Știri
Știri din categoria Apărare
Friedrich Merz anunță reînarmarea Germaniei și un nou curs pentru Europa la Conferința de la Munchen, iar declarațiile sale, relatate de jurnalistul Vitalie Cojocari pe pagina sa de Facebook, conturează o schimbare majoră de direcție în politica de securitate europeană. Cancelarul german a vorbit despre un moment de cotitură istorică, susținând că Europa trebuie să își asume propria apărare într-o lume în care „ordinea internațională bazată pe reguli nu mai există”, iar leadership-ul global al SUA este contestat.
În centrul discursului s-au aflat câteva idei-cheie:
Merz a subliniat că Germania nu mai poate aștepta protecția americană și trebuie să investească decisiv în propria capacitate de apărare, mizând pe o Europă unită. După discurs, a publicat o fotografie alături de președintele Franței, Emmanuel Macron, și de premierul britanic Keir Starmer, însoțită de mesajul: „Împreună pentru o Europă puternică”. În acest context, a revenit în discuție ideea unui posibil scut nuclear european construit în jurul capacității nucleare franceze.
Reacțiile nu au întârziat. Potrivit The Financial Times, secretarul de stat al SUA, Marco Rubio, și-a anulat o întâlnire cu lideri europeni, invocând un program încărcat. De la Moscova, fostul președinte Dmitri Medvedev a reacționat ironic, făcând o trimitere la anul 1933.
Discursul lui Merz marchează, astfel, o repoziționare strategică a Germaniei și ridică întrebări esențiale despre viitorul securității europene într-un an 2026 dominat de tensiuni geopolitice și reașezări de putere.
Recomandate
România riscă să rămână fără „pârghii” militare în relația cu Berlinul , deși Germania își extinde implicarea pe flancul estic al NATO printr-o baterie Patriot în Turcia și o misiune de circa 150 de militari, potrivit Adevărul . În analiza citată, experți români indică atât motivele invocate de Germania pentru refuzul de a disloca trupe în România, cât și opțiunile Bucureștiului pentru a-și crește relevanța în arhitectura de apărare aliată. De ce contează: prezența militară se negociază și prin costuri și contracte Berlinul a refuzat anterior solicitarea Bucureștiului privind o prezență militară germană în România, invocând „situația economică grea” și costurile detașării de trupe, în contextul în care Germania are deja angajamente în alte zone (țările baltice) și își pregătește o contribuție în Turcia. În acest tablou, România ar putea încerca să lege mai strâns discuția despre prezență militară de cooperarea industrială și de achizițiile de apărare: generalul (r) Virgil Bălăceanu afirmă că noile contracte de „miliarde de euro” semnate de România cu Germania în cadrul SAFE, inclusiv cu Rheinmetall , ar putea deveni un argument într-un demers viitor pentru atragerea de trupe germane. De ce trimite Germania Patriot în Turcia, dar nu trupe în România Potrivit materialului, Turcia a devenit un punct-cheie pentru apărarea flancului sud-estic al NATO, inclusiv după ce a fost vizată de rachete și drone iraniene în lunile trecute. Germania urmează să trimită în „următoarele săptămâni” o unitate Patriot și, suplimentar, să constituie o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în coordonare cu forțele turce. Misiunea menționată ar avea aproximativ 150 de militari și rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată în prezent în Turcia, în perioada iunie–septembrie 2026. În paralel, SUA își păstrează o prezență importantă în Turcia, inclusiv prin baza de la Incirlik, unde sunt găzduite rachete nucleare americane, notează publicația. Pentru contextul regional, Adevărul indică și planurile Berlinului privind o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă, într-un material separat despre rolul Turciei în strategia NATO: Adevărul . „Apărarea României începe din Turcia”: argumentul operațional Generalul (r) Virgil Bălăceanu susține că, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu, apărarea României și a flancului estic începe din Turcia, unde se află componente esențiale ale arhitecturii NATO. Un exemplu este stația radar Kürecik (operațională din 2012), administrată de Armata SUA, care detectează amenințări cu rachete balistice și transmite date către baze NATO, inclusiv Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană. „Apărarea României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu.” În