Știri
Știri din categoria Apărare
Germania își adaptează infrastructura civilă pentru mobilizare militară, iar asta deschide un nou front de investiții publice și colaborări cu sectorul privat potrivit Digi24, care citează o informație transmisă de Bloomberg.
Un exemplu este Bremerhaven, unde cel mai mare port auto din Europa urmează să fie modernizat cu 1,35 miliarde de euro, bani de la stat. Investiția vizează consolidarea platformelor de încărcare astfel încât să poată susține transportul de echipamente militare, inclusiv tancuri Leopard, către viitoare linii de front.
Proiectul este inclus în bugetul Germaniei pentru 2026 și este prezentat ca parte a unei inițiative mai ample de pregătire pentru un potențial război. În scenariul unui conflict, poziția geografică și resursele Germaniei ar face din țară un nod strategic pentru aprovizionarea trupelor cu echipamente.
În același timp, planurile de „militarizare” a infrastructurii civile pun presiune pe capacitatea de implementare: armata germană (Bundeswehr) nu ar avea resursele necesare pentru a duce singură proiectele la capăt, astfel că autoritățile caută sprijin din partea sectorului privat.
Conform Bloomberg, firmele ar fi dispuse să ofere armatei servicii de transport și depozitare, însă colaborarea este complicată de probleme ale rețelelor rutiere și feroviare. În plus, Bundeswehr nu ar fi pregătit pentru un parteneriat public-privat la scara necesară pentru o mobilizare rapidă și masivă, în cazul unui atac asupra unui aliat NATO, mai notează agenția.
Pe termen scurt, direcția indică o creștere a rolului infrastructurii civile în planificarea de apărare și o nevoie de coordonare mai strânsă între stat, armată și operatorii privați de logistică și transport.
Recomandate
Refuzul administrației Trump de a mai staționa rachete Tomahawk în Germania adâncește o „gaură de capabilități” în descurajarea Rusiei , într-un moment în care Berlinul este deja pus să compenseze și retragerea a 5.000 de militari americani, potrivit Focus . Planul, relatat de „New York Times”, prevedea ca rachetele de croazieră „Tomahawk” să fie desfășurate în Germania încă din acest an. Decizia fusese luată în 2024, în timpul administrației Joe Biden, ca parte a unui batalion de rachete cu rază lungă care urma să includă și rachete hipersonice „Dark Eagle”, cu rol în creșterea capacității de descurajare și apărare față de Rusia. De ce contează: presiune pe Berlin să acopere rapid o capabilitate lipsă Experți în apărare avertizează că renunțarea la desfășurarea Tomahawk lasă Germania cu o vulnerabilitate operațională. Militarul și analistul Carlo Masala a declarat pentru „Welt” că se creează „o importantă lacună de capabilități” în raport cu descurajarea Rusiei. În paralel, retragerea anunțată a 5.000 de militari americani este văzută ca un semnal negativ pentru postura de apărare a Germaniei, iar presiunea se mută pe măsuri interne de compensare. Reacții politice: cereri de „contramăsuri imediate” și accelerarea programelor Thomas Erndl (CSU), purtător de cuvânt pe apărare al grupului CDU/CSU, cere guvernului federal și ministrului apărării Boris Pistorius să vină rapid cu soluții, inclusiv pentru dezvoltarea de arme de precizie cu rază lungă. „Nu mai avem cu adevărat timp de pierdut. Este nevoie de mai mult ritm, un plan de acțiune pe termen scurt și, mai ales la armele de precizie cu rază lungă, abordări inovatoare, ca să ajungem rapid la această capabilitate”, a spus Erndl pentru „Bild”. Și comisarul parlamentar pentru forțele armate, Henning Otte, a declarat pentru „Bild” că retragerea unităților de luptă americane este „un semnal prost” și că trebuie compensată. Context: tensiuni politice și criticile Washingtonului la adresa NATO Potrivit Focus, decizia lui Trump de a bloca planurile privind Tomahawk vine împreună cu retragerea celor 5.000 de militari și este prezentată ca reacție la declarațiile cancelarului Friedrich Merz, care a acuzat SUA de lipsa unui plan în războiul cu Iranul și a vorbit despre o „umilire” a armatei americane de către regimul de la Teheran. Episodul se suprapune peste criticile tot mai dure ale administrației Trump la adresa NATO, inclusiv reproșuri că aliații nu ar fi sprijinit SUA în conflictul cu Iranul și amenințări repetate privind ieșirea din Alianță. [...]
