Știri
Știri din categoria Apărare
US Navy mută noul distrugător „Ted Stevens” spre Norfolk înainte de intrarea în serviciu, un pas operațional care accelerează pregătirile pentru punerea în funcțiune a navei și indică ritmul în care marina americană încearcă să-și crească disponibilitatea de luptă, potrivit Focus.
Noul distrugător cu rachete ghidate „Ted Stevens” (DDG 128) a părăsit șantierul „Ingalls Shipbuilding” din Pascagoula, statul Mississippi, și se îndreaptă către portul militar Norfolk, în Virginia, înainte de ceremonia oficială de intrare în serviciu, notează portalul de specialitate Interesting Engineering, citând US Navy. La Norfolk, marina americană pregătește viitoarea punere în funcțiune, care ar urma să aibă loc în portul Whittier, Alaska.
Potrivit publicației The Defense Post, ultimele teste pe mare au fost finalizate cu succes în noiembrie 2025.
„Ted Stevens” este al doilea vas din cea mai nouă generație a clasei Arleigh Burke. Nava este echipată cu un nou sistem radar și cu o nouă versiune a sistemului de luptă, „Aegis Baseline 10”, tehnologie destinată să susțină apărarea antiaeriană și antirachetă împotriva amenințărilor moderne „timp de decenii”, conform informațiilor citate.
Conform detaliilor prezentate în material, distrugătorul poartă numele senatorului american Ted Stevens (1923–2010) și are următoarele caracteristici:
Clasa Arleigh Burke, proiectată în faza târzie a Războiului Rece și introdusă inițial în serviciu la începutul anilor 1990, are un spectru larg de misiuni: apărare aeriană, luptă antisubmarin, angajarea țintelor de suprafață, lovituri la distanță mare și apărare antirachetă.
Ingalls Shipbuilding construiește în prezent încă cinci distrugătoare din varianta Flight III, iar alte șapte se află în faze timpurii de planificare și achiziție de materiale. În ultimele decenii, șantierul a livrat 36 de distrugătoare din clasa Burke către US Navy, inclusiv primul Flight III, „Jack H. Lucas” (DDG 125), și acum „Ted Stevens”, potrivit Interesting Engineering.
În construcție se află și alte nave Flight III, între care „Jeremiah Denton” (DDG 129), „George M. Neal” (DDG 131) și „Sam Nunn” (DDG 133). Aceeași sursă indică și un model de fabricație „distribuit”, prin care HII implică șantiere și furnizori suplimentari pentru a scurta timpii de construcție și a răspunde cererii ridicate a marinei americane.
Recomandate
Germania își accelerează creșterea bugetului de apărare pentru a atinge mai devreme ținta NATO , pe fondul presiunilor politice venite dinspre Washington și al tensiunilor transatlantice care riscă să influențeze postura de securitate a Europei, relatează Al Jazeera . Cancelarul Friedrich Merz a apărat nivelul cheltuielilor militare ale Germaniei după ce președintele SUA, Donald Trump, a reluat criticile la adresa aliaților NATO, numind distribuția efortului financiar „ridicolă” și „unilaterală” în postări pe Truth Social. Reacția lui Merz vine înaintea reuniunii liderilor NATO programate săptămâna viitoare la Ankara . Întrebat despre comentariile lui Trump, Merz a spus că Germania își va dubla bugetul de apărare în următorii patru ani și a prezentat demersul drept „cel mai mare efort” făcut până acum pentru întărirea capacităților de apărare. „Acesta este cel mai mare efort pe care l-am făcut vreodată pentru a ne consolida capacitățile de apărare. Din acest punct de vedere, nu avem niciun motiv să ne ferim de nimeni.” Merz a adăugat că Germania își asumă această poziționare și prin prisma rolului său în Uniunea Europeană. Ținta de 3,5% din PIB și calendarul anunțat de Berlin În contextul în care, la solicitarea SUA, liderii NATO au convenit o țintă de 3,5% din PIB pentru cheltuieli de apărare de bază (precum armament și trupe) până în 2035, Merz a susținut că Germania va ajunge mai repede la acest prag. Potrivit declarațiilor sale, Berlinul ar urma să atingă ținta de 3,5% „deja în 2029”, înaintea termenului agreat. De ce contează: presiunea SUA și riscul de fricțiuni operaționale în NATO Schimbul de replici are loc pe fondul unei relații SUA–Europa descrise ca tensionate în actualul mandat al lui Trump, început în ianuarie 2025. Al Jazeera notează că, deși în primul mandat (2017–2021) mai mulți lideri europeni au fost mai degrabă distanți față de Trump, de această dată există încercări de a adopta o abordare mai conciliantă. În paralel, relațiile s-au deteriorat din mai multe motive menționate în material, inclusiv: promisiunile lui Trump privind preluarea controlului asupra Groenlandei (teritoriu autonom al Danemarcei, stat membru NATO); divergențele legate de războiul SUA–Israel cu Iranul, declanșat de Trump fără consultarea aliaților europeni, pe fondul consecințelor în regiune, inclusiv închiderea Strâmtorii Hormuz; criticile repetate ale lui Trump la adresa europenilor pentru neimplicarea în efortul de război. În acest context, Al Jazeera mai consemnează că Merz l-a iritat pe Trump în aprilie, când a spus că SUA ar fi fost „umilită” de Iran, iar Trump a răspuns afirmând că SUA ar retrage 5.000 de militari staționați în Germania. [...]
