Știri
Știri din categoria Apărare
România riscă să rămână fără „pârghii” militare în relația cu Berlinul, deși Germania își extinde implicarea pe flancul estic al NATO printr-o baterie Patriot în Turcia și o misiune de circa 150 de militari, potrivit Adevărul. În analiza citată, experți români indică atât motivele invocate de Germania pentru refuzul de a disloca trupe în România, cât și opțiunile Bucureștiului pentru a-și crește relevanța în arhitectura de apărare aliată.
Berlinul a refuzat anterior solicitarea Bucureștiului privind o prezență militară germană în România, invocând „situația economică grea” și costurile detașării de trupe, în contextul în care Germania are deja angajamente în alte zone (țările baltice) și își pregătește o contribuție în Turcia.
În acest tablou, România ar putea încerca să lege mai strâns discuția despre prezență militară de cooperarea industrială și de achizițiile de apărare: generalul (r) Virgil Bălăceanu afirmă că noile contracte de „miliarde de euro” semnate de România cu Germania în cadrul SAFE, inclusiv cu Rheinmetall, ar putea deveni un argument într-un demers viitor pentru atragerea de trupe germane.
Potrivit materialului, Turcia a devenit un punct-cheie pentru apărarea flancului sud-estic al NATO, inclusiv după ce a fost vizată de rachete și drone iraniene în lunile trecute. Germania urmează să trimită în „următoarele săptămâni” o unitate Patriot și, suplimentar, să constituie o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în coordonare cu forțele turce.
Misiunea menționată ar avea aproximativ 150 de militari și rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată în prezent în Turcia, în perioada iunie–septembrie 2026. În paralel, SUA își păstrează o prezență importantă în Turcia, inclusiv prin baza de la Incirlik, unde sunt găzduite rachete nucleare americane, notează publicația.
Pentru contextul regional, Adevărul indică și planurile Berlinului privind o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă, într-un material separat despre rolul Turciei în strategia NATO: Adevărul.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu susține că, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu, apărarea României și a flancului estic începe din Turcia, unde se află componente esențiale ale arhitecturii NATO. Un exemplu este stația radar Kürecik (operațională din 2012), administrată de Armata SUA, care detectează amenințări cu rachete balistice și transmite date către baze NATO, inclusiv Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană.
„Apărarea României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu.”
În același registru, Bălăceanu descrie apărarea ca fiind „pe mai multe aliniamente”, cu capabilități navale în Mediterana de Est și cu participarea unor state europene.
În analiza citată, Bălăceanu indică drept miză principală pentru România convingerea Franței să disloce permanent o brigadă în România, după modelul brigăzii blindate pe care Germania o va disloca în Lituania anul viitor. Abia apoi, spune el, Bucureștiul ar putea încerca să obțină și o participare germană la Grupul de Luptă din România, folosind inclusiv argumentul contractelor de înzestrare.
„În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la Grupul de Luptă din România.”
Separat, analistul politic internațional Ștefan Popescu apreciază că România nu reușește să strângă relațiile cu Turcia pentru a întări sudul flancului estic și compară situația cu Polonia, care ar fi construit, prin acțiuni coerente, un sistem defensiv la Marea Baltică împreună cu țările nordice. În acest context, el sugerează că o abordare mai realistă ar fi fost propunerea unui „hub” Uniunea Europeană–Turcia, în care România să ceară leadership și să găzduiască elemente în domenii unde are „o excelență incontestabilă”, precum securitatea cibernetică.
Materialul mai notează, prin vocea turcologului Tasin Gemil, importanța relației bilaterale româno-turce și faptul că, deși există un parteneriat strategic, rămân dosare unde pozițiile nu sunt încă armonizate. Textul este trunchiat în sursa furnizată, astfel că detaliile finale despre implicațiile la Marea Neagră nu pot fi redate integral.
