Știri
Știri din categoria Apărare
Europa accelerează un „NATO european”, iar factura se mută pe capacități critice potrivit Mediafax, care citează The Wall Street Journal. În scenariul în care SUA își retrage forțele din Europa sau refuză să o apere, oficiali europeni lucrează la un plan de rezervă care folosește structurile existente ale NATO, dar împinge europenii spre roluri de comandă și control și spre înlocuirea treptată a resurselor americane cu resurse proprii.
Planurile avansează informal în și în jurul NATO și, potrivit participanților, nu urmăresc să rivalizeze cu alianța actuală. Miza este menținerea descurajării față de Rusia și a continuității operaționale, chiar dacă Washingtonul își reduce implicarea, pe fondul îngrijorărilor europene legate de „fiabilitatea” SUA.
Un element-cheie este schimbarea de poziție a Germaniei, care timp de decenii a respins ideea unei suveranități europene mai mari în apărare, preferând SUA ca garant al securității. Sub cancelarul Friedrich Merz, această abordare se modifică, pe fondul îngrijorărilor privind rolul SUA ca aliat „în timpul președinției Trump și ulterior”, potrivit unor persoane familiarizate cu gândirea sa.
Planurile au căpătat urgență după ce Donald Trump a amenințat că va prelua Groenlanda de la Danemarca, stat membru NATO, și pe fondul impasului legat de refuzul Europei de a sprijini războiul Americii în Iran. În paralel, Trump a criticat public aliații europeni, numindu-i „lași” și descriind NATO drept „un tigru de hârtie”, potrivit relatării.
Provocarea majoră este că arhitectura NATO este construită în jurul conducerii americane la aproape fiecare nivel, de la logistică și informații până la comanda militară superioară. Secretarul general Mark Rutte a spus recent că alianța va fi „mai condusă de Europa”, iar diferența față de trecut este că europenii acționează din proprie inițiativă.
După intrarea Germaniei în joc, discuțiile au început să se mute spre chestiuni militare practice, între care:
Oficialii implicați indică reintroducerea recrutării militare ca un element esențial pentru succesul planului, în condițiile în care multe state au renunțat la serviciul militar obligatoriu după Războiul Rece. Finlanda a păstrat recrutarea, iar președintele Alexander Stubb – unul dintre liderii implicați în planuri – a susținut că, pentru „educația civică” și „unitatea națională”, serviciul militar obligatoriu ar putea fi dificil de înlocuit.
În paralel, europenii vor să accelereze producția de echipamente în domenii unde Europa rămâne în urma SUA, inclusiv războiul antisubmarin, capacitățile spațiale și de recunoaștere, realimentarea în zbor și mobilitatea aeriană. Ca exemplu, este menționat un proiect comun Germania–Marea Britanie pentru dezvoltarea rachetelor de croazieră stealth și a armelor hipersonice.
Totuși, materialul subliniază limite structurale: Comandantul Suprem al Forțelor Aliate pentru Europa este întotdeauna american, iar oficiali americani ar fi spus că nu intenționează să renunțe la acest post. În plus, niciun stat european nu are, de unul singur, puterea de a înlocui SUA ca lider militar al alianței, inclusiv din cauza rolului umbrelei nucleare americane în descurajare.
Cea mai mare lacună rămâne în informații și descurajare nucleară. Oficialii europeni spun că sistemele americane de satelit, supraveghere și avertizare antirachetă nu pot fi înlocuite rapid, ceea ce pune presiune pe Franța și Marea Britanie să își extindă rolurile.
În acest context, schimbarea de poziție a Germaniei a deschis discuții despre posibilitatea extinderii descurajării nucleare a Franței pentru a acoperi și alte națiuni europene, inclusiv Germania, după ce Trump a amenințat Groenlanda. Trump a legat explicit amenințarea de a părăsi NATO de acest episod:
„Totul a început cu, dacă vreți să știți adevărul, Groenlanda. Vrem Groenlanda. Nu vor să ne-o dea și am spus: «Bine, pa pa».”
