Știri
Știri din categoria Apărare
Rusia își extinde infrastructura militară lângă granița cu Finlanda, iar imaginile din satelit indică lucrări de construcție și consolidare a unor baze, potrivit Digi24, care citează un raport al Institutului pentru Studiul Războiului (ISW) din SUA. Mișcările sunt interpretate de analiști ca posibile pregătiri pentru un scenariu de confruntare cu NATO, pe fondul tensiunilor crescute în regiunea nordică.
Postul public finlandez Yle a publicat imagini din satelit realizate între iunie 2024 și octombrie 2025, care arată lucrări active la baza militară rusă Rybka din Petrozavodsk (Carelia), la circa 175 km de frontiera cu Finlanda. Yle notează că o zonă de garnizoană din era sovietică, abandonată în mare parte de la începutul anilor 2000, este folosită în prezent de Corpul 44 al Armatei din Districtul Militar Leningrad, iar în zonă funcționează deja o bază aeriană mare și un depozit de echipamente militare.
În același context, expertul militar Marko Eklund, citat de NEXTA, estimează că în regiune ar putea fi desfășurați până la 15.000 de soldați. La baza aeriană Besovets, la aproximativ 12 km de Petrozavodsk, ar fi staționate circa 80 de avioane de vânătoare, inclusiv Su-35S, alături de Su-27 mai vechi. Tot în regiune ar fi stocate câteva mii de vehicule blindate, camioane și sisteme de artilerie, în mare parte de origine sovietică, conform informațiilor prezentate în material.
Imagini satelitare din mai și august 2025 indică și construirea unui nou „oraș militar” în Kandalakșa, în regiunea Murmansk, la aproximativ 115 km de granița cu Finlanda, scrie RBC Ukraine. Este vorba despre garnizoana Lupche-Savino, a cărei construcție ar fi început în iarna 2024–2025, pentru noi brigăzi de artilerie și geniu, potrivit sursei citate.
ISW leagă aceste evoluții de reorganizările militare operate de Rusia în 2024, când Districtul Militar de Vest a fost restructurat prin crearea districtelor militare Leningrad și Moscova, măsură interpretată ca o consolidare a comenzii strategice pe direcția nordică și o reacție la NATO. Raportul mai notează că oficiali ruși, inclusiv Vladimir Putin, au amenințat direct Finlanda, folosind un tip de retorică pe care Rusia l-a invocat anterior pentru a justifica invazia Ucrainei.
În evaluarea ISW, Moscova își consolidează activ prezența militară lângă frontiera cu Finlanda și ar fi intrat într-o „fază zero” de pregătire pentru un posibil război cu NATO, pe fondul reorientării economiei către un regim de război și al extinderii producției de armament, cu un orizont menționat „până în 2030”.
Recomandate
Forțele ucrainene susțin că au scos din funcțiune un feribot militar rusesc în strâmtoarea Kerci , după un atac desfășurat în noaptea de 13 spre 14 martie 2026, care ar fi vizat nave utilizate pentru transportul armamentului către Crimeea ocupată. Potrivit The Kyiv Independent , operațiunea a fost revendicată de Direcția Principală de Informații a Ministerului Apărării din Ucraina (HUR), care afirmă că unități speciale au lovit două nave rusești implicate în logistica militară din zonă. Conform autorităților ucrainene, feribotul feroviar Slavyanin a fost scos din funcțiune în urma atacului, iar nava Avangard a suferit avarii. Ambele făceau parte din sistemul de transport maritim folosit de Rusia pentru a muta armament, muniție și echipamente militare prin strâmtoarea Kerci, una dintre principalele rute logistice către peninsula Crimeea. Operațiunea ar fi inclus și lovituri asupra infrastructurii din Port Kavkaz , situat în regiunea Krasnodar din Rusia, pe istmul Ciushka. Potrivit armatei ucrainene, instalațiile portuare care susțin legătura de feribot cu Crimeea ocupată au fost avariate în același raid. Rolul strategic al strâmtorii Kerci Strâmtoarea Kerci, lungă de aproximativ 35 de kilometri , leagă Marea Neagră de Marea Azov și separă Crimeea de peninsula Taman. În contextul războiului, zona a devenit esențială pentru aprovizionarea trupelor ruse. Principalele rute logistice folosite de Rusia sunt: Podul Kerci (Podul Crimeii) – frecvent atacat de Ucraina și uneori restricționat pentru transport militar; traseul