Germania încearcă să limiteze șocul operațional al retragerii a 5.000 de militari americani și mută discuția spre accelerarea capacității Europei de a-și asigura apărarea în cadrul NATO, potrivit Politico . Mesajul vine în contextul deciziei Pentagonului de a reduce prezența SUA în Germania, într-un calendar de 6–12 luni. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , a spus că o astfel de retragere era anticipată și a legat-o de nevoia „întăririi pilonului european” în NATO. „Dacă vrem să rămânem transatlantici, trebuie să întărim pilonul european în cadrul NATO.” Ce se schimbă concret: calendar și dimensiunea prezenței SUA Pentagonul a anunțat retragerea a 5.000 de militari din Germania, dar măsura ar urma să lase în continuare aproximativ 33.000 de soldați americani pe teritoriul german, potrivit datelor citate. Decizia inversează o creștere a efectivelor începută în mandatul fostului președinte Joe Biden. Un purtător de cuvânt al Pentagonului, Sean Parnell, a declarat că secretarul apărării Pete Hegseth a ordonat retragerea după o reevaluare a consolidării trupelor americane în Europa și în funcție de „condițiile de pe teren”, cu termen de implementare estimat la 6–12 luni. Efectul politic și operațional: presiune pentru investiții europene în apărare NATO a transmis că lucrează cu SUA pentru a înțelege detaliile deciziei, iar un purtător de cuvânt al Alianței, Allison Hart, a spus că mișcarea „subliniază nevoia ca Europa să investească mai mult în apărare”. Comisia Europeană a arătat, la rândul ei, că amprenta militară americană în Europa rămâne o contribuție „semnificativă” la descurajare și apărare și constituie „fundamentul apărării colective” pentru 23 de state membre UE care sunt și aliați NATO. În același timp, Comisia a susținut că țările UE își îndeplinesc angajamentele în NATO prin creșterea cheltuielilor militare într-un ritm „fără precedent”. Context: tensiuni SUA–Europa și riscul extinderii retragerilor Articolul plasează decizia într-un climat politic tensionat între președintele american Donald Trump și cancelarul german Friedrich Merz, pe fondul disputei legate de Iran. În plus, Trump a amenințat că ar putea retrage trupe și din Spania și Italia, criticându-i pe liderii celor două țări; Madrid și Roma au fost, asemenea Berlinului, critice față de războiul SUA–Israel în Iran, iar ambele state au refuzat folosirea bazelor lor de către avioane militare americane implicate în conflict, potrivit relatării. Premierul Poloniei, Donald Tusk, a reacționat public, deplângând „tendința dezastruoasă” în relațiile Europa–SUA și avertizând asupra „dezmembrării” alianței transatlantice, într-o postare pe X citată de publicație. [...]
Contractul pentru 298 de vehicule Lynx împinge costul unitar peste 11 milioane euro și limitează producția locală la 40% , potrivit Antena 3 . Datele prezentate indică o combinație între configurația aleasă (inclusiv rachete antitanc) și faptul că o componentă-cheie – turela – rămâne la producător, cu efect direct în preț și în valoarea adăugată care rămâne în România. Programul este legat de finanțarea SAFE, unde PSD acuză Guvernul Bolojan de lipsă de transparență în atribuirea contractelor finanțate prin acest mecanism, în valoare totală de aproape 17 miliarde euro. Șase din cele 15 contracte ar urma să meargă către Rheinmetall , cu încasări de peste 5,6 miliarde euro, compania fiind producătorul vehiculelor de luptă pentru infanterie Lynx. Cât costă Lynx pentru România și cum se împarte finanțarea Conform unor date oficiale ale guvernului român transmise Parlamentului, România a încheiat un contract de 3,33 miliarde euro pentru 298 de unități Lynx, care include și condițiile de producție. Pentru finanțare, articolul indică două componente: 232 din cele 298 de vehicule sunt finanțate prin împrumutul SAFE , cu un cost total de 2,6 miliarde euro , ceea ce înseamnă aprox. 11,19 milioane euro/unitate (aprox. 56 milioane lei/unitate). 66 de vehicule sunt finanțate direct din bugetul României , la o valoare totală de 738,6 milioane euro . Ministrul Apărării, Radu Miruță, a explicat că o creștere de aproximativ 1 milion de euro per unitate a fost determinată de configurație , după ce Bucureștiul a ales o variantă echipată cu rachete ghidate antitanc Spike . De ce localizarea producției rămâne limitată Informații prezentate ca fiind făcute publice de Defense Romania arată că rata de localizare a producției în România va fi de 40% , sub nivelul de „aproape 100%” anunțat anterior de ministrul Apărării. În practică, uzina din Mediaș ar urma să producă doar șasiul , iar turelele Lance vor fi fabricate în Germania de Rheinmetall și