Știri
Știri din categoria Apărare

Europa accelerează un „NATO european”, iar factura se mută pe capacități critice potrivit Mediafax, care citează The Wall Street Journal. În scenariul în care SUA își retrage forțele din Europa sau refuză să o apere, oficiali europeni lucrează la un plan de rezervă care folosește structurile existente ale NATO, dar împinge europenii spre roluri de comandă și control și spre înlocuirea treptată a resurselor americane cu resurse proprii.
Planurile avansează informal în și în jurul NATO și, potrivit participanților, nu urmăresc să rivalizeze cu alianța actuală. Miza este menținerea descurajării față de Rusia și a continuității operaționale, chiar dacă Washingtonul își reduce implicarea, pe fondul îngrijorărilor europene legate de „fiabilitatea” SUA.
Un element-cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii a respins ideea unei suveranități europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant al securității. Sub cancelarul Friedrich Merz, această abordare se modifică, pe fondul îngrijorărilor privind rolul SUA ca aliat „în timpul președinției Trump și ulterior”, potrivit unor persoane familiarizate cu gândirea sa.
Planurile au căpătat urgență după ce Donald Trump a amenințat că va prelua Groenlanda de la Danemarca, stat membru NATO, și pe fondul impasului legat de refuzul Europei de a sprijini războiul Americii în Iran. În paralel, Trump a criticat public aliații europeni, numindu-i „lași” și descriind NATO drept „un tigru de hârtie”, potrivit relatării.
Provocarea majoră este că arhitectura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape fiecare nivel, de la logistică și informații până la comanda militară superioară. Secretarul general Mark Rutte a spus recent că alianța va fi „mai condusă de Europa”, iar diferența față de trecut este că europenii acționează din proprie inițiativă.
După intrarea Germaniei în joc, discuțiile au început să se mute spre chestiuni militare practice, între care:
Oficialii implicați indică reintroducerea recrutării militare ca un element esențial pentru succesul planului, în condițiile în care multe state au renunțat la serviciul militar obligatoriu după Războiul Rece. Finlanda a păstrat recrutarea, iar președintele Alexander Stubb – unul dintre liderii implicați în planuri – a susținut că, pentru „educația civică” și „unitatea națională”, serviciul militar obligatoriu ar putea fi dificil de înlocuit.
În paralel, europenii vor să accelereze producția de echipamente în domenii unde Europa rămâne în urma SUA, inclusiv războiul antisubmarin, capacitățile spațiale și de recunoaștere, realimentarea în zbor și mobilitatea aeriană. Ca exemplu, este menționat un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea rachetelor de croazieră stealth și a armelor hipersonice.
Totuși, materialul subliniază limite structurale: Comandantul Suprem al Forțelor Aliate pentru Europa este întotdeauna american, iar oficiali americani ar fi spus că nu intenționează să renunțe la acest post. În plus, niciun stat european nu are, de unul singur, puterea de a înlocui SUA ca lider militar al alianței, inclusiv din cauza rolului umbrelei nucleare americane în descurajare.
Cea mai mare lacună rămâne în informații și descurajare nucleară. Oficialii europeni spun că sistemele americane de satelit, supraveghere și avertizare antirachetă nu pot fi înlocuite rapid, ceea ce pune presiune pe Franța și Marea Britanie să își extindă rolurile.
În acest context, schimbarea de poziție a Germaniei a deschis discuții despre posibilitatea extinderii descurajării nucleare a Franței pentru a acoperi și alte națiuni europene, inclusiv Germania, după ce Trump a amenințat Groenlanda. Trump a legat explicit amenințarea de a părăsi NATO de acest episod:
„Totul a început cu, dacă vreți să știți adevărul, Groenlanda. Vrem Groenlanda. Nu vor să ne-o dea și am spus: «Bine, pa pa».”
În plan politic, Stubb a spus că o mutare a poverii de la SUA către Europa „este în curs de desfășurare” și că ar trebui făcută „gestionat și controlabil”, nu printr-o retragere rapidă. Potrivit relatării, orice retragere a SUA din NATO ar necesita aprobarea Congresului, însă președintele american ar putea totuși să mute trupe sau active din Europa ori să își retragă sprijinul folosindu-și autoritatea de comandant suprem.
