Știri
Știri din categoria Apărare
România riscă să rămână fără „pârghii” militare în relația cu Berlinul, deși Germania își extinde implicarea pe flancul estic al NATO printr-o baterie Patriot în Turcia și o misiune de circa 150 de militari, potrivit Adevărul. În analiza citată, experți români indică atât motivele invocate de Germania pentru refuzul de a disloca trupe în România, cât și opțiunile Bucureștiului pentru a-și crește relevanța în arhitectura de apărare aliată.
Berlinul a refuzat anterior solicitarea Bucureștiului privind o prezență militară germană în România, invocând „situația economică grea” și costurile detașării de trupe, în contextul în care Germania are deja angajamente în alte zone (țările baltice) și își pregătește o contribuție în Turcia.
În acest tablou, România ar putea încerca să lege mai strâns discuția despre prezență militară de cooperarea industrială și de achizițiile de apărare: generalul (r) Virgil Bălăceanu afirmă că noile contracte de „miliarde de euro” semnate de România cu Germania în cadrul SAFE, inclusiv cu Rheinmetall, ar putea deveni un argument într-un demers viitor pentru atragerea de trupe germane.
Potrivit materialului, Turcia a devenit un punct-cheie pentru apărarea flancului sud-estic al NATO, inclusiv după ce a fost vizată de rachete și drone iraniene în lunile trecute. Germania urmează să trimită în „următoarele săptămâni” o unitate Patriot și, suplimentar, să constituie o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă care va opera în coordonare cu forțele turce.
Misiunea menționată ar avea aproximativ 150 de militari și rolul de a înlocui o unitate americană desfășurată în prezent în Turcia, în perioada iunie–septembrie 2026. În paralel, SUA își păstrează o prezență importantă în Turcia, inclusiv prin baza de la Incirlik, unde sunt găzduite rachete nucleare americane, notează publicația.
Pentru contextul regional, Adevărul indică și planurile Berlinului privind o forță operativă de apărare aeriană și antirachetă, într-un material separat despre rolul Turciei în strategia NATO: Adevărul.
Generalul (r) Virgil Bălăceanu susține că, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu, apărarea României și a flancului estic începe din Turcia, unde se află componente esențiale ale arhitecturii NATO. Un exemplu este stația radar Kürecik (operațională din 2012), administrată de Armata SUA, care detectează amenințări cu rachete balistice și transmite date către baze NATO, inclusiv Deveselu, Kogălniceanu și Câmpia Turzii, dar și către navele Aegis din Marea Mediterană.
„Apărarea României și a flancului Estic al NATO începe din Turcia, în cazul unui atac dinspre Iran sau Orientul Mijlociu.”
În același registru, Bălăceanu descrie apărarea ca fiind „pe mai multe aliniamente”, cu capabilități navale în Mediterana de Est și cu participarea unor state europene.
În analiza citată, Bălăceanu indică drept miză principală pentru România convingerea Franței să disloce permanent o brigadă în România, după modelul brigăzii blindate pe care Germania o va disloca în Lituania anul viitor. Abia apoi, spune el, Bucureștiul ar putea încerca să obțină și o participare germană la Grupul de Luptă din România, folosind inclusiv argumentul contractelor de înzestrare.
„În momentul în care vom semna contractele — și asta va înseamna că mulți bani din România vor merge către economia germană — putem să cerem Germaniei să aibă o participare și la Grupul de Luptă din România.”
Separat, analistul politic internațional Ștefan Popescu apreciază că România nu reușește să strângă relațiile cu Turcia pentru a întări sudul flancului estic și compară situația cu Polonia, care ar fi construit, prin acțiuni coerente, un sistem defensiv la Marea Baltică împreună cu țările nordice. În acest context, el sugerează că o abordare mai realistă ar fi fost propunerea unui „hub” Uniunea Europeană–Turcia, în care România să ceară leadership și să găzduiască elemente în domenii unde are „o excelență incontestabilă”, precum securitatea cibernetică.
Materialul mai notează, prin vocea turcologului Tasin Gemil, importanța relației bilaterale româno-turce și faptul că, deși există un parteneriat strategic, rămân dosare unde pozițiile nu sunt încă armonizate. Textul este trunchiat în sursa furnizată, astfel că detaliile finale despre implicațiile la Marea Neagră nu pot fi redate integral.
