Știri
Știri din categoria Apărare
US Navy mută noul distrugător „Ted Stevens” spre Norfolk înainte de intrarea în serviciu, un pas operațional care accelerează pregătirile pentru punerea în funcțiune a navei și indică ritmul în care marina americană încearcă să-și crească disponibilitatea de luptă, potrivit Focus.
Noul distrugător cu rachete ghidate „Ted Stevens” (DDG 128) a părăsit șantierul „Ingalls Shipbuilding” din Pascagoula, statul Mississippi, și se îndreaptă către portul militar Norfolk, în Virginia, înainte de ceremonia oficială de intrare în serviciu, notează portalul de specialitate Interesting Engineering, citând US Navy. La Norfolk, marina americană pregătește viitoarea punere în funcțiune, care ar urma să aibă loc în portul Whittier, Alaska.
Potrivit publicației The Defense Post, ultimele teste pe mare au fost finalizate cu succes în noiembrie 2025.
„Ted Stevens” este al doilea vas din cea mai nouă generație a clasei Arleigh Burke. Nava este echipată cu un nou sistem radar și cu o nouă versiune a sistemului de luptă, „Aegis Baseline 10”, tehnologie destinată să susțină apărarea antiaeriană și antirachetă împotriva amenințărilor moderne „timp de decenii”, conform informațiilor citate.
Conform detaliilor prezentate în material, distrugătorul poartă numele senatorului american Ted Stevens (1923–2010) și are următoarele caracteristici:
Clasa Arleigh Burke, proiectată în faza târzie a Războiului Rece și introdusă inițial în serviciu la începutul anilor 1990, are un spectru larg de misiuni: apărare aeriană, luptă antisubmarin, angajarea țintelor de suprafață, lovituri la distanță mare și apărare antirachetă.
Ingalls Shipbuilding construiește în prezent încă cinci distrugătoare din varianta Flight III, iar alte șapte se află în faze timpurii de planificare și achiziție de materiale. În ultimele decenii, șantierul a livrat 36 de distrugătoare din clasa Burke către US Navy, inclusiv primul Flight III, „Jack H. Lucas” (DDG 125), și acum „Ted Stevens”, potrivit Interesting Engineering.
În construcție se află și alte nave Flight III, între care „Jeremiah Denton” (DDG 129), „George M. Neal” (DDG 131) și „Sam Nunn” (DDG 133). Aceeași sursă indică și un model de fabricație „distribuit”, prin care HII implică șantiere și furnizori suplimentari pentru a scurta timpii de construcție și a răspunde cererii ridicate a marinei americane.
Recomandate
Un exercițiu din 2009 arată că războiul electronic poate neutraliza avantajul „stealth” : un F-22 Raptor , evaluat la 334 milioane de dolari (aprox. 1,5 miliarde lei), a fost „doborât” într-o luptă simulată de un avion al US Navy specializat în bruiaj, potrivit Focus . Miza nu este episodul în sine, ci lecția operațională: superioritatea aeriană depinde tot mai mult de capacitatea de a „orbi” senzorii adversarului, nu doar de performanța platformei. Informația este prezentată ca un „kill” simulat, într-un scenariu de antrenament comun între Forțele Aeriene și Marina SUA. Conform relatării, avionul care a obținut „lovitura” a fost o EA-18G Growler , o variantă dedicată războiului electronic. Cum a fost posibil „doborârea” într-un scenariu simulat Focus citează un material al 19FortyFive.com , potrivit căruia EA-18G Growler a exploatat vulnerabilități legate de senzori și unghiuri de detectare, într-un context în care regulile exercițiului au limitat avantajele F-22. Elementele menționate în articol: folosirea sistemelor de bruiaj pentru a perturba senzorii radar ai F-22; manevre orientate spre „puncte oarbe” („blind spots”) ale tehnologiei de camuflare radar; apropierea din „unghiul mort”; reguli de angajare și scenarii de exercițiu care ar fi restrâns avantajele Raptorului și ar fi facilitat succesul Growler. După exercițiu, avionul US Navy ar fi purtat chiar o marcaj de „doborâre” a unui Raptor, ca simbol al rezultatului din simulare. De ce contează: războiul electronic devine factorul care poate „egaliza” platformele Concluzia operațională subliniată este că nici măcar un avion de vânătoare de generația a cincea nu este „invincibil” atunci când mediul este puternic contestat electromagnetic. În interpretarea citată de Focus, viitoarele operațiuni vor depinde mai mult de: atacuri electronice (bruiaj și inducerea în eroare a senzorilor), întreruperea rețelelor și a legăturilor de date, interferențe cibernetice și contramăsuri împotriva senzorilor. În acest cadru, aeronavele specializate precum EA-18G sunt prezentate ca „indispensabile” pentru protecția forțelor proprii și pentru degradarea tehnologiilor adversarului. Context: nu ar fi un caz izolat în exerciții Articolul mai notează că astfel de rezultate în simulări nu ar fi fost unice: și alte avioane (inclusiv din generația a patra, precum Rafale, Eurofighter și F-16) ar fi obținut victorii în exerciții împotriva unor avioane de generația a cincea. În același timp, Focus precizează că F-22 rămâne un avion de superioritate aeriană foarte avansat, optimizat pentru atacuri rapide și precise de la distanță, în timp ce Growler are un rol diferit: sprijin prin bruiaj și „orbirea” sistemelor adversarului. [...]
