Știri
Știri din categoria Apărare
Refuzul administrației Trump de a mai staționa rachete Tomahawk în Germania adâncește o „gaură de capabilități” în descurajarea Rusiei, într-un moment în care Berlinul este deja pus să compenseze și retragerea a 5.000 de militari americani, potrivit Focus.
Planul, relatat de „New York Times”, prevedea ca rachetele de croazieră „Tomahawk” să fie desfășurate în Germania încă din acest an. Decizia fusese luată în 2024, în timpul administrației Joe Biden, ca parte a unui batalion de rachete cu rază lungă care urma să includă și rachete hipersonice „Dark Eagle”, cu rol în creșterea capacității de descurajare și apărare față de Rusia.
Experți în apărare avertizează că renunțarea la desfășurarea Tomahawk lasă Germania cu o vulnerabilitate operațională. Militarul și analistul Carlo Masala a declarat pentru „Welt” că se creează „o importantă lacună de capabilități” în raport cu descurajarea Rusiei.
În paralel, retragerea anunțată a 5.000 de militari americani este văzută ca un semnal negativ pentru postura de apărare a Germaniei, iar presiunea se mută pe măsuri interne de compensare.
Thomas Erndl (CSU), purtător de cuvânt pe apărare al grupului CDU/CSU, cere guvernului federal și ministrului apărării Boris Pistorius să vină rapid cu soluții, inclusiv pentru dezvoltarea de arme de precizie cu rază lungă.
„Nu mai avem cu adevărat timp de pierdut. Este nevoie de mai mult ritm, un plan de acțiune pe termen scurt și, mai ales la armele de precizie cu rază lungă, abordări inovatoare, ca să ajungem rapid la această capabilitate”, a spus Erndl pentru „Bild”.
Și comisarul parlamentar pentru forțele armate, Henning Otte, a declarat pentru „Bild” că retragerea unităților de luptă americane este „un semnal prost” și că trebuie compensată.
Potrivit Focus, decizia lui Trump de a bloca planurile privind Tomahawk vine împreună cu retragerea celor 5.000 de militari și este prezentată ca reacție la declarațiile cancelarului Friedrich Merz, care a acuzat SUA de lipsa unui plan în războiul cu Iranul și a vorbit despre o „umilire” a armatei americane de către regimul de la Teheran.
Episodul se suprapune peste criticile tot mai dure ale administrației Trump la adresa NATO, inclusiv reproșuri că aliații nu ar fi sprijinit SUA în conflictul cu Iranul și amenințări repetate privind ieșirea din Alianță.
Recomandate
Un politolog rus apropiat de Kremlin indică România între primele ținte ale unor lovituri asupra Europei în 2027 , într-un scenariu pe care îl leagă de sprijinul militar pentru Ucraina, potrivit Mediafax . Miza pentru România este una de securitate și de continuitate operațională: astfel de mesaje urmăresc să descurajeze logistica de sprijin și să crească presiunea asupra statelor de pe flancul estic. Serghei Karaganov , prezentat drept un veteran rus în domeniul securității, afirmă că la Moscova „sunt discutate planuri” pentru atacuri „mult mai serioase” nu doar împotriva Ucrainei, ci și împotriva unor țări europene pe care le descrie ca fiind „implicate direct în agresiunea împotriva Rusiei”. El susține că acest lucru „se va întâmpla în decurs de un an”. „Atacuri asupra mai multor țări europene. Inițial, desigur, cu arme nenucleare.” De ce apare România în lista de ținte invocată de Karaganov Karaganov indică Germania, România și Polonia drept primele state vizate, iar în cazul României invocă explicit rolul de „sursă a livrărilor de arme către Ucraina”. „În primul rând, Germania, România – pentru că România este sursa livrărilor de arme către Ucraina – și, din păcate, Polonia. Dar, în primul rând, Germania.” În aceeași logică, el pledează pentru „urcarea bruscă pe scara escaladării” și pentru lovituri mai dure, argumentând că Rusia „s-ar putea epuiza” dacă războiul continuă și că ar fi nevoie de „acțiuni mult mai hotărâte”. Escaladare și componenta nucleară în discursul strategului rus Karaganov afirmă că Moscova ar fi greșit pentru că nu a folosit „potențialul nuclear” „nici măcar politic” de la începutul războiului și susține că ar fi trebuit să recurgă la exerciții și teste