livrate ulterior pentru instalare pe vehiculele din România. Articolul notează că turela Lance reprezintă jumătate din costul întregului vehicul . Miruță a susținut că transferul tehnologiei pentru producția turelei în România a fost considerat „imposibil”: „Tehnica pentru a produce turela nu poate fi adusă în România. Astfel, a rămas obligație pentru ei (pentru Rheinmetall, n.r.) de a face aproape 100% din restul (în România). Per ansamblu, este minim 40%”. Context regional: Ucraina urmărește modelul de localizare Antena 3 mai relatează că scandalul politic din România este urmărit cu atenție în Ucraina, care intenționează să se doteze cu vehicule Lynx. Publicația ucraineană Defense Express (ediția în limba engleză) arată că primul lot de Lynx ar urma să ajungă în Ucraina în cursul acestui an, iar producția ar urma să fie localizată după modelul aplicat în România. În paralel, Defense Express amintește că Rheinmetall produce deja Lynx în Ungaria, unde autoritățile de la Budapesta au comandat în 2020 218 unități pentru 2 miliarde euro , iar industria ungară nu a fost implicată în asamblarea turelei Lance, producând tot șasiul. Ungaria ar urma să primească 46 din cele 218 vehicule complet asamblate din Germania. Pentru Ucraina, Rheinmetall ar anticipa posibilitatea unui contract pentru aproximativ 300 de vehicule, în funcție de asigurarea finanțării, mai notează articolul. [...]
Turcia își extinde capabilitățile de lovire la distanță cu o muniție „rătăcitoare” (loitering munition) care poate opera și fără GPS , după ce Baykar a prezentat Mizrak, un sistem cu rază de peste 620 mile (aprox. 1.000 km) și autonomie de peste șapte ore, potrivit Interesting Engineering . Noul model este gândit pentru misiuni de „deep strike” (lovire în adâncime), într-un context în care bruiajul și degradarea navigației prin satelit devin tot mai frecvente în teatrele moderne de operații. Mizrak a fost introdus pe 30 aprilie și urmează să fie prezentat public la târgul SAHA 2026 Defense, Aviation, and Space Industry Fair, organizat la Istanbul între 5 și 9 mai. Conform materialului, drona a trecut deja teste de tragere cu muniție reală. De ce contează: autonomie și navigație fără GPS, pentru medii contestate Elementul central al sistemului este capacitatea de a executa lovituri autonome, inclusiv în condiții în care GPS-ul este blocat. Mizrak folosește inteligență artificială la bord pentru zbor și angajarea țintelor, iar publicația menționează navigație independentă de GPS, poziționare vizuală și ghidaj optic la bord, plus funcții anti-bruiaj pentru menținerea controlului și comunicațiilor în război electronic. În practică, combinația dintre autonomie mare, încărcătură semnificativă și reziliență la bruiaj indică o orientare spre utilizare în spații aeriene contestate, unde legăturile de date și navigația prin satelit pot fi degradate. Specificații și flexibilitate de lansare Potrivit informațiilor prezentate, Mizrak poate transporta o încărcătură de 40 kg (aprox. 88 livre) și poate decola cu o greutate totală de până la 441 livre (aprox. 200 kg). Are o anvergură de circa 13 feet (aprox. 4 metri), o viteză de până la 115 mile/oră (aprox. 185 km/h) și poate urca până la 10.000 feet (aprox. 3.050 metri). Un alt aspect operațional este flexibilitatea lansării: drona poate decola de pe piste obișnuite, dar și din locații improvizate, inclusiv cu asistență de rachetă la decolare (rocket-assisted takeoff), ceea ce reduce dependența de infrastructură standard. Două configurații de lovire și integrare în rețea Baykar oferă două versiuni principale, conform articolului: Varianta „heavy-strike” : două focoase, fiecare de 40 kg (aprox. 88 livre), pentru ținte „dure” și efect maxim. Varianta de precizie : un focos de 20 kg (aprox. 44 livre) și un căutător pe radiofrecvență (radio-frequency seeker), destinat lovirii emițătoarelor sau a țintelor de mare valoare. Ambele pot folosi camere electro-optice și în infraroșu pentru recunoaștere și supraveghere înainte de atac, iar încărcăturile pot fi schimbate pentru a acoperi mai multe tipuri de misiuni. Publicația mai notează că Mizrak poate opera împreună cu alte drone Baykar (TB2, TB3 și Akinci), folosind legături digitale de date și video pentru misiuni coordonate. Comunicațiile „line-of-sight” (în linie vizuală) sunt indicate la peste 50 mile (aprox. 80 km), iar legăturile prin satelit pot extinde raza pentru operațiuni la distanțe mai mari. În același timp, articolul precizează că Mizrak este a treia muniție „loitering” prezentată de Baykar în mai puțin de două luni, după K2 Kamikaze și Sivrisinek, toate urmând să fie expuse împreună la SAHA 2026. [...]