Cuba își actualizează pregătirea civilă pentru un scenariu de conflict cu SUA , prin publicarea unui ghid cu recomandări practice pentru populație, într-un moment în care tensiunile bilaterale au crescut, potrivit Agerpres . Documentul, redactat de Apărarea Civilă din Cuba și destinat „tuturor familiilor cubaneze”, urmărește „protejarea (populației) împotriva agresiunii militare” și oferă indicații pentru „protejarea vieții împotriva posibilelor atacuri inamice”. Publicarea a fost una discretă și nu a fost difuzată la nivel național de presa de stat, notează materialul care citează AFP. Ce conține ghidul și cum a fost distribuit Ghidul, intitulat „Protejează, Rezistă, Supraviețuiește și Învinge”, include recomandări care merg de la pregătirea unui „rucsac pentru familie” până la atenția acordată alertelor de raid aerian. Printre elementele menționate: un rucsac cu apă potabilă, alimente, medicamente și produse de igienă; atenție la „alertele de raid aerian”; învățarea noțiunilor de „prim ajutor”; informarea prin intermediul consiliilor locale de apărare. Potrivit sursei, un comunicat despre document a fost publicat vineri pe „Portalul Cetățeanului” al provinciei Havana. De asemenea, postul de radio local Santi Spiritus (provincie din centrul țării) a publicat sâmbătă informațiile pe site-ul său și a pus documentul la dispoziție pentru descărcare. Contextul: tensiuni cu Washingtonul și presiune internă Apariția ghidului are loc pe fondul unei deteriorări accentuate a relațiilor Cuba–SUA. Washingtonul a impus „de câteva luni” o blocadă energetică asupra insulei, invocând „amenințarea extraordinară” pe care Cuba ar reprezenta-o pentru securitatea națională americană, potrivit materialului. În același timp, directorul CIA, John Ratcliffe , a mers joi la Havana pentru o întâlnire extraordinară cu oficiali cubanezi, în condițiile unor „discuții dificile” purtate de câteva luni între cele două țări. Publicarea ghidului vine și într-un moment de presiune internă: Cuba, cu 9,6 milioane de locuitori, este descrisă ca fiind zguduită de o criză socio-economică „fără precedent”, în care mulți cubanezi nu au acces la bunuri și produse de primă necesitate. [...]
