Știri
Știri din categoria Apărare
Războiul SUA–Iran consumă resurse și atenție, iar Beijingul vede o fereastră de oportunitate în Indo-Pacific, pe fondul dificultăților Washingtonului de a gestiona simultan un conflict prelungit în Orientul Mijlociu și descurajarea Chinei, potrivit unei analize din Politico.
Miza imediată este una de capacitate operațională și credibilitate strategică: oficiali americani actuali și foști din domeniul apărării avertizează că blocajele din conflictul cu Teheranul — de la eforturile de a redeschide Strâmtoarea Hormuz până la consumul de muniții de înaltă tehnologie — îi oferă Chinei argumente și informații utile înaintea unei întâlniri Trump–Xi programate pentru săptămâna viitoare. SUA se află, între timp, într-un armistițiu incert, cu aliați frustrați și cu presiune politică internă asupra președintelui Donald Trump, notează publicația.
Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului din motive de informații sensibile, spune că armata chineză studiază îndeaproape modul în care SUA își planifică și execută operațiunile, inclusiv ritmul loviturilor cu rachete și felul în care este colectată informația. În același timp, Beijingul ar fi observat dificultățile Washingtonului de a contracara atacurile iraniene asupra navelor americane și a aliaților din regiune, precum și problemele legate de reluarea traficului prin strâmtoare.
Analiza indică și un semnal cu greutate pentru Beijing: redistribuirea de nave, sisteme de apărare antiaeriană și trupe dinspre Pacific către Orientul Mijlociu sugerează că arsenalul american nu este „nelimitat”.
În plan strategic, conflictul ar fi început să împingă în plan secund obiectivul de „descurajare a Beijingului”, potrivit articolului, inclusiv prin semnale din documentele strategice ale Pentagonului. În plan strict militar, China ar urmări cât de repede „arde” SUA muniții scumpe și rare, de la rachete Tomahawk la interceptori pentru sistemele Patriot.
Un fost oficial american rezumă implicația pentru Indo-Pacific: fiecare rachetă folosită în Iran este o rachetă care nu mai poate fi folosită pentru descurajare în Asia.
Oficiali americani au susținut public că mutarea unor capabilități — inclusiv un grup de lovire cu portavion și mai multe nave care transportă 2.500 de pușcași marini — nu a redus nivelul de pregătire în Pacific. Amiralul Samuel Paparo, comandantul responsabil de zona Pacificului, le-a spus luna trecută parlamentarilor că nu vede „costuri reale” pentru capacitatea de descurajare a Chinei și că experiența operațională acumulată de echipaje ar putea conta, mai ales în comparație cu forțele chineze, considerate mai puțin testate în luptă.
Pe de altă parte, un oficial din apărare citat de Politico spune că, deși Pentagonul arată „performanță tactică” solidă, fără o politică și o strategie clare apar probleme la nivel operațional — iar întrebarea este dacă acestea țin de actuala administrație sau sunt o vulnerabilitate mai largă a modului american de a purta războiul.
Conflictul, inițial orientat spre distrugerea programelor nucleare iraniene, ar fi alunecat într-o confruntare mai lungă și mai complicată, centrată pe controlul Strâmtorii Hormuz, pe unde trece aproximativ 20% din oferta mondială de petrol, potrivit articolului.
Politico notează și un element tactic relevant pentru China: Iranul a folosit eficient drone ieftine, de unică folosință, pentru atacuri la scară mare și pentru a suprasolicita unele apărări antiaeriene. Becca Wasser, expert în strategie de apărare și fost membru al Comisiei pentru Strategia Națională de Apărare numită de Congres, spune că stocul de rachete al Chinei este probabil mult mai mare decât cel al Iranului, ceea ce i-ar permite să folosească o parte din rachete în mod „consumabil”, similar cu felul în care Teheranul a folosit dronele.
Analiza punctează că și China are vulnerabilități: nu a mai purtat un război din 1979 (invazia Vietnamului) și se află în plină epurare militară. În această săptămână, doi foști miniștri ai apărării, Li Shangfu și Wei Fenghe, au fost condamnați la moarte, iar peste 100 de ofițeri superiori ar fi fost demiși din 2022, potrivit unui bilanț al think tank-ului Center for Strategic and International Studies, citat de Politico.
Chiar și așa, concluzia centrală a oficialilor intervievați este că războiul cu Iranul oferă Beijingului o „lecție” în timp real despre dependențele și limitele proiecției de forță americane — de la baze și avioane cisternă până la război electronic și cibernetic — într-un moment în care Washingtonul încearcă să-și păstreze credibilitatea de descurajare în Indo-Pacific.
