Știri
Știri din categoria Apărare
Northrop Grumman își propune un test orbital în 2027 pentru interceptori antirachetă bazați în spațiu, într-un demers care poate accelera trecerea de la prototipuri la programe mari de achiziții și producție pentru arhitecturi de apărare cu „constelații” de sateliți, potrivit Interesting Engineering.
Compania își leagă planurile de inițiativa „Golden Dome” a administrației Trump și mizează pe o colaborare cu producătorul comercial de sateliți Apex. Ținta este demonstrarea tehnologiilor pentru așa-numiții „space-based interceptors” (interceptori spațiali), o componentă propusă de apărare antirachetă care ar angaja amenințările din orbită, în timpul zborului.
Dincolo de aspectul tehnologic, calendarul anunțat și parteneriatul cu un jucător comercial sugerează o direcție de piață: sisteme care ar necesita producție în serie și lanțuri de aprovizionare adaptate pentru volume mari. În material se arată că arhitecturile vizate ar putea ajunge să implice „sute sau mii” de nave spațiale care să lucreze împreună pentru acoperire persistentă și reacție rapidă.
Northrop spune că a finalizat deja „mai multe teste-cheie la sol” în acest an și că rămâne pe traiectoria de a livra o capacitate de demonstrație pe orbită în 2027.
Parteneriatul îmbină două tipuri de competențe:
Apex este o companie fondată în 2022, cu sediul în Los Angeles, care dezvoltă astfel de platforme standardizate pentru constelații mari în orbită joasă.
Northrop afirmă că efortul este finanțat intern și se bazează pe peste 1 miliard de dolari investiții ale companiei în tehnologii de apărare antirachetă și infrastructură de producție.
În paralel, competiția pentru programul SBI (space-based interceptors) se intensifică: în aprilie, Forța Spațială a SUA a acordat 20 de contracte către 12 companii, cu o valoare potențială cumulată de până la 3,2 miliarde de dolari (aprox. 14,7 miliarde lei), pentru abordări concurente privind interceptorii și sistemele conexe.
Materialul mai menționează că Apex a conturat și „Project Shadow”, o inițiativă separată, autofinanțată, pentru testarea unei arhitecturi de interceptori spațiali folosind una dintre platformele sale și un vehicul interceptor.
Dacă demonstrația din 2027 are loc și validează conceptul, ea ar putea oferi un indiciu timpuriu despre cum ar arăta viitoare rețele de apărare antirachetă din orbită: constelații distribuite, operare autonomă și calcul avansat pentru detectare, urmărire și interceptare. Sursa nu oferă însă detalii despre configurația tehnică a interceptorilor sau despre un calendar de achiziție guvernamentală după demonstrație.
Recomandate
Pușcașii marini americani încearcă să reducă drastic costul doborârii dronelor prin trecerea de la rachete care pot ajunge la 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe interceptare la muniție de ordinul a 10.000 de dolari (aprox. 46.000 lei), folosind sistemul antiaerian MADIS, potrivit Digi24 . Într-un exercițiu militar desfășurat în Filipine, armata SUA a prezentat modul în care MADIS (Marine Air Defense Integrated System) poate oferi comandanților mai multe opțiuni de angajare a țintelor – de la tunuri și mitraliere până la rachete și război electronic – astfel încât să nu fie consumată muniție scumpă împotriva unor drone relativ ieftine. Ce este MADIS și cum e construit Sistemul MADIS este alcătuit din două vehicule blindate JLTV (Joint Light Tactical Vehicle), care au înlocuit Humvee, fiecare cu rol distinct: un vehicul echipat cu radar avansat pentru detectarea dronelor; un al doilea vehicul dotat cu lansatoare de rachete Stinger. Ambele platforme au, potrivit articolului, tunuri automate, o mitralieră mai mică și sisteme de război electronic (capabilități de bruiaj și