Încetinirea avansului rusesc schimbă calculele de negociere ale Moscovei , pe fondul unei uzuri tot mai vizibile a trupelor și al creșterii eficienței ucrainene în războiul cu drone, potrivit Adevărul , care citează relatări de pe linia frontului preluate de CNN. Un ofițer ucrainean din grupul „Lazăr”, Kirilo Bondarenko, spune că pe front se simte o schimbare de atitudine în rândul militarilor ruși: „Sunt epuizați”. În evaluarea sa, Ucraina „a reușit să recupereze și să întoarcă situația” în ultimele luni, iar evoluțiile nu ar fi doar o percepție, ci ar contura „o nouă realitate”. De ce contează: narațiunea „victoriei inevitabile” a Rusiei este pusă sub presiune Elementul central invocat este bilanțul teritorial din luna trecută: Ucraina ar fi eliberat mai mult teritoriu decât a cucerit Rusia, ceea ce ar reprezenta prima pierdere netă de teritoriu pentru armata rusă din august 2024, când Ucraina a lansat incursiunea în regiunea Kursk . Chiar dacă Rusia controlează în continuare aproximativ 20% din teritoriul Ucrainei, miza ar fi recâștigarea inițiativei, nu dimensiunea exactă a terenului. Această schimbare lovește direct în mesajul politic al Kremlinului, construit pe ideea că victoria este „inevitabilă” și că, mai devreme sau mai târziu, Rusia va ocupa Donbasul. În același registru, analiza citată o leagă și de tactica de negociere a Moscovei, bazată pe convingerea că Occidentul va considera inutil sprijinul pentru Ucraina. Christina Harward, de la Institutul pentru Studiul Războiului (ISW) , afirmă că evoluțiile recente „demontează, de fapt, întreaga narațiune” pe care se sprijină această abordare. Factorul operațional: dronele și loviturile asupra logisticii Potrivit materialului, o parte importantă din succesele recente este atribuită superiorității Ucrainei în utilizarea dronelor, într-un „război total” purtat pe trei direcții: pe câmpul de luptă, cu atacuri cu rază scurtă asupra pozițiilor rusești; în adâncul Rusiei, cu lovituri cu rază lungă asupra infrastructurii petroliere care finanțează războiul; cu lovituri cu rază medie, tot mai frecvente, orientate spre logistica Rusiei. Harward susține că intensificarea loviturilor cu rază medie „afectează logistica Rusiei” și, dacă amenințarea devine constantă, aceasta ar putea încetini și îngreuna semnificativ aprovizionarea și coordonarea. Volodimir Zelenski este citat cu ideea că loviturile asupra logisticii armatei ruse (de la depozite și posturi de comandă până la sisteme de apărare antiaeriană) sunt o prioritate, motiv pentru care Ucraina ar crește numărul contractelor și producția. „Front saturat de drone” și semne de uzură în infanteria rusă Un ofițer din Serviciul de Securitate al Ucrainei (SBU), cu indicativul „Bankir”, a declarat pentru CNN că, în pofida atacurilor ruse în direcția Zaporojie, Ucraina a recâștigat parțial controlul asupra unor zone cucerite de Rusia cu câteva luni în urmă. El pune menținerea sectorului pe seama eforturilor coordonate, de la infanterie la drone. În același timp, materialul descrie un front atât de „saturat” de drone încât mobilitatea soldaților este puternic limitată, cu efecte pentru ambele tabere, dar mai apăsătoare pentru Rusia, care „nu mai poate susține ritmul de uzură” de până acum. În acest context, infanteria rusă ar încerca infiltrări în grupuri mici pentru a crea impresia unor progrese constante, inclusiv prin ridicarea drapelului în „zona gri”, fără a putea menține pozițiile. Bondarenko afirmă că rușii ar raporta capturarea unor sate, însă „în realitate, nu sunt acolo”, iar ucrainenii i-ar împinge „constant afară”, inclusiv cu lovituri „cu rază medie” desfășurate continuu. Context: costuri umane și presiune internă, dar războiul rămâne volatil Materialul notează că Ucraina a intensificat și loviturile pe teritoriul Rusiei, vizând infrastructura de petrol și gaze, inclusiv pentru a limita beneficiile Moscovei din creșterea prețului petrolului pe fondul războiului din Iran. În paralel, atacurile Rusiei asupra orașelor ucrainene s-au intensificat, cu victime civile. ONU este citată cu un bilanț potrivit căruia anul trecut a fost cel mai mortal pentru civilii ucraineni din 2022 încoace: 2.500 de morți. Totodată, materialul susține că, în primele luni ale acestui an, numărul morților ar fi fost și mai mare, de la lună la lună. În plan intern, războiul ar deveni „problematic și nepopular” în Rusia, pe fondul adâncirii problemelor economice și al nemulțumirilor legate de întreruperile internetului, în timp ce atacurile ucrainene ar amplifica îngrijorarea. Sunt menționate și estimări ale pierderilor: publicațiile ruse de opoziție Mediazona și Meduza ar fi indicat până la 352.000 de ruși uciși de la începutul invaziei pe scară largă, în timp ce estimările pentru Ucraina ar fi între 100.000 și 150.000 de morți. Materialul precizează că niciuna dintre tabere nu publică cifre oficiale. În concluzia relatării, semnalele sunt favorabile Ucrainei, însă riscurile operaționale rămân: vegetația de primăvară ar putea reduce vizibilitatea pentru operatorii ucraineni de drone și ar putea oferi mai multă acoperire infiltrărilor ruse. De asemenea, este amintit că și contraofensivele anterioare au fost spectaculoase, fără a aduce o victorie decisivă. [...]
