Știri
Știri din categoria Apărare
Europa accelerează un „plan de rezervă” de apărare în interiorul NATO, fără SUA, pe fondul îndoielilor tot mai mari privind disponibilitatea Washingtonului de a garanta securitatea continentului, potrivit Biziday, care citează o analiză The Wall Street Journal bazată pe declarațiile unor oficiali sub protecția anonimatului.
Inițiativa, descrisă de unii oficiali drept un „NATO european”, ar fi fost conturată anul trecut în discuții informale și urmărește să aducă mai mulți europeni în roluri de comandă și control în alianță, completând resursele americane cu capabilități europene. Scopul declarat nu este competiția cu NATO, ci menținerea continuității operaționale, descurajarea Rusiei și păstrarea protecției nucleare, în scenariul în care SUA își retrag forțele din Europa sau refuză să intervină.
Un element cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii s-a opus ideii unei autonomii europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant principal. Potrivit WSJ, această repoziționare s-a produs în timpul guvernării lui Friedrich Merz, pe fondul îngrijorărilor legate de credibilitatea SUA ca aliat în timpul președinției lui Donald Trump, iar efectul a fost atragerea unui sprijin mai larg din partea unor state precum Marea Britanie, Franța, Polonia, țările nordice și Canada, în ideea unei „coaliții a celor dispuși” în interiorul NATO.
Discuțiile vizează probleme operaționale considerate printre cele mai dificile, inclusiv:
În paralel, liderii citați de WSJ indică reintroducerea serviciului militar obligatoriu drept un factor important pentru succesul planului, Finlanda fiind dată ca exemplu de țară care a păstrat recrutarea.
Un alt obiectiv major este creșterea producției europene de echipamente militare în domenii în care dependența de SUA rămâne ridicată, precum combaterea submarinelor, sistemele de recunoaștere, realimentarea în aer și mobilitatea aeriană. WSJ menționează ca exemplu un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea de rachete de croazieră „invizibile” și arme hipersonice.
WSJ notează că structura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape toate nivelurile – de la logistică și informații până la comandamentul militar suprem – ceea ce face ca o redistribuire a responsabilităților către Europa să fie o schimbare de amploare, cu „provocări enorme”.
În același timp, cancelarul german nu a pus public la îndoială alianța, iar ministrul Apărării, Boris Pistorius, a descris NATO drept „de neînlocuit” pentru Europa și SUA, susținând însă că europenii trebuie să-și asume mai multă responsabilitate.
În analiza citată, președintele Finlandei, Alexander Stubb, avertizează că transferul de sarcini către Europa este deja în curs și ar trebui gestionat controlat:
„Transferul sarcinii de la SUA către Europa este în curs de desfășurare și va continua… Cel mai important lucru este să înțelegem că acest lucru se întâmplă și, de asemenea, să îl facem într-un mod foarte bine gestionat și controlabil, în loc ca [SUA] să se retragă pur și simplu rapid”.
Planificarea ar fi fost accelerată de declarațiile lui Donald Trump privind Groenlanda și capătă o relevanță suplimentară în contextul în care „multe țări europene” ar fi refuzat să susțină SUA în războiul contra Iranului, mai notează WSJ. În plus, Trump i-a numit recent pe aliații europeni „lași” și a descris NATO drept un „tigru de hârtie”, potrivit aceleiași surse.
Sursa primară citată de Biziday: The Wall Street Journal.