contramăsuri electronice). Wall Street Journal este citat ca sursă pentru faptul că MADIS devine tot mai important în operațiunile antidrone ale armatei americane. De ce contează: „economia” apărării antidrone Problema de fond este raportul cost-efect: dronele Shahed folosite de Iran și Rusia ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei), în timp ce unele interceptări s-au făcut cu rachete mult mai scumpe. În Orientul Mijlociu, SUA și statele din Golf au folosit inclusiv rachete aer-aer AIM-120, care costă 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) de la Washington, menționat în material. În același timp, o rachetă Stinger ar costa 430.000 de dolari (aprox. 2,0 milioane lei), potrivit fostului tehnician în muniții Steven Sawyers, citat de Digi24. Prin comparație, avantajul-cheie al MADIS este utilizarea unui tip de muniție care explodează în apropierea țintei, ceea ce permite doborârea dronelor fără lovire directă. Chiar dacă pot fi necesare mai multe rafale, costul muniției ar fi „în jur de 10.000 de dolari” (aprox. 46.000 lei), conform aceleiași surse. Materialul menționează și sistemul Coyote (un interceptor descris ca „pe jumătate rachetă, pe jumătate dronă”), folosit în războiul din Orientul Mijlociu, cu un cost estimat între 100.000 și 125.000 de dolari (aprox. 460.000–575.000 lei), potrivit lui Sawyers. Implicații operaționale: mobilitate pentru scenarii din Indo-Pacific Pe lângă cost, mobilitatea MADIS este prezentată ca un argument operațional pentru pușcașii marini, în contextul pregătirilor pentru o posibilă confruntare cu China în jurul Taiwanului și în Marea Chinei de Sud. În exercițiul din Filipine, sergentul american Noah Konie a descris dificultatea luptei antidrone, inclusiv faptul că unele rafale au ratat înainte ca ținta să fie doborâtă, în timp ce o rachetă Stinger „și-a lovit ținta din prima încercare”. „Sunt așa de multe tipuri de drone, încât nu știi exact cu ce o să te lupți”, a explicat Konie. „Speri că informațiile pe care le ai sunt corecte, dar pleci la luptă cu tot ce ai la dispoziție, sperând că totul va fi bine.” În ansamblu, MADIS este prezentat ca o soluție care lărgește „meniul” de opțiuni tactice – de la bruiaj la foc de tun și rachete – pentru a potrivi arma cu ținta și a limita consumul de muniție scumpă în fața dronelor ieftine. [...]
SUA iau în calcul extinderea „partajării nucleare” în Europa , într-o discuție confidențială cu aliații NATO menită să întărească garanțiile de securitate pe fondul temerilor că Washingtonul ar putea reduce prezența militară convențională pe continent, potrivit HotNews , care citează surse Financial Times . Oficiali americani și-au exprimat disponibilitatea pentru desfășurări suplimentare dincolo de cele șase țări care găzduiesc deja componente ale aranjamentelor nucleare ale SUA în Europa, au declarat pentru Financial Times trei persoane informate asupra discuțiilor. Potrivit acelorași surse, discuțiile sunt „extrem de confidențiale” și este posibil să nu ducă la nicio schimbare a acordurilor existente. Miza operațională ar fi extinderea posibilității ca mai multe state să găzduiască aeronave americane cu dublă capacitate (DCA) – avioane care pot executa atât misiuni convenționale, cât și nucleare – în contextul în care aliații europeni sunt presați să preia o parte mai mare din povara apărării convenționale. Cine ar fi cel mai interesat Potrivit surselor citate de Financial Times, cele mai interesate sunt „țările de pe flancul estic al NATO”, inclusiv Polonia și unele state baltice. O persoană familiarizată cu discuțiile a spus că acestea se poartă pe canalele NATO și că statele cele mai apropiate de granițele Rusiei au manifestat cel mai mare interes. Materialul Financial Times, preluat