În plan politic, Stubb a spus că o mutare a poverii de la SUA către Europa „este în curs de desfășurare” și că ar trebui făcută „gestionat și controlabil”, nu printr-o retragere rapidă. Potrivit relatării, orice retragere a SUA din NATO ar necesita aprobarea Congresului, însă președintele american ar putea totuși să mute trupe sau active din Europa ori să își retragă sprijinul folosindu-și autoritatea de comandant suprem.
Recomandate
Europa rămâne fără interceptori Patriot, iar asta limitează capacitatea Ucrainei de a-și apăra infrastructura în iarnă , într-un moment în care Rusia este așteptată să intensifice atacurile cu rachete balistice, potrivit Politico . Problema nu este doar una de solidaritate militară, ci de stocuri: principalii donatori europeni spun că au puține rachete de rezervă, iar producția nouă nu va veni la timp. Ucraina cere „sute” de interceptori, însă livrările sunt constrânse de trei factori: ritmul lent al producției, presiunea pe stocurile SUA (afectate de războiul cu Iranul) și faptul că statele europene trebuie să păstreze un minim pentru propria apărare și angajamentele din NATO. De ce contează: apărarea antirachetă se lovește de plafonul stocurilor Politico notează că deficitul vizează în special rachetele Patriot PAC-3 și PAC-2, considerate printre puținele mijloace eficiente ale Ucrainei împotriva rachetelor balistice rusești. Pentru drone și rachete de croazieră, Ucraina poate folosi și alte sisteme, adesea mai ieftine, dar amenințarea balistică rămâne dificil de acoperit fără Patriot. Fostul ministru ucrainean al apărării, Mykhailo Fedorov, a descris dezechilibrul dintre ritmul atacurilor și cel al livrărilor, iar ministerul ucrainean al apărării a raportat că în iulie apărarea aeriană a interceptat 29 din 195 de rachete balistice rusești, în timp ce alte 40 nu și-au atins țintele. Germania și alți donatori: între sprijinul pentru Kiev și propria protecție Germania, unul dintre cei mai mari donatori, a transferat deja sisteme Patriot și muniție, dar trebuie să-și gestioneze stocurile astfel încât să-și poată proteja teritoriul și să-și respecte obligațiile în NATO. Un oficial german de rang înalt, brigadierul general Jürgen Schrödl, a spus că Berlinul „ajunge la limită” și că trebuie asigurată și protecția proprie. Presiunea se mută și asupra altor state cu stocuri relevante, precum Polonia, Spania și Grecia, pe fondul discuțiilor despre cât pot ceda fără să-și slăbească apărarea națională. Blocajul de producție și dependența de deciziile SUA Dependința de Patriot face ca deciziile de la Washington să fie esențiale, deoarece majoritatea interceptorilor PAC-3 sunt produși în SUA, iar vânzările și acordurile de producție depind de Casa Albă. Politico arată că președintele Donald Trump a sugerat la summitul NATO de la Ankara posibilitatea unei producții sub licență în Ucraina, dar ulterior a nuanțat, spunând că nu există un acord și că transferul de tehnologie este dificil. Ambasadorul SUA la NATO, Matthew Whitaker, a avertizat că o înțelegere de producție pe termen lung nu ar fi încheiată înainte de această iarnă, iar fabricarea primelor rachete ar dura și mai mult. Separat, Ucraina a semnat un acord pentru interceptori PAC-2 fabricați în Germania, însă aceștia sunt puțin probabil să ajungă înainte de anul viitor. Ce opțiuni are Ucraina până la iarnă Pe termen scurt, Kievul încearcă să obțină interceptori din stocurile aliaților și ia în calcul o abordare mai agresivă de lovire a lansatoarelor rusești. În paralel, Ucraina dezvoltă un interceptor propriu, Freyja, dar proiectul are nevoie de investiții, inginerie și testare înainte să poată acoperi rolul Patriot împotriva rachetelor balistice. În acest context, ministrul ucrainean de externe Andrii Sybiha a spus că Ucraina se luptă să cumpere, să schimbe sau să obțină muniție disponibilă, pe fondul cererii crescute în Orientul Mijlociu, al refacerii stocurilor Pentagonului și al preocupărilor europene privind propria vulnerabilitate. [...]