Recomandate
Europa accelerează un „NATO european”, iar factura se mută pe capacități critice potrivit Mediafax , care citează The Wall Street Journal . În scenariul în care SUA își retrage forțele din Europa sau refuză să o apere, oficiali europeni lucrează la un plan de rezervă care folosește structurile existente ale NATO, dar împinge europenii spre roluri de comandă și control și spre înlocuirea treptată a resurselor americane cu resurse proprii. Planurile avansează informal în și în jurul NATO și, potrivit participanților, nu urmăresc să rivalizeze cu alianța actuală. Miza este menținerea descurajării față de Rusia și a continuității operaționale, chiar dacă Washingtonul își reduce implicarea, pe fondul îngrijorărilor europene legate de „fiabilitatea” SUA. De ce se grăbește planul: schimbarea Berlinului și tensiunile cu Washingtonul Un element-cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii a respins ideea unei suveranități europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant al securității. Sub cancelarul Friedrich Merz , această abordare se modifică, pe fondul îngrijorărilor privind rolul SUA ca aliat „în timpul președinției Trump și ulterior”, potrivit unor persoane familiarizate cu gândirea sa. Planurile au căpătat urgență după ce Donald Trump a amenințat că va prelua Groenlanda de la Danemarca, stat membru NATO, și pe fondul impasului legat de refuzul Europei de a sprijini războiul Americii în Iran. În paralel, Trump a criticat public aliații europeni, numindu-i „lași” și descriind NATO drept „un tigru de hârtie”, potrivit relatării. Ce înseamnă operațional: cine preia funcții pe care azi le țin americanii Provocarea majoră este că arhitectura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape fiecare nivel, de la logistică și informații până la comanda militară superioară. Secretarul general Mark Rutte a spus recent că alianța va fi „mai condusă de Europa”, iar diferența față de trecut este că europenii acționează din proprie inițiativă. După intrarea Germaniei în joc, discuțiile au început să se mute spre chestiuni militare practice, între care: cine ar conduce apărarea antiaeriană și antirachetă a NATO; coridoarele de întărire către Polonia și statele baltice; rețelele logistice; exercițiile regionale majore, în cazul retragerii ofițerilor americani. Două „găuri” greu de acoperit: recrutarea și dependența de capabilități americane Oficialii implicați indică reintroducerea recrutării militare ca un element esențial pentru succesul planului, în condițiile în care multe state au renunțat la serviciul militar obligatoriu după Războiul Rece. Finlanda a păstrat recrutarea, iar președintele Alexander Stubb – unul dintre liderii implicați în planuri – a susținut că, pentru „educația civică” și „unitatea națională”, serviciul militar obligatoriu ar putea fi dificil de înlocuit. În paralel, europenii vor să accelereze producția de echipamente în domenii unde Europa rămâne în urma SUA, inclusiv războiul antisubmarin, capacitățile spațiale și de recunoaștere, realimentarea în zbor și mobilitatea aeriană. Ca exemplu, este menționat un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea rachetelor de croazieră stealth și a armelor hipersonice. Totuși, materialul subliniază limite structurale: Comandantul Suprem al Forțelor Aliate pentru Europa este întotdeauna american, iar oficiali americani ar fi spus că nu intenționează să renunțe la acest post. În plus, niciun stat european nu are, de unul singur, puterea de a înlocui SUA ca lider militar al alianței, inclusiv din cauza rolului umbrelei nucleare americane în descurajare. Cel mai sensibil dosar: umbrela nucleară și informațiile Cea mai mare lacună rămâne în informații și descurajare nucleară. Oficialii europeni spun că sistemele americane de satelit, supraveghere și avertizare antirachetă nu pot fi înlocuite rapid, ceea ce pune presiune pe Franța și Marea Britanie să își extindă rolurile. În acest context, schimbarea de poziție a Germaniei a deschis discuții despre posibilitatea extinderii descurajării nucleare a Franței pentru a acoperi și alte națiuni europene, inclusiv Germania, după ce Trump a amenințat Groenlanda. Trump a legat explicit amenințarea de a părăsi NATO de acest episod: „Totul a început cu, dacă vreți să știți adevărul, Groenlanda. Vrem Groenlanda. Nu vor să ne-o dea și am spus: «Bine, pa pa».” În plan politic, Stubb a spus că o mutare a poverii de la SUA către Europa „este în curs de desfășurare” și că ar trebui făcută „gestionat și controlabil”, nu printr-o retragere rapidă. Potrivit relatării, orice retragere a SUA din NATO ar necesita aprobarea Congresului, însă președintele american ar putea totuși să mute trupe sau active din Europa ori să își retragă sprijinul folosindu-și autoritatea de comandant suprem. [...]