de HotNews, precizează că numele României nu este menționat. Context: temeri legate de retrageri și mesajul Pentagonului Discuțiile au loc pe fondul îngrijorărilor din Europa privind măsuri atribuite lui Donald Trump de retragere a trupelor americane și a unor sisteme de armament critice de pe continent. În acest cadru, două surse au indicat că deschiderea către o extindere a prezenței „nucleare” urmărește să demonstreze angajamentul SUA de a menține „umbrela nucleară”, chiar dacă sprijinul convențional ar putea fi redus. Șeful pentru politici al Pentagonului a declarat recent că Statele Unite vor continua să-și folosească armele nucleare pentru a proteja țările NATO, chiar dacă europenii vor prelua rolul principal în ceea ce privește forțele convenționale. Ce există deja în Europa și ce poate (și nu poate) face Franța În Europa sunt amplasate permanent bombe nucleare gravitaționale B61 la baze din Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia, care pot înarma avioane de luptă cu dublă capacitate precum F-16, Tornado și, în viitor, F-35. SUA nu mențin permanent în Europa bombardiere grele cu capacitate nucleară, dar acestea sunt desfășurate periodic pentru exerciții și „semnalizare strategică”, inclusiv B-52H și, uneori, B-2A, de regulă în Marea Britanie sau în baze din Europa continentală. În paralel, Franța a propus extinderea protecției umbrelei sale nucleare către alte state europene. La finalul lunii mai, Emmanuel Macron a anunțat că Norvegia a decis să adere la „descurajarea nucleară avansată” propusă de Paris, potrivit HotNews . Totuși, „cel puțin deocamdată”, Franța nu poate suplini capacitatea de descurajare oferită de SUA, potrivit experților citați de HotNews într-o analiză separată, disponibilă aici . În România, președintele Nicușor Dan a spus, la începutul lunii martie, că țara se află sub umbrela nucleară oferită de SUA prin apartenența la NATO, iar ministrul de Externe, Oana Țoiu, a confirmat că România și alte state au fost invitate de Franța la discuții, subliniind că proiectul este în faze incipiente și că decizia ar urma să fie luată de CSAT , potrivit HotNews . Ce urmează Deocamdată, discuțiile despre o eventuală extindere a aranjamentelor nucleare americane în Europa rămân la nivel exploratoriu și nu există, potrivit surselor citate, o certitudine că vor produce modificări ale acordurilor NATO de „partajare nucleară”, în care Washingtonul păstrează autoritatea exclusivă asupra utilizării armelor. [...]
Avionul turcesc HAVA SOJ , un program întârziat, pare să se apropie de operaționalizare , după ce a apărut în cele mai clare imagini de până acum, într-un clip aniversar al Forțelor Aeriene Turce, potrivit TWZ . Pentru Ankara, miza este una operațională: o platformă de „bruiaj de la distanță” (standoff jamming) care poate degrada radare și comunicații fără a intra în spațiul aerian ostil, cu efect direct asupra modului în care ar putea fi străpunse apărări antiaeriene moderne. Ce arată imaginile noi și de ce contează Secvența cu HAVA SOJ apare într-un video publicat pe contul oficial de pe X al Ministerului Apărării din Turcia, realizat pentru aniversarea a 115 ani de la înființarea Forțelor Aeriene Turce. În imagini, aeronava este văzută cu carenaje și antene externe, dar încă nepictată. Publicația notează și indicii tipice unei faze de testare: aeronava tractează un cablu din partea superioară a ampenajului vertical (probabil un „trailing cone”, folosit frecvent la testele de zbor pentru măsurători), iar pe bot are montată o sondă temporară de date aerodinamice. Programul: platformă Global 6000, integrare Aselsan și TAI, patru conversii planificate HAVA SOJ (Airborne Standoff Jammer) folosește ca bază Bombardier Global 6000. Primele celule