Recomandate

Scuzele publice ale lui Boris Pistorius nu schimbă fondul disputei transatlantice privind strategia Ucrainei , iar episodul riscă să alimenteze tensiunile politice din interiorul NATO pe tema loviturilor în profunzimea Rusiei, potrivit HotNews . Ministrul german al Apărării a declarat că și-a cerut scuze pentru faptul că a numit „stupidă” opoziția secretarului adjunct american al apărării, Elbridge Colby , față de atacurile ucrainene pe teritoriul Rusiei. Pistorius a precizat însă că nu își retrage criticile de fond la adresa poziției oficialului american, într-un schimb de replici care a avut loc marți la sediul NATO din Bruxelles. Ce a spus Pistorius și de ce contează în relația SUA–Europa Pistorius a afirmat că, „privind înapoi”, consideră că alegerea cuvintelor a fost nepotrivită și a pus formularea pe seama faptului că nu este vorbitor nativ de limba engleză, declarație făcută pentru publicația Politico. El a adăugat că l-a sunat pe Colby miercuri pentru a discuta incidentul. „Nu ar fi trebuit să fac asta.” În același timp, ministrul german a susținut că diferența de opinie rămâne: cei doi oficiali ar avea „puncte de vedere diferite” asupra acestei chestiuni, chiar dacă, potrivit lui Pistorius, au convenit asupra faptului că există această divergență. Miza: loviturile în profunzimea Rusiei și riscul de escaladare Schimbul de replici a scos la iveală diferențele dintre SUA și susținătorii europeni ai Ucrainei privind strategia de a „aduce războiul” pe teritoriul Rusiei prin atacuri continue cu drone, în special asupra rafinăriilor, dar și asupra altor obiective, inclusiv infrastructuri portuare, companii ale complexului militar-industrial și depozite ale companiilor de comerț electronic. Colby, responsabil cu politica Pentagonului, a criticat aceste atacuri în cadrul unei reuniuni a Grupului de contact pentru apărarea Ucrainei (grupul de la Ramstein), unde s-a discutat despre sporirea livrărilor de armament către Kiev. Potrivit lui, loviturile în profunzime nu reduc semnificativ potențialul militar al Rusiei și pot avea efectul invers, crescând sprijinul populației ruse pentru continuarea războiului. „Evaluarea noastră este că astfel de lovituri nu au fost eficiente în a contribui la încheierea războiului și nici nu contribuie la oprirea înaintării ruse pe linia frontului.” Întrebat dacă împărtășește poziția lui Colby, Pistorius a replicat că a critica loviturile care distrug în Rusia ținte militare strategice sau folosite în scopuri militare este „un lucru destul de stupid” și a susținut că atenția ar trebui îndreptată către atacurile asupra infrastructurii civile din Ucraina, inclusiv energetică, de apă și de încălzire. Context suplimentar despre episodul inițial este disponibil în materialul HotNews despre reacția germană la poziția oficialului american, unde este menționat că „alegerea cuvintelor a fost nepotrivită”: https://hotnews.ro/numarul-2-din-pentagon-critica-atacurile-ucrainei-in-profunzimea-teritoriului-rus-o-sursa-de-escaladare-raspuns-dur-din-partea-germaniei-2406993 . [...]

Germania alocă 300 de milioane de dolari (aprox. 1,38 miliarde lei) pentru un nou pachet de armament american destinat Ucrainei , într-un efort comun cu Norvegia de a finanța inclusiv rachete interceptoare Patriot, pe fondul penuriei de apărare antiaeriană a Kievului, potrivit Digi24 . Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a anunțat la Bruxelles că Berlinul va contribui cu 300 de milioane de dolari (272 de milioane de euro) la achiziția unei noi tranșe de armament american, cu accent pe apărarea antiaeriană și, în special, pe rachetele pentru sistemele Patriot . „Rusia își intensifică atacurile aeriene pentru că nu reușește să avanseze pe câmpul de luptă”, a declarat ministrul Boris Pistorius, în cadrul unei reuniuni a Uniunii Europene desfășurate la Bruxelles. De ce contează: finanțarea europeană suplinește livrările directe ale SUA Contextul operațional descris în material este că Ucraina se confruntă cu o „penurie gravă” de sisteme și muniții pentru apărare antiaeriană, în timp ce Rusia își intensifică atacurile asupra orașelor și infrastructurii. În acest cadru, Patriot rămâne, potrivit informațiilor citate, singurul sistem capabil să doboare rachete balistice rusești, motiv pentru care Kievul a cerut în mod repetat mai multe astfel de sisteme. În același timp, sub administrația președintelui Donald Trump, Statele Unite au încetat să mai furnizeze direct armament Ucrainei, dar permit altor țări să cumpere arme americane pentru Kiev. Această schimbare mută o parte mai mare din efortul financiar către aliații europeni. Ce urmează: discuții la NATO despre sprijinul pentru Ucraina Anunțul privind noul sprijin militar vine înaintea unei reuniuni a aliaților Ucrainei, programată la sediul NATO din Bruxelles. Potrivit NATO, aliații Washingtonului au cheltuit până acum peste 10 miliarde de dolari (aprox. 46 miliarde lei) pentru achiziționarea de armament american destinat Ucrainei, pe măsură ce războiul continuă, iar presiunea asupra apărării antiaeriene ucrainene crește. [...]