Recomandate
O creștere neobișnuită a zborurilor de supraveghere NATO lângă granițele Rusiei indică o intensificare a culegerii de informații într-un moment de tensiuni ridicate, potrivit HotNews , care citează date din monitorizări din surse deschise și relatarea UKDefenceJournal. Activitatea descrisă include două avioane de supraveghere RC-135W Rivet Joint , cel puțin două aeronave P-8A Poseidon și avioane americane de realimentare în zbor, care au operat aproape de frontierele Rusiei. Potrivit UKDefenceJournal, seria de zboruri este „mai puțin obișnuită” atât ca amploare, cât și ca tip de aeronave implicate, iar misiunile au fost derulate din Regatul Unit și Islanda. De ce contează: focus pe Murmansk și Marea Barents Un element notabil este reapariția unui avion Rivet Joint al Forțelor Aeriene ale SUA în zona Comandamentului European „pentru prima dată după o lungă perioadă”, cu zboruri în apropierea complexului bazei navale ruse din Murmansk. Publicația citată consideră probabilă operarea cu escortă de vânătoare, în contextul prezenței unui convoi de avioane-cisternă în zonă. Murmansk și Peninsula Kola au o importanță strategică majoră pentru Rusia: găzduiesc Flota Nordică, inclusiv submarinele cu rachete balistice – componenta maritimă a descurajării nucleare ruse – și submarine de atac care se deplasează spre Atlantic. Zona este descrisă ca fiind cea mai concentrată adunare de putere navală rusă și punct de plecare pentru desfășurări către culoarul Groenlanda–Islanda–Regatul Unit. Ce rol au aeronavele: supraveghere electronică și vânătoare de submarine În configurația misiunilor, aeronavele au roluri complementare: RC-135W Rivet Joint : platformă de supraveghere electronică; echipajele scanează spectrul electromagnetic pentru a colecta comunicații, emisii radar și alte semnale. Zborul de-a lungul frontierei permite cartografierea radarelor și a rețelelor de comunicații fără intrarea în spațiul aerian vizat. P-8A Poseidon : misiuni anti-submarin; folosește balize aruncate în apă, radar și sisteme de procesare acustică. Context: două săptămâni de activitate aliată intensă Zborurile vin la finalul unei perioade de două săptămâni cu activitate aeriană aliată „neobișnuit de intensă” de-a lungul frontierei ruse. Pe 18 august, aproximativ 25 de aeronave din mai multe țări au operat în regiunea baltică într-o operațiune coordonată de SUA, inclusiv o aeronavă de atac electronic EA-37B Compass Call și o platformă de informații ARTEMIS II, iar zborurile au continuat în zilele următoare. Ulterior, aeronave NATO E-3A Sentry și avioane-cisternă ale Flotei Multinaționale MRTT au operat deasupra Lituaniei și Poloniei. În același tablou, HotNews notează că intensificarea are loc pe fondul deteriorării relațiilor Rusia–NATO, inclusiv pe fondul incursiunilor cu drone rusești în spațiul aerian al unor state aliate, „inclusiv în România”, și al unor măsuri recente anunțate de Germania după atribuirea către serviciile ruse a unei tentative de atac cu drone asupra aeroportului Leipzig/Halle. Ce urmează nu poate fi dedus cu certitudine doar din aceste date, însă amploarea și compoziția misiunilor sugerează o prioritate operațională pentru culegerea de informații în proximitatea unor obiective militare ruse cu valoare strategică ridicată. [...]
Danemarca a început să trimită recruți în Groenlanda , într-o mișcare care ridică nivelul de pregătire și prezență militară în Arctica, pe fondul tensiunilor politice generate de declarațiile președintelui american Donald Trump despre preluarea insulei, potrivit Antena 3 , care citează Reuters. Decizia marchează o schimbare operațională: recruții fac parte din prima serie înrolată în cadrul unui program danez de recrutare militară extinsă, conceput pentru a forma soldați capabili să opereze într-o regiune considerată strategică, dar dificilă din punct de vedere al terenului și climei. Danemarca și Groenlanda au respins public ideea anexării, după ce Trump a invocat argumente de securitate națională și a acuzat Copenhaga că ar fi neglijat apărarea Arcticii. Ce se schimbă pe teren: instruire și misiuni în condiții arctice Recruții participă la „Arctic Endurance”, un exercițiu militar danez axat pe luptă și supraviețuire în condiții de frig extrem. Antrenamentele au loc la nord de Cercul Polar și includ deplasări prin zone stâncoase și întinderi fără vegetație, în condiții specifice mediului arctic. Un recrut, David (19 ani), a explicat pentru Reuters că desfășurarea are și o componentă de mesaj către populația locală: „Arată că suntem aici și că nu ne gândim doar la propria noastră piele. Ne gândim și la oamenii din Groenlanda.” Context NATO și reacții: Arctica devine un front de descurajare Exercițiul „Arctic Endurance” este inclus în „ Arctic Sentry ”, o misiune NATO lansată în acest an, cu obiectivul de a consolida prezența Alianței în Arctica și de a reduce tensiunile interne apărute după declarațiile lui Trump despre Groenlanda. Comandantul companiei, căpitanul Laura Jepsen, a descris rolul contingentului în termeni de pregătire și acumulare de experiență în teren arctic: „Desigur, facem parte dintr-un tablou mai amplu al comunicării strategice privind Groenlanda, dar rolul nostru aici este pur și simplu să continuăm pregătirea recruților, a soldaților, și să dobândim mai multă experiență în ceea ce privește antrenamentele în terenul și clima arctică.” Rusia, care are cea mai mare prezență militară în Arctica, a criticat intensificarea activităților NATO în regiune, susținând că aceasta ar crește riscul unei confruntări. În paralel, China și-a intensificat activitatea în Arctica, o zonă bogată în resurse minerale, în principal în parteneriat cu Moscova. De ce contează: costuri și priorități de apărare Copenhaga s-a angajat să aloce „miliarde de dolari” pentru consolidarea apărării în Arctica, după ce ministrul danez al Apărării a recunoscut că regiunea a fost subfinanțată timp de mai mulți ani. Sursa nu precizează valoarea exactă sau calendarul acestor alocări. Un alt recrut, Anton (22 ani), a rezumat semnalul politic al desfășurării: „Cred că transmite un mesaj că Danemarca se consolidează pentru viitor.” [...]