Canada vrea să strângă până la 100 de miliarde de lire pentru o „bancă” a apărării , într-o inițiativă care ar putea influența modul în care statele aliate își finanțează investițiile militare și care intră în competiție directă cu instrumente europene precum SAFE , potrivit HotNews . Canada intenționează să anunțe la Summitul NATO de săptămâna viitoare din Turcia numele celor aproximativ 10 națiuni fondatoare ale Băncii de Apărare, Securitate și Reziliență (DSRB), a declarat pentru Reuters Isabelle Hudon, principala negociatoare a Canadei pentru lansarea proiectului și CEO al Băncii de Dezvoltare a Afacerilor din Canada. Ținta de finanțare a inițiativei este atragerea unor fonduri de până la 100 de miliarde de lire sterline (133 de miliarde de dolari, aprox. 612 miliarde lei), cu scopul de a consolida apărarea națiunilor aliate. Ce se știe despre „lista fondatoare” și ce rămâne incert Hudon a spus că lista inițială ar urma să includă, probabil, doar țări europene, alături de Canada, dar a refuzat să ofere nume. În același timp, a avertizat că anunțul nu este garantat și depinde de negocierile finale cu aliații, inclusiv pe tema angajamentelor de capital. Negociatoarea a indicat și o posibilă extindere în afara Europei: DSRB a avut discuții „productive” cu Coreea de Sud, iar șansele ca statul asiatic să se alăture sunt „50-50”, eventual într-o etapă ulterioară. Miza pentru Europa: competiție cu SAFE și posibile fricțiuni de coordonare Proiectul poate întâmpina obstacole în Europa, unde concurează cu inițiative de apărare deja în derulare, inclusiv programul de achiziții militare SAFE al Uniunii Europene. În acest context, DSRB riscă să adauge încă un canal de finanțare într-un peisaj deja aglomerat, cu potențial de suprapuneri între priorități și reguli. Până acum, singura țară care s-a alăturat public Canadei este Luxemburgul, care va găzdui sediul european al băncii. Hudon a mai precizat că, în afară de Canada, nicio altă țară din G7 nu este „aproape” să se înscrie deocamdată. Context: o inițiativă mai veche, relansată politic de Ottawa DSRB a fost propusă inițial în 2014 de un grup de foști consilieri de securitate din NATO, foști militari de rang înalt și bancheri. În prezent, premierul Mark Carney promovează proiectul ca parte a apelului său pentru o alianță a „puterilor mijlocii”, pe fondul a ceea ce el descrie drept fracturarea ordinii mondiale tradiționale conduse de SUA. [...]