au fost livrate către Turkish Aerospace Industries (TAI) în 2019, iar planul final vizează patru conversii , conform aceleiași surse. Încărcătura de misiune (echipamentele specifice de război electronic) este furnizată de Aselsan și integrată de TAI. TWZ amintește că, după începerea integrării, aeronava a fost „camera-shy”, iar aparițiile publice au fost rare. În paralel, programul a avut și o istorie de tranziție: Turcia urmărea încă din anii 2000 o înlocuire a capabilității existente de bruiaj la distanță, bazată pe transportorul C-160 Transall. A existat și o soluție interimară, „Golge” („shadow”), care ar fi folosit două platforme Global Express, dar negocierile nu au avansat, iar programul a fost închis în 2017. Rolul operațional: „coridoare” pentru aviație și lovirea țintelor electromagnetice Agenția turcă pentru industria de apărare (SSB) descrie rolul platformelor SOJ ca active de mare valoare care suprimă radare de apărare aeriană, perturbă ciclurile de comandă și control și interferează cu comunicațiile, de la distanțe mari, fără a intra în spațiul aerian ostil: „Platformele de bruiaj de la distanță (SOJ) sunt active de mare valoare care suprimă radarele apărării aeriene a adversarului, perturbă ciclurile de comandă și control și interferează cu comunicațiile prin bruiaj de tip înșelare și de zgomot, de la distanțe mari, fără a intra în spațiul aerian ostil. (...) creează coridoare prin care forțele aeriene prietene pot pătrunde în spațiul aerian inamic.” Pe lângă bruiaj, HAVA SOJ ar urma să aibă și capabilități de supraveghere, prin echipamente de „măsuri de sprijin electronic” (ESM – detectarea și analizarea emisiilor radio ale adversarului). Există și mențiuni despre un radar la bord, însă TWZ subliniază că nu se poate confirma cu certitudine configurația exactă. Ce se știe despre echipamente și limitările de supraviețuire Detaliile tehnice rămân puține, dar TWZ afirmă că sistemul se bazează pe suita terestră Aselsan Koral/Kara SOJ (sprijin/atac electronic), iar dezvoltarea este realizată în țară. Pentru misiunea de atac electronic, aeronava ar putea folosi antene AESA (rețele active cu scanare electronică), capabile să emită fascicule concentrate de energie electromagnetică pentru bruiaj și „spoofing” (inducerea în eroare a senzorilor). În același timp, publicația notează o problemă de fond pentru astfel de platforme specializate: deși sunt concepute să opereze din afara spațiului aerian ostil, crește întrebarea cât de bine pot supraviețui în fața apărărilor antiaeriene tot mai capabile, inclusiv a sistemelor cu rachete cu rază lungă. Termene ratate și semnale de maturizare Când Aselsan a primit contractul pentru partea sa din program (2018), planul era ca prima aeronavă să fie livrată Forțelor Aeriene Turce în 2023, termen care a fost depășit. Totuși, aparițiile „din ce în ce mai frecvente” ale aeronavei sugerează, în evaluarea TWZ, că programul intră într-o fază mai matură. În plan extern, TWZ menționează că HAVA SOJ ar putea atrage interes la export (Pakistan fiind indicat în trecut ca posibilă oportunitate) și că Aselsan are un joint venture cu Taqnia în Arabia Saudită pentru promovarea unei versiuni numite „Kasih”. Publicația mai notează că, pentru clienți externi, suita de misiune nu ar fi supusă restricțiilor ITAR (regimul american de control al exporturilor de armament), ceea ce poate conta în deciziile de achiziție. Pentru Turcia, concluzia operațională este directă: dacă HAVA SOJ intră în serviciu, ar adăuga o capabilitate de atac electronic la distanță și de culegere de informații care poate amplifica eficiența aviației în scenarii cu apărare antiaeriană integrată, într-un moment în care astfel de sisteme devin mai răspândite și mai performante. [...]