Avertismentul Londrei indică un risc de escaladare prin „eroare de calcul” între Rusia și NATO , pe fondul unor incidente atribuite Moscovei în Europa, inclusiv în proximitatea exercițiilor militare din Polonia, potrivit Adevărul . Șeful serviciilor britanice de informații din domeniul apărării, general-locotenentul Matthew Jones, a spus că nu vede Rusia urmărind activ un război cu NATO, dar că „comportamentul” acesteia devine tot mai „nesăbuit”, ceea ce crește probabilitatea unui incident cu consecințe grave. Jones a legat această dinamică de presiunea asupra lui Vladimir Putin și de o „abordare mai fermă și mai agresivă” față de Occident, care ar putea duce la o „eroare de calcul semnificativă”. În evaluarea sa, există „prea multe exemple recente” în care o mică schimbare de context ar fi putut produce efecte „extrem de grave”. „Pot spune, cu un anumit grad de certitudine, că Rusia nu urmăreşte în mod activ un război cu NATO. Totuşi, cea mai mare teamă a mea este riscul unei erori de calcul semnificative.” Ce incidente invocă Londra și de ce contează Șeful informațiilor britanice din apărare a enumerat un tipar de acțiuni atribuite Rusiei, inclusiv: atacul cu agent neurotoxic Noviciok de la Salisbury (2018), în cazul fostului spion Serghei Skripal și al fiicei sale, incident asociat și cu moartea unei femei britanice, Dawn Sturgess; un atac cu drone la aeroportul din Leipzig; scufundarea unor nave comerciale în apele României; un atac incendiar asupra unei afaceri ucrainene din Londra; un incident în care un avion de supraveghere britanic ar fi fost aproape doborât deasupra Mării Negre. Din perspectiva de securitate, miza este că astfel de episoade, chiar dacă nu sunt prezentate ca pași către un conflict deschis, pot declanșa reacții în lanț între state și alianțe militare, mai ales când au loc în apropierea unor zone sensibile sau a unor operațiuni militare. Incidentul din Polonia: testarea reacției NATO, potrivit ISW Pe acest fundal, Jones a făcut declarațiile în contextul incidentelor recente din Polonia și al acuzațiilor privind o tentativă de asasinat în Danemarca, conform materialului. Separat, Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) susține că Kremlinul ar fi încălcat intenționat spațiul aerian polonez pentru a testa reacția NATO și a descuraja sprijinul occidental pentru Ucraina, potrivit analizei publicate de ISW . În incidentul descris, o rachetă de croazieră rusească și alte două obiecte aeriene au pătruns vineri dimineață în spațiul aerian al Poloniei, în apropierea unei zone unde mii de militari europeni participă la exerciții pentru o eventuală misiune în Ucraina. Varșovia a acuzat Moscova de o provocare deliberată și a cerut sprijin suplimentar din partea NATO, după ce avioanele de luptă ale Alianței au fost ridicate ca răspuns. În același context, premierul britanic Andy Burnham a numit incidentul „complet inacceptabil”, iar președintele Consiliului European, António Costa, și-a exprimat solidaritatea cu Polonia. Poziția oficială a Regatului Unit Jones a insistat că Regatul Unit nu caută „un conflict sau o confruntare” cu Rusia, dar că își va apăra „cu fermitate” securitatea națională și pe cea a aliaților atunci când sunt amenințate—o formulare care sugerează că Londra tratează riscul principal nu ca intenție declarată de război, ci ca posibilitatea unei escaladări neintenționate pornite din incidente repetate. [...]