Forțele Aeriene ale SUA au oferit prima confirmare vizuală publică a integrării unei arme hipersonice pe bombardierul B-1B , un semnal operațional că programul ARRW revine în prim-plan, susținut de finanțare nouă și de teste de integrare, potrivit Interesting Engineering . Imaginile provin dintr-un clip scurt, cu tematică de mentenanță, filmat la Edwards Air Force Base și publicat pe 29 aprilie 2026. În secvență, un B-1B Lancer apare cu o rachetă hipersonică sub aripă, fiind prima apariție publică a aeronavei în configurație asociată cu AGM-183A ARRW (Air-launched Rapid Response Weapon). Ce indică apariția ARRW pe B-1B Racheta este montată pe un pilon extern sub aeronavă, într-o poziție pe care B-1B a folosit-o anterior pentru teste cu muniții JDAM și pentru transportul podului de țintire Sniper. Diferența, notează publicația, este clasa de armament: ARRW este considerabil mai grea și mai complexă, iar până acum Forțele Aeriene americane o prezentaseră public doar pe bombardierul B-52H. Oficialii nu au oferit detalii despre zbor și nu au confirmat când a avut loc. Chiar și așa, imaginea sugerează că B-1B poate transporta extern o armă hipersonică, ceea ce mută discuția din zona planurilor în cea a testelor de integrare. Bugetul FY2027: bani și repere tehnice pentru integrare Documentele bugetare pentru anul fiscal 2027, în capitolul de cercetare-dezvoltare-testare-evaluare (RDT&E), includ detalii din „Hypersonic Integration Program”. Conform acestora, serviciul a demonstrat „capacitatea B-1B de a executa un transport captiv al unei încărcături din clasa 5.000 de livre și eliberarea unei forme de armă dovedite” de pe un pilon modular LAM (Load Adaptable Modular). Această referință indică teste anterioare cu încărcături grele și rolul unor piloni proiectați pentru arme mai mari, cu mai puține restricții. Publicația menționează și The Aviationist în contextul acestor detalii. De ce contează: ARRW primește din nou tracțiune, iar B-1B rămâne în joc Programul ARRW a avut un parcurs dificil, cu eșecuri în testele timpurii și semnale, la un moment dat, că Forțele Aeriene ar putea să se reorienteze. Tonul se schimbă însă în bugetul FY2027: sunt prevăzute 345,7 milioane de dolari (aprox. 1,6 miliarde lei) pentru activități legate de ARRW, iar cheltuielile planificate ar ajunge la 1,7 miliarde de dolari (aprox. 7,8 miliarde lei) până în 2030. Finanțarea ar susține atât un upgrade „Increment 2”, cât și un efort separat pentru o rachetă balistică lansată din aer. În paralel, rolul B-1B este recalibrat: deși exista anterior un plan de retragere până în 2030, Forțele Aeriene ar urma să mențină aeronava în serviciu cel puțin până în 2037. Extinderea vine la pachet cu accent pe lovituri de la distanță (stand-off), folosind arme cu rază lungă, iar pilonii externi cresc flexibilitatea de încărcare. Pentru moment, clipul nu arată o lansare și nu confirmă un calendar. Dar, în logica operațională a programelor de armament, simpla apariție a configurației B-1B + ARRW este un indiciu că integrarea a trecut de faza de concept și intră într-o etapă mai concretă de testare și validare. [...]