NATO vizează un sprijin militar de 60 de miliarde de dolari pentru Ucraina în 2026, iar Mark Rutte cere o împărțire mai echitabilă a costurilor între aliați , potrivit Biziday . Mesajul a fost transmis la Berlin, într-o reuniune a miniștrilor apărării din țările care susțin cel mai mult Ucraina, inclusiv Germania și Marea Britanie. Secretarul general al NATO a indicat că statele membre ar urma să acorde Ucrainei asistență militară în valoare de 60 de miliarde de dolari (aprox. 276 miliarde lei), echivalentul a circa 50 de miliarde de euro, pe lângă finanțarea prin împrumuturi din partea Uniunii Europene. Rutte a cerut explicit ca fondurile provenite din împrumutul UE să se adauge angajamentelor bilaterale ale statelor, nu să le înlocuiască. „Toți aliații trebuie să investească mai mult pentru a atinge ținta de 60 de miliarde de dolari – sprijin pentru securitate și apărare acordat Ucrainei în acest an.” Ce se schimbă în discuția dintre aliați: de la volum la „cine plătește” Dincolo de nivelul total al sprijinului, Rutte a pus accent pe problema distribuției: unele state ar suporta o parte disproporționat de mare din efort, iar Alianța ar trebui să ajungă la o abordare „mai echitabilă și mai previzibilă”. Tema este legată de pregătirea summitului NATO de la Ankara , programat pentru 7-8 iulie 2026. „Prea puține țări își asumă o parte prea mare din povară, iar noi trebuie să rezolvăm această situație.” Priorități de achiziții și continuitatea mecanismului pentru arme americane Rutte a indicat că finanțările ar trebui orientate către câteva „mari priorități”, între care: apărare aeriană; drone; muniție cu rază extinsă de acțiune. Totodată, a precizat că mecanismul PURL (pentru achiziționarea de arme americane pentru Ucraina de către statele membre NATO) va continua să funcționeze și în 2026. Contextul și detaliile sunt relatate de The Guardian . [...]
Armata SUA a testat o „lanțuire” autonomă senzor–armă pentru doborârea dronelor , într-un exercițiu cu foc real care urmărește să reducă timpul de reacție și să scadă presiunea asupra militarilor din unitățile blindate, potrivit Interesting Engineering . Testul, denumit Golden Shield, a avut loc la Fort Hood, Texas , între 7 și 9 aprilie și a fost derulat de Divizia 1 Cavalerie , ca parte a inițiativei Pegasus Charge și a conceptului Golden Shield. Miza operațională: integrarea într-o arhitectură unificată a senzorilor, armelor și sistemelor de comandă și control, pentru o apărare „în straturi” (mai multe niveluri de detectare și angajare a țintelor) împotriva dronelor mici. Ce s-a urmărit: reducerea timpului „senzor–trăgător” și automatizarea pașilor În exercițiu au fost conectate mijloace „cinetice” și „necinetice” (adică atât sisteme care lovesc fizic ținta, cât și sisteme care o pot neutraliza fără impact direct), senzori avansați și componente de comandă și control. Oficialii citați de publicație spun că obiectivul este scurtarea „sensor-to-shooter timeline” – intervalul dintre detectarea unei amenințări și neutralizarea ei – prin automatizarea etapelor de detectare și angajare. Sistemul este descris ca având o arhitectură deschisă și scalabilă, care ar permite integrarea rapidă a unor tehnologii noi și adaptarea dimensiunii rețelei în funcție de misiune. Prin conectarea nodurilor de detectare și angajare, conceptul ar trebui să îmbunătățească urmărirea și viteza de răspuns la amenințări aeriene „ieftine și în volum mare”, tot mai frecvente pe câmpul de luptă. Moment-cheie: demonstrație autonomă între platforme diferite Un reper al exercițiului a fost o secvență complet autonomă „detectare–angajare” între două platforme: un senzor de pe o platformă a detectat și clasificat o dronă ostilă, apoi a transmis datele de țintire către un sistem de armament aflat pe o altă platformă, care a distrus ținta. Interesting Engineering notează că este prima demonstrație cu foc real, în cadrul acestui cadru de testare al diviziei, a unei secvențe autonome „cross-platform” (între platforme diferite). Interceptori „micro-rachetă” și următorii pași Golden Shield a inclus și testarea unor tehnologii emergente de interceptare, inclusiv sisteme cu „micro-rachete” pentru apărare antidrone pe distanță scurtă, destinate dronelor din Grupele 1 și 2. Dezvoltatorii au indicat o rază de acțiune de aproximativ 1.000 de metri, cu ghidaj de precizie sprijinit de radar și comenzi. Potrivit sursei, concluziile exercițiului vor ghida deciziile viitoare ale armatei americane privind integrarea sistemelor autonome antidrone în unități blindate și extinderea conceptelor de apărare în straturi în cadrul inițiativelor Pegasus Charge și Transforming in Contact. [...]