Guvernul a stabilit plafoane de cheltuieli pentru participarea a până la 600 de militari străini la parada de 1 Decembrie , costurile urmând să fie acoperite din bugetul Ministerului Apărării Naționale, potrivit Digi24 . Decizia are relevanță operațională și bugetară: statul nu doar invită detașamente din NATO și state partenere, ci fixează explicit limitele de decontare și logistica asigurată de MApN. Parada militară este programată pentru 1 Decembrie 2026, în București, iar alături de efectivele românești vor defila detașamente ale statelor membre NATO și din Republica Moldova . Guvernul a aprobat invitarea „a cel mult 600 de persoane” din aceste detașamente. Plafoane de decontare: masă, protocol și activități Pentru membrii detașamentelor străine, hotărârea prevede plafoane zilnice și sume pentru activități conexe: 105 lei/persoană/zi pentru masă; 20 lei/persoană/zi pentru cheltuieli de protocol; 135 lei/persoană pentru vizitarea unor obiective turistice din București, realizarea fotografiilor oficiale și alte activități similare. Plafoanele de 20 lei și 135 lei se aplică și personalului român care însoțește detașamentele străine, conform aceleiași surse. Ce intră în sarcina MApN Pe lângă decontările aprobate, Ministerul Apărării Naționale va asigura „cu mijloace proprii”: cazarea, asistența medicală de urgență, transportul personalului străin. Guvernul a indicat că aceste cheltuieli se regăsesc în bugetul MApN. Materialul nu precizează valoarea totală estimată a alocărilor, aceasta depinzând de durata șederii și de numărul efectiv de participanți (până la plafonul de 600). Activități militare dedicate Zilei Naționale sunt anunțate și în alte localități din țară, pe lângă parada din Capitală. [...]

Patrula record de 217 zile a submarinului britanic HMS „Vengeance ” scoate în evidență presiunea operațională asupra flotei nucleare a Regatului Unit , într-un moment în care Londra se bazează pe doar patru submarine din clasa Vanguard pentru a menține permanent unul la mare. Imaginile publicate de TWZ arată nava acoperită de depuneri marine, cu urme de coroziune și plăci anecoice lipsă, după o misiune de descurajare nucleară prelungită. HMS „Vengeance”, un submarin nuclear purtător de rachete balistice (SSBN), de 15.000 de tone, a revenit la HM Naval Base Clyde (Faslane) , în Scoția, după o misiune descrisă ca fiind parte din „Operation Relentless” – operațiunea prin care Marea Britanie menține „cel puțin un submarin nuclear, înarmat, în mare în orice moment”, potrivit unui comunicat al guvernului britanic. În practică, asta înseamnă rotații strânse și perioade lungi de imersiune pentru platforme vechi. Ce arată imaginile: uzură vizibilă după luni sub apă Fotografiile transmise publicației de fotograful naval Michael Deveney indică o degradare externă severă, asociată unei perioade îndelungate în mediul marin: depuneri masive de alge și alte organisme („biofouling”, depuneri biologice); rugină vizibilă și urme de coroziune; plăci anecoice lipsă (panouri menite să absoarbă undele sonar și să reducă detectabilitatea); semne de uzură pe catarge, după expunere prelungită la apă sărată. TWZ notează că, pentru un submarin conceput să rămână ascuns luni la rând, nu există soluții „din mers” pentru a curăța coca sau a opri acumulările. Sunt menționate vopsele anti-depuneri ca direcție explorată de Royal Navy și Ministerul Apărării din Regatul Unit, dar orice navă scufundată atât de mult timp va acumula depuneri. Recordul de 217 zile și întrebarea-cheie: cât poate duce sistemul Potrivit articolului, HMS „Vengeance” a început patrula la 12 aprilie și a petrecut 217 zile în imersiune, depășind precedentul record de 205 zile stabilit de HMS „Vanguard”. The Guardian a relatat că durata neobișnuită a misiunii a alimentat întrebări privind presiunea asupra echipajelor și fiabilitatea submarinelor îmbătrânite trimise în misiuni extinse. O altă piesă de context vine de la Navy Lookout , care susține că patrula a fost