de feribot Kerci–Port Kavkaz – utilizat pentru transporturi grele și materiale periculoase; transportul maritim auxiliar din porturile rusești din Marea Neagră. Din acest motiv, infrastructura feriboturilor a devenit o țintă repetată pentru armata ucraineană. Navele vizate au mai fost atacate Cele două nave implicate în incidentul din martie 2026 au fost deja lovite anterior: Navă Incident anterior Slavyanin atacată cu drone în vara anului 2024 la Port Kavkaz Avangard avariată într-un atac separat care a rupt bordajul tribord Conro Trader un alt feribot din aceeași flotă s-a scufundat după un atac ucrainean în august 2024 Aceste lovituri anterioare au afectat temporar funcționarea traversării cu feribotul din strâmtoarea Kerci . Reacția Rusiei Ministerul rus al Apărării nu a confirmat avarierea navelor. Moscova a anunțat însă că apărarea antiaeriană a interceptat și distrus 87 de drone ucrainene în mai multe regiuni în cursul aceleiași nopți. O campanie mai largă de atacuri Atacul asupra feriboturilor face parte dintr-o serie mai amplă de operațiuni ucrainene menite să afecteze infrastructura militară rusă. În același interval au fost raportate și: o lovitură asupra fabricii de microelectronică Kremniy El din Briansk, care produce componente pentru sistemele de rachete S-300 și S-400; un atac cu drone asupra unei rafinării din sudul Rusiei. Kievul încearcă astfel să reducă capacitatea Moscovei de a transporta echipamente militare către Crimeea , anexată de Rusia în 2014 și folosită ca bază pentru operațiuni militare în sudul Ucrainei. [...]
Trei avioane-cisternă americane KC-135 au executat primele misiuni din București , potrivit G4Media , care citează Boardingpass . Zborurile au avut loc în noaptea dintre 19 și 20 martie 2026 și au vizat realimentarea în aer a unor aeronave militare la sud de Cipru. Conform informațiilor publicate, avioanele au decolat joi seara de la București, au desfășurat misiunea de realimentare în aer în zona indicată și apoi s-au întors la București. Durata totală a misiunii a fost de aproape șase ore. În total, cinci aeronave Boeing KC-135 Stratotanker ale Forțelor Aeriene ale SUA sunt staționate la București, iar trei dintre acestea au fost implicate în primele misiuni. Primele avioane-cisternă americane au ajuns în România în urmă cu circa trei săptămâni, în contextul operațiunilor militare din Orientul Mijlociu. Dislocarea temporară a fost aprobată de CSAT și de Parlament, la solicitarea părții americane, iar cele trei aeronave au ajuns la Baza 90 Transport Aerian Otopeni. KC-135 este principalul tip de avion-cisternă utilizat de armata americană, un model aflat în serviciu de aproximativ 70 de ani; SUA operează în jur de 400 de astfel de aeronave, alături de un model mai nou, introdus în ultimii ani. [...]
Corpul Gardienilor Revoluției susține că Iranul continuă să fabrice rachete , la o zi după ce Israelul a afirmat că ofensiva sa a distrus capacitățile balistice ale Republicii Islamice, potrivit AGERPRES , care citează AFP. Declarația a fost făcută vineri de Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC), structura de elită a forțelor armate iraniene, pe fondul escaladării militare dintre Iran și Israel și al disputelor privind starea infrastructurii militare iraniene. „Industria noastră balistică merită nota maximă. Nu există niciun motiv de îngrijorare în această privință, întrucât chiar și în timp de război continuăm să fabricăm rachete”, a declarat purtătorul de cuvânt al Gardienilor Revoluției, Ali-Mohammad Naini, citat de agenția de presă locală Fars. Afirmațiile IRGC vin după declarațiile premierului israelian Benjamin Netanyahu, care a susținut joi că Iranul „nu mai are capacitatea de a produce rachete balistice” și nici „de a îmbogăți uraniu”, conform aceleiași surse. Miza este una strategică: capacitatea de producție a rachetelor balistice și programul de îmbogățire a uraniului sunt elemente centrale în evaluarea puterii militare a Iranului și în justificarea operațiunilor militare ale Israelului, iar mesajele publice ale celor două părți indică o confruntare și pe terenul războiului informațional. [...]