Germania pregătește o mobilizare mai predictibilă a rezerviștilor, cu efect direct asupra angajatorilor , printr-un proiect de lege care ar permite chemarea acestora la diverse sarcini chiar și în timp de pace, dincolo de exercițiile militare obișnuite, potrivit Digi24 . Inițiativa a stârnit deja reacția patronatelor, care cer reguli mai clare și posibilitatea de planificare pentru companii. Ministerul german al Apărării lucrează la un cadru care să depășească principiul actual al „dublului voluntariat” – adică situația în care atât rezervistul, cât și angajatorul trebuie să își dea acordul pentru activarea în serviciu. Purtătoarea de cuvânt a ministerului, Natalie Jenning, a spus că „cerințele actuale” de securitate impun renunțarea la acest model. Ce se schimbă pentru companii și angajați Dacă proiectul va intra în vigoare, angajatorul nu ar mai avea un drept de veto, dar ar putea cere amânarea mobilizării în anumite situații, de exemplu când un angajat este „complet indispensabil”, potrivit explicațiilor oferite de minister. În paralel, proiectul ar urma să introducă o obligație de participare la exerciții militare pentru cei care au făcut serviciul militar în forțele armate: exerciții de două săptămâni, o dată pe an sau o dată la doi ani. Corecții legislative și ținte de efective până în 2033 În același pachet, ministerul vrea să corecteze o prevedere controversată din noua lege a serviciului militar intrată în vigoare anul acesta: obligația teoretică pentru toți bărbații de vârstă militară de a cere permisiunea Ministerului Apărării înainte de a părăsi Germania pentru mai mult de trei luni, chiar și în timp de pace. Jenning a numit prevederea o „eroare” și o „incorectitudine” și a spus că va fi abrogată, menționând că nu a fost aplicată în practică. Pe fond, Berlinul urmărește o creștere amplă a efectivelor. În prezent, Bundeswehr are aproximativ 185.000 de militari activi și circa 60.000 de rezerviști; ministrul apărării Boris Pistorius vrea ca aceste cifre să ajungă la 260.000, respectiv 200.000, până în 2033, notează EFE, citată de Agerpres. De ce contestă patronatele proiectul Asociația Patronală (BDA) a respins planurile, invocând nevoia companiilor de „capacitate de planificare și de transparență juridică”. Președintele BDA, Rainer Dulger, a susținut că principiul „dublului voluntariat” a funcționat ca un mecanism de echilibru între nevoile armatei și cele ale economiei, într-un interviu acordat Frankfurter Allgemeine Zeitung. Deocamdată, materialul nu oferă un calendar pentru adoptarea proiectului de lege, dar poziționarea patronatelor indică o dezbatere în care impactul asupra pieței muncii și al continuității operaționale în companii va fi un punct central. [...]
Franța blochează participarea oficială a Israelului la EUROSATORY și limitează companiile israeliene la sisteme de apărare antiaeriană , o decizie cu impact direct asupra accesului la una dintre cele mai importante vitrine comerciale din industria de apărare europeană, potrivit The Jerusalem Post . Măsura înseamnă că guvernul și Ministerul Apărării din Israel nu vor putea participa și nu vor putea organiza un pavilion național la expoziția programată mai târziu în această lună, la Paris. Conform Ministerului Apărării din Israel, decizia Franței include trei elemente: interdicția pentru reprezentanți guvernamentali de a participa la expoziție, interdicția de a deschide un pavilion național israelian și o restricție care permite industriei israeliene să expună doar produse de apărare antiaeriană, cu excluderea explicită a sistemelor ofensive. Ministerul israelian a acuzat caracterul „selectiv și discriminatoriu” al politicii, susținând că aceasta ar încălca normele consacrate ale expozițiilor internaționale de apărare. În același timp, publicația notează că, în pofida interdicției privind participarea oficială și a excluderii armamentului ofensiv, „multe companii israeliene” ar urma să fie prezente prin standuri private mai mici, pentru a prezenta echipamente defensive. Ce înseamnă decizia pentru prezența comercială a industriei israeliene Limitarea la sisteme de apărare antiaeriană reduce aria de produse pe care companiile israeliene le pot promova în fața potențialilor clienți și parteneri, într-un context în care EUROSATORY funcționează și ca platformă de contractare și networking pentru programe de înzestrare. Din relatarea The Jerusalem Post reiese că prezența israeliană nu este eliminată complet, dar este fragmentată: în locul unui pavilion național și al unei participări instituționale, companiile ar urma să se bazeze pe reprezentare privată și pe o ofertă restrânsă la „air defense products”. Contextul politic și tensiunile bilaterale invocate de Israel Ministerul Apărării din Israel a calificat decizia drept „rușinoasă” și a susținut că ar avea la bază „calcul politic și comercial”. În articol sunt citate și surse israeliene care afirmă că demersurile Franței în domeniul apărării ar fi motivate atât de „delegitimization”, cât și de dorința de a submina Israelul ca competitor. Publicația mai menționează că Israelul a anulat recent o vizită a unor oficiali de rang înalt din ministerul francez al apărării, ca protest față de politica Franței privind Gaza, Liban și Iran. În același timp, este amintit că Franța a ajutat de două ori în 2024 la doborârea unor rachete și drone iraniene lansate către Israel. Ce urmează Decizia Franței, așa cum este descrisă în articol, se aplică expoziției din această lună și stabilește cadrul în care Israelul poate fi prezent: fără participare oficială și fără expunerea de sisteme ofensive. Rămâne de văzut în ce măsură companiile israeliene vor reuși să compenseze absența pavilionului național prin prezențe private și prin promovarea exclusivă a produselor de apărare antiaeriană. [...]