același registru, Bălăceanu descrie apărarea ca fiind „pe mai multe aliniamente”, cu capabilități navale în Mediterana de Est și cu participarea unor state europene. Ce opțiuni are Bucureștiul: Franța, apoi Germania „pe filieră” economică În analiza citată, Bălăceanu indică drept miză principală pentru România convingerea Franței să disloce permanent o brigadă în România, după modelul brigăzii blindate pe care Germania o va disloca în Lituania anul viitor. Abia apoi, spune el, Bucureștiul ar putea încerca să obțină și o participare germană la Grupul de Luptă din România, folosind inclusiv argumentul contractelor de înzestrare. „În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la Grupul de Luptă din România.” Separat, analistul politic internațional Ștefan Popescu apreciază că România nu reușește să strângă relațiile cu Turcia pentru a întări sudul flancului estic și compară situația cu Polonia, care ar fi construit, prin acțiuni coerente, un sistem defensiv la Marea Baltică împreună cu țările nordice. În acest context, el sugerează că o abordare mai realistă ar fi fost propunerea unui „hub” Uniunea Europeană–Turcia, în care România să ceară leadership și să găzduiască elemente în domenii unde are „o excelență incontestabilă”, precum securitatea cibernetică. Materialul mai notează, prin vocea turcologului Tasin Gemil, importanța relației bilaterale româno-turce și faptul că, deși există un parteneriat strategic, rămân dosare unde pozițiile nu sunt încă armonizate. Textul este trunchiat în sursa furnizată, astfel că detaliile finale despre implicațiile la Marea Neagră nu pot fi redate integral. [...]
Germania va disloca în Turcia o baterie Patriot și 150 de militari , într-o mișcare care întărește operațional flancul sud-estic al NATO după atacurile recente atribuite Iranului, potrivit Adevărul . Operațiunea ar urma să înceapă la sfârșitul lunii iunie, iar Ankara revine astfel în centrul noii strategii de apărare a Alianței în Orientul Mijlociu extins și Mediterană. Decizia a fost confirmată de ambasadoarea Germaniei în Turcia, Sibylle Katharina Sorg, care a legat explicit desfășurarea de „consolidarea flancului sud-estic” după ce teritoriul turc ar fi fost ținta mai multor atacuri cu rachete balistice lansate de Iran în ultimele săptămâni. Potrivit diplomatului, proiectilele au fost interceptate de sistemele integrate ale Alianței. „Forța NATO rezidă în apărarea reciprocă și în configurarea securității noastre ca un bloc unitar”, a transmis Sorg. Reluarea dialogului strategic Berlin–Ankara, după 12 ani Desfășurarea sistemelor Patriot a fost „securizată” în aceeași zi în care ministrul german de Externe, Johann Wadephul, și omologul său turc, Hakan Fidan, au condus la Berlin a treia reuniune a Mecanismului de Dialog Strategic germano-turc , reactivat după o pauză de 12 ani. Fidan a spus că reluarea formatului arată o „voință politică comună” de aprofundare a cooperării strategice și a menționat că Turcia a semnat recent și un acord-cadru de parteneriat strategic similar cu Marea Britanie. La rândul său, Wadephul a indicat că discuțiile au vizat proiecte concrete și investiții reciproce, inclusiv în: industria de apărare, energie, logistică, economie. Miza europeană: apărare, Uniunea Vamală și condiționalitățile UE Pe agenda discuțiilor a fost și relația Turciei cu Uniunea Europeană, în condițiile în care procesul de aderare este blocat de ani. Berlinul s-a declarat favorabil extinderii relațiilor strategice UE–Ankara, inclusiv prin cooptarea Turciei în arhitectura industrială de apărare a Europei și prin modernizarea Uniunii Vamale (în vigoare din 1995, dar limitată la produse industriale și agricole procesate). În același timp, partea germană a reiterat condiționalitățile legate de statul de drept și drepturile omului, Wadephul amintind că criteriile de la Copenhaga rămân precondiții pentru aderare. Următorul test: Summitul NATO de la Ankara (7–8 iulie) Un element cu greutate este Summitul NATO programat la Ankara în 7–8 iulie, prima reuniune la nivel înalt găzduită de Turcia după summitul de la Istanbul din 2004. Potrivit sursei, oficialii germani consideră că întâlnirea va consolida poziția Ankarei în discuțiile despre reconfigurarea Alianței, pe fondul negocierilor privind o nouă împărțire a cheltuielilor de apărare între Statele Unite și aliații europeni. [...]