Recomandate
O dronă prezentată de Pentagon drept „inovație americană” pare, de fapt, un derivat ieftin dintr-o linie de copii succesive , ceea ce sugerează o orientare pragmatică spre muniții „de unică folosință” cu cost redus, nu spre un salt tehnologic, potrivit Focus . Imaginea publicată de Pentagon pe X arată o dronă cu aripă delta, însoțită de mesajul „American innovation”. O comparație cu fotografii oficiale din SUA și cu date ale producătorului indică faptul că modelul este „foarte probabil” „Lucas”, realizat de compania SpektreWorks, descrisă ca o dronă de luptă cu costuri reduse, prezentată până acum în teste și în utilizare în Orientul Mijlociu. De ce contează: accent pe cost și pe rol „consumabil”, nu pe noutate Din punct de vedere tehnic, publicația notează că există indicii puternice că „Lucas” urmează îndeaproape familia iraniană Hesa Shahed. În paralel, SpektreWorks ar avea și un model „FLM-136”, descris ca o copie reconstruită a Shahed-136. Concluzia trasată de Focus este că asemănarea de design nu ar fi întâmplătoare, ci „foarte probabil” un demers deliberat: o armă de atac ieftină, de unică folosință, și o țintă de antrenament cât mai realistă. „Copie din copie”: traseul designului, pe mai multe decenii Focus plasează această dronă într-o genealogie mai veche a dronelor cu aripă delta: familia Shahed ar copia, ca design, drona israeliană „ IAI Harpy ”, considerată prima „dronă de pândă” (muniție rătăcitoare) produsă în serie la finalul anilor 1980, care detectează autonom radare și le atacă; Shahed-urile, în schimb, ar folosi navigație prin satelit către coordonate preprogramate și, în practică, ar fi utilizate mai ales împotriva țintelor de infrastructură, nu ca „vânători” clasici de radare; mai indirect, este menționată și o legătură istorică spre proiecte occidentale mai vechi, inclusiv drona anti-radar germană DAR (Dornier) din Războiul Rece, dar fără a fi vorba de o copie directă. În acest context, Focus concluzionează că drona prezentată de Pentagon este probabil un derivat tehnic din zona Shahed, integrat într-o evoluție de lungă durată a dronelor „kamikaze” cu aripă delta, iar eticheta de „inovație americană” nu este susținută de caracterul de noutate al designului. [...]
Traversarea Strâmtorii Hormuz sub foc iranian nu a calmat piața: armatorii și asigurătorii rămân prudenți , deși două distrugătoare americane au respins atacuri cu rachete, drone și ambarcațiuni rapide, relatează Focus . Miza economică rămâne ridicată: chiar și un singur atac reușit ar putea declanșa pierderi majore și ar menține costurile de risc la niveluri care descurajează traficul comercial. Potrivit publicației, distrugătoarele USS Truxtun și USS Mason au traversat luni Strâmtoarea Hormuz „sub atacuri grele” și au reușit să respingă toate amenințările, încheind trecerea fără avarii. Informațiile despre natura atacurilor sunt atribuite portalului militar „ Global Defense News ”. Ce a făcut SUA, operațional: „ Project Freedom ” și apărare pe mai multe straturi Traversarea a fost parte a noii misiuni americane „Project Freedom”, descrisă ca un efort de a permite navelor rămase blocate în Golful Persic să revină pe rutele maritime globale, în pofida blocadei iraniene. Pentru securizarea pasajului, SUA au folosit un dispozitiv amplu, menționat de Focus: două distrugătoare (clasa Arleigh Burke), echipate cu sistemul de luptă Aegis (pentru contracararea rachetelor cu rază scurtă și medie); sprijin aerian cu elicoptere Apache și Seahawk, folosite în special împotriva ambarcațiunilor rapide; un „al treilea inel” de apărare cu avioane de luptă, care au atacat poziții de rachete, au făcut recunoaștere și au bruiat senzori; în ansamblul operațiunii: aproximativ 100 de avioane și elicoptere și circa 15.000 de militari. De ce nu se vede „relaxare” pentru comerț: riscul rămâne prea scump Deși operațiunea este prezentată ca o demonstrație că blocada poate fi depășită, Focus notează că pentru comerțul global nu înseamnă, cel puțin pe termen scurt, o detensionare. Armatorii și asigurătorii ar rămâne reticenți, pentru că „un singur atac reușit” ar putea produce o catastrofă. Publicația indică explicit tipurile de consecințe care cântăresc în deciziile companiilor: victime în rândul marinarilor, poluare cu petrol și pierderi de ordinul miliardelor. Ce urmează: testul este sustenabilitatea protecției „Global Defense News” este citată cu ideea că întrebarea-cheie devine dacă SUA pot asigura protecție durabilă a rutei comerciale fără a suprasolicita echipamentele și echipajele. Cu alte cuvinte, succesul tactic al unei traversări nu rezolvă automat problema economică: piața așteaptă predictibilitate și un nivel de risc acceptabil, nu doar capacitatea de a respinge atacuri punctuale. [...]
