Știri
Știri din categoria Apărare

Armata israeliană pregătește o achiziție de 12.000 de drone FPV de asalt, cu un cost total estimat la 30 milioane șekeli, într-o mișcare care mută bugetul și cerințele tehnice spre sisteme mai scumpe și cu lanț de aprovizionare „occidental”, pe fondul intensificării războiului cu drone cu Hamas și Hezbollah, potrivit The Jerusalem Post.
Licitația este derulată de Forțele Terestre ale IDF împreună cu Direcția de Achiziții a Ministerului Apărării și vizează drone „first-person-view” (FPV) – aparate pilotate manual de la distanță, prin ochelari de realitate virtuală și joystick. Specificațiile includ și dotări precum camere cu vedere pe timp de noapte. Publicația notează că, în sudul Libanului, Hezbollah a crescut utilizarea dronelor în ultimele săptămâni, iar IDF a anunțat recent că forțele unității Egoz au ucis un militant Hezbollah folosind o dronă de asalt, aparent un model „Bat” produs de compania israeliană Xtend.
Prețul estimat pentru fiecare dronă din noua licitație este de 20.000–25.000 șekeli, semnificativ peste nivelul din licitația anterioară, unde costul era estimat la 3.500 șekeli pe unitate. În consecință, costul total al noii achiziții ar putea ajunge la 30 milioane șekeli, „mult peste” licitația precedentă, conform sursei.
Anul trecut, Xtend a câștigat o licitație a Ministerului Apărării pentru producția și livrarea a 5.000 de drone de asalt cu cost redus. Acea procedură a atras critici în industrie, inclusiv pentru cerințe considerate cu profitabilitate scăzută și pentru includerea unei componente din China (un emițător video produs de o companie din Hong Kong).
Noua specificație nu mai impune utilizarea de componente electronice din China și urmărește un lanț de aprovizionare „mai occidental”, după criticile potrivit cărora afluxul de drone și componente din China ar putea afecta securitatea datelor în campanie.
În același timp, articolul menționează că o parte semnificativă din dronele de supraveghere și informații ale armatei israeliene sunt încă modele chinezești, inclusiv de la DJI și Autel.
Printre potențialii ofertanți sunt menționați Ondas Holdings, Xtend (furnizor și pentru armata SUA) și compania israeliană Robotican, producătorul dronei Rooster. În schimb, unele companii care au participat anterior nu ar mai concura: Dronix (pe fondul unor condiții de clasificare), Tehiru (care s-a retras din zona dronelor operate manual) și Sapir (care s-ar concentra pe alte produse de securitate). Publicația notează că nu a primit un răspuns din partea IDF.
The Jerusalem Post descrie o escaladare a războiului cu drone în regiune, inclusiv apariția tot mai frecventă a dronelor FPV conectate prin fibră optică, care sunt relativ imune la bruiajul comunicațiilor (deși au limitări de manevrabilitate), în timp ce dronele fără fir pot fi detectate de radar și contracarate prin război electronic.
Un expert citat anonim susține că mai multe companii israeliene ar putea îndeplini cerințele armatei, dar că licitația „nu va schimba semnificativ” nici câmpul de luptă, nici industria locală, întrucât tendința globală – cu Ucraina în prim-plan – merge spre producție ieftină și în masă de drone mici.
Ca termen de comparație, articolul arată că 12.000 de drone reprezintă echivalentul producției Ucrainei în „puțin sub două zile”, iar producția anuală ar depăși 1 milion de unități. În plus, o estimare dintr-un studiu al institutului american FDD indică faptul că dronele FPV au devenit un factor major pe frontul din Ucraina, inclusiv prin volum și eficiență, iar Hezbollah ar putea încerca tactici similare, inclusiv împotriva elicopterelor folosite de IDF pentru interceptarea dronelor organizației.
Recomandate