Ministrul interimar al Apărării spune că nu există indicii privind un atac al Rusiei asupra NATO , iar această evaluare contează direct pentru calibrul măsurilor de pregătire și pentru percepția de risc în regiune, potrivit Recorder . Radu Miruță afirmă că, pe baza analizelor coroborate între statele aliate, „nu există vreun indiciu” în acest sens „astăzi”. Declarațiile au fost făcute duminică, la Digi24, în contextul războiului din Ucraina. Miruță a susținut că statele NATO își conectează datele din serviciile de informații și își compară analizele, iar concluzia la care se ajunge, inclusiv cu „backup” de la parteneri, nu indică o intenție de atac asupra vreunui stat membru. Ce spune ministrul despre evoluția războiului din Ucraina În aceeași intervenție, ministrul interimar a descris o schimbare de etapă pe front, afirmând că Rusia „nu mai avansează”, iar strategia de „uzură” începe să nu mai producă rezultate. El a invocat și semne pe care le consideră relevante pentru această evaluare, între care: un episod de luptă aer-aer în care, potrivit lui, „acum o lună și jumătate” un avion F-16 ucrainean a doborât un avion rusesc; atacuri cu drone „în adâncime” pe teritoriul Rusiei, lansate din Ucraina; o „stagnare”, „cel puțin pentru moment”, pe linia frontului. De ce contează pentru postura de apărare Mesajul oficial, în forma prezentată de Miruță, indică faptul că România își fundamentează evaluarea de risc pe schimb de informații și analize în cadrul NATO, nu doar pe estimări naționale. În același timp, ministrul leagă percepția privind riscul pentru statele aliate de dinamica războiului din Ucraina, pe care o descrie ca intrată într-o fază de stagnare. Evaluarea rămâne una de moment („astăzi”, „cel puțin pentru moment”), fără o prognoză explicită privind pașii următori sau un orizont de timp pentru această situație. [...]
Franța și Suedia pregătesc un contract de 4,3 miliarde de euro (aprox. 21,5 miliarde lei) pentru patru fregate , într-un demers care mută cooperarea bilaterală în zona achizițiilor militare majore și a industriei de apărare europene, potrivit Mediafax . Președintele francez Emmanuel Macron este așteptat luni la Stockholm pentru semnarea acordului împreună cu premierul suedez Ulf Kristersson. Acordul vizează furnizarea a patru fregate franceze și este prezentat ca parte a unui pachet mai amplu de măsuri pentru consolidarea cooperării strategice, în special în domeniul apărării și securității, potrivit Euronews, citat de Mediafax. Livrare în 2030 și rolul Naval Group Conform înțelegerii menționate, prima fregată construită de grupul industrial francez Naval Group ar urma să fie livrată în 2030. În paralel, miniștrii apărării din cele două țări, Catherine Vautrin și Pål Jonson, urmează să semneze un acord separat pentru dezvoltarea cooperării în domeniul apărării, inclusiv în „domeniile operațional, al capacităților și industrial”. De ce contează: modernizarea Suediei și integrarea în NATO Suedia a anunțat în luna mai intenția de a cumpăra cele patru fregate, motivând nevoia de modernizare a forțelor armate în contextul războiului din Ucraina și al aderării la NATO în 2024. La momentul anunțului, premierul Kristersson a descris achiziția drept „una dintre cele mai mari investiții suedeze în domeniul apărării de la introducerea avionului de vânătoare Gripen în anii 1980”. Fregatele (nave militare) produse de Naval Group sunt descrise de companie ca fiind concepute pentru a răspunde mai multor tipuri de amenințări, inclusiv de suprafață, aeriene, subacvatice, asimetrice sau cibernetice. Cooperare extinsă în cadrul NATO Cooperarea militară franco-suedeză este menționată și în context NATO. La summitul Alianței de la Ankara, din luna iulie, Franța a anunțat că vrea să sprijine cu trupe o misiune NATO condusă de Suedia în Finlanda. Într-o declarație comună, cele trei țări au precizat că „Franța va contribui cu desfășurări de forțe terestre la rotațiile Forțelor Terestre Avansate din Finlanda, inclusiv cu o unitate de luptă”.” [...]