nucleare ca parte a escaladării. El spune că Rusia a început să furnizeze arme nucleare pentru rachetele din Belarus și pentru „multe alte mijloace de lansare”, pe care le descrie drept „trepte ale escaladării”. Deși califică folosirea armelor nucleare drept un „păcat uriaș”, nu exclude utilizarea lor, pe care o consideră justificabilă dacă alternativa ar fi „prăbușirea Rusiei și un război termonuclear global”. În plus, afirmă că Rusia trebuie să fie pregătită să folosească racheta Oreșnik cu focos nuclear, admițând că un astfel de atac ar ucide „milioane de oameni”. Context: profilul lui Karaganov și istoricul declarațiilor Karaganov este președinte de onoare al Prezidiului Consiliului pentru Politică Externă și de Apărare, un centru de analiză influent în Rusia, și a fost consilier pentru politică externă în Administrația Prezidențială rusă (2001–2013). Mediafax notează că este considerat apropiat de Vladimir Putin și de ministrul de Externe Serghei Lavrov și că se află pe listele de sancțiuni ale Uniunii Europene, Canadei, Australiei, Elveției și Ucrainei pentru sprijinirea și justificarea publică a războiului. Publicația mai arată că amenințările la adresa statelor europene nu sunt noi: în 2023, Karaganov vorbea despre posibilitatea folosirii „câtorva arme nucleare” împotriva unor țări europene implicate în sprijinirea Ucrainei, iar în 2026 a avansat scenarii de lovituri convenționale asupra unor obiective „simbolice sau logistice” urmate de lovituri nucleare dacă statele vizate nu ar ceda. Interviul citat a fost realizat de Diana Panchenko, jurnalistă de origine ucraineană aflată, la rândul ei, sub sancțiunile Uniunii Europene. [...]
Numirea șefului armatei germane la conducerea Comitetului Militar al NATO mută centrul de greutate al deciziei militare spre Europa , într-un moment în care aliații europeni sunt presați să-și asume mai mult din propria apărare, potrivit Mediafax . Generalul Carsten Breuer, șeful armatei germane, a fost ales sâmbătă viitorul președinte al Comitetului Militar al NATO de către șefii de Stat Major ai celor 32 de state membre, în cadrul unei reuniuni la Copenhaga. Informația a fost anunțată de actualul președinte al Comitetului Militar, amiralul italian Giuseppe Cavo Dragone, într-o postare pe X, potrivit Reuters. Breuer își va prelua funcția vara viitoare, urmând să-i succeadă lui Dragone. Comitetul Militar este cea mai înaltă autoritate militară a Alianței, iar președintele său este principalul consilier militar al secretarului general al NATO, Mark Rutte . De ce contează: presiune pentru „europenizarea” responsabilităților de apărare Numirea vine într-un context de schimbări în interiorul Alianței, pe fondul cererilor președintelui american Donald Trump ca statele europene să își asume un rol mai mare în propria apărare, după decenii în care SUA au avut „principala responsabilitate” în NATO, conform informațiilor din articol. În acest cadru, Germania este indicată drept una dintre țările care și-au crescut puternic bugetul militar, ceea ce întărește semnalul politic și operațional al alegerii unui general german în poziția de vârf a structurii militare a NATO. Ce transmite NATO prin această alegere În mesajul publicat, Dragone a argumentat alegerea prin profilul operațional al lui Breuer și momentul de securitate în care se află Alianța. „Judecata dumneavoastră operațională, cunoașterea profundă a acestei Alianțe și experiența la conducerea forțelor armate germane vor fi de mare folos NATO.” „Șefii apărării și-au pus încrederea în dumneavoastră într-un moment dificil pentru securitatea euroatlantică.” Cine este Carsten Breuer Breuer are 61 de ani și a fost supranumit „generalul cancelarului” după ce Olaf Scholz l-a numit la conducerea unui comitet de criză care a coordonat răspunsul Germaniei la pandemia de COVID-19. Potrivit articolului, el s-a alăturat Bundeswehr-ului în 1984, într-o unitate de apărare antiaeriană, și a urmat cursurile colegiului Statului Major General al SUA de la Fort Leavenworth (Kansas), precum și pregătirea de stat major în Hamburg. [...]