Recomandate
Germania își leagă explicit apărarea de flancul estic al NATO , iar întâlnirea cancelarului Friedrich Merz cu liderii Estoniei, Letoniei și Lituaniei înaintea summitului NATO pune accentul pe transformarea țintelor de cheltuieli în capabilități militare și pe consolidarea industriei de apărare, potrivit Mediafax . Merz a declarat la Berlin că „securitatea statelor baltice este și securitatea Germaniei”, făcând trimitere la un mesaj inscripționat pe Primăria din Vilnius: „Securitatea Lituaniei este securitatea noastră. Apărarea orașului Vilnius este apărarea Berlinului”, citat dintr-un discurs susținut la ceremonia de formare a Brigăzii 45 Blindate din Lituania , în mai anul trecut. Miza summitului NATO de la Ankara: bani, unitate, Ucraina Pregătirile pentru summitul NATO de săptămâna viitoare, programat la Ankara, au fost în prim-planul discuțiilor. Merz a spus că summitul „trebuie să fie un succes” prin transformarea NATO „în ceva mai european, astfel încât să poată rămâne transatlantic”. Prim-ministrul estonian Kristen Michal a cerut ca reuniunea să „se concentreze pe rezultate”, iar președintele leton Edgars Rinkēvičs a indicat trei priorități pentru summit, potrivit Euronews : Transformarea angajamentului de 5% pentru apărare (decis anul trecut la Haga) în „capabilități reale”, inclusiv prin achiziția „echipamentului potrivit” și consolidarea industriei de apărare în statele membre. Menținerea unității alianței și a sprijinului pentru Articolul 5 (clauza de apărare colectivă). Asigurarea sprijinului continuu pentru Ucraina și un acord comun privind abordarea „amenințărilor hibride” rusești și belaruse. Argumentul de securitate: presiune pe flancul estic și „amenințări hibride” Merz a susținut că Germania „învață” de la aliații baltici și a avertizat că „amenințarea nu este abstractă” pe flancul estic al NATO. El a acuzat Rusia că încalcă constant spațiul aerian al NATO, desfășoară atacuri hibride în spațiul cibernetic și a deteriorat cabluri submarine în Marea Baltică. Cancelarul a mai afirmat că Moscova „testează cât de unită și hotărâtă este NATO” și a notat că statele baltice „au atins și depășit de mult” obiectivul de 3,5% pentru cheltuieli de apărare convenit la summitul de anul trecut de la Haga. Rinkēvičs a avertizat că, dacă Alianța nu își îndeplinește obiectivele, statele baltice ar putea „fi nevoite să plătească mai mult” în cazul unui atac rusesc, argumentând că bugetele de apărare sunt și un instrument de descurajare. La rândul său, Kristen Michal a insistat pe trecerea de la angajamente la livrabile: Estonia investește deja peste 5% din PIB în „apărarea de bază”, iar celelalte state baltice și Polonia „fac același lucru”, în paralel cu nevoia de cooperare industrială mai strânsă și achiziții comune pentru a reduce mai rapid „decalajele de capabilități”. [...]