România riscă să irosească banii din SAFE dacă rămâne la asamblare fără transfer de tehnologie , avertizează șeful ROMARM, într-un moment în care statul are termen până pe 30 mai să semneze contracte individuale prin program. Într-un interviu acordat Adevărul , Răzvan Pîrcălăbescu (director general ROMARM și președinte al Organizației Patronale a Industriei de Apărare – OPIA) spune că modelele de cooperare bazate pe „asamblare sub licență” nu reconstruiesc industria și pot lăsa România în afara lanțurilor europene de producție „încă o generație”. Miza economică și operațională este directă: autoritățile își propun ca 60% din producție să fie realizată în România, însă rezultatul depinde de cum sunt structurate contractele și parteneriatele, astfel încât să aducă investiții, competențe și capacități industriale durabile, nu doar livrări de echipamente din import. SAFE: fereastră scurtă pentru contracte și presiune pe conținutul local Potrivit interviului, România este „într-o cursă contracronometru” până la 30 mai, termen-limită pentru a încheia achiziții individuale prin SAFE, fără obligația de a intra în achiziții comune cu alte state membre. Pîrcălăbescu susține că programul este „o oportunitate majoră”, dar avertizează că, dacă fondurile sunt folosite „exclusiv pentru achiziții externe”, impactul intern rămâne limitat. În schimb, corelarea achizițiilor cu dezvoltarea industriei locale ar putea transforma SAFE într-un „accelerator real”. „Simpla asamblare nu dezvoltă industria”: condiția transferului real de tehnologie Șeful ROMARM indică drept problemă recurentă faptul că, în ultimii ani, cooperarea a mers adesea pe formule în care România produce sau asamblează sub licență ori în joint venture (asociere) cu un partener extern, fără ca asta să ducă automat la consolidarea bazei industriale. „Experiența ultimilor ani ne arată că simpla asamblare nu dezvoltă industria.” În viziunea sa, utilitatea licențelor și a joint venture-urilor există doar „dacă sunt construite corect”, adică includ: transfer real de know-how și tehnologie; dezvoltarea de competențe; crearea de capacități industriale „durabile” în România; integrarea companiilor românești ca parteneri, nu doar ca executanți. Parteneriatele invocate: Rheinmetall și coproducția de drone cu Ucraina Pîrcălăbescu indică drept exemplu colaborarea OPIA–Rheinmetall, despre care spune că urmărește integrarea companiilor românești în lanțurile europene de producție și participarea la proiecte relevante din SAFE, inclusiv prin transfer de tehnologie, investiții și crearea de capabilități locale. Separat, el se referă la Memorandumul semnat pe 12 martie de președinții Nicușor Dan și Volodimir Zelenski, care ar pune bazele coproducției de drone militare ucrainene în România, printr-o investiție de 200 milioane de euro (aprox. 1,0 miliard lei) prin SAFE. Șeful ROMARM afirmă că proiectul „trebuie făcut în România” și indică ROMARM drept soluție de implementare, susținând că este „singura unitate din România” care poate produce complet drone militare, de la integrarea componentelor și muniției până la testare în poligoane autorizate. Ce urmează: negocieri în derulare, dar cerere de transparență și consultare În privința stadiului negocierilor pentru contractele care ar trebui semnate până la 30 mai, Pîrcălăbescu spune că „există un proces în derulare” și că dialogul cu industria „a început să se contureze mai clar” față de perioada anterioară, după ce OPIA reclamase lipsa consultării la elaborarea listei de proiecte SAFE. Mesajul central rămâne însă unul de politică industrială: deciziile luate acum ar urma să aibă efect pe termen lung, iar proiectele ar trebui gândite nu doar ca achiziții, ci ca investiții în capacități de producție și tehnologie în România. Linkuri de context din aceeași publicație: programul SAFE este detaliat într-un material separat al Adevărul . [...]
