Iranul redeschide 50 din 69 de intrări la baze subterane de rachete, după loviturile SUA și Israel - imaginile din satelit sugerează că blocarea tunelurilor nu elimină stocul estimat la circa 1.000 de rachete

Iran a redeschis cel puțin 50 din 69 de intrări la baze subterane de rachete lovite anterior, ceea ce arată că strategia SUA și Israelului de a bloca aceste facilități prin bombardarea gurilor de tunel are limite operaționale și poate genera costuri mari fără un efect durabil, potrivit unei analize CNN bazate pe imagini satelitare. Imaginile arată că Teheranul a folosit mijloace relativ simple – buldozere, încărcătoare frontale și camioane basculante – pentru a degaja molozul, a repara drumurile și a astupa craterele create de lovituri. Concluzia experților citați este că distrugerea sau „îngroparea” intrărilor nu echivalează cu neutralizarea stocurilor de rachete aflate în adâncime și nici cu eliminarea capacității de lansare, atâta timp cât Iranul păstrează lansatoare și echipaje. Ce arată imaginile satelitare: refacere rapidă, cu echipamente „low-tech” Analiza indică faptul că Iranul a deblocat 50 din 69 de intrări la tuneluri, la 18 facilități subterane de rachete. În paralel, au fost reparate și elemente de infrastructură lovite în timpul campaniei aeriene: drumuri bombardate pentru a împiedica deplasarea lansatoarelor, cratere umplute, iar în două locații chiar reasfaltare. Un exemplu descris este o bază din apropiere de Isfahan, unde loviturile au încercat să blocheze patru intrări. La două dintre ele au fost observate cel puțin 18 cratere, sugerând un consum semnificativ de muniții pentru a menține tunelurile închise. La începutul lunii mai, o imagine satelitară arăta un camion basculant folosit pentru a umple craterele, în timp ce alte intrări fuseseră deja redeschise și drumurile refăcute. La o bază din apropiere de Khomeyn, o imagine de la mijlocul lunii aprilie arăta cel puțin 10 vehicule de construcții implicate în redeschiderea unei intrări. Miza operațională: stocul de rachete ar fi rămas în mare parte intact Experții citați de CNN estimează că Iranul ar mai avea în jur de 1.000 de rachete depozitate în aceste situri subterane. Pentru că sunt amplasate adânc sub rocă – unele facilități fiind sub sute de metri – stocurile ar fi puțin probabil să fi suferit pagube semnificative în urma loviturilor la nivelul solului. Sam Lair, de la James Martin Center for Nonproliferation Studies, susține că Iranul poate continua lansările atât timp cât are lansatoare și echipaje, chiar dacă producția ar fi oprită, deoarece stocul existent poate alimenta operațiunile. De ce contează pentru strategia SUA: succes tactic, risc de eșec strategic Un punct central al analizei este diferența dintre efectul tactic al loviturilor (întârzierea accesului la tuneluri și reducerea temporară a ritmului de lansare) și rezultatul strategic. Lair avertizează că, fără obiective de război „rezonabile” și o teorie realistă a victoriei, astfel de acțiuni pot rămâne doar succese punctuale. „Armata SUA este bună la obținerea de succese tactice (...). Totuși, dacă asta nu este însoțită de un set de obiective strategice rezonabile și o teorie a victoriei realizabilă, se poate transforma într-un eșec strategic.” Pentagonul nu a răspuns întrebărilor punctuale despre concluziile CNN, iar purtătorul de cuvânt Sean Parnell a reluat o declarație anterioară despre capacitatea armatei americane de a acționa „la momentul și locul alese de președinte”. Context: încetarea focului și riscul reluării ostilităților Refacerea accelerată a intrărilor ar fi avut loc după încetarea focului convenită pe 8 aprilie, la peste șapte săptămâni de la momentul descris în material. În acest interval, Iranul și SUA ar fi ajuns și la un acord provizoriu pentru redeschiderea Strâmtorii Hormuz , însă CNN notează că ar mai fi necesare luni de negocieri pentru detalii. Dacă ostilitățile se reiau, refuncționalizarea bazelor subterane ar putea permite Iranului să lanseze mai multe rachete cu rază lungă către Israel și alte state din Orientul Mijlociu, pe fondul îngrijorărilor analiștilor că amenințarea acestui arsenal este subestimată, inclusiv în contextul unei rezerve în scădere de interceptoare de rachete în SUA. Loviturile asupra industriei de rachete: efect posibil limitat în timp SUA și Israel au vizat și lanțul de aprovizionare al rachetelor – de la fabrici de componente electronice la producția de combustibil și corpuri de rachetă. Totuși, analiza sugerează că aceste lovituri ar putea să nu întârzie refacerea capacităților atât cât și-ar dori Washingtonul și Ierusalimul: unele fabrici atacate recent fuseseră lovite și în „războiul de 12 zile” de anul trecut, iar imagini satelitare ar fi indicat că Iranul reconstruise deja o parte din facilitățile lovite în iunie. În plus, evaluări ale serviciilor de informații americane ar indica faptul că Iranul a început deja să refacă capabilități militare-cheie, inclusiv reluarea producției de drone și înlocuirea lansatoarelor și a capacității de producție. Timur Kadyshev, cercetător la Universitatea din Hamburg, rezumă asimetria de costuri: pentru a produce pagube, sunt necesare arme sofisticate și scumpe, în timp ce recuperarea se face cu mijloace simple. „Trebuie să folosești arme foarte sofisticate, foarte scumpe ca să produci acest tip de pagubă, iar recuperarea este foarte «low-tech» – sunt doar buldozere.” [...]