Oficiali americani: China studiază războiul SUA-Iran pentru a exploata vulnerabilități militare - conflictul consumă muniție și mută resurse din Indo-Pacific

Războiul SUA–Iran consumă resurse și atenție, iar Beijingul vede o fereastră de oportunitate în Indo-Pacific , pe fondul dificultăților Washingtonului de a gestiona simultan un conflict prelungit în Orientul Mijlociu și descurajarea Chinei, potrivit unei analize din Politico . Miza imediată este una de capacitate operațională și credibilitate strategică: oficiali americani actuali și foști din domeniul apărării avertizează că blocajele din conflictul cu Teheranul — de la eforturile de a redeschide Strâmtoarea Hormuz până la consumul de muniții de înaltă tehnologie — îi oferă Chinei argumente și informații utile înaintea unei întâlniri Trump–Xi programate pentru săptămâna viitoare. SUA se află, între timp, într-un armistițiu incert, cu aliați frustrați și cu presiune politică internă asupra președintelui Donald Trump, notează publicația. Ce „învață” China din operațiunile americane Un oficial din domeniul apărării, citat sub protecția anonimatului din motive de informații sensibile, spune că armata chineză studiază îndeaproape modul în care SUA își planifică și execută operațiunile, inclusiv ritmul loviturilor cu rachete și felul în care este colectată informația. În același timp, Beijingul ar fi observat dificultățile Washingtonului de a contracara atacurile iraniene asupra navelor americane și a aliaților din regiune, precum și problemele legate de reluarea traficului prin strâmtoare. Analiza indică și un semnal cu greutate pentru Beijing: redistribuirea de nave, sisteme de apărare antiaeriană și trupe dinspre Pacific către Orientul Mijlociu sugerează că arsenalul american nu este „nelimitat”. Presiune pe stocuri și pe priorități În plan strategic, conflictul ar fi început să împingă în plan secund obiectivul de „descurajare a Beijingului”, potrivit articolului, inclusiv prin semnale din documentele strategice ale Pentagonului. În plan strict militar, China ar urmări cât de repede „arde” SUA muniții scumpe și rare, de la rachete Tomahawk la interceptori pentru sistemele Patriot. Un fost oficial american rezumă implicația pentru Indo-Pacific: fiecare rachetă folosită în Iran este o rachetă care nu mai poate fi folosită pentru descurajare în Asia. Dispută în interiorul Pentagonului: costuri reale sau experiență utilă? Oficiali americani au susținut public că mutarea unor capabilități — inclusiv un grup de lovire cu portavion și mai multe nave care transportă 2.500 de pușcași marini — nu a redus nivelul de pregătire în Pacific. Amiralul Samuel Paparo, comandantul responsabil de zona Pacificului, le-a spus luna trecută parlamentarilor că nu vede „costuri reale” pentru capacitatea de descurajare a Chinei și că experiența operațională acumulată de echipaje ar putea conta, mai ales în comparație cu forțele chineze, considerate mai puțin testate în luptă. Pe de altă parte, un oficial din apărare citat de Politico spune că, deși Pentagonul arată „performanță tactică” solidă, fără o politică și o strategie clare apar probleme la nivel operațional — iar întrebarea este dacă acestea țin de actuala administrație sau sunt o vulnerabilitate mai largă a modului american de a purta războiul. Context: Hormuz, drone ieftine și lecții pentru un conflict mai mare Conflictul, inițial orientat spre distrugerea programelor nucleare iraniene, ar fi alunecat într-o confruntare mai lungă și mai complicată, centrată pe controlul Strâmtorii Hormuz, pe unde trece aproximativ 20% din oferta mondială de petrol, potrivit articolului. Politico notează și un element tactic relevant pentru China: Iranul a folosit eficient drone ieftine, de unică folosință, pentru atacuri la scară mare și pentru a suprasolicita unele apărări antiaeriene. Becca Wasser, expert în strategie de apărare și fost membru al Comisiei pentru Strategia Națională de Apărare numită de Congres, spune că stocul de rachete al Chinei este probabil mult mai mare decât cel al Iranului, ceea ce i-ar permite să folosească o parte din rachete în mod „consumabil”, similar cu felul în care Teheranul a folosit dronele. Ce limite are Beijingul, dincolo de oportunitate Analiza punctează că și China are vulnerabilități: nu a mai purtat un război din 1979 (invazia Vietnamului) și se află în plină epurare militară. În această săptămână, doi foști miniștri ai apărării, Li Shangfu și Wei Fenghe, au fost condamnați la moarte, iar peste 100 de ofițeri superiori ar fi fost demiși din 2022, potrivit unui bilanț al think tank-ului Center for Strategic and International Studies, citat de Politico. Chiar și așa, concluzia centrală a oficialilor intervievați este că războiul cu Iranul oferă Beijingului o „lecție” în timp real despre dependențele și limitele proiecției de forță americane — de la baze și avioane cisternă până la război electronic și cibernetic — într-un moment în care Washingtonul încearcă să-și păstreze credibilitatea de descurajare în Indo-Pacific. [...]