Ordinul lui Donald Trump de a reveni la catapulte cu abur pe viitoarele portavioane americane riscă să împingă în sus costurile și întârzierile programului clasei Ford , într-un moment în care Marina SUA are deja probleme de personal și termene depășite, potrivit HotNews . Memorandumul de securitate națională semnat joi le cere secretarului apărării, Pete Hegseth, și secretarului interimar al marinei, Hung Cao, să pregătească în 60 de zile un plan pentru înlocuirea Sistemului Electromagnetic de Lansare a Avioanelor (EMALS) și a ascensoarelor avansate pentru arme cu sisteme „cu abur și hidraulice” pe USS Doris Miller , un portavion din clasa Ford. Nava are deja o întârziere de doi ani față de termenul prevăzut, conform Wall Street Journal . Costuri și risc de execuție: „miliarde de dolari” și reproiectare la jumătatea lucrărilor Associated Press notează că schimbarea ar urma „probabil” să coste miliarde de dolari și ar readuce pe cele mai avansate nave ale Marinei un sistem care necesită mai mulți marinari pentru operare și este mai dificil de întreținut. Din perspectiva industriei, General Atomics – compania care produce sistemul electromagnetic pentru portavioanele din clasa Ford – avertizează, într-o declarație citată de Wall Street Journal, că o astfel de decizie „necesită o reevaluare atentă”. Compania spune că lucrările la noua navă sunt finalizate în proporție de aproape 50% și că o schimbare de direcție în acest punct ar implica „riscuri semnificative legate de costuri, calendar și integrare”. Impact operațional: mai mult personal, într-o Marină cu deficit de recrutare Un argument central pentru EMALS, potrivit Associated Press, este că poate lansa aeronave la viteze mai mari, ocupă mai puțin spațiu și, în același timp, este mai ușor de întreținut și necesită mai puțini oameni pentru operare. Publicația indică și un exemplu concret: pe USS Ford, sistemul electromagnetic ar fi redus numărul de marinari necesari pentru operarea catapultelor de la aproximativ 12 la doi. Revenirea la un sistem mai „intensiv” în personal vine într-un context dificil pentru recrutare: la începutul anului, Marina SUA avea aproximativ 20.000 de posturi neocupate în întreaga flotă. În februarie, Marina Militară a promovat sistemul într-un comunicat de presă, susținând că USS Ford poate lansa și recupera aeronave la o rată mai mare decât portavioanele din clasa Nimitz. Context strategic: aliați și rivali merg pe electromagnetic În timp ce Trump vrea să renunțe la tehnologia de ultimă generație, cele mai noi portavioane chinezești folosesc catapulte electromagnetice, iar Franța a anunțat că intenționează să utilizeze acest sistem pe viitorul său portavion, potrivit informațiilor preluate de HotNews din Associated Press. Pe plan politic intern, senatorul democrat Mark Kelly (Arizona), fost astronaut și pilot de încercare, a criticat public decizia. „Am decolat de pe puntea portavioanelor de sute de ori, am o diplomă de master în inginerie aeronautică și sunt pilot de încercare, și nici măcar eu nu i-aș da sfaturi Marinei cu privire la modul de proiectare a unor sisteme specifice de pe navele sale.” „Donald Trump ar trebui să se limiteze la ceea ce știe cel mai bine – săli de bal, faliment și prostii.” O a doua decizie cu miză industrială: nave militare construite în străinătate În același memorandum, Trump a autorizat forțele navale ale SUA să construiască nave militare în străinătate, cu o condiție: constructorii străini care au „investiții substanțiale și durabile” în șantiere navale din SUA ar putea fi autorizați temporar să construiască până la două nave în șantierele lor „mamă”, pentru a suplimenta producția internă. În acest context, constructorul australian Austal a anunțat că grupul sud-coreean Hanwha s-a oferit să cumpere operațiunile Austal din SUA pentru 1,2 miliarde de dolari (aprox. 5,5 miliarde lei), pe fondul interesului holdingului sud-coreean de a se extinde pe piața americană de apărare. Pentru programul portavioanelor din clasa Ford, miza imediată rămâne însă una de execuție: dacă reproiectarea cerută se confirmă, Marina și industria trebuie să gestioneze simultan costuri mai mari, riscuri de integrare și presiuni de personal, într-un calendar deja întârziat. [...]