România deschide accesul la 16,68 miliarde euro (aprox. 83,4 miliarde lei) prin SAFE , un împrumut UE cu dobândă de 3% , bani care vor finanța în principal înzestrarea Armatei și proiecte de infrastructură cu relevanță strategică, potrivit Mediafax , care citează Ministerul Finanțelor. Acordul semnat cu Comisia Europeană plasează România pe locul al doilea în UE ca alocare prin instrumentul SAFE, după Polonia. Finanțarea este structurată pe credite în condiții avantajoase și urmează să fie trasă în tranșe, în funcție de îndeplinirea unor obiective asumate. Ministerul Finanțelor arată că împrumutul este destinat investițiilor majore în apărare, infrastructură strategică și consolidarea industriei europene de apărare. Cum se împart banii: apărare, infrastructură duală și ordine publică Conform cadrului general prezentat, cele 16,68 miliarde euro sunt alocate astfel: 9,53 miliarde euro (aprox. 47,7 miliarde lei) pentru înzestrarea modernă a Armatei Române și infrastructura asociată (Ministerul Apărării Naționale); 4,2 miliarde euro (aprox. 21,0 miliarde lei) pentru infrastructură duală gestionată de Ministerul Transporturilor și Infrastructurii, respectiv capetele din Autostrada Moldovei: Pașcani–Ungheni și Pașcani–Siret; 2,8 miliarde euro (aprox. 14,0 miliarde lei) pentru Ministerul Afacerilor Interne și celelalte forțe din sistemul de apărare națională. În total, sunt menționate 21 de proiecte legate de Ministerul Apărării Naționale, care însumează 9,53 miliarde euro; dintre acestea, zece ar urma să fie achiziții în comun cu alte state, iar 11 achiziții individuale ale statului român. Calendar: prima tragere, prefinanțare și perioada de disponibilitate România a semnat acordul la 12 mai 2026 , pe baza aprobării prin memorandum de către Guvern și de către Președintele României, iar documentele originale au ajuns la Bruxelles pe 13 mai 2026 , conform informațiilor transmise de Ministerul Finanțelor. Acordul stabilește condițiile împrumutului, perioada de disponibilitate și mecanismul de transmitere a cererilor de plată. Prima tragere poate fi solicitată în octombrie 2026 , iar perioada de disponibilitate a împrumutului este până la 31 decembrie 2030 . După intrarea în vigoare, Comisia Europeană poate acorda României o prefinanțare de 15% , adică aproximativ 2,5 miliarde euro (aprox. 12,5 miliarde lei) , potrivit datelor prezentate. Cine gestionează și implementează proiectele Ministerul Finanțelor va gestiona fondurile acordate prin SAFE, iar Cancelaria Prim-Ministrului va asigura supervizarea generală a planului. Implementarea proiectelor și achizițiilor revine instituțiilor beneficiare, între care sunt enumerate: Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul Român de Informații, Serviciul de Telecomunicații Speciale, Serviciul de Informații Externe, Serviciul de Protecție și Pază, Ministerul Transporturilor și Infrastructurii și Administrația Națională a Penitenciarelor. Ministrul Finanțelor, Alexandru Nazare, a declarat: „Semnarea acordului de către Comisia Europeană confirmă că România a parcurs la timp etapele necesare pentru accesarea uneia dintre cele mai importante finanțări europene dedicate securității. Vorbim despre 16,68 miliarde euro care pot susține apărarea, infrastructura strategică, industria națională de profil și locuri de muncă în sectoare cu valoare adăugată ridicată”. În același context, el a susținut că pentru proiectele strategice din Moldova ar fi fost create mecanisme de evidență distinctă și predictibilă a finanțării până în 2031, inclusiv pentru proiecte precum Pașcani–Suceava–Siret și Târgu Neamț–Iași–Ungheni. [...]