SUA au intensificat operațiunile militare pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , după ce ruta maritimă a fost practic blocată de câteva săptămâni, potrivit HotNews.ro , care citează informații publicate de The Telegraph și Wall Street Journal. Ofensiva americană include avioane de vânătoare care zboară la joasă altitudine și elicoptere Apache, folosite pentru lovirea navelor și dronelor iraniene din apropierea rutei. Miza este una majoră: prin strâmtoare trece aproximativ o cincime din petrolul mondial, iar Teheranul a amenințat că va ataca orice navă care o traversează, folosind ambarcațiuni înarmate, mine și rachete de croazieră. Conform The Telegraph , operațiunea face parte dintr-un plan al Pentagonului în mai multe etape, care urmărește reducerea riscurilor generate de mijloacele iraniene ce au blocat traficul naval de la începutul lunii martie. Dacă amenințarea va fi diminuată, SUA ar putea trimite nave de război prin strâmtoare și, ulterior, ar putea escorta vasele care intră și ies din Golful Persic. La Pentagon, generalul Dan Caine, șeful Statului Major american, a declarat că avioanele A-10 Warthog sunt angajate pe flancul sudic, vizând ambarcațiunile iraniene de atac rapid. El a confirmat și desfășurarea elicopterelor Apache și a spus că armata americană a lovit instalații subterane de depozitare a armelor din Iran. Washingtonul a accelerat, totodată, trimiterea celei de-a 11-a Unități Expediționare a Marinei din California, un grup operativ de aproximativ 4.500 de marinari și infanteriști marini, care ar urma să ajungă în Orientul Mijlociu în decurs de două zile. Caine a mai afirmat că unii aliați, fără a-i numi, folosesc elicoptere Apache pentru a contracara dronele, una dintre armele utilizate de Iran pentru a lovi statele arabe vecine și infrastructura energetică din Golf. În plan economic, blocajul a împins cotațiile petrolului Brent peste 100 de dolari pe baril, cu un vârf intraday de 119 dolari, înainte de a închide la 108,65 dolari, în creștere cu 1,2% într-o zi de joi, notează HotNews.ro. Evoluția a amplificat presiunea asupra administrației Trump, în contextul războiului lansat alături de Israel și al efectelor sale asupra piețelor energetice. Potrivit The Wall Street Journal , experții avertizează că eliminarea completă a rețelei de capabilități iraniene ar putea dura săptămâni și, chiar și atunci, o parte importantă ar putea supraviețui. Farzin Nadimi, expert la Institutul pentru Politica Orientului Apropiat din Washington, a spus că Iranul ar avea în continuare mine, rachete de croazieră montate pe camioane și sute de ambarcațiuni ascunse în instalații cu tuneluri de-a lungul coastei și pe insule. În paralel, recâștigarea controlului a devenit mai urgentă după ce Iranul ar fi început să elaboreze planuri pentru a permite trecerea selectivă a anumitor nave, iar Parlamentul de la Teheran ia în calcul o lege privind perceperea de taxe de trecere. Michael Connell, analist la Centrul pentru Analize Navale, a explicat pentru Wall Street Journal că îngustimea strâmtorii (24 de mile în punctul cel mai îngust) face ca navele să rămână vulnerabile, iar reducerea amenințării este „posibilă, dar durează” și probabil nu va ajunge „niciodată la 100%”, existând riscul ca navele să fie lovite „din întâmplare” chiar și după reluarea tranzitului. [...]
Pierderile zilnice raportate pentru armata rusă au depășit 1.700 de oameni în ultimele 72 de ore, potrivit Kyiv Independent și datele Statului Major al Ucrainei. Publicația notează că ar fi vorba despre cele mai mari pierderi de personal de la începutul anului, la un nivel aproximativ dublu față de media lunilor de iarnă. Creșterea bruscă a numărului de morți și răniți este pusă în legătură cu schimbarea condițiilor meteo. În intervalul 17-18 martie, profitând de ceața densă, comandamentul rus ar fi lansat asalturi coordonate pe o lungime de peste 100 de kilometri, între localitățile Rodynske și Huliaipole, în mai multe sectoare simultan. Robert Brovdi („Madyar”), comandantul Forțelor de Sisteme de Drone ale Ucrainei, a descris atacurile ca valuri succesive de infanterie sprijinite de vehicule blindate și motociclete, susținând că unitățile ucrainene de drone ar fi lovit semnificativ forțele ruse înainte ca acestea să ajungă la pozițiile ucrainene. Bilanțul prezentat de oficialii ucraineni pentru 17-19 martie indică următoarele niveluri ale victimelor zilnice în rândul armatei ruse: 17 martie: 810 victime 18 martie: 1.710 victime 19 martie: 1.520 victime Pe partea de echipamente, doar pe 17 martie, Rusia ar fi pierdut 29 de sisteme de artilerie și 230 de vehicule și cisterne de combustibil. În paralel, pe fondul intensificării luptelor, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a confirmat că discuțiile de pace dintre Washington, Moscova și Kiev se află într-o „pauză situațională”, în timp ce hărțile din surse deschise nu ar indica, deocamdată, câștiguri teritoriale majore pentru Rusia în direcțiile Pokrovsk sau Huliaipole. [...]