Germania finanțează achiziția a 50.000 de drone FPV pentru Ucraina, într-un contract de 90 milioane euro (aprox. 450 milioane lei), una dintre cele mai mari comenzi de acest tip făcute de un guvern occidental , potrivit Kyiv Post , care citează Reuters. Dronele sunt produse de compania ucraineană SkyFall și sunt echipate cu software de țintire autonomă (adică asistat de algoritmi, pentru identificarea și urmărirea țintelor) furnizat de firma americană Auterion. Directorul general al Auterion, Lorenz Meier, a confirmat valoarea contractului și a spus că finanțarea vine de la o țară europeană, iar SkyFall a confirmat implicarea Berlinului, fără alte detalii. Livrări parțiale, restul așteptat în 2026 Meier a declarat că o parte dintre drone au fost deja livrate Ucrainei, iar restul ar urma să ajungă în cursul acestui an. Ministerele apărării din Germania și Ucraina au refuzat să comenteze solicitarea Reuters. Auterion a mai anunțat anterior că, în iulie 2025, a livrat 33.000 de „kituri” de lovire pentru drone, bazate pe inteligență artificială, în cadrul unui contract de 50 milioane dolari (aprox. 230 milioane lei) finanțat de Pentagon. Kyiv Post notează că livrarea actuală ar putea include sisteme de țintire similare sau identice. Context: accelerarea sprijinului occidental prin drone Reuters descrie acordul drept „una dintre cele mai mari achiziții cunoscute de drone pentru Kiev” realizate de un guvern occidental. În aprilie, Londra a anunțat un pachet de 120.000 de drone pentru Ucraina, incluzând drone de atac cu rază lungă, sisteme de recunoaștere și drone logistice. În paralel, în Ucraina există și furnizori locali de tehnologii similare de „țintire pe ultimul segment” („last mile” – ghidajul final către țintă), inclusiv TAF Drones și The Fourth Law (TFL), mai arată materialul. Ce produce SkyFall SkyFall produce mai multe tipuri de drone pentru utilizare pe linia frontului, inclusiv: drone FPV (first-person view – controlate prin imagine transmisă în timp real); drone-bombardier cunoscute ca „Baba-yaga”; drone interceptoare denumite „P1-SUN”. Potrivit Kyiv Post, facilitățile SkyFall au fost vizitate recent de senatorul american Lindsey Graham , cu câteva zile înainte de moartea acestuia, pe 11 iulie. [...]

Loviturile IDF din nordul Fâșiei Gaza vizează direct infrastructura Hamas, pe fondul acuzațiilor de încălcare a armistițiului , într-o serie de operațiuni desfășurate în ultimele 48 de ore, potrivit The Jerusalem Post . Armata israeliană a anunțat că duminică a ucis „mai mulți” militanți Hamas în nordul Fâșiei Gaza, în timp ce aceștia ar fi planificat atacuri împotriva soldaților israelieni. Conform comunicării militare citate de publicație, țintele se aflau într-un sit de producție de armament al Hamas, iar existența acestuia ar încălca acordul de încetare a focului . IDF susține că militanții încercau să reabiliteze capacitățile militare ale Hamas și că plănuiau atacuri atât împotriva soldaților, cât și a civililor. Două lovituri separate sâmbătă, după tentative de atac Într-un alt episod menționat, armata israeliană a precizat că sâmbătă a ucis doi militanți Hamas în nordul Fâșiei Gaza, în lovituri separate, după tentative de atac asupra soldaților israelieni în zona „Liniei Galbene”. Potrivit IDF, Hassan Mustafa Zahir al-Razina ar fi încercat să amplaseze explozibili în apropierea militarilor, înainte de a fi lovit. A doua țintă, identificată ca militant Hamas Nukhba Mohammad Mahmoud Abd al-Mu'ti Fayyoumi, ar fi fost ucisă într-o lovitură separată, fiind acuzat că planifica atacuri împotriva soldaților israelieni în Gaza. De ce contează Dincolo de bilanțul operațional, miza principală este semnalul că Israelul tratează activitățile de producție de armament și refacerea capacităților Hamas drept încălcări ale armistițiului, justificând astfel continuarea loviturilor punctuale în nordul Fâșiei Gaza. Publicația nu oferă detalii suplimentare despre termenii acordului de încetare a focului sau despre verificări independente ale acuzațiilor. [...]

Localizarea unei poziții fortificate Hezbollah în Wadi Saluki readuce în prim-plan riscurile operaționale ale frontului de nord , după ce trupele israeliene au identificat punctul de lansare care l-a rănit grav pe actualul purtător de cuvânt al armatei, generalul de brigadă Effie Defrin, în al Doilea Război din Liban , potrivit The Jerusalem Post . Militarii din Divizia 36, aflați în operațiuni în zona Wadi Saluki, au descoperit o poziție întărită pentru rachete antitanc aparținând Hezbollah. În apropiere au fost găsite „mai multe rachete”, precum și un lansator orientat către wadi, conform informațiilor comunicate de armată. De ce contează: o poziție „istorică” indică persistența infrastructurii de luptă Identificarea aceleiași poziții folosite în 2006 sugerează continuitatea unor puncte fortificate și a tacticilor de ambuscadă în teren dificil, cu implicații directe pentru planificarea și protecția forțelor care operează în zonă. În timpul celui de-al Doilea Război din Liban, lupta din acest punct a fost descrisă drept una dintre cele mai dure ale conflictului. Forțele blindate israeliene au început traversarea wadi-ului, în timp ce unități din Brigada Nahal și Corpul de Geniu au încercat să securizeze zona. Contextul din 2006: ambuscadă, pierderi și rănirea lui Defrin Operațiunea a fost amânată de mai multe ori, iar Hezbollah, observând mișcările din teren, a declanșat o ambuscadă, potrivit relatării. În bătălie au fost uciși 11 ofițeri și soldați israelieni, inclusiv doi comandanți de companie din Brigada 401, iar peste 50 de militari au fost răniți. Printre răniți s-a numărat și Defrin, pe atunci comandant al Batalionului 9, care a fost rănit grav. Publicația mai notează că, „într-un moment de încheiere” de săptămâna trecută, Defrin a vizitat trupele care operează în zonă, în apropierea locului din care a manevrat Batalionul 9 către Wadi Saluki, vizavi de satul Anduria, în războiul din 2006. [...]