Reluarea rapidă a producției de drone în Iran ridică miza operațională a unui nou val de atacuri americane , potrivit G4Media , care citează informații atribuite CNN, preluate de Reuters și transmise de Agerpres. În cele șase săptămâni de armistițiu de la începutul lunii aprilie, Iranul ar fi reluat deja o parte din producția de drone, pe baza a două surse care cunosc evaluările serviciilor de informații ale SUA. Concluzia relatată este că Teheranul își reface capacitățile industriale militare „mult mai rapid decât se estimase”. Reuters precizează că nu a putut verifica imediat informația. Ce se schimbă în ecuația militară Dacă refacerea capacităților industriale militare se confirmă, implicația practică este comprimarea „ferestrei” în care loviturile anterioare ar fi putut limita pe termen mai lung producția de armament, în special drone. În termeni operaționali, o reluare parțială a producției în timpul armistițiului sugerează o capacitate de recuperare mai mare decât cea anticipată de evaluările inițiale invocate de CNN. Reacția SUA: posibilitatea unor noi atacuri Președintele american Donald Trump a declarat miercuri că Statele Unite sunt pregătite să lanseze noi atacuri împotriva Iranului dacă Teheranul nu acceptă un acord de pace. În același timp, el a indicat că ar putea aștepta câteva zile pentru a „primi răspunsurile corecte”. Informațiile disponibile în material nu includ detalii despre amploarea reluării producției sau despre tipurile de drone vizate, iar verificarea independentă a relatării nu este confirmată de Reuters. [...]
Marina SUA mizează pe propulsie nucleară pentru viitoarea clasă de cuirasate, o decizie care împinge nota de plată peste 17 miliarde de dolari pe navă și poate schimba semnificativ profilul de costuri și mentenanță al flotei pe termen lung, potrivit Adevărul . Mutarea vine după ce, cu doar o lună în urmă, oficiali ai Marinei americane considerau puțin probabilă utilizarea propulsiei nucleare pentru acest program. Anunțul a fost făcut de amiralul Daryl Caudle , șeful Operațiunilor Navale, în timpul unei audieri în Congresul SUA. El a indicat că alegerea a fost între livrare mai rapidă cu propulsie convențională și varianta nucleară, care a fost preferată în final. „Sunt încântat că în sfârșit am căzut de acord că această propulsie va fi una nucleară. Dezbaterea a fost de genul: ori îl livrăm mai repede, și atunci va avea propulsie convențională, dar în cele din urmă, am zis să fie nucleară”, a declarat oficialul american, potrivit Axios . Ce tehnologie intră pe navă și de ce contează pentru costuri Noul cuirasat ar urma să fie echipat cu reactorul nuclear A1B, același sistem folosit pe portavioanele din clasa Gerald R. Ford. În material se menționează că un portavion Ford are un cost estimat de aproximativ 13 miliarde de dolari (aprox. 59,8 miliarde lei). Potrivit amiralului Caudle, tehnologia de la bordul noii nave se va inspira din cea a portavioanelor moderne americane, de la reactor până la sisteme radar, armament și sisteme de luptă. Dimensiunea programului: 15 nave până în 2056 Planul Marinei SUA prevede construirea a 15 cuirasate din clasa „Trump” până în 2056. Pentru primele trei nave, costurile ar urma să depășească 43 de miliarde de dolari (aprox. 197,8 miliarde lei), conform informațiilor prezentate. Controverse: utilitate operațională vs. „abordare depășită” Proiectul a stârnit critici în rândul experților militari: analiști citați de Axios susțin că revenirea la nave de suprafață foarte mari ar fi o abordare depășită în războiul naval modern, unde accentul se mută pe dispersarea forțelor și flexibilitate operațională. În prezent, singurele nave de suprafață cu propulsie nucleară aflate în serviciul Marinei SUA sunt portavioanele, mai notează materialul. [...]
