COST$982.56+0.54%

Un studiu chinez descrie un scenariu de atac la 3.000 km care ar putea forța SUA să-și regândească apărarea antirachetă și logistica navală, potrivit Știrile Pro TV, care citează South China Morning Post. Miza, dincolo de retorică, este una operațională: dacă astfel de tactici devin credibile, costurile și modul de desfășurare a grupurilor de portavioane ar putea crește semnificativ.

Analiza pornește de la un articol publicat deschis într-o revistă științifică de apărare din China, care propune un „ghid pas cu pas” pentru lovirea unui grup de portavioane american de la 3.000 km (distanță comparată în material cu ruta Shanghai–Guam). Lucrarea aparține unei echipe de la Colegiul de Studii Internaționale al Universității Naționale de Tehnologie a Apărării din Nanjing și a fost publicată pe 25 mai în „Tactical Missile Technology”, fiind coordonată de profesorul asociat Gao Tianyun.

De ce contează: răspuns la „dispersarea” flotei americane

Textul descrie cum Pentagonul a adoptat conceptul de Operațiuni Maritime Distribuite (DMO), care presupune împrăștierea navelor pe sute de kilometri și împingerea portavioanelor mai în spate, în timp ce nave mai mici sunt trimise în față ca „scuturi” și platforme de senzori.

Lucrarea chineză argumentează că această dispersie face țintele mai greu de găsit și lovit simultan, dar propune o metodă de „decojire” a apărării pe straturi. În scenariul descris, stratul exterior ar include distrugătoare Aegis poziționate la 600–800 km în fața portavionului, înarmate cu interceptoare SM‑3, iar mai aproape ar opera inclusiv nave de suprafață fără pilot cu rachete SM‑6 și ESSM, pentru a adăuga un „burete” suplimentar de interceptare.

Cum ar arăta atacul, în scenariul descris

Planul începe neobișnuit: nu cu un val masiv de pe uscat sau din aer, ci cu folosirea unui submarin pentru a lansa rachete hipersonice antinavă asupra distrugătoarelor Aegis din față, pentru a „sparge” primul strat al apărării.

Apoi ar urma un „pachet de foc” care combină mai multe tipuri de muniții, cu scopul de a satura senzorii și de a consuma interceptoarele:

• drone-momeală ieftine și rachete de croazieră cu cost redus, pentru a „inunda” sistemele de detecție și a epuiza muniția de apărare;
• rachete de croazieră subsonice cu caracteristici de reducere a detectabilității, care zboară jos, „peste valuri”, pentru a exploata golurile radarului;
• rachete hipersonice suplimentare, direcționate către țintele rămase de mare valoare.

Materialul susține că această combinație ar pune apărarea într-o dilemă: dacă prioritizează amenințările hipersonice, pot trece rachetele care zboară jos; dacă trage în momeli și muniții ieftine, consumă rapid stocurile limitate.

„Roiul” fără comandă centrală și ipoteza unei apărări americane „ideale”

Un element distinct este tactica „lider‑secundă”: într-un roi, o rachetă urcă și acționează ca cercetaș, transmite date de țintire către rachetele care zboară jos, iar dacă este doborâtă, alta îi preia rolul. În această logică, roiul ar putea continua atacul și sub bruiaj electronic, adaptându-se și redistribuind ținte „din mers”.

În același timp, scenariul presupune că marina americană ar avea inclusiv arme care „încă nu există”, precum un interceptor pentru faza de planare a rachetelor hipersonice și SM‑6 IB pentru apărarea terminală. Autorii numesc această abordare „liao di cong kuan”, explicată în material ca ideea de a presupune un adversar puternic și bine echipat.

Context industrial: producție și capacitate de susținere

Lucrarea leagă conceptul DMO de „dezindustrializarea” SUA și de o capacitate mai mică de a controla baze îndepărtate, argumentând că lipsa șantierelor navale, a pieselor de schimb și a aliaților dispuși să găzduiască baze mari ar limita opțiunile americane. În contrapondere, autorii susțin că China, cu o capacitate de construcții navale superioară și linii de producție de rachete capabile de ritm ridicat, ar putea face fezabile tacticile cu „roiuri” masive.

Știrile Pro TV notează că este rar ca Armata Populară de Eliberare să permită publicarea unui plan atât de detaliat într-o revistă accesibilă publicului și că autorii nu au putut fi contactați pentru comentarii.

În final, materialul amintește o declarație atribuită secretarului american al Apărării, Pete Hegseth, potrivit căreia China ar putea distruge toate portavioanele americane „în 20 de minute” — afirmație prezentată ca atare, fără elemente de verificare în text.