Știri
Știri din categoria Apărare
China desfășoară o amplă operațiune de cartografiere a fundului oceanelor și de monitorizare submarină în Pacific, Indian și Arctic, iar datele strânse ar putea avea relevanță directă pentru operațiuni militare subacvatice, potrivit HotNews.ro, care citează Reuters.
Miza, spun experți navali și oficiali ai Marinei SUA citați de Reuters, este că informațiile despre adâncuri, relief submarin și condiții marine pot sprijini atât desfășurarea mai eficientă a submarinelor chineze, cât și detectarea și urmărirea submarinelor adversarilor, în special ale Statelor Unite și ale aliaților acestora.
Un exemplu este nava de cercetare Dong Fang Hong 3, operată de Universitatea Oceanică din China, care între 2025 și 2026 a navigat în apropierea Taiwanului și a bazei americane din Guam, dar și în zone considerate strategice din Oceanul Indian, reiese din date de urmărire a navelor analizate de Reuters.
În octombrie 2024, nava ar fi verificat senzori oceanici chinezi descriși ca puternici, capabili să detecteze obiecte subacvatice în apropierea Japoniei. În martie 2025, a traversat apele dintre Sri Lanka și Indonezia, acoperind rute din jurul strâmtorii Malacca, un punct critic pentru comerțul maritim.
Universitatea Oceanică din China afirmă că Dong Fang Hong 3 a efectuat studii de sedimente și cercetări climatice. Totuși, o lucrare științifică la care au contribuit și cadre universitare ale instituției a indicat că nava a realizat și cartografieri extinse ale adâncurilor marine, potrivit Reuters.
Conform Reuters, experți în războiul naval și oficiali ai Marinei SUA consideră că tipul de date colectate prin cartografiere și amplasarea de senzori oferă Chinei o imagine operațională a mediului submarin. În practică, astfel de date pot influența planificarea rutelor, ascunderea acustică (modul în care sunetul se propagă în apă) și eficiența misiunilor de supraveghere sau vânătoare de submarine.
Dong Fang Hong 3 ar fi parte dintr-un efort mai amplu, care implică zeci de nave de cercetare și sute de senzori, notează Reuters. Agenția spune că a analizat documente ale guvernului și universităților chineze, precum și peste cinci ani de date privind mișcarea a 42 de nave active în Pacific, Indian și Arctic.
Datele de urmărire arată tipare de cartografiere prin deplasări repetate înainte-înapoi pe aceleași porțiuni de ocean, metodă folosită pentru a construi hărți detaliate ale fundului mării. Reuters mai arată că o parte a eforturilor se concentrează pe ape cu importanță militară din jurul Filipinelor, în apropierea insulelor Guam și Hawaii, precum și lângă bazele americane de pe atolul Wake, în Pacificul de Nord.
Deși o parte dintre cercetări au scopuri civile - inclusiv legate de pescuit sau de zone unde China are contracte de explorare minerală - nouă experți în război naval consultați de Reuters spun că există și o componentă militară.
Jennifer Parker, profesor adjunct de apărare și securitate la Universitatea din Australia de Vest, a apreciat că amploarea activităților depășește exploatarea resurselor și indică intenția de a construi o capacitate navală expediționară în apele internaționale, bazată și pe operațiuni submarine. Tot ea și alți experți au adăugat că, sub președintele Xi Jinping, integrarea cercetării civile cu dezvoltarea tehnologiei militare a devenit o prioritate, abordare pe care Beijingul o numește „fuziune civil-militară”, potrivit Reuters.