Germania își ancorează pe termen mediu aviația de luptă în F-35 , după ce prăbușirea programului european FCAS o obligă să caute rapid un „succesor” credibil pentru flota sa, potrivit Politico . Berlinul a primit primul avion F-35 la uzina Lockheed Martin din Fort Worth (Texas), într-un moment în care dezbaterea internă se mută de la livrări la întrebarea „ce urmează” după aparatul american. Ministrul german al Apărării, Boris Pistorius , a participat la ceremonie, iar livrarea vine în cadrul comenzii inițiale de 35 de avioane, evaluată la 10 miliarde euro (aprox. 50 miliarde lei). În paralel, dispariția, „mai devreme în acest an”, a programului franco-germano-spaniol Future Combat Air System (FCAS) alimentează în Berlin discuții despre extinderea achiziției de F-35, ca soluție de tranziție. De ce contează: „gol” de capabilități după FCAS și presiune pe decizii de achiziții F-35A Lightning II este prezentat ca răspuns la o nevoie imediată: înlocuirea avioanelor Tornado aflate la final de viață și menținerea rolului Germaniei în „nuclear sharing” (aranjamentul NATO prin care anumite state aliate au aeronave capabile să transporte bombe nucleare americane, decizia de utilizare rămânând la Washington). Pistorius a insistat că Germania „vrea și are nevoie” să mențină această misiune și a susținut că F-35 este, în acest moment, „singurul avion din lume” capabil să o îndeplinească. Calendarul operațional: instruire în SUA, Büchel din 2027, capacitate deplină în 2030 Primele aparate vor rămâne în Statele Unite pentru instruire, unde piloți și tehnicieni germani se pregătesc pentru operare. Conform planului citat, mai multe avioane ar urma să ajungă la baza Büchel spre finalul lui 2027, iar atingerea capacității operaționale depline este așteptată în 2030. Germania operează în prezent în jur de 80 de avioane Tornado, iar o parte dintre misiuni ar urma să fie preluate de Eurofighter Typhoon. Totuși, colapsul FCAS lasă un gol pe termen lung în planificarea flotei de luptă. Opțiunile Berlinului: mai multe F-35, un program „de generația a șasea” sau efort național La Berlin Air Show din iunie, Pistorius a spus că Germania cântărește mai multe direcții după eșecul FCAS: achiziția de F-35 suplimentare ca opțiune „punte”; aderarea la un program internațional existent de generația a șasea; dezvoltarea unui efort național condus de Airbus. Șeful Forțelor Aeriene germane, lt. gen. Holger Neumann, a declarat la același eveniment că a cerut ministerului să procure „platforme de generația a cincea plus dincolo de 2035” și a avertizat că, chiar dacă un nou sistem nu va fi gata în 2035, planificarea trebuie să înceapă de acolo. Una dintre variantele discutate este creșterea flotei prin cumpărarea a încă 15 avioane F-35. Miza industrială: cât de mult intră companiile germane în mentenanța F-35 Pentru industria germană, întrebarea centrală devine cât de profund vor fi integrate companiile locale în mentenanța și suportul pe termen lung al F-35. Lockheed Martin susține că aproximativ un sfert din componente sunt fabricate în Europa, iar Rheinmetall produce părți de fuselaj pentru clienți din afara Germaniei. Marie-Christine von Hahn, director general al asociației industriei aerospațiale și de apărare BDLI, a spus că F-35 are „o misiune clară” în nuclear sharing, dar a avertizat că achizițiile nu trebuie să distragă atenția de la problema mai mare: capacitatea Europei — și în special a Germaniei — de a dezvolta, construi, întreține și moderniza propriile avioane de luptă. În fundal, Politico notează că legăturile industriale transatlantice sunt puse la încercare de îndoieli privind angajamentul Washingtonului față de apărarea Europei sub președintele Donald Trump. Pistorius a argumentat că, atunci când se discută despre „independență”, trebuie recunoscute și „dependențele reciproce” care țin aliații aproape și le permit să beneficieze unii de alții. [...]