România va primi întăriri NATO după incidentul cu drona rusească de la Galați , un semnal operațional că Alianța își ajustează rapid postura pe flancul estic, potrivit Știrile Pro TV . Spania urmează să trimită două elicoptere HN90, iar Italia va suplimenta contingentul militar deja prezent în România cu încă 100 de soldați, conform unor surse din Administrația Prezidențială citate de publicație. Măsurile vin după incidentul de săptămâna trecută din județul Galați, unde o dronă kamikaze de fabricație rusească a explodat pe teritoriul României. Președintele Nicușor Dan a declarat duminică faptul că drona prăbușită este „fără dubiu” de proveniență rusească și a publicat imagini cu fragmentele aparatului și inscripțiile identificate pe componentele recuperate. „Drona prăbușită joi noapte la Galați este Geran-2, de proveniență rusească. Aceasta este concluzia fără dubiu a raportului tehnic finalizat de specialiștii statului român. Ancheta a stabilit acest lucru pe baza unui ansamblu consistent de probe tehnice”, a transmis Nicușor Dan. Potrivit șefului statului, pe fragmentele recuperate a fost identificată inscripția în caractere chirilice „ГЕРАН-2”, iar componentele sunt similare „până la identitate” cu cele ale altor drone Geran-2 recuperate anterior pe teritoriul României și atribuite Federației Ruse. Confirmarea MApN și pașii următori către NATO și UE Ministerul Apărării Naționale a confirmat ulterior că este vorba despre o dronă kamikaze cu încărcătură explozivă de tip High-Explosive, de aproximativ 30 de kilograme, care a detonat la impact. MApN a mai indicat că probele recuperate sunt identice cu cele descoperite anterior la Ceatalchioi, Grindu, Luncavița și în alte zone din apropierea graniței cu Ucraina. „România nu va ignora și nu va minimaliza niciun incident care pune în pericol viața cetățenilor săi”, a avertizat președintele. Raportul tehnic realizat de autoritățile române urmează să fie transmis structurilor specializate ale NATO și Uniunii Europene, potrivit informațiilor din articol. Miza operațională: capabilități, nu doar efective În paralel, Administrația Prezidențială încearcă să consolideze relația strategică dintre România și Statele Unite, inclusiv prin creșterea capabilităților militare americane dislocate pe teritoriul românesc, conform surselor citate. În acest context, accentul ar urma să se mute de la o „strong presence” la o „smart presence” (o prezență mai adaptată nevoilor, prin capabilități), nu doar la numărul de militari. Știrile Pro TV mai notează că România a semnat un contract de consultanță strategică cu firma americană Eversheds Sutherland , acord înregistrat pe 28 mai la Departamentul de Justiție al SUA, iar printre obiectivele asumate se află și consolidarea prezenței militare americane în România. Detaliile discuțiilor sunt prezentate ca fiind „în curs”, fără un calendar public în material. [...]