Aliații europeni din NATO au acoperit rapid aproape toate golurile operaționale apărute după reducerea unor resurse militare americane, într-un test practic de „autonomie” pe termen scurt înaintea summitului NATO din 7-8 iulie, potrivit Mediafax , care citează Associated Press. Declarațiile îi aparțin generalului american Alexus Grynkewich , comandantul suprem al forțelor aliate din Europa (SACEUR), și vin în contextul în care Washingtonul a decis, la 3 iunie, să reducă o parte din resursele pe care le pune la dispoziția Alianței în situații de criză. Miza, dincolo de mesajul politic, este una operațională: cât de repede pot statele europene să umple goluri critice dacă SUA își reorientează temporar capacitățile. Ce a retras Pentagonul și de ce contează Decizia Pentagonului a inclus retragerea unor capabilități precum un portavion și navele sale de sprijin, avioane de realimentare în zbor și zeci de avioane de luptă. Potrivit materialului, mișcarea are legătură cu reorientarea atenției strategice a SUA către Indo-Pacific, în special către provocările asociate Chinei. Pentru NATO, impactul imediat ține de disponibilitatea rapidă a unor mijloace care, în scenarii de criză, pot fi decisive pentru mobilitate, superioritate aeriană și prezență navală. Unde încă nu există echivalente europene Generalul Grynkewich a indicat că, acolo unde aliații europeni nu au încă echipamente similare celor retrase de SUA, NATO analizează alternative care să ofere „același efect operațional” — adică rezultate comparabile în teren, chiar dacă mijloacele diferă. Nu au fost oferite detalii despre capabilitățile exacte vizate. În paralel, comandantul suprem al NATO a cerut statelor europene să pună la dispoziția Alianței mai multe echipamente și a început să analizeze variante de rezervă pentru scenariul în care Europa ar fi atacată. Context: ce este Modelul de Forțe al NATO Reducerea contribuției americane vizează Modelul de Forțe al NATO, mecanismul prin care Alianța stabilește ce forțe și echipamente pot fi mobilizate de cele 32 de state membre în timp de pace, în criză sau în cazul unui conflict. Planul prevede ce resurse pot fi puse la dispoziția comandanților NATO, etapizat, în primele șase luni ale unui eventual război — un orizont care face ca „golurile” de capabilități să fie o problemă de planificare, nu doar de inventar. Cum au reacționat aliații și ce spune conducerea NATO O parte dintre aliați au fost surprinși de decizia Pentagonului și au început să își verifice stocurile și capabilitățile pentru a identifica resurse suplimentare utilizabile în cazul unui atac asupra unui stat membru. Exemplul dat este Marea Britanie, care a ridicat nivelul de pregătire pentru un al doilea portavion și pentru avioanele de luptă F-35, astfel încât acestea să poată fi folosite rapid în situații de urgență. La nivel politic, secretarul general al NATO, Mark Rutte, a minimalizat impactul reducerii contribuției americane și a susținut că esențială este repartizarea responsabilităților între aliați în cazul activării planurilor de apărare. El și-a exprimat convingerea că SUA ar transfera din nou resurse importante către Europa dacă ar izbucni un conflict, invocând precedentul operațiunilor legate de războiul cu Iranul. Rutte a făcut trimitere și la articolul 5 al Tratatului NATO, care stabilește principiul apărării colective: un atac asupra unui stat membru este considerat un atac asupra tuturor, chiar dacă tratatul nu obligă explicit la sprijin militar, iar în practică se așteaptă intervenția majorității aliaților. Ce urmează Subiectul intră direct pe agenda summitului NATO din 7-8 iulie din Turcia , unde planificarea militară este indicată ca temă majoră. Din perspectiva operațională, mesajul central este că Europa poate compensa rapid o parte semnificativă din retragerile americane, dar pentru capabilitățile greu de înlocuit NATO caută încă soluții care să mențină același nivel de eficiență în scenarii de criză. [...]
NATO își recalibrează planurile de apărare după reducerea contribuției SUA , iar aliații europeni au reușit „în mare măsură” să acopere golurile apărute, potrivit news.ro . Miza este una operațională: capacități concrete (avioane, drone, nave) care intră în „Modelul de Forțe” al Alianței pentru scenarii de criză și care vor fi discutate la summitul NATO de la Ankara , din 7-8 iulie. Comandantul suprem al NATO (SACEUR), generalul american Alexus Grynkewich , a transmis că, „în doar câteva săptămâni”, europenii au compensat majoritatea lacunelor apărute după ce SUA au redus fondul de capacități militare angajate în cadrul Alianței. Pentru domeniile rămase descoperite, NATO analizează „capacități alternative cu efect echivalent”, a mai spus Grynkewich într-o declarație furnizată agenției Reuters. Ce a redus SUA și unde rămâne principala vulnerabilitate Decizia Washingtonului, comunicată aliaților în luna mai, urmărește să reducă treptat ceea ce Grynkewich a numit o „co-dependență nesănătoasă” față de forțele americane, pe fondul riscului de conflicte simultane în mai multe teatre de operațiuni. Potrivit unei surse NATO citate de Reuters, NATO ar urma să anunțe la summitul de la Ankara că europenii au acoperit „aproape toate” lacunele lăsate de SUA. Totuși, principala lacună rămasă este la bombardiere strategice : SUA ar pune la dispoziție un singur avion în loc de două , conform aceleiași surse. Reduceri punctuale: de la avioane de vânătoare la nave SUA nu au publicat detaliile, însă, conform unor cifre furnizate Reuters de o sursă militară, reducerile includ: Avioane de vânătoare F-15 și F-15E: scădere cu o treime, la 99 ; Drone MQ-4 și MQ-9 Reaper: reducere la jumătate, la 12 ; Avioane de realimentare KC-135 și KC-46: de la 79 la 63 ; Bombardiere strategice: 1 (în loc de 2); Portavioane: 1 (în loc de 2); Avioane de patrulare maritimă: de la 26 la 15 ; Distrugătoare: de la 17 la 9 ; Submarin echipat cu rachete de croazieră: eliminat din angajamente. De ce contează pentru Europa și ce urmează Schimbarea mută presiunea pe europeni să asigure rapid capacități critice pentru planurile de apărare ale NATO, într-un moment în care Alianța este descrisă ca fiind sub „o presiune fără precedent”, pe fondul îngrijorărilor că Washingtonul ar putea pune în aplicare amenințările repetate ale președintelui american Donald Trump privind retragerea. Următorul test este summitul NATO de la Ankara (7-8 iulie), unde Alianța va discuta ajustările și modul în care sunt acoperite deficiențele rămase, inclusiv în zona bombardierelor strategice. [...]
Marina Olandei testează în Marea Nordului o flotă de nave și drone fără echipaj, cu obiectivul de a reduce presiunea pe personal și de a crește eficiența operațională , potrivit Focus . Exercițiul marchează o schimbare de model: de la sisteme operate „unu la unu” (un operator pentru o dronă sau o ambarcațiune) la controlul mai multor platforme de către o singură persoană. De ce contează: mai multă „putere” cu același număr de oameni Conform relatării din publicația olandeză Reformatorisch Dagblad, citată de Focus, noile sisteme pot fi coordonate astfel încât software-ul să execute misiunea aproape autonom, după ce primește sarcina. Un comandant, al cărui nume de familie nu este menționat din motive de securitate, spune că această abordare permite obținerea unui efect mai mare cu același număr de angajați. „Acum putem controla mai multe sisteme cu un singur operator. Astfel obținem, cu același număr de angajați, un efect mai mare.” Producție rapidă: ambarcațiuni realizate în 264 de ore prin imprimare 3D Un alt element cu impact operațional este viteza de producție. Potrivit aceleiași surse, unele dintre ambarcațiunile autonome au fost realizate în doar 264 de ore folosind un proces de imprimare 3D, iar performanța lor este descrisă ca fiind fiabilă. „Trebuie doar să spunem: «Mergeți acolo», și ele merg singure acolo. Nu este necesar un control separat.” Rolul declarat: reducerea riscului în misiuni periculoase, nu înlocuirea militarilor Sistemele fără echipaj nu sunt prezentate ca un substitut pentru marinari, ci ca un sprijin, în special în situații în care misiunile pot deveni letale. Portalul Defensie.nl, citat în material, indică faptul că dronele și ambarcațiunile ar putea prelua sarcini în zone cu risc ridicat pentru a proteja vieți. În cadrul testelor au fost folosite mai multe tipuri de drone, atât deasupra apei, cât și sub apă. Ce urmează: exercițiul MUST ar urma să devină anual Marina Olandei ar fi organizat prima ediție a exercițiului MUST (Maritime Uncrewed Sea Trials), iar planul este ca acesta să aibă loc anual, potrivit informațiilor prezentate în material. În context, Focus include și date orientative despre forțele armate olandeze: aproximativ 42.000–45.000 de militari activi, circa 8.500 de rezerviști și aproximativ 25.000–27.000 de angajați civili (în total, în jur de 80.000 de persoane, incluzând personalul civil). [...]
Europa riscă un gol de securitate dacă retragerea SUA se accelerează , iar miza imediată pentru NATO este să evite „breșe periculoase” până când statele europene își pot construi capabilități proprii, potrivit Adevărul . Tema va domina discuțiile liderilor alianței, în condițiile în care Washingtonul își reduce rolul militar pe continent, iar Rusia își intensifică activitățile de recunoaștere și presiune în proximitatea infrastructurii militare occidentale. Ministrul german al apărării, Boris Pistorius , spune că procesul „se întâmplă deja” și cere o „tranziție ordonată”, argumentând că inclusiv SUA ar trebui să evite o retragere dezordonată care ar lăsa vulnerabilități pe care Europa nu le poate acoperi rapid. Deși bugetele de apărare cresc, guvernele europene admit că înlocuirea unor active-cheie furnizate de americani nu se poate face pe termen scurt. Simulări de criză: viteza deciziei politice, punctul slab O simulare publică privind un atac rusesc asupra Lituaniei a testat reacția Germaniei într-un scenariu în care sprijinul american este incert. Exercițiul, realizat de publicația germană WELT împreună cu Centrul German de Wargaming de la Universitatea „Helmut Schmidt” a Forțelor Armate Germane, a indicat că, la final, Rusia își atinsese obiectivul militar imediat, în timp ce Berlinul a rămas concentrat mai ales pe gestionarea crizei, nu pe schimbarea cursului ei. Concluzia implicită: provocarea majoră ține de rapiditatea și natura deciziilor politice. „Variabila americană”: semnale de retragere și tensiuni în alianță În scenariul simulării, o administrație americană hotărâtă să evite un nou război în Europa refuză inițial să discute activarea clauzei de apărare colectivă după intrarea trupelor ruse în Lituania. În paralel, articolul notează evoluții recente: revizuirea posturii militare a SUA în Europa, intenția de a retrage anumite capabilități din modelul de forțe al NATO și încetarea desfășurării rotaționale a peste 1.000 de soldați americani în Lituania, fără o înlocuire imediată. În acest context, Alexander Gabuev (Carnegie Russia Eurasia Center), care a jucat rolul președintelui rus în simulare, spune că incertitudinea privind rolul viitor al SUA în securitatea europeană a devenit „mult mai pronunțată”. Secretarul general al NATO, Mark Rutte , a reacționat public, afirmând că alianța este „bine pregătită” să răspundă oricărui atac asupra unui stat membru. Propunerea „europenizării NATO” și critica lipsei de planificare Generalul britanic Sir Richard Shirreff, fost adjunct al Comandantului Suprem al Forțelor Aliate din Europa (DSACEUR), susține că SUA nu mai sunt un pilon de încredere pentru apărarea Europei și cere începerea unui proces de reconstrucție care să reducă dependența de sprijinul american. El propune o tranziție controlată, cu menținerea legăturilor strânse cu SUA, dar cu un plan de retragere treptată a forțelor americane, pentru a câștiga timp în dezvoltarea capabilităților europene. Shirreff indică drept „resurse esențiale” greu de înlocuit rapid: informațiile prin satelit, apărarea aeriană, logistica strategică și sistemele de comandă. În același timp, el critică diferența dintre recunoașterea problemei și acțiunea concretă, afirmând tranșant că guvernele europene „cu siguranță nu planifică nimic”, deși ar trebui, și pune sub semnul întrebării promisiunile de creștere a bugetelor până în 2035 în lipsa „cifrelor, bugetelor reale și planului concret”. Rusia și „flota fantomă”: recunoaștere cu drone și presiune maritimă Pe fundalul acestor discuții, un raport al Institutului Internațional pentru Studii Strategice (IISS) avertizează că Moscova a folosit nave din așa-numita „flotă fantomă” pentru a lansa sute de drone deasupra Marii Britanii și a Europei, într-o campanie de 18 luni care a vizat aeroporturi, baze militare și situri nucleare din 12 state NATO și Irlanda. Printre ținte sunt menționate baze din Anglia (RAF Fairford, Feltwell, Lakenheath și Mildenhall), iar raportul sugerează că ar fi putut fi utilizate drone de recunoaștere precum Orlan-10 sau Merlin-VR. Documentul descrie miza acestor zboruri: cartografierea și testarea apărării aeriene occidentale, dar și semănarea de „panică, confuzie și dezbinare” în rândul aliaților. În logica doctrinei ruse, astfel de incursiuni ar funcționa ca „recunoaștere prin luptă”, pentru identificarea vulnerabilităților înaintea unui conflict de mare intensitate. Raportul este plasat și în contextul sechestrării unor nave asociate „flotei fantomă” în Europa, urmată de amenințări din partea Moscovei, inclusiv sugestii că tancurile petroliere ar putea fi dotate cu încărcături explozive pentru a descuraja capturarea lor. [...]