SUA ridică bariere vamale pentru dronele importate, iar producătorii europeni riscă să piardă cota preferențială dacă folosesc componente chineze , potrivit Euronews . Administrația Donald Trump a aprobat tarife de până la 100% pentru drone și componente, invocând securitatea națională și nevoia de a reduce dependența de producția externă într-o tehnologie considerată esențială în războiul modern. Noile tarife au fost adoptate în baza Secțiunii 232, instrument folosit de SUA pentru măsuri comerciale motivate de considerente de securitate națională. Miza pentru companii este dublă: costuri mai mari la intrarea pe piața americană și presiune pentru localizarea producției sau pentru schimbarea lanțurilor de aprovizionare. Cum arată noile tarife și ce intră la 100% Tariful maxim, de 100%, se aplică pentru: drone cu greutate la decolare de peste 25 de kilograme; drone care transportă echipamente de imagistică termică; stații de andocare și anumite componente considerate critice. Dronele mai mici și mai puțin performante, precum și alte categorii de componente, vor fi taxate cu 25%. Cota de 15% pentru UE vine cu condiții stricte de origine Uniunea Europeană primește un tarif preferențial de 15% (în aceeași categorie fiind Japonia, Coreea de Sud, Elveția, Liechtenstein și Taiwan), în timp ce Marea Britanie beneficiază de cea mai redusă cotă, de 10%. Însă accesul la aceste cote depinde de reguli de origine: hardware-ul, software-ul și tehnologia unei drone trebuie să provină „în mare parte” din țările eligibile sau din SUA. Condiția poate deveni un obstacol pentru producătorii europeni, în contextul în care motoarele, bateriile, camerele și controlerele de zbor sunt cumpărate frecvent de la furnizori chinezi. Dacă o dronă nu îndeplinește criteriile, poate fi reîncadrată la 25% sau chiar la 100%, în funcție de dimensiuni și capabilități. Cine este expus și ce schimbări operaționale pot urma Piața americană este una dintre destinațiile importante pentru industria europeană a dronelor, care s-a dezvoltat rapid în ultimii ani. Printre companiile menționate ca expuse se numără: Parrot (Franța), cu gama ANAFI certificată conform normelor americane de achiziții în apărare; Quantum Systems (Germania), care vinde aeronave de recunoaștere către clienți americani; Tekever (Portugalia), care își extinde activitatea în SUA. Impactul poate fi totuși inegal: Quantum Systems operează deja capacități de producție în SUA, iar mai mulți producători europeni au început să dezvolte operațiuni locale pentru a respecta regulile americane care favorizează furnizorii interni. Noile tarife ar putea accelera această tendință. Când intră în vigoare și ce stimulente pregătește Washingtonul Tarifele pentru drone urmează să intre în vigoare la 21 de zile de la semnarea ordinului. Pentru anumite componente mai puțin sensibile este prevăzută o perioadă de 180 de zile. Secretarul american al Comerțului a primit sarcina de a elabora un program de recompensare a companiilor care își mută producția în Statele Unite, ceea ce indică o combinație de penalizare prin taxe și stimulare prin politici industriale. Context: parte dintr-un pachet mai larg pentru industria de apărare Decizia privind dronele vine în aceeași zi cu semnarea unui memorandum pentru construirea unui al cincilea șantier naval american (primul nou șantier de acest tip în peste 80 de ani), plus un nou centru pentru repararea componentelor și o reorganizare a structurilor navale. În paralel, există discuții despre refacerea stocurilor de muniții: presa americană a relatat că războiul din Iran ar fi consumat o parte importantă a rezervelor, informații neconfirmate independent și contestate de Casa Albă. În ansamblu, măsurile indică o orientare spre creșterea capacității interne de producție pentru sectorul apărării, cu efecte directe asupra companiilor străine care vând pe piața americană și asupra modului în care își construiesc lanțurile de aprovizionare. [...]