Recomandate
NATO a început în România un exercițiu care simulează respingerea unui atac rusesc , potrivit Digi24 . Antrenamentul are loc în Marea Neagră și este prezentat drept un exercițiu de amploare, cu mii de militari și zeci de nave implicate. Exercițiul, denumit Sea Shield, este descris ca fiind cel mai mare exercițiu naval care are loc în 2026 în Marea Neagră. Conform informațiilor publicate, participă peste 2.500 de militari din 12 țări aliate, inclusiv din Italia, Franța, Germania și Statele Unite ale Americii. Scenariul urmărit este unul direct: forțele NATO se antrenează pentru a respinge un atac venit din partea Rusiei în Marea Neagră. În prima săptămână, Forțele Navale Române au rolul de a rezista și de a respinge atacul, iar în a doua săptămână ar urma să ajungă și forțele aliate. În cadrul exercițiului sunt repetate mai multe secvențe operaționale, între care: distrugerea minelor marine; trageri pe mare cu muniție reală; inserție aeriană, inclusiv aterizarea elicopterelor pe fregate pentru aducerea de trupe suplimentare. Contextul este legat de situația de securitate din regiune: Marea Neagră rămâne „o zonă fierbinte”, cu riscuri care apar săptămânal, inclusiv mine marine. În același timp, antrenamentul are loc în momentul în care aliații discută despre asigurarea Strâmtorii Ormuz, iar ministrul Apărării Naționale a declarat, potrivit Digi24, că România poate contribui și cu expertiză. [...]
Vicepremierul și ministrul Apărării Radu Miruță spune că România nu va trimite soldați în strâmtoarea Ormuz , potrivit HotNews.ro , după declarațiile făcute la B1 TV în seara de 23 martie 2026. Miruță a precizat că, deși există discuții despre contribuția României la stabilitatea unei zone esențiale pentru transporturile de țiței din Orientul Mijlociu, nu se pune problema implicării militare directe în conflict. Ministrul a spus că România are „opțiuni limitate” raportat la propriile capacități, indicând domenii în care ar putea contribui, dacă va exista o solicitare și dacă se va ajunge la o decizie în urma consultărilor internaționale. El a enumerat experiența pe deminare, ofițeri de stat major care pot furniza analize, scafandri militari și acces la informații de tip intelligence (informații obținute și analizate de structuri specializate), care ar putea ajuta la conturarea unei imagini operaționale mai bune. „Nu suntem în situaţia de a trimite soldaţi în strâmtoarea Ormuz. Suntem în situaţia în care preşedintele României a spus că România este dispusă să stea la masă cu ţările care consideră că există preocupare pentru ceea ce se întâmplă în strâmtoarea Ormuz.” În același context, Miruță a respins ideea existenței unei amenințări militare directe din partea Iranului la adresa României, afirmând că Guvernul nu are date în acest sens. Declarațiile vin după ce ambasadorul Iranului la Sofia a spus că „România ar trebui să fie atentă să nu devină parte” a războiului din Orientul Mijlociu; Miruță a susținut că mesajele oficiale de la Teheran au vizat „consecințe juridice și politice”, nu militare, și a subliniat că scenariul invocat în spațiul public se referea la folosirea bazelor unei țări pentru atacarea Iranului, situație pe care a spus că nu o regăsește în cazul României. [...]
Thales a prezentat SkyDefender, un concept european de apărare antirachetă , care ar putea detecta lansări de rachete de la până la 5.000 km, potrivit Antena 3 CNN . Sistemul este descris ca o arhitectură multistratificată ce combină sateliți, radare, senzori și software de analiză, într-o abordare comparată cu „Iron Dome”, dar adaptată la un spațiu european mai larg și la amenințări mai diverse. Informațiile sunt prezentate ca parte a unei analize citate de publicația românească, care indică drept sursă dagens.com . Miza este creșterea timpului de reacție și trecerea de la apărarea aeriană clasică, bazată pe sisteme relativ independente, la o rețea integrată, în care decizia și coordonarea sunt susținute de date în timp real. „Un nou sistem european antirachetă, similar cu «Iron Dome», va putea să detecteze lansări de rachete de la o distanță de până la 5.000 km folosind o rețea de sateliți, radare și inteligență artificială.” Potrivit materialului, detectarea timpurie ar începe din spațiu, prin senzori infraroșii de pe sateliți dezvoltați de Thales Alenia Space, capabili să identifice lansările „aproape imediat după aprindere”, înainte ca ținta să fie vizibilă pentru radarele terestre. Ulterior, urmărirea ar fi preluată de radare cu rază lungă, fiind menționat SMART-L, cu monitorizare până la 5.000 km. Arhitectura este descrisă ca multistratificată: pentru distanțe mici, ForceShield ar proteja infrastructura și unitățile militare împotriva dronelor și amenințărilor la joasă altitudine; pentru distanțe medii, SAMP/T NG ar putea intercepta ținte la circa 150 km, cu sprijinul radarului Ground Fire, indicat cu o rază de detecție de aproximativ 350 km. Ideea de bază este suprapunerea straturilor, astfel încât un sistem să poată compensa dacă altul este depășit. Un rol central îl are cortAIx, platforma de inteligență artificială a Thales, prezentată ca instrument de procesare a volumelor mari de date generate de senzori. În plus, SkyDefender ar fi proiectat să se conecteze la sisteme naționale și la infrastructura NATO prin platforma de comandă SkyView, pentru interoperabilitate și operare în rețea între state. În același context, articolul amintește că SUA și aliații NATO își cresc capacitatea de detectare și urmărire a dronelor la frontierele estice, trimițând la un material anterior al Antena 3 CNN . Mesajul de fond este că accelerarea amenințărilor, inclusiv a rachetelor hipersonice, împinge apărarea aeriană spre sisteme integrate, în care viteza de analiză și coordonarea între senzori și interceptori devin decisive. [...]