SUA și Germania împing armele cu laser spre utilizare operațională, mizând pe costuri de interceptare de ordinul câtorva dolari pe țintă , într-un context în care dronele ieftine pot forța armatele să consume rachete antiaeriene de sute de mii sau chiar milioane de dolari, potrivit Mediafax . În SUA, Pentagonul a selectat Lockheed Martin și nLIGHT Defense pentru dezvoltarea unor noi sisteme cu laser de mare putere. Contractele pornesc de la 86 de milioane de dolari, iar valoarea totală a programului poate ajunge la 847 de milioane de dolari, conform Breaking Defense. De ce contează: apărarea antidrone, mai ieftină și mai „sustenabilă” logistic Miza operațională este reducerea costului pe interceptare și a dependenței de muniție scumpă. În timp ce o dronă de câteva mii de dolari poate fi doborâtă cu o rachetă antiaeriană de sute de mii sau milioane de dolari, un laser folosește energie electrică și poate trage repetat, fără consum de muniție. Publicația notează estimări din industria de apărare potrivit cărora o lovitură cu laser ar costa între 1 și 10 dolari. Armele cu laser (încadrate la „energie dirijată”) funcționează prin concentrarea unui fascicul asupra țintei până când îi sunt avariate componentele, ceea ce le face potrivite în special pentru neutralizarea dronelor și, la puteri mai mari, pentru interceptarea rachetelor de croazieră. SUA: prototipuri de 150 kW, apoi trecerea la 300–500 kW Primele prototipuri americane sunt planificate la o putere de 150 kilowați și sunt destinate unor „nevoi operaționale urgente”, în principal doborârii dronelor. Versiunile următoare ar urma să ajungă la 300–500 kilowați, nivel la care ar putea intercepta și rachete de croazieră, ținte mai rapide și mai dificil de distrus. Sistemele vor fi instalate în containere speciale, pentru a putea fi transportate și folosite atât pe platforme terestre, cât și pe nave militare. În paralel, Pentagonul dezvoltă un proiect separat pentru creșterea puterii, cu obiectivul unui sistem de 500 kilowați, capabil să răspundă unor amenințări mai complexe decât cele vizate de primele prototipuri. Lockheed Martin susține că poate construi rapid arme cu laser „compacte, rezistente și ușor de transportat”, potrivit lui Paul Lemmo, vicepreședinte al companiei. Germania: sistem naval în container, țintă de intrare în serviciu în 2029 Germania dezvoltă un sistem de apărare cu laser pentru nave militare, realizat de MBDA și Rheinmetall. Sistemul ar urma să intre în serviciu în 2029, iar contractul este estimat la „sute de milioane de euro”, conform informațiilor din material. Și aici, configurația este gândită în container, montabil pe nave, cu utilizare principală împotriva dronelor; companiile spun că ar putea fi folosit și pentru protejarea porturilor. Sistemul a fost testat timp de un an pe mare și, potrivit dezvoltatorilor, a demonstrat că poate lovi ținte aeriene, maritime și terestre, inclusiv în condiții meteo nefavorabile. Limitări: nu înlocuiesc rachetele, ci le completează Deși comparația cu „Războiul Stelelor” este tentantă, aceste sisteme nu distrug instantaneu țintele: fasciculul nu este mereu vizibil, iar laserul trebuie menținut pe același punct până când căldura produce avarii suficiente. Eficiența poate scădea în ploaie, ceață, fum, praf sau turbulențe atmosferice. Concluzia operațională din material este că laserele nu vor înlocui complet rachetele și tunurile antiaeriene, ci vor fi integrate alături de acestea. Avantajul major rămâne capacitatea de a intercepta un număr mare de drone fără consum de rachete antiaeriene, mult mai scumpe, ceea ce poate schimba ecuația costurilor în apărarea aeriană. [...]
Intrarea în serviciu a corvetei „Contraamiral August Roman ” întărește cooperarea navală România–Turcia și semnalează o miză operațională directă în Marea Neagră, într-un context regional în care interoperabilitatea aliată contează tot mai mult, potrivit relatării din Adevărul . Ministrul interimar al Apărării, Radu Miruță , a descris momentul în care nava militară românească a fost întâmpinată printr-un mesaj radio de comandamentul turc imediat după traversarea Strâmtorii Bosfor și intrarea în Marea Neagră. În relatarea sa, mesajul „Bun venit în Marea Neagră” a venit după ce autoritățile turce au identificat nava pe radare. În același context, Miruță a legat episodul de cooperarea regională, afirmând că între România, Turcia și Bulgaria Marea Neagră este „una care ne unește”, invocând interese comune economice și militare. Prima navă nouă de luptă după peste trei decenii Corveta „Contraamiral August Roman” (261), produsă în Turcia, a intrat oficial vineri în portul Constanța. Este prima navă nouă de luptă primită de România după mai bine de trei decenii, iar livrarea a avut loc în cadrul cooperării dintre România și Turcia în industria de apărare, pe baza unui acord interguvernamental semnat în decembrie 2025 (detalii despre livrare au fost prezentate anterior de Adevărul, într-un material separat). Proiectul este prezentat ca parte a eforturilor României de a-și dezvolta capabilitățile navale și de a se adapta la noile cerințe de securitate din regiune. Ce poate face corveta și ce înseamnă pentru operare Potrivit informațiilor din articol, nava poate desfășura: misiuni de supraveghere și patrulare; misiuni de salvare; operațiuni de luptă navală, antiaeriană și antisubmarin. Corveta are o lungime de aproximativ 100 de metri și este echipată cu armament, radar, sonar și sisteme compatibile cu standardele NATO. De asemenea, poate opera un elicopter îmbarcat, iar configurația ar urma să permită modernizări ulterioare prin integrarea de noi sisteme de luptă și senzori. Traseul spre Constanța și semnalele simbolice Drumul spre România al echipajului, format din 85 de militari, a inclus două momente evidențiate de ministru: întâmpinarea radio din partea comandamentului turc și salutul tradițional schimbat cu fregata „Regele Ferdinand”. Miruță a fost la bordul fregatei, menționând că a ales să revină în țară pe mare de la Summitul NATO de la Ankara. [...]