Capabilitățile de război electronic din spațiu au devenit „critice” pentru operațiunile SUA , iar conflictul în desfășurare din Iran este prezentat de conducerea U.S. Space Force drept dovada că forța a ajuns „credibilă în luptă”, potrivit Space . Mesajul are o miză operațională: armata americană tratează tot mai explicit spațiul ca teatru de luptă, cu efecte directe asupra modului în care își planifică și își protejează misiunile. Gen. Chance Saltzman, șeful operațiunilor spațiale (Chief of Space Operations) din U.S. Space Force, a spus pe 15 aprilie 2026, la Space Foundation’s 41st Space Symposium din Colorado Springs, că „efectele” bazate pe spațiu și cele „activate” de spațiu au fost „critice pentru succesul misiunii” în războiul SUA din Iran. În același discurs, el a invocat exemple punctuale despre rolul personalului Space Force („Guardians”) în operațiuni, inclusiv sub atac și în condiții de întreruperi de comunicații. Ce înseamnă „luptă spațială” în acest context Saltzman a descris „lupta spațială” în principal ca acțiuni de război electronic și contramăsuri împotriva sistemelor spațiale ale adversarului, precum: bruiajul sau perturbarea comunicațiilor ori a culegerii de informații bazate pe sateliți (prin interferențe radio către sateliții de deasupra); folosirea laserelor îndreptate către senzori optici ai sateliților de recunoaștere, pentru a-i „orbi”; falsificarea (spoofing) semnalelor GPS, pentru a împiedica localizarea precisă a forțelor sau utilizarea sistemelor de țintire dependente de GPS. Exemple operaționale invocate de șeful Space Force În discurs, Saltzman a oferit câteva episoade din „ Operation Epic Fury ”, pe care le-a folosit pentru a argumenta că Space Force nu mai operează doar la nivel de planuri și concepte, ci în „luptă operațională”: un specialist ar fi condus planificarea și executarea unor acțiuni de război electronic spațial „în ritm ridicat” pentru U.S. Central Command și ar fi făcut mentenanță de urgență sub atac, pentru a menține sistemele în funcțiune; un alt militar ar fi relocat un sistem de război electronic ca răspuns la schimbarea priorităților de pe câmpul de luptă, descris ca o premieră pentru Space Force într-o singură desfășurare, peste „mai multe arii de responsabilitate”; un alt „Guardian” ar fi monitorizat personalul Space Force din zona de responsabilitate a U.S. Central Command în condiții de foc inamic, pene de curent și „blackout” de comunicații. De ce contează: escaladarea riscurilor pentru sateliți și presiunea pe modernizare Saltzman a susținut că nu doar SUA dezvoltă astfel de tactici și sisteme și a descris un mediu operațional în care sateliții sunt expuși la amenințări diverse — de la arme terestre cu microunde și lasere, până la bruiaje care pot afecta sateliții de comunicații GPS și „amenințări” cu arme antisatelit cu capacitate nucleară aflate pe orbită. În acest context, șeful Space Force a cerut o „schimbare generațională” în modul în care forța dezvoltă și introduce tehnologii noi, argument pe care publicația îl prezintă ca temă recurentă în intervențiile sale la Space Symposium. În paralel, el a insistat că flexibilitatea și reziliența personalului rămân „cel mai valoros activ” al Space Force, invocând și conflicte recente ale SUA în Venezuela și Iran ca exemple de pregătire pentru astfel de misiuni. [...]
Rusia ridică miza asupra industriei europene de drone pentru Ucraina , avertizând că planurile de creștere a producției și livrărilor ar „trage” statele implicate mai adânc într-un război cu Moscova, potrivit Reuters . Ministerul rus al Apărării susține că guverne dintr-o serie de țări ale Uniunii Europene ar fi decis să majoreze producția și furnizarea de drone către Ucraina, iar Moscova consideră această direcție drept un pas de escaladare a conflictului. În același material, ministerul a publicat o listă de fabrici și companii din mai multe țări europene despre care afirmă că produc drone sau componente pentru drone, indicând inclusiv adresele acestora. Printre locațiile menționate se numără situri din Marea Britanie, Germania, Spania, Italia, Israel și Polonia, între altele. Semnalul operațional: de la sprijin militar la „infrastructură” expusă Mesajul central al Moscovei vizează nu doar livrările către Ucraina, ci și infrastructura industrială din Europa asociată cu aceste livrări. Ministerul rus al Apărării a transmis că publicul european ar trebui să cunoască „adresele și locațiile” întreprinderilor ucrainene și mixte care produc UAV-uri (vehicule aeriene fără pilot) și componente pentru Ucraina „în interiorul propriilor țări”. Medvedev: lista ar fi „ținte potențiale” Dmitri Medvedev , fost președinte al Rusiei și în prezent vicepreședinte al Consiliului de Securitate, a scris ulterior pe X că lista publicată de armată ar echivala cu o listă de ținte potențiale pentru forțele armate ruse. „Când loviturile devin o realitate depinde de ce urmează. Dormiți bine, parteneri europeni!” Reuters notează că oficiali ruși, inclusiv Medvedev, au făcut în mod repetat declarații publice percepute ca amenințări la adresa țărilor europene din cauza sprijinului pentru Ucraina, însă acestea au fost, în general, avertismente și aluzii, nu anunțuri explicite privind lovituri iminente. [...]
Germania își extinde rapid capacitățile de „muniții rătăcitoare” printr-o comandă de circa 298 milioane euro (aprox. 1,5 miliarde lei) către Rheinmetall , după ce comisia de buget a Bundestag-ului a aprobat un acord-cadru pentru achiziția de drone, potrivit Economica . Miza este operațională: aceste sisteme ar urma să intre în dotarea unei brigăzi blindate germane staționate în Lituania, în 2027. Ministerul Apărării a anunțat aprobarea acordului-cadru într-un comunicat, fără să indice suma și fără să numească furnizorul. Deputatul social-democrat Andreas Schwarz, membru al comisiei de buget, a declarat pentru AFP că este vorba despre Rheinmetall, care ar fi primit o „comandă fermă de circa 298 de milioane de euro”, condiționată de respectarea cerințelor de calitate. Ce cumpără Bundeswehr și de ce contează Dronele vizate sunt din categoria „loitering munitions” (muniții rătăcitoare): au încărcături explozive și pot rămâne în zbor o perioadă mai lungă înainte de a lovi o țintă identificată cu ajutorul senzorilor. Schwarz a spus că Germania își continuă strategia de achiziție de drone și își adaptează deciziile pe baza experienței din Ucraina. Context: trei furnizori, aceeași țintă – dotarea brigăzii din Lituania În februarie, deputații germani au aprobat o primă comandă pentru două start-up-uri germane, Stark Defence (Berlin) și Helsing (München), în cadrul unor contracte cu o valoare inițială de 536 milioane euro (aprox. 2,7 miliarde lei). În acel moment, Rheinmetall nu avea încă un prototip funcțional, însă între timp compania din Düsseldorf și-a prezentat sistemul unui potențial client din NATO, reintrând astfel în cursa pentru contractele Bundeswehr. Potrivit Ministerului Apărării, comenzile acordate primilor trei producători urmăresc ca, „așa cum este prevăzut”, în 2027 brigada blindată 45 staționată în Lituania să fie echipată cu un set complet de capacități de recunoaștere și angajament. Logica achizițiilor: împărțirea comenzilor între furnizori Obiectivul este ca achizițiile să fie distribuite la nivel național între mai mulți furnizori, pentru a: garanta capacitățile de aprovizionare, favoriza concurența, stimula inovația, conform declarațiilor deputatului Andreas Schwarz, citat de AFP. [...]