România ia în calcul trimiterea de militari în Strâmtoarea Ormuz , după aderarea la o coaliție internațională pentru deblocarea zonei, potrivit Antena 3 CNN . Anunțul a fost făcut luni de ministrul Apărării, Radu Miruță , în contextul în care România s-a alăturat unei coaliții formate din alte cinci state europene și Japonia, cu obiectivul de a contribui la reluarea circulației în Strâmtoarea Ormuz. Conform declarațiilor citate de Antena 3 CNN, contribuția României ar putea include trimiterea în zonă de ofițeri de stat major, personal cu experiență acumulată în ultimii ani în misiuni de deminare (înlăturarea minelor și a altor muniții neexplodate), precum și sprijin prin schimb de informații. „România poate trimite în zonă ofiţeri de stat major, «personal care a căpătat experienţă în ultimii ani pe zona de deminare» sau poate ajuta cu schimb de informații.” Deocamdată, informațiile publicate nu includ un calendar, un număr de militari sau o decizie formală privind dislocarea, ci indică opțiuni de sprijin aflate în discuție în cadrul coaliției. Miza economică este ridicată: Strâmtoarea Ormuz este un punct critic pentru transportul maritim, iar orice blocaj sau restricție poate afecta rutele comerciale și costurile de transport, cu efecte în lanț asupra piețelor de energie și a prețurilor. [...]
Vector a prezentat drona pliabilă Hammer F1 pentru trupele americane , potrivit DroneDJ , un quadcopter compact proiectat pentru utilizare în prima linie și gândit nu doar pentru recunoaștere, ci și pentru misiuni de lovire de precizie. Compania spune că sistemul a fost dezvoltat împreună cu militari, pentru a răspunde cerințelor operaționale din teren. Hammer F1 are 10 inci (aprox. 25 cm) când este pliată și este concepută pentru portabilitate, astfel încât întregul sistem să poată fi transportat într-o singură geantă. Vector își poziționează produsul ca o soluție pentru desfășurare rapidă în medii de luptă dinamice, unde mobilitatea contează. Performanțe și utilizare operațională: viteză, rază, zi/noapte Vector susține că Hammer F1 poate atinge viteze de până la 97 mph (aprox. 156 km/h) și poate opera la distanțe de până la 25 km. În practică, aceste valori ar permite unităților să observe sau să angajeze ținte dincolo de raza vizuală imediată, în funcție de condițiile din teren și de profilul misiunii. Sistemul este descris ca fiind pregătit pentru operare atât pe timp de zi, cât și pe timp de noapte, prin configurații modulare de camere care pot fi schimbate în funcție de necesități. Accentul pus pe modularitate indică o abordare orientată spre adaptare rapidă, fără schimbarea întregii platforme. Integrare ATAK și arhitectură modulară pentru încărcături utile Un element central este integrarea cu Android Tactical Assault Kit (ATAK), o platformă folosită pentru conștientizarea situațională pe câmpul de luptă, care permite partajarea în timp real a hărților, informațiilor și fluxurilor video între unități. DroneDJ notează că această compatibilitate ar putea facilita încadrarea Hammer F1 în sistemele existente de comandă și control ale armatei SUA. Vector descrie drona ca având o arhitectură modulară care permite schimbarea încărcăturilor utile direct în teren. Sunt menționate pachete de senzori interschimbabile, un port cu conector pe fibră optică și o interfață universală pentru payload (încărcătură utilă), plus o șină Picatinny pentru integrarea de echipamente suplimentare. Elementele de modularitate evidențiate de companie includ: pachete de senzori interschimbabile; port cu conector pe fibră optică; interfață universală pentru încărcături utile; șină Picatinny pentru integrarea de senzori ISR (informații, supraveghere, recunoaștere), componente