Pentagonul pregătește o revizuire a strategiei nucleare, dar spune că nu urmărește o pivotare către arme tactice , într-un demers care poate influența prioritățile de planificare și achiziții în apărare, prin accentul pus pe descurajare și pe corelarea utilizării forței cu interesele SUA, potrivit Economica . Declarațiile au fost făcute de subsecretarul pentru politici Elbridge Colby , pe fondul unor informații potrivit cărora Pentagonul elaborează o nouă strategie nucleară în care ar exista un accent pe utilizarea armelor nucleare tactice (cu rază scurtă) în cazul unor conflicte regionale, relatează Agerpres. Colby a respins ideea că revizuirea ar urmări să crească atenția acordată armelor tactice, insistând că obiectivul este menținerea descurajării și a stabilității. „Este evident că obiectivul aici, subliniez, este menţinerea descurajării şi a stabilităţii, nu afectarea acestora. Un lucru pe care aş dori să-l precizez în mod special este faptul că nu urmărim să punem accentul pe armele nucleare cu rază de acţiune tactică sau să sporim atenţia acordată acestora.” În același timp, oficialul a subliniat miza majoră a „pragului nuclear” și a efectelor pe care le-ar avea o eventuală utilizare a armelor nucleare, într-o declarație citată de Yonhap. Ce urmărește revizuirea: descurajare și utilizare „rațională” a forței Potrivit lui Colby, revizuirea are și scopul de a se asigura că o eventuală utilizare a forței militare la scară largă, inclusiv a armelor nucleare, ar fi „rațională” și corelată cu interesele Statelor Unite. El a indicat că această abordare are implicații pentru modul în care SUA încearcă să împiedice un adversar să obțină avantajul urmărit. Schimbare de doctrină operațională: de la „schimbare de regim” la funcție defensivă Colby a mai spus că, în trecut, forțele armate americane au fost „constituite și organizate” pentru operațiuni de schimbare de regim, însă actuala revizuire nu urmărește acest obiectiv. În schimb, structura de forțe ar fi construită cu o funcție defensivă, menită să împiedice adversarul să își atingă obiectivele. La ce să ne așteptăm Oficialul american a indicat că nu sunt anticipate „schimbări radicale”, ci o ajustare care să facă strategia nucleară — la fel ca strategia pentru armamentul convențional — „adecvată scopului” pentru perioada și contextul strategic actual. [...]