Reacția dură a Phenianului după summitul NATO ridică miza cursei înarmării în Asia-Pacific , pe fondul unor achiziții militare anunțate de aliați și al intenției Coreei de Nord de a-și consolida forțele nucleare, potrivit HotNews . Ministerul nord-coreean de Externe a acuzat Statele Unite și aliații acestora că „consolidează blocuri militare” și accelerează înarmarea, susținând că liderii NATO prezintă „exercitarea drepturilor suverane legitime” ale Coreei de Nord drept o amenințare. Într-un comunicat difuzat de agenția de stat KCNA, Phenianul a spus că summitul ar fi demonstrat că NATO este „o organizație orientată spre război și confruntare”, care urmărește „interese geopolitice exclusive”. Ce s-a decis la summit și de ce contează La summitul NATO de marți, desfășurat în Turcia, oficialii au anunțat achiziții militare și acorduri industriale de peste 50 de miliarde de dolari (aprox. 230 de miliarde de lei), în contextul presiunilor exercitate de președintele american Donald Trump asupra aliaților europeni pentru a prelua o parte mai mare din povara apărării. Din perspectiva Phenianului, aceste decizii și o cooperare militară mai strânsă cu aliații din Asia-Pacific ar indica o „confruntare între blocuri”, cu efecte atât în Europa, cât și în regiunea Asia-Pacific. Efectul de propagare în regiune: Seulul caută cooperare, Phenianul invocă „drepturi suverane” În marja summitului, președintele sud-coreean Lee Jae Myung a declarat că speră ca Seulul să-și extindă cooperarea cu aliații NATO în cercetare și dezvoltare, inclusiv în tehnologii de ultimă generație, precum și în producția de sisteme de armament. În paralel, Coreea de Nord a reiterat că presiunea Occidentului pentru renunțarea la armele nucleare „a încetat definitiv” și a susținut că eforturile de denuclearizare ar trebui să se concentreze, în primul rând, pe ceea ce descrie drept încercări ale Coreei de Sud și Japoniei de a-și dezvolta arme nucleare sub protecția SUA, precum și pe ambițiile nucleare ale statelor NATO implicate în aranjamentele de partajare nucleară ale alianței. Ce urmează: semnalul privind consolidarea forțelor nucleare Ministerul nord-coreean a afirmat că țara își va apăra suveranitatea și interesele de securitate „prin exercitarea responsabilă” a drepturilor sale suverane. Separat, KCNA a anunțat vineri că Phenianul a decis să ia măsuri pentru consolidarea forțelor sale nucleare „cantitativ și calitativ”, în contextul în care liderul Kim Jong Un cere modernizarea armatei. [...]