Războiul declanșat de SUA împotriva Iranului consumă rapid muniții și interceptoare , iar refacerea stocurilor ar putea dura ani, cu efecte asupra capacității Washingtonului de a răspunde altor crize, potrivit presei internaționale. Miza, dincolo de operațiunea în sine, este presiunea pusă pe o armată deja întinsă pe mai multe teatre. J.D. Vance, pe atunci senator, avertiza încă din 2024, la Conferința de Securitate de la München, că SUA nu produc suficient pentru a susține simultan mai multe războaie, iar acum, în calitate de vicepreședinte, se confruntă cu consecințele unui conflict deschis de administrația Trump. „Trăim într-o lume a penuriei. Nu producem suficiente muniții pentru a susține un război în Europa de Est, unul în Orientul Mijlociu și, potențial, un conflict în Asia de Est”. Conform unei analize realizate de Jahara Matisek, Morgan Bazilian și Macdonald Amoah de la Payne Institute of Public Policy (Colorado), SUA ar fi folosit puțin peste 5.000 de muniții de diferite tipuri în primele patru zile și aproximativ 11.000 în primele 16 zile . Autorii apreciază că intensitatea inițială a campaniei aeriene ar depăși chiar și debutul operațiunii NATO din Libia (2011), notează publicația spaniolă La Vanguardia, citată de G4Media. După obținerea controlului spațiului aerian iranian, aviația ar fi trecut la muniții mai ieftine și disponibile în cantități mari, precum JDAM (kit de ghidare atașat bombelor convenționale). Pentagonul estima, la două săptămâni de la începutul conflictului, că 99% din munițiile folosite în Iran erau de acest tip, iar Pete Hegseth susținea că rezervele sunt foarte mari. Presiunea reală rămâne însă pe munițiile rare și scumpe folosite în primele zile și pe apărarea antiaeriană. CSIS estimează că, în primele șase zile, ar fi fost lansate peste 1.000 de muniții de atac la distanță, iar în prima săptămână SUA ar fi folosit aproximativ 140 de interceptoare Patriot PAC-3 MSE și peste 150 de interceptoare THAAD. Înlocuirea muniției consumate doar în primele patru zile este estimată la 20–26 miliarde de dolari, dar problema este și de capacitate industrială: de exemplu, SUA ar fi folosit peste 300 de rachete de croazieră Tomahawk, în timp ce Pentagonul plănuia să cumpere 57 în anul fiscal curent. Pe lângă muniții, conflictul apasă pe flota de portavioane și pe personal. Două portavioane, USS Abraham Lincoln și USS Gerald R. Ford , participă la operațiune, iar USS George H.W. Bush se îndreaptă spre zonă; Ford ar fi ajuns la aproape 270 de zile pe mare și ar urma să stabilească un record de desfășurare de la războiul din Vietnam, în contextul unui incendiu de 30 de ore care a afectat condițiile de trai la bord, potrivit The New York Times. În plan strategic, specialiștii avertizează că ritmul operațiunilor poate reduce disponibilitatea portavioanelor în anumite regiuni pentru doi-trei ani și poate slăbi descurajarea în Pacific, într-un moment în care Washingtonul își calibra resursele pentru o eventuală criză în Asia. În același timp, utilizarea pe scară largă a unor tactici și tehnologii ar putea oferi Chinei indicii despre modul de operare al SUA, iar redislocările de trupe și sisteme de apărare dinspre Asia sunt prezentate ca un cost direct al războiului din Iran. [...]
