Știri
Știri din categoria Apărare
Exporturile de armament ale Israelului au depășit