NATO rămâne unită în sprijinul Ucrainei după summitul de la Ankara , iar această coeziune poate amplifica presiunea asupra economiei de război a Rusiei, în special prin vulnerabilitatea exporturilor sale energetice, potrivit Kyiv Post , care citează declarațiile fostului comandant al US Army Europe, Ben Hodges . Hodges a spus pentru TVP World că reuniunea de la Ankara a atins „cel mai important obiectiv” – să arate că Alianța rămâne unită, în pofida tensiunilor anterioare dintre președintele SUA, Donald Trump, și aliații europeni. În evaluarea sa, mesajele venite de la Trump la finalul summitului au fost mai bune decât în trecut, iar NATO este „într-o poziție bună”. Ce înseamnă pentru sprijinul militar și pentru industria de apărare În timpul summitului, Trump a declarat că SUA ar urma să acorde Ucrainei o licență pentru a produce sisteme de apărare antiaeriană Patriot. Hodges a salutat posibilitatea, dar a avertizat că, în cazul lui Trump, acțiunile nu sunt întotdeauna aliniate cu declarațiile publice. Totodată, fostul comandant american a susținut că statele europene nu ar trebui să se bazeze excesiv pe Trump și că ar trebui să își asume o parte mai mare din responsabilitatea pentru „succesul Ucrainei”, argumentând că cea mai bună cale de a preveni un atac rusesc asupra unui stat NATO este ca Ucraina să învingă Rusia. Presiune economică: loviturile asupra infrastructurii energetice ruse Unghiul cu impact economic din analiza lui Hodges vizează efectele loviturilor ucrainene cu rază lungă asupra infrastructurii ruse de petrol și gaze. El a afirmat că aceste atacuri ar fi schimbat „momentumul” războiului și că Rusiei i-ar fi „foarte dificil” să susțină efortul militar dacă abilitatea sa de a exporta petrol și gaze către China și India este degradată „în măsura în care pare să fie”. Ce ar putea urma: risc de mobilizare pe scară largă în Rusia În același timp, Hodges a avertizat că schimbarea dinamicii ar putea împinge Moscova către măsuri mai radicale pentru a recâștiga inițiativa pe câmpul de luptă. „Am putea vedea o mobilizare pe scară largă înainte de sfârșitul verii.” Ca posibil indiciu, el a menționat închiderea recentă de către Rusia a mai multor puncte de trecere feroviară la granițele cu Finlanda, Estonia și Letonia, fără ca materialul să ofere detalii suplimentare despre motivele oficiale ale acestor decizii. [...]
China ar fi transmis Moscovei că folosirea armelor nucleare în Ucraina este exclusă , potrivit unei relatări a președintelui ucrainean Volodîmîr Zelenski , citat de Politico . Mesajul, descris de Zelenski drept o intervenție „de tip ultimatum”, indică o linie roșie pe care Beijingul ar încerca să o impună Rusiei, cu implicații directe pentru riscul de escaladare și pentru calculele de securitate ale statelor NATO. Zelenski a spus că a aflat despre această intervenție a Chinei de la lideri europeni, în marja summitului NATO de la Ankara, unde s-a discutat despre „rolul Chinei în încheierea războiului” din Ucraina. Președintele ucrainean a adăugat că a abordat subiectul și cu președintele SUA, Donald Trump, dar a precizat că preferă să păstreze confidențial conținutul conversației. Ce a spus Zelenski despre mesajul Chinei În declarațiile către presă, Zelenski a legat intervenția Beijingului de discuțiile apărute în spațiul mediatic rus despre un posibil răspuns nuclear la loviturile ucrainene asupra teritoriului Rusiei. „Și mi se pare că aceasta a fost prima dată când China (...) a răspuns direct, într-o formă de tip ultimatum — că nu poate exista nici măcar gândul folosirii armelor nucleare.” Context: presiuni interne în Rusia și semnale nucleare Politico notează că Rusia a desfășurat în mai exerciții militare nucleare în Belarus, însă Vladimir Putin s-a abținut până acum de la amenințări nucleare directe la adresa Kievului. În același timp, pe fondul presiunilor unor politicieni ruși, Putin a afirmat că loviturile Ucrainei nu produc suficiente pagube încât să justifice o reacție nucleară. Publicația amintește și un episod din luna trecută, când deputatul din Sankt Petersburg Viktor Perov a cerut ca legislativul local să îi solicite lui Putin folosirea armelor nucleare pentru a forța conducerea Ucrainei să semneze un acord de pace. De ce contează: semnal de limitare a escaladării, dar fără detalii verificabile public Din perspectiva securității, relatarea lui Zelenski sugerează că Beijingul ar încerca să reducă riscul unei escaladări nucleare, într-un moment în care Rusia invocă tot mai des, în dezbaterea internă, opțiuni extreme ca răspuns la atacurile ucrainene. Totuși, informația rămâne la nivel de declarație politică: Zelenski spune că a aflat despre intervenția Chinei de la lideri europeni, fără ca Politico să indice un document sau o confirmare publică separată din partea Beijingului sau a Moscovei. [...]