Integrarea unui sistem francez de ghidare a crescut capacitatea Ucrainei de a lovi ținte industriale militare în adâncimea Rusiei , inclusiv la distanțe de până la circa 1.000 km, potrivit Mediafax . Miza operațională este directă: precizia mai bună extinde setul de obiective care pot fi atacate cu rachete de croazieră, cu efect potențial asupra producției de armament și a lanțurilor de aprovizionare ale Rusiei. Ce tehnologie este implicată și cine o produce Conform informațiilor citate de publicație din presa franceză, un sistem de ghidare dezvoltat de compania franceză Safran a fost integrat pe rachetele FP-5 Flamingo produse de compania ucraineană Fire Point „în urmă cu mai bine de un an”, potrivit Le Monde . Primele rezultate ar fi devenit vizibile în ultimele luni. Țintele lovite și distanțele menționate Materialul indică două lovituri atribuite utilizării rachetei FP-5 Flamingo echipate cu sistemul francez de ghidare: 27 iunie : uzina Titan-Barrikadîi din regiunea Volgograd, la aproximativ 400 km de granița cu Ucraina; fabrica este descrisă ca obiectiv strategic, producând inclusiv lansatoare pentru sisteme de rachete. începutul lunii iunie : compania VNIIR-Progress din Ceboksari (Republica Ciuvașă), la circa 1.000 km de teritoriul ucrainean; aici ar fi fabricate receptoare și antene pentru sistemul de navigație GLONASS folosit de armata rusă. Cum este descrisă racheta FP-5 Flamingo FP-5 Flamingo este prezentată ca o rachetă de croazieră cu rază lungă, proiectată pentru lovituri „mult în spatele liniei frontului”. Sistemul de navigație ar combina inteligența artificială cu cartografierea terenului, pentru zbor la joasă altitudine și evitarea detectării radar pe anumite segmente. Pe lângă ghidarea furnizată de Safran, racheta ar utiliza și ArduPilot , un software open-source (cu cod sursă public) de pilot automat folosit și pentru drone, pentru planificarea autonomă a rutei și integrarea cu senzori. Cooperarea franco-ucraineană: ce mai apare în material Colaborarea Safran–Fire Point nu s-ar limita la FP-5 Flamingo, potrivit informațiilor publicate de Le Monde . Prin filiala Preligens, Safran ar furniza Ucrainei echipamente de poziționare, sisteme electro-optice, tehnologii anti-dronă și soluții de analiză a informațiilor. Separat, în aprilie, companiile franceze Turgis Gaillard și Renault ar fi anunțat că vor dezvolta pentru armata franceză o rachetă „inspirată” de FP-5 Flamingo. Date tehnice menționate Potrivit datelor prezentate de producător, citate în articol, FP-5 Flamingo: este propulsată de un motor Ivchenko AI-25 ; are aproximativ 12 metri lungime și o masă de aproape șase tone ; transportă un focos de aproximativ 1.150 kg ; are viteză de croazieră de circa 700 km/h și poate atinge până la 950 km/h ; are autonomie maximă de până la 3.000 km și poate rămâne în aer aproape patru ore . [...]

Ministerul de Interne a semnat un contract care mută 65% din producția armamentului în România , deși acordul-cadru pentru achiziția sistemelor de armament individual de infanterie (SAI) tip NATO și muniție, finanțată printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei), nu a fost încheiat până la termenul-limită de 30 mai, potrivit HotNews . Informația relevantă pentru piață și pentru capacitatea industrială locală este că, în locul acordului-cadru ratat la termen, a fost încheiat un „contract de cooperare industrială” care, conform Ministerului Afacerilor Interne (MAI), ar permite realizarea în România a 65% din producția armamentului vizat. Ce s-a semnat efectiv și ce înseamnă pentru producția locală Documentul analizat de Profit.ro , citat de HotNews, indică faptul că MAI — instituția care a coordonat achiziția — susține că acest contract de cooperare industrială creează cadrul pentru localizarea unei părți semnificative din producție. În plus, MAI afirmă că patru arme incluse în acest contract ar urma să fie fabricate integral în România. Context: finanțarea SAFE și termenul ratat pentru acordul-cadru Achiziția SAI (armament individual de infanterie) tip NATO și muniție este legată de o finanțare printr-un împrumut SAFE de peste 816 milioane euro (aprox. 4,1 miliarde lei). Totuși, acordul-cadru aferent nu a fost încheiat până la data limită de 30 mai, conform informațiilor din documentul citat. HotNews notează că detaliile provin dintr-un document analizat de Profit.ro . [...]