de război electronic sau încărcături pentru lovire de precizie. Conformitate NDAA, producție în Utah și reziliență cibernetică Vector afirmă că Hammer F1 respectă regulile de achiziții ale apărării americane, inclusiv cerințele din National Defense Authorization Act (NDAA), care limitează utilizarea unor componente străine în sistemele militare. Compania spune că folosește lanțuri de aprovizionare americane și produce drona în fabrica sa din Utah, în linie cu eforturile de extindere a producției interne pentru nevoi de securitate națională. Un alt punct invocat este reziliența în medii electromagnetice contestate, unde adversarii pot încerca bruiajul sau interferența cu operarea dronei. În plus, Vector precizează că a fost fondată de foști militari din forțe speciale și experți în tehnologie de apărare, iar compania își leagă filosofia de proiectare de „realitățile războiului modern”. Directorul general al Vector, Andy Yakulis, pune flexibilitatea sistemului pe seama feedbackului din partea utilizatorilor, spunând că „militarii nu doar au informat acest sistem, ci practic l-au construit împreună cu noi”, conform DroneDJ. În contextul în care conflictele recente au evidențiat rolul dronelor mici și adaptabile, publicația notează că astfel de sisteme ar putea deveni o componentă tot mai importantă a trusei tactice a armatei SUA, iar Vector mizează pe capacitatea de producție la scară pentru o eventuală utilizare mai largă. [...]
Fostul oficial al Pentagonului Seth Cropsey susține că SUA ar trebui să trimită trupe în Iran , potrivit Antena 3 CNN , care rezumă o analiză publicată de acesta în Wall Street Journal. În text, Cropsey argumentează că președintele Donald Trump „nu are altă variantă decât să invadeze terestru Iranul”, în contextul unui conflict care, în opinia autorului, a depășit așteptările inițiale ale administrației americane. Miza imediată indicată este Strâmtoarea Hormuz , un punct-cheie pentru transportul global de petrol. Cropsey afirmă că Trump ar trebui să acționeze pentru „a deschide Strâmtoarea Hormuz” și pentru a demonstra credibilitatea puterii americane, avertizând că o oprire a campaniei ar avea consecințe strategice mai largi. În același timp, articolul notează că prețurile petrolului au crescut brusc, iar prelungirea războiului ar putea afecta producția de petrol a statelor din Golf. „Singura modalitate de a realiza acest lucru cu o șansă rezonabilă de succes este de a trimite soldați pe teren.” În analiza citată, Cropsey trece în revistă relația conflictuală dintre SUA și Republica Islamică Iran după 1979 și susține că influența Teheranului a distorsionat securitatea în Orientul Mijlociu, regiune pe care o leagă de interese energetice și de rutele strategice dintre Europa și Asia. El invocă și un precedent istoric, criza Suezului din 1956, pentru a argumenta că retragerea sub presiune poate eroda credibilitatea unei puteri și poate încuraja adversarii. Pe plan operațional, Cropsey susține că desfășurarea „a câteva mii” de forțe de operațiuni speciale în sudul Iranului ar putea fi suficientă pentru redeschiderea strâmtorii „după câteva săptămâni de lupte”, dar anticipează victime și necesitatea sprijinirii lor cu trupe regulate. În text sunt menționați și comandanți americani despre care autorul spune că ar înțelege capabilitățile forțelor speciale și avantajele loviturilor de precizie. Materialul publicat de Antena 3 CNN include și o prezentare a autorului: Seth Cropsey este președintele Yorktown Institute și a ocupat funcții în Departamentul Apărării al SUA în administrațiile Reagan și George H.W. Bush, inclusiv în zona operațiunilor speciale și a conflictelor de intensitate redusă. [...]