Loviturile de precizie ale unui F/A-18 american au „scos din joc” două petroliere sub pavilion iranian , într-o escaladare operațională a blocadei impuse de SUA asupra porturilor iraniene, potrivit CNN . Armata americană spune că navele vizate încălcau blocada și încercau să ajungă într-un port iranian din Golful Oman . Comandamentul Central al SUA (CENTCOM), responsabil de operațiunile militare americane în Orientul Mijlociu, a publicat imagini despre care afirmă că arată cum un avion de vânătoare al Marinei SUA, un F/A-18, lovește cu muniții de precizie coșurile (smokestack/funnel) a două petroliere: Sea Star III și Sevda. Înregistrările arată pufuri de fum și apoi fum mai dens după impact, fără să fie vizibile avarii în afara zonei coșului. CENTCOM nu a menționat victime. Ce arată atacul: „dezactivare”, nu scufundare Experți militari citați de CNN spun că precizia loviturilor indică, cel mai probabil, utilizarea unor bombe ghidate cu laser de 500 de livre (aprox. 227 kg). Peter Layton, fost ofițer al Forțelor Aeriene Regale Australiene, a explicat că avionul ar fi putut folosi un sistem de țintire cu imagistică în infraroșu și un fascicul laser fixat pe coșul navei, astfel încât bomba să „vadă” punctul de țintire în ultimele secunde înainte de impact. Un alt scenariu discutat de analiști este folosirea unor muniții inerte (fără încărcătură explozivă) sau cu randament redus, suficiente pentru a „dezactiva” nava, dar nu pentru a o scufunda. Această ipoteză ar explica lipsa unor explozii mari sau a unor detonări secundare în imaginile publicate. Context operațional: a doua și a treia navă lovită în trei zile CENTCOM afirmă că cele două petroliere erau fără încărcătură și se îndreptau spre un port iranian din Golful Oman, încercând să evite blocada americană. Loviturile de vineri sunt, potrivit armatei SUA, a doua și a treia acțiune de acest tip în ultimele trei zile. Pe 6 mai, un avion al Marinei SUA ar fi tras mai multe rafale cu tunul de 20 mm pentru a dezactiva cârma unui petrolier. CENTCOM susține că „toate cele trei nave nu mai tranzitează către Iran”. În plus, comandamentul american spune că: mai multe nave au fost „dezactivate” în timp ce încercau să evite blocada; „peste 50” au fost redirecționate de forțele CENTCOM „pentru a asigura conformarea”. Avionul F/A-18 implicat operează de pe portavioane, iar în acest caz ar fi decolat de pe USS George H. W. Bush , conform CENTCOM. [...]
Fostul secretar general al NATO Anders Fogh Rasmussen cere o „coaliție a celor dispuși” în Europa, cu criterii stricte de participare și o garanție de securitate de tip Articolul 5, pe fondul îndoielilor privind angajamentul SUA , potrivit Antena 3 . Mesajul are un impact direct de reglementare și guvernanță: ar muta centrul de greutate al deciziilor militare către un grup restrâns de state, cu reguli care să limiteze blocajele interne. Rasmussen spune că „asistăm acum la dezintegrarea NATO” și leagă această evoluție de incertitudinile create de Donald Trump în jurul Articolului 5 (clauza de apărare colectivă). În opinia sa, europenii „trebuie să ne menținem pe propriile picioare” și să fie capabili să apere continentul fără a depinde de Washington pentru apărarea convențională. Ce ar însemna noul bloc: reguli mai dure și mai puține veto-uri Propunerea vizează formalizarea unei „coaliții a celor dispuși”, descrisă ca un grup de țări europene „pregătite și capabile” să organizeze apărarea continentului independent. Rasmussen susține că, în forma actuală, nici Uniunea Europeană, nici NATO „nu sunt potrivite” pentru consolidarea unui pilon european, motiv pentru care ar fi nevoie de „noi planuri de apărare și noi capacități militare”. Un element central este schimbarea de arhitectură decizională: el cere mecanisme care să împiedice statele individuale să poată bloca operațiunile militare și, în plus, un mecanism de excludere a membrilor care nu respectă condițiile. Criteriile de intrare: prag de 5% și garanții similare Articolului 5 Rasmussen afirmă că participarea ar trebui limitată la state care îndeplinesc criterii stricte, inclusiv: atingerea obiectivului de cinci procente din cheltuielile pentru apărare; angajarea la o garanție de securitate „similară Articolului 5”; reguli care să prevină blocarea operațiunilor militare de către un singur stat; un mecanism de excludere pentru cei care nu mai respectă condițiile. În paralel, el cere intensificarea producției de arme și muniții, ca parte a consolidării capacităților europene. NATO rămâne „piatra de temelie”, dar Europa ar trebui să-și asigure apărarea convențională Deși avertizează asupra „dezintegrării” alianței, Rasmussen spune că NATO va continua să joace un rol central și numește „umbrela nucleară americană” drept „garanția supremă de securitate”. Diferența, în viziunea sa, este că apărarea convențională ar trebui să poată fi asigurată de europeni. Totodată, el cere integrarea Ucrainei într-un viitor cadru european de securitate, ca membru cu drepturi depline al noii alianțe propuse, invocând ritmul în care Ucraina dezvoltă arme și muniții și rolul de „bastion împotriva Rusiei”. Rasmussen, aflat la Berlin pentru discuții cu lideri politici, spune că a discutat ideea, dar că nu are încă un sprijin ferm. El ar „saluta” ca inițiativa să fie preluată de cancelarul german Friedrich Merz împreună cu Emmanuel Macron, Keir Starmer și Giorgia Meloni. [...]