O simulare strategică desfășurată în Germania indică faptul că o reacție politică europeană întârziată poate face NATO vulnerabilă pe flancul estic , în special într-o criză rapidă în statele baltice, potrivit Adevărul . Exercițiul a testat în primul rând procesul decizional din interiorul alianței, nu tactici de luptă, iar concluzia centrală a fost una politică: ezitarea și divizarea pot cântări mai mult decât diferențele de capabilități pe termen scurt. Exercițiul a avut loc în decembrie 2025, la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehrului din Hamburg , și a pornit de la un scenariu în care Rusia și Ucraina ajung la un armistițiu în vara lui 2026. În paralel cu o ofertă către Germania de reluare a relațiilor economice și a cooperării de dinainte de război, Moscova ar intensifica presiunile asupra statelor baltice, invocând o presupusă criză umanitară în Kaliningrad. Scenariul: atac rapid asupra Lituaniei și blocarea deciziei NATO În jocul de război, participantul care a jucat rolul conducerii militare ruse a ales o ofensivă rapidă asupra Lituaniei, cu un obiectiv declarat diferit de o ocupație pe termen lung: paralizarea procesului de decizie al NATO și testarea voinței politice europene. Planul a presupus un atac simultan din Belarus și Kaliningrad pentru controlul coridorului Suwalki, fâșia strategică ce leagă Polonia de statele baltice. Forțele ruse simulate au inclus aproximativ 100.000 de militari în întreg teatrul de operațiuni, dintre care circa 12.000 au reprezentat forța principală de atac din Belarus, sprijinită de unități aeropurtate, artilerie, sisteme antiaeriene și drone. „Fapt împlinit” înainte de răspunsul alianței Potrivit simulării, viteza a fost elementul-cheie: Rusia ar avea deja trupe în regiune, în timp ce NATO ar avea nevoie de timp pentru a aduce întăriri. În scenariu, forțele ruse au reușit să creeze rapid un „fapt împlinit” pe teren înainte ca alianța să poată organiza o contraofensivă coerentă. Analistul care relatează exercițiul susține că liderii europeni, în special cei germani, ar fi fost blocați de perspectiva unui conflict direct cu Rusia și de riscul escaladării nucleare. În joc, SUA nu au intervenit imediat, iar această întârziere a fost suficientă pentru consolidarea pozițiilor ruse și transformarea coridorului Suwalki într-o zonă controlată prin drone, artilerie și lovituri de precizie cu rază lungă. Scenariul a inclus și posibilitatea unei escaladări nucleare tactice, prin activarea armelor nucleare din Belarus și Kaliningrad pentru descurajarea unei contraofensive NATO. De ce contează: vulnerabilitatea e politică, nu doar militară Mesajul principal rezultat din exercițiu este că descurajarea depinde nu doar de capabilități, ci și de percepția adversarului asupra voinței politice a NATO. Analistul avertizează că un eventual sfârșit al războiului din Ucraina ar putea deschide pentru Europa o perioadă de vulnerabilitate strategică, în care Rusia ar ieși cu efective mai numeroase, experiență de luptă și avantaje tehnologice în domenii precum războiul la distanță, dronele și „țintirea dinamică” (identificarea și lovirea rapidă a țintelor pe baza datelor actualizate din teren). În același timp, potrivit aceleiași relatări, statele europene ar avea nevoie de ani pentru a recupera decalaje în apărarea aeriană, muniții de precizie și capacități de neutralizare a sistemelor antiaeriene rusești. „Întrebarea fundamentală este dacă Germania și Europa sunt cu adevărat pregătite să intre într-un război cu Rusia pentru apărarea statelor baltice, chiar și fără sprijin imediat american.” Concluzia autorului exercițiului este că, în simulare, partea care a jucat Rusia a mizat pe ezitarea Germaniei, iar această presupunere a fost suficientă pentru a „câștiga” prin blocarea reacției politice într-o criză rapidă. [...]
