico-chimice ar fi confirmat prezența acelorași tipuri de materiale și combustibili identificați repetat la aparate din această serie. De ce contează: incidentul intră în mecanismele de coordonare aliată Nicușor Dan afirmă că drona a lovit un bloc de locuințe din România, „provocând victime și pagube materiale”, și atribuie responsabilitatea Federației Ruse. Tot el spune că rezultatele anchetei vor fi comunicate aliaților și structurilor competente din cadrul NATO și al Uniunii Europene, în contextul obiectivului de consolidare a securității la frontiera estică. În același material este menționată și reacția președintelui Federației Ruse, Vladimir Putin, care a susținut că „nimeni nu poate spune care este originea în lipsa unei expertize” și a cerut României informațiile disponibile pentru „o analiză proprie”. Articolul nu include un răspuns oficial detaliat al părții române la această solicitare, dincolo de poziția președintelui privind concluziile raportului tehnic. [...]
România își mută accentul pe apărarea antidrone și pe producție comună cu Ucraina , în contextul incidentelor tot mai dese de pe Flancul Estic, potrivit Libertatea , care relatează declarațiile ministrului interimar de Externe, Oana Țoiu , într-o intervenție la CNN după cazul dronei rusești prăbușite la Galați. În intervenția televizată, Țoiu a spus că România are „o listă clară de capabilități” necesare pentru creșterea capacității de apărare pe Flancul Estic și că a alocat „2 miliarde” pentru achiziții de apărare, menționând și participarea la misiuni de apărare „nu doar pe teritoriul nostru”. De ce contează: apărarea antidrone devine o nevoie operațională, nu doar o opțiune Mesajul central al ministrului este că mijloacele actuale nu sunt suficiente pentru riscul specific al dronelor care ajung în proximitatea zonelor locuite. Oana Țoiu a invocat avioanele F-16 ca parte a apărării aeriene, dar a explicat că folosirea lor împotriva dronelor în zone rezidențiale poate crea riscuri suplimentare, motiv pentru care România ar avea nevoie de radare și sisteme antidrone. „Avem avioanele F-16 pe care le folosim, dar asta creează și un risc de securitate în ceea ce privește doborârea dronelor în zonele de securitate. Tocmai de aceea avem nevoie de radare și sisteme anti-dronă.” Contextul imediat este incidentul de la Galați, unde o dronă rusească a căzut pe un bloc și a provocat o explozie; în urma acestuia, două persoane au fost rănite și au avut nevoie de spitalizare, conform aceleiași surse. Marea Neagră și cooperarea regională, în logica NATO Țoiu a plasat discuția și în cadrul mai larg al apărării la Marea Neagră, pe care a numit-o „un punct strategic” pentru NATO, indicând cooperarea cu Turcia și Bulgaria pentru apărarea zonei. Ucraina, „partener strategic” pentru sisteme antidrone și producție comună Un element cu implicații directe pentru industria de apărare este deschiderea către colaborare cu Ucraina, pe fondul experienței acumulate de aceasta în războiul dronelor. Ministrul a afirmat că România vede în Ucraina „un partener strategic” și că ar urma să producă împreună sisteme de apărare împotriva dronelor. „Vedem în Ucraina un partener strategic și vom produce împreună sisteme de apărare împotriva dronelor.” Ce achiziții sunt deja în derulare: un contract SAFE de 30,7 milioane euro În același context, articolul notează că Ministerul Apărării a publicat lista contractelor semnate pentru Programul SAFE , iar unul dintre ele vizează furnizarea de către Quantum Systems a produsului „Sistem Mini UAS clasa I”, în valoare de 30.700.000 euro, fără TVA (aprox. 153 milioane lei, la un curs estimativ de 5 lei/euro). [...]
Închiderea Consulatului Rusiei la Constanța taie un canal operațional important al Moscovei în zona Mării Negre , iar măsura are potențialul de a reduce capacitatea de culegere de informații într-un punct considerat sensibil pentru securitatea regională, potrivit unui interviu acordat de istoricul Armand Goșu pentru HotNews , în contextul incidentului de la Galați, unde o dronă rusească a lovit un bloc. Goșu susține că reprezentanța de la Constanța „era un punct de spionaj rusesc într-o zonă foarte, foarte sensibilă” și spune că a fost surprins că aceasta încă funcționa. În lectura sa, o eventuală ripostă „în oglindă” a Rusiei ar avea efect limitat pentru România, în condițiile în care consulatele românești invocate (Rostov pe Don și Sankt Petersburg) „n-au nici o importanță” comparabilă „nici politic, nici economic, nici militar, nici pe zona de intelligence”. De ce contează Constanța în ecuația de securitate Istoricul plasează decizia în contextul sensibilității crescute a regiunii, inclusiv prin prisma activităților militare aliate din proximitate. El afirmă că zona a devenit „și mai sensibilă” și leagă acest lucru de rolul Bazei Kogălniceanu, de unde ar pleca avioane de alimentare pentru componenta aeriană americană care operează în Orientul Mijlociu. În plus, Goșu invocă o continuitate istorică a activităților de informații rusești la Constanța, susținând că ar fi existat rețele coordonate de acolo încă de la sfârșitul secolului al XIX-lea și că, în logica sa, astfel de structuri pot funcționa în paralel și în competiție. Decizia, între semnal politic și presiune aliată Goșu spune că poate doar „specula” asupra motivului concret pentru care Bucureștiul a mers pe expulzare și închidere, în condițiile în care autoritățile române au comunicat public varianta potrivit căreia drona ar fi ajuns la Galați după ce și-a schimbat traiectoria. El avansează ipoteza că închiderea consulatului ar fi putut fi „sugerată de aliați”, subliniind explicit că nu are „nici o informație concretă, sigură, certă” care să confirme. În aceeași cheie, istoricul leagă decizia de a nu cere consultări NATO pe articolul 4 de o posibilă preferință, în unele capitale occidentale, pentru evitarea unei escaladări cu Rusia. În interviu, el afirmă că Bucureștiul ar fi „mai permeabil” la astfel de sugestii externe, în special într-un moment în care, în opinia sa, Kremlinul încearcă să escaladeze și devine mai imprevizibil. Context: incidentul de la Galați și disputa pe narațiune Interviul apare după incidentul în care o dronă rusească a lovit un bloc din Galați, cu răniți și evacuări. Goșu apreciază că autoritățile au încercat să comunice rapid pentru a calma populația, dar critică nivelul de certitudine cu care au fost prezentate unele detalii tehnice despre traiectoria dronei și despre cauza devierii. El avertizează că, dacă ar fi fost vorba de un atac deliberat asupra unui oraș din România, discuția ar fi putut ajunge la consultări în NATO în baza articolului 4, însă decizia luată a fost pentru „consultări în format restrâns”, fără invocarea acestuia. Ce urmează Din perspectiva istoricului, miza imediată este dacă decidenții de la București au înțeles pe deplin efectul operațional al închiderii consulatului asupra prezenței și activității ruse în regiunea Mării Negre. În paralel, rămâne deschisă disputa asupra narațiunii incidentului de la Galați, inclusiv pentru că, în opinia sa, versiunea „devierii” a fost preluată în presa rusă într-un mod care mută responsabilitatea către Ucraina. [...]