Germania va desfășura temporar patru avioane Eurofighter în Letonia pentru a întări supravegherea aeriană NATO în perioada alegerilor parlamentare , pe fondul creșterii riscului de incidente cu drone în zona Mării Baltice, potrivit HotNews . Misiunea vizează securitatea spațiului aerian leton în jurul scrutinului din 3 octombrie, după ce guvernul de la Riga a cerut sprijin aliaților din NATO. Solicitarea vine în contextul „intruziunilor frecvente” ale dronelor rusești și ale dronelor ucrainene deviate, semnalate în ultimele luni în regiunea Mării Baltice, conform unui comunicat al Ministerului Apărării german, citat de Agerpres. Desfășurare pe termen scurt, în cadrul misiunii NATO Cele patru avioane de vânătoare vor fi operate în cadrul misiunii NATO de supraveghere aeriană a regiunii și vor staționa aproximativ o săptămână la baza aeriană Lielvarde, în centrul Letoniei. Aparatele vor fi însoțite de un contingent de „câteva zeci” de soldați. Ministerul Apărării de la Berlin a precizat că desfășurarea este planificată „de la sfârșitul lunii septembrie până la începutul lunii octombrie”, ca măsură de sprijin pentru aliații considerați expuși pe flancul estic al NATO. Continuarea angajamentului german în regiune Separat de această misiune punctuală, Ministerul german al Apărării a reamintit că la sfârșitul anului este prevăzută o nouă participare a Forțelor aeriene germane la supravegherea aeriană NATO, cu cinci avioane Eurofighter și aproximativ 120 de soldați. Pentru acea rotație, personalul militar german ar urma să fie dislocat până în martie 2027 la baza Amari din Estonia . [...]
Războiul cu Iran a creat „goluri strategice” în stocurile de muniție ale SUA , după ce costurile operațiunilor și consumul de armament au depășit capacitatea de reaprovizionare, potrivit unui raport al inspectoratului general al Pentagonului citat de Focus . Raportul, transmis obligatoriu Congresului SUA și publicat luni (ora locală), arată că între 28 februarie și 30 iunie costurile operațiunilor au ajuns la 33,4 miliarde dolari (aprox. 150 miliarde lei), din care 22,3 miliarde dolari (aprox. 100 miliarde lei) au fost doar pentru muniția consumată. Documentul vorbește despre „lipsuri strategice de stoc” și „blocaje la nivelul industriei” în aprovizionarea cu muniție. Presiune operațională: pierderi în flota aeriană și drone Pe lângă problema muniției, raportul inventariază și pierderi ale flotei aeriene americane, inclusiv: patru avioane de luptă F-15 distruse; un avion F-35 avariat; șapte avioane cisternă KC-135 avariate; până la 30 de drone MQ-9 Reaper distruse. Contradicție cu mesajul politic: „stocuri practic nelimitate” În paralel, președintele SUA, Donald Trump , a respins în mod repetat îngrijorările legate de o posibilă criză de muniție și a vorbit recent despre stocuri „practic nelimitate”. Tot luni, el a scris pe rețeaua sa Truth Social că SUA ar produce „mai multe arme rafinate” decât oricând în istorie, notează publicația. Costuri încă neincluse: pagube pe baze militare din regiune Raportul mai menționează că atacuri iraniene au avariat sau distrus „sute de clădiri și structuri” pe baze militare americane din regiune. Aceste pagube nu au fost incluse în calculul costurilor războiului, deoarece nu este clar dacă toate bazele vor fi reconstruite și cine ar urma să plătească. [...]
Germania își consolidează influența în arhitectura militară a NATO după ce generalul Carsten Breuer a fost ales președinte al Comitetului Militar al Alianței, potrivit HotNews . Decizia a fost luată prin vot secret de șefii armatelor naționale din NATO, într-o reuniune cu ușile închise la Copenhaga . Breuer, general german cu patru stele și șef al armatei germane (Bundeswehr) din 2023, a obținut sprijinul a cel puțin 17 dintre cei 32 de șefi de stat major general din alianță, conform AFP și Politico, citate în articol. Ce înseamnă votul pentru echilibrul intern din NATO Funcția de președinte al Comitetului Militar este una dintre pozițiile-cheie din structura NATO, pentru că reunește și coordonează pozițiile șefilor apărării din statele membre. Alegerea unui militar german în acest rol indică o susținere internă suficient de largă pentru ca Berlinul să joace un rol mai vizibil în deciziile militare ale Alianței. În același timp, faptul că votul a fost secret și că pragul minim menționat este „cel puțin 17” arată că sprijinul a fost majoritar, dar nu neapărat unanim, iar articolul nu oferă detalii despre contracandidați sau despre calendarul exact al mandatului. [...]