Ucraina susține că a găsit o alternativă mai ieftină la interceptoarele Patriot pentru rachetele Kinjal , folosind stații de război electronic „Lima” care ar devia rachetele prin perturbarea navigației prin satelit, pe fondul riscului de epuizare a stocurilor de rachete Patriot, potrivit Digi24 . Informațiile sunt prezentate pe baza relatărilor Kyiv Independent , care citează declarațiile unui comandant ucrainean cunoscut sub indicativul „Alchimistul” (Alkhimyk) și ale unor oficiali ucraineni din zona de război electronic. Miza operațională este reducerea dependenței de muniție scumpă de interceptare (rachetele PAC-3), printr-o soluție care „neutralizează” ținta fără explozie, susține sursa. Ce ar face „Lima” și de ce contează operațional „Alchimistul”, comandantul unității „Night Watch”, afirmă că rețeaua de stații Lima, construită începând din 2023, ar fi reușit să „neutralizeze” majoritatea rachetelor Kinjal lansate asupra Ucrainei, prin devierea lor către zone nelocuite. „Când am ridicat zidul nostru de război electronic, din cele 59 de rachete Kinjal lansate, doar una a aterizat. Toate celelalte au fost neutralizate.” Dezvoltatorul Lima, Cascade Systems, susține că, din vara trecută, proiectul ar fi împiedicat 58 de rachete Kinjal să își atingă țintele, dintre care 26 în primele trei luni din 2026. Kyiv Independent notează că, dacă aceste date se confirmă, ar indica o eficiență foarte ridicată împotriva unei arme considerate de vârf în arsenalul Rusiei. În paralel, Forțele Aeriene ale Ucrainei ar fi înregistrat în ultimele luni o scădere a atacurilor cu Kinjal, iar în noaptea de 28 martie doar o astfel de rachetă ar fi trecut „aparent” de apărare, conform articolului. Cum ar funcționa: bruiaj, „falsificare” și un „atac cibernetic” Explicația tehnică prezentată în material pornește de la faptul că rachetele și dronele rusești folosesc, când este disponibilă, navigația prin satelit ca opțiune implicită. Rusia utilizează antene CRPA (antene cu „mod de recepție controlată”), concepute să rămână „fixate” pe semnalele satelitului chiar și în condiții de interferențe și să filtreze semnalele false. Potrivit „Alchimistului”, soluția ar fi să împiedice antenele CRPA să identifice direcția din care vine semnalul de „spoofing” (falsificare a semnalului), astfel încât ar fi necesare doar 32 de stații Lima pentru a întrerupe legătura unei rachete Kinjal cu semnalele care o ghidează. El mai susține că Lima ar folosi, pe lângă bruiaj și falsificare, un al treilea tip de semnal, descris drept „atac cibernetic” asupra receptorului rachetei, care ar încărca date greșite și ar menține eroarea o perioadă după ieșirea din zona acoperită. Costuri și comparația cu Patriot Materialul pune accent pe diferența de cost și pe constrângerea de muniție: sistemele Patriot (în special rachetele PAC-3) au fost prezentate ca eficiente împotriva Kinjal, însă viitoarele livrări de PAC-3 către Ucraina sunt descrise ca fiind „în pericol”. În schimb, stațiile Lima sunt fabricate în Ucraina și „nu necesită echipamente scumpe de unică folosință”, precum interceptoarele, ceea ce ar reduce costul de utilizare, potrivit relatării. În același context, Centrul pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) este citat cu o estimare de 15 milioane de dolari (aprox. 69 milioane lei) pentru costul unei rachete Kinjal, cu mențiunea că există și estimări mai mici. Publicația ucraineană de apărare Militarnyi este citată cu un cost de aproximativ 4,5 milioane de dolari (aprox. 20,7 milioane lei), conform celor mai recente contracte. „Alchimistul” avansează și o estimare la nivel de „acoperire națională”: 1 miliard de dolari (aprox. 4,6 miliarde lei) pentru mecanisme împotriva „a tot ce zboară” (drone și rachete) și încă 800 milioane de dolari (aprox. 3,7 miliarde lei) pentru apărare împotriva rachetelor balistice, adăugând că 1,8 miliarde de dolari (aprox. 8,3 miliarde lei) ar însemna „doar două sisteme Patriot”. Aceste cifre sunt prezentate ca declarații, nu ca evaluări independente. Limite și ce rămâne vulnerabil Un punct sensibil rămâne racheta balistică Iskander . „Alchimistul” spune că Lima ar fi contribuit la scăderea preciziei loviturilor Iskander, de la aproximativ 10 metri la abateri între 100 de metri și peste un kilometru, în atacuri recente. Eficiența generală a sistemului este susținută și de Maksim Skorețki, șeful departamentului de război electronic al Forțelor Terestre ale Ucrainei, citat de Kyiv Independent, care afirmă că Lima ar fi funcționat „în 58 din 59 de cazuri” împotriva Kinjal și că ar fi un proiect fără echivalent pentru suprimarea antenelor CRPA avansate. Totuși, datele rămân, în esență, afirmații ale părții ucrainene și ale dezvoltatorului, iar materialul nu indică o verificare independentă completă a tuturor incidentelor invocate. [...]