Franța își extinde sprijinul militar pentru Ucraina printr-o cooperare tehnică și operațională pe apărarea anti-rachetă balistică , un pas care ar putea schimba calitatea protecției aeriene ucrainene în fața intensificării atacurilor rusești cu rachete balistice, potrivit Kyiv Post . În urma unei convorbiri telefonice la nivel prezidențial între Volodîmîr Zelenski și Emmanuel Macron, partea franceză și-a exprimat disponibilitatea de a „lucra pe capabilități anti-balistice”, în contextul în care Ucraina își descrie arhitectura de apărare aeriană ca fiind puternic solicitată după valuri de atacuri cu rachete și drone. De ce contează: trecerea de la apărare „standard” la interceptarea rachetelor balistice Miza principală este apărarea împotriva rachetelor balistice – ținte mai greu de interceptat decât rachetele de croazieră sau dronele, din cauza vitezei și profilului de zbor. Zelenski a prezentat discuția cu Macron drept un „pas important” pentru întărirea apărării colective, legând direct decizia de atacurile asupra orașelor ucrainene. „Franța este gata să lucreze la capabilități anti-balistice. Aceasta este o decizie puternică și un pas important. Am discutat, de asemenea, despre creșterea capacității noastre de a respinge atacurile rusești chiar acum”, a scris Zelenski, citat de publicație. Context operațional: atacuri cu rachete balistice și drone, raportate în date prezentate la ONU Articolul menționează că, înaintea unei sesiuni de urgență a Consiliului de Securitate al ONU , date diplomatice ucrainene ar fi indicat că, într-un interval scurt la începutul lunii, forțele ruse au lansat aproximativ 16 rachete balistice avansate și 600 de drone de atac către zone rezidențiale și industriale, cu peste 40 de civili uciși. Potrivit aceleiași surse, aceste atacuri ar fi reușit să treacă de „plasele” de apărare pe rază scurtă. Ce ar putea însemna cooperarea: sisteme de interceptare și dezvoltare comună Kyiv Post notează că angajamentul pe direcția „anti-balistică” poate semnala disponibilitatea Parisului de a furniza sau co-dezvolta platforme avansate de interceptare, fiind menționat ca exemplu sistemul SAMP/T (un sistem european de apărare antiaeriană). Publicația nu oferă însă detalii despre un calendar, volume, finanțare sau un acord contractual. Dimensiunea politică: coordonare europeană și presiuni pe arhitectura transatlantică Dincolo de componenta militară, discuția Zelenski–Macron a inclus și coordonarea pe agenda de integrare europeană a Ucrainei, Zelenski susținând deschiderea simultană a tuturor celor șase „clustere” (grupuri tematice) de negociere cu UE, iar Macron reiterând sprijinul Franței pentru acest calendar. Publicația plasează mișcarea Franței într-un context mai larg de consolidare a capacităților europene, pe fondul tensiunilor privind rolul SUA în securitatea continentului. În acest cadru, este amintită și semnarea recentă de către Macron, la Gdansk, a unui pact de apărare și informații aerospațiale cu premierul Poloniei, Donald Tusk , care ar include teme precum comunicații militare prin satelit și perspectiva desfășurării în Polonia a unor aeronave franceze cu capacitate nucleară. Ce urmează Din informațiile disponibile, cooperarea franco-ucraineană pe apărarea anti-rachetă balistică este, deocamdată, un angajament politic și operațional la nivel înalt, fără detalii publice despre livrări, termene sau tipuri de capabilități care vor fi implementate efectiv. Următorul indicator relevant va fi dacă discuțiile se traduc în decizii concrete privind sisteme de interceptare, instruire și integrare în rețeaua de apărare aeriană a Ucrainei. [...]
Un proiectil reactiv cu ~2 kg de explozibil a fost găsit într-o gospodărie din Pardina , iar intervenția autorităților vizează în primul rând securizarea rapidă a zonei și eliminarea riscului pentru populație, potrivit Biziday . Ministerul Apărării Naționale (MApN) a transmis că sâmbătă, în jurul orei 15:00, a fost semnalată prezența unui „proiectil reactiv nedirijat, neexplodat”, prăbușit în curtea unei proprietăți nelocuite din localitatea Pardina, la circa 20 km nord-vest de municipiul Tulcea, pe brațul Chilia. În urma verificărilor tehnice, specialiștii au confirmat că proiectilul conține aproximativ două kilograme de explozibil. MApN nu precizează când ar fi putut ajunge muniția în gospodărie, menționând că ar fi, cel mai probabil, muniție antiaeriană. Intervenție în teren: perimetru securizat și echipe mixte Zona a fost securizată imediat, iar la fața locului intervin echipe ale Poliției și SRI. Totodată, o echipă de specialiști a MApN se deplasează în zonă pentru a evalua situația. Știrea este în curs de actualizare, conform informațiilor disponibile la momentul publicării. [...]