Marina SUA își pregătește portavioanele pentru drone autonome de luptă cu rază lungă , iar mesajul către industrie este că viitorul program va fi judecat nu doar după performanțe, ci și după capacitatea de producție rapidă și costuri ținute sub control, potrivit HotNews . Biroul Executiv pentru Achiziții de Aviație al Marinei SUA a publicat pe 14 iulie o solicitare de informații (RFI – „request for information”, adică un demers de testare a pieței, nu o licitație și nici o comandă fermă) pentru o nouă generație de aeronave fără pilot, optimizate pentru operarea de pe portavioanele nucleare din clasele Ford și Nimitz . Termenul-limită pentru transmiterea conceptelor este 13 august. De ce contează: accent pe producție în masă și cost unitar redus Dincolo de lista de capabilități, documentul pune explicit presiune pe partea industrială: companiile trebuie să arate cum pot scala rapid producția într-un scenariu de criză și ce tehnologii ar folosi pentru a menține jos atât costul unitar, cât și costurile de întreținere. În interpretarea citată de HotNews, această orientare sugerează un „război de uzură” în care contează volumele și ritmul de înlocuire, nu doar numărul mic de platforme foarte scumpe, cu pilot. „Air Wing of the Future”: mix de aeronave cu și fără pilot Solicitarea se încadrează într-un program numit „Air Wing of the Future” („Grupul Aerian al Viitorului”), menționat de DefenseNews.com. Planul vizează trecerea de la o structură bazată masiv pe F/A-18 Super Hornet și tot mai mult pe F-35C către un mix de aeronave cu pilot și fără pilot, din generația a cincea și viitoarea generație a șasea, care să opereze împreună în misiuni. HotNews notează că demersul este „oarecum surprinzător” în contextul în care Marina SUA are deja în derulare programe de drone care vizează operarea alături de avioane clasice, inclusiv MQ-25A Stingray (dronă-cisternă pentru realimentare în aer) și programul Collaborative Combat Aircraft (drone „coechipieri loiali”, cu costuri mai reduse). Ce misiuni vrea Marina SUA pentru noile drone Conform documentației RFI, platformele ar putea fi proiectate ca rol unic, multirol sau ca „familie de sisteme modulare” (componente schimbabile rapid în funcție de misiune). Marina SUA enumeră opt tipuri de misiuni: atac împotriva navelor de suprafață; atac împotriva țintelor terestre și bombardament la sol; război antisubmarin; luptă aer-aer împotriva avioanelor și rachetelor inamice; război electronic (bruiaj); ISR (inteligență, supraveghere și recunoaștere); realimentare în aer pentru alte aeronave; reaprovizionare logistică pentru o grupare navală de luptă (transport de echipamente și provizii). Cerințe tehnice: rază de atac și autonomie avansată, plus opțiune VTOL În cerințele tehnice, Marina SUA cere, între altele: rază de acțiune : autonomie de zbor de minimum 1.000 de mile marine (aprox. 1.850 km) pentru misiuni de atac; autonomie la sol și la aterizare : rulare autonomă pe punte (taxiing) și respectarea tiparelor de zbor din jurul portavionului; autonomie în misiune : decizii autonome complexe, inclusiv schimbarea sarcinilor în zbor, evitarea activă a amenințărilor și realimentare automată în aer; compatibilitate : integrare cu infrastructura actuală de control al dronelor de pe portavioane. Un element important evidențiat în material este că, deși accentul cade pe operarea de pe portavioane cu catapulte și cabluri de oprire, Marina SUA își dorește și drone cu decolare și aterizare verticală (VTOL) , care ar putea opera și de pe nave mai mici, precum distrugătoare, sau de pe baze maritime mobile. Ce urmează RFI-ul nu obligă Marina SUA să cumpere ceva și nu garantează un contract, însă stabilește direcția: capabilități autonome pentru misiuni diverse, rază mare de acțiune și, esențial, o arhitectură industrială care poate livra repede și ieftin atunci când cererea crește brusc. Pentru industrie, termenul de 13 august este primul test: cine poate demonstra, pe hârtie, că poate produce la scară și cu costuri controlate. [...]