prelungită cu cel puțin o săptămână față de plan, deoarece submarinul care urma să preia misiunea ar fi avut o problemă și a fost nevoit să revină la Faslane pentru asistență. De ce contează: patru submarine vechi țin singure descurajarea nucleară Cele patru submarine din clasa Vanguard reprezintă întregul pilon de descurajare nucleară al Regatului Unit. TWZ amintește că cel mai vechi a fost introdus în serviciu acum 33 de ani, iar cel mai „tânăr” acum 27 de ani – o vechime care, combinată cu cerința de prezență continuă la mare, crește riscul de „întindere” a resurselor. Din punct de vedere al încărcăturii, fiecare navă are 16 tuburi pentru rachete balistice UGM-133 Trident II, însă, „în practică”, doar opt ar fi încărcate. În patrulele Operation Relentless, submarinele Vanguard pot transporta maximum 40 de focoase, iar fiecare rachetă Trident poate avea mai multe focoase cu ținte independente (MIRV). Înlocuirea întârzie, iar costurile sunt mari Înlocuitorul – clasa Dreadnought – nu este programat să intre în serviciu decât la începutul anilor 2030, iar costul total estimat al programului este de circa 43 miliarde de dolari (aprox. 198 miliarde lei), potrivit articolului. TWZ precizează că această sumă nu include costul înlocuirii focoaselor pentru rachetele Trident. Analistul William Alberque (Pacific Forum) este citat susținând că Marea Britanie ar avea nevoie de mai multe submarine, „cel puțin unul”, argumentând că presiunea asupra sistemului este prea mare și că economiile pe termen scurt ale unei flote mai mici se pot transforma în costuri mai mari pe termen lung, atât pentru forță, cât și pentru platforme. În paralel, TWZ plasează cazul într-un context mai larg: misiunile mai lungi tind să împingă navele spre perioade mai mari în port pentru mentenanță, cu efecte în cascadă asupra ciclurilor de reparații și asupra gestionării personalului. [...]

Secretarul general al NATO, Mark Rutte , cere aliaților să accelereze livrările de armament către Ucraina până la finalul lui 2026 , avertizând că Rusia ar putea intensifica atacurile în timpul iernii, iar sprijinul militar este esențial pentru a întări poziția Kievului la masa negocierilor de pace, potrivit Kyiv Post . Rutte a făcut declarațiile pe 17 noiembrie, la Bruxelles, la reuniunea „ Ukraine Defense Contact Group ” (formatul de coordonare a sprijinului militar pentru Ucraina), în contextul intensificării bombardamentelor rusești asupra orașelor ucrainene și a infrastructurii critice înainte de sezonul rece. În mesajul său către aliați, șeful NATO a susținut că obiectivul principal al președintelui rus Vladimir Putin este „să câștige în Ucraina” și „să slăbească Europa” prin insecuritate și divizare, dar a insistat că Moscova nu își va atinge țintele și nu va reuși să rupă sprijinul occidental pentru Kiev. Ce tip de sprijin cere NATO și de ce contează operațional Rutte a indicat două priorități pentru Ucraina: apărare antiaeriană , pe fondul atacurilor asupra orașelor și infrastructurii; producția de drone , ca element-cheie pentru capacitatea de luptă. În același context, el a menționat „NATO’s Prioritized Ukraine Requirements List (PURL)”, un mecanism care, potrivit articolului, le permite aliaților să achiziționeze armament american pentru Ucraina. Miza: poziția Ucrainei în negocierile de pace Rutte a argumentat că, deși „nimeni nu își dorește pacea mai mult decât Ucraina”, asistența militară rămâne decisivă pentru obținerea păcii și pentru consolidarea poziției Kievului în eventuale negocieri. În logica prezentată, capacitatea Ucrainei de a rezista peste iarnă și de a-și proteja infrastructura critică devine un factor direct în raportul de forțe care ar influența discuțiile de pace. Articolul nu oferă detalii despre volume, calendare de livrare sau angajamente financiare concrete, dar pune accent pe urgența unor noi angajamente „înainte de sfârșitul lui 2026”, pe fondul riscului de escaladare a atacurilor rusești în lunile de iarnă. [...]