Guvernul a schimbat cadrul legal pentru intervenții rapide în industria de apărare , astfel încât statul să poată proteja fabrici și capacități strategice atunci când riscă să fie închise, vândute sau pierdute, potrivit Mediafax , care citează o postare a ministrului Economiei, Irineu Darău . Miza este una de reglementare cu efect economic: noul mecanism ar urma să reducă timpul de reacție al statului în situații de criză pentru active industriale considerate strategice, cu obiectivul declarat de „salvare și valorificare” a acestora, nu doar conservarea lor formală. În mesajul public, ministrul susține că România „nu mai poate pierde active importante prin lipsă de reacție administrativă” și că modificările legislative permit protejarea mai „rapidă și mai eficientă” a intereselor de securitate și a capacităților din industria de apărare exact în momentele în care acestea sunt în pericol. Ce se schimbă, concret, în logica intervenției statului Irineu Darău afirmă că accentul se mută de la protejarea unor bunuri izolate (clădiri sau terenuri) la păstrarea unor „active funcționale” – adică unități industriale care încă pot produce. Ideea centrală: evitarea fragmentării prin faliment sau vânzare „pe bucăți”. Ministrul indică faptul că, atunci când o fabrică din domeniul apărării este în pericol de închidere, faliment sau vânzare, statul ar putea interveni pentru menținerea ei în funcțiune, iar preluarea ar include întregul ansamblu de producție: utilaje; linii de producție; echipamente; alte elemente care asigură capacitatea efectivă de producție. Filtrul de aprobare și ce urmează după preluare Potrivit ministrului, deciziile de acest tip ar urma să fie fundamentate pe analize economice, juridice și de impact asupra securității naționale și să necesite validarea Consiliului Suprem de Apărare a Țării (CSAT). După preluare, capacitățile nu ar urma să rămână inactive, ci să fie repuse în funcțiune fie de stat, fie împreună cu parteneri privați, pentru reintrarea rapidă „în circuitul economic și de producție pentru apărare”. În material nu sunt precizate exemple de fabrici vizate, termene de aplicare, bugete sau criterii detaliate de selecție a activelor, dincolo de trimiterea la analizele menționate și la aprobarea CSAT. [...]
Germania își extinde infrastructura de recrutare voluntară prin deschiderea a 24 de centre de evaluare a candidaților pentru serviciul militar, primul urmând să devină operațional mai târziu în acest an, potrivit Agerpres . Măsura vine în contextul aplicării unei noi legi menite să crească numărul de recrutări pe bază de voluntariat. Din mijlocul anului 2027, tinerii ar urma să fie evaluați în aceste centre din punct de vedere fizic, mental și intelectual, pentru a stabili dacă sunt apți pentru efectuarea serviciului militar. Unde vor fi deschise centrele Planul prevede înființarea centrelor în două tipuri de locații: 16 centre în locații militare existente : Kassel, Wiesbaden, Bonn, Dresden, Hamburg, Kiel, Koblenz, Leipzig, Magdeburg, Neubrandenburg, Nuremberg, Oldenburg, Potsdam, Saarlouis, Schwerin și Ulm. 8 centre suplimentare : Bielefeld, Braunschweig, Dortmund, Jena, Kempten, Offenburg, Regensburg și Würzburg. Două dintre centre sunt planificate în Kassel (centrul țării) și Wiesbaden (est), conform informațiilor transmise. De ce contează: implementarea noii legi și țintele NATO Germania a reintrodus anul trecut un program de recrutare voluntară, cu obiectivul de a crește efectivele, pe fondul războiului declanșat de Rusia în Ucraina și al noilor obiective stabilite în cadrul NATO. Ca parte a acestui demers, de la începutul acestui an, bărbații în vârstă de 18 ani trebuie să completeze un chestionar care evaluează pregătirea lor pentru efectuarea serviciului militar. [...]