Intercepțiile NORAD deasupra New Jersey arată presiunea operațională a restricțiilor aeriene temporare în jurul deplasărilor președintelui SUA, după ce două aeronave de aviație generală au intrat în spațiul restricționat în timp ce Donald Trump participa la un turneu de golf la Bedminster, potrivit The Jerusalem Post . Comandamentul North American Aerospace Defense (NORAD) a transmis că avioane F-16 au interceptat „mai multe” aeronave de aviație generală care au încălcat restricțiile temporare de zbor instituite deasupra zonei Bedminster, New Jersey, în timpul prezenței lui Trump la evenimentul LIV Golf, conform unei postări pe X (fostul Twitter). NORAD a refuzat să spună dacă piloții au greșit din neatenție, precizând că stabilirea cauzei revine Federal Aviation Administration (FAA) , potrivit Reuters, citată de publicație. În același timp, NORAD a reamintit că piloții au obligația să verifice informațiile FAA pentru a rămâne la zi cu restricțiile temporare de spațiu aerian. Casa Albă nu a răspuns imediat unei solicitări de comentarii din partea Reuters. Trump urma să se întoarcă la Washington mai târziu în aceeași zi, după participarea la turneul de golf. Context: FAA analizează și un incident de siguranță legat de Marine One Separat, FAA a anunțat că revizuiește un incident de siguranță în trafic aerian care a implicat elicopterul militar Marine One, folosit pentru transportul președintelui. Agenția a precizat că nu a părut să fie vorba despre o „aproape-coliziune” periculoasă și că aeronavele nu păreau să convergă. Potrivit a două surse citate de Reuters, elicopterul a decolat marți după-amiază de la Casa Albă, însă controlorii de trafic aerian nu ar fi oprit zborurile comerciale pe aeroportul Ronald Reagan Washington National Airport, deși o politică introdusă anul trecut ar fi cerut acest lucru, în urma unei coliziuni fatale. [...]
Europa are lacune operaționale și legale în apărarea anti-dronă , iar asta slăbește capacitatea de descurajare și reacție rapidă în fața unei campanii probabile atribuite Kremlinului, potrivit Adevărul , care citează un studiu al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) din Londra. Analiza IISS arată că statele europene „nu sunt suficient pregătite” pentru a contracara atacurile cu drone lansate de Rusia și, în plus, nu pot atribui „în mod clar” aceste incidente. Miza nu este doar tehnică, ci și de coordonare: fără identificarea rapidă a autorului, răspunsul rămâne întârziat, iar descurajarea devine dificil de susținut. Ce a găsit studiul: detectare neuniformă și răspuns disproporționat Studiul, realizat cu participarea Fundației Hanns Seidel din Germania, a evaluat 144 de incidente produse între august 2024 și februarie 2026, în 12 state membre NATO și Irlanda. Exemplele menționate includ atacuri cu drone asupra aeroporturilor sau a unor instalații militare sensibile. Raportul estimează că este „foarte probabil” ca Kremlinul să fi desfășurat o campanie care a vizat Europa folosind vehicule aeriene fără pilot (UAV – drone). În concluziile citate, IISS indică mai multe vulnerabilități structurale: detectarea amenințărilor este „neuniformă”; autoritățile legale sunt „divizate” (adică responsabilitățile și competențele nu sunt clar aliniate); opțiunile de răspuns sunt „adesea disproporționate”; atribuirea atacurilor rămâne „prea lentă” pentru a sprijini descurajarea „la timp”. De ce atribuirea rămâne punctul slab Raportul notează că atribuirea atacurilor este o provocare cheie pentru guvernele europene. Un motiv invocat de oficiali europeni în cadrul cercetării este că guvernele s-au concentrat mai mult pe răspunsuri naționale, în loc să lege între ele incidentele apărute în mai multe țări, la nivel european. Klaus Holetschek, președintele Fundației Hanns Seidel, califică situația drept îngrijorătoare: „Este alarmant. Europa nu este până acum suficient pregătită pentru această formă de amenințare hibridă.” Ce urmează: presiune pe coordonare și pe cadrul legal Din datele prezentate în studiu reiese că problema nu se reduce la achiziții de echipamente, ci ține de arhitectura de apărare anti-dronă: cine detectează, cine decide, cine intervine și în ce condiții legale. În lipsa unei atribuiri rapide și credibile, reacțiile rămân fragmentate, iar capacitatea de descurajare este afectată, chiar dacă NATO, Uniunea Europeană și guvernele naționale acordă mai multă atenție subiectului. [...]