Turcia, Arabia Saudită și Pakistan pun pe masă proiecte comune în industria de apărare , la prima reuniune de lucru după semnarea unui pact de apărare colectivă care tratează un atac asupra uneia dintre țări ca un atac asupra tuturor, potrivit HotNews . Întâlnirea are loc luni, la Istanbul, și vine la câteva săptămâni după „ Înțelegerea de Apărare Comună de la Mecca ”, semnată pe 7 august. Acordul reunește trei aliați suniți ai Statelor Unite, pe fondul războiului din Golf și al atacurilor iraniene cu rachete asupra țărilor exportatoare de petrol din regiune. Ce urmăresc cele trei state: interoperabilitate și producție comună La reuniune participă miniștrii de Externe și ai Apărării, precum și șefii de stat-major ai Turciei, Arabiei Saudite și Pakistanului. Pe agendă sunt „chestiuni de securitate internațională”, iar discuțiile vizează, conform informațiilor citate: sporirea capacităților de apărare; o interoperabilitate mai mare între forțele armate (adică posibilitatea de a opera împreună, cu proceduri și echipamente compatibile); intensificarea cooperării în industria de apărare, inclusiv prin proiecte și producție comună de armament. Miza economică este directă: o astfel de cooperare poate muta o parte din cheltuielile de înzestrare către programe industriale comune, cu efecte asupra comenzilor, transferului de tehnologie și capacităților de producție din cele trei țări. O clauză de tip „articolul 5” și posibilă extindere Acordul este descris ca un mecanism de „descurajare colectivă” și include o clauză similară articolului 5 din Tratatul NATO: un atac armat asupra oricăreia dintre cele trei țări semnatare este tratat ca un atac asupra tuturor. Turcia a transmis că pactul este deschis extinderii, Egiptul fiind menționat ca potențial candidat, și că inițiativa nu urmărește să înlocuiască alianțele existente. În context, HotNews amintește că Turcia are a doua armată ca mărime din NATO, iar Pakistanul este o putere nucleară, în timp ce Arabia Saudită este unul dintre marii exportatori de petrol. Context regional: presiune militară și financiară asupra Iranului Reuniunea este anunțată pe fondul îngrijorărilor legate de acțiunile militare ale Israelului și ale Iranului șiit, în condițiile în care Statele Unite încearcă să limiteze tulburările regionale care au provocat o criză energetică globală. Tot în acest context, liderul suprem al Iranului, Mojtaba Khamenei, a cerut țărilor musulmane să se unească împotriva Statelor Unite și a Israelului, într-un mesaj transmis duminică, la șase luni de la începutul războiului din Orientul Mijlociu. Potrivit articolului, Iranul a vizat state aliate ale Washingtonului din regiune, iar relațiile Teheranului cu mai multe capitale s-au deteriorat. În perioada următoare, indicatorul practic pentru relevanța pactului va fi dacă discuțiile de la Istanbul se traduc în proiecte industriale concrete și în pași măsurabili de interoperabilitate, nu doar în coordonare politică. [...]
Premierul Poloniei Donald Tusk avertizează că Rusia ar putea escalada războiul din Ucraina prin provocări la adresa NATO, iar următoarele șase luni ar putea deveni decisive pentru securitatea Europei , potrivit Focus . Tusk a transmis mesajul pe platforma X, după o discuție cu secretarul general al NATO, Mark Rutte. El a susținut că „escaladarea din partea Rusiei” este în curs și a avertizat că nu pot fi excluse „provocări” ale Moscovei față de unul dintre statele membre ale Alianței. De ce contează: fereastra de risc pentru NATO și securitatea regională Miza declarațiilor este una de securitate și planificare operațională: Tusk indică un orizont scurt – șase luni – în care riscul de incident sau testare a reacției NATO ar putea crește, pe fondul războiului din Ucraina și al tensiunilor dintre Rusia și Occident. Context: speculații după o vizită a șefului CIA la Moscova În același timp, o vizită la Moscova a directorului CIA, John Ratcliffe , a alimentat speculații la nivel internațional. Potrivit unor relatări din presa americană, Ratcliffe ar fi avertizat Rusia împotriva unui atac asupra unui stat NATO. Kremlinul a negat aceste informații și a acuzat Occidentul. Poziția Poloniei: sprijin pentru Ucraina și accelerarea înarmării Polonia este prezentată ca unul dintre cei mai importanți susținători politici și militari ai Ucrainei. În paralel, Varșovia se consideră direct amenințată de Moscova și „se înarmează masiv”, pe fondul percepției de risc în creștere la granița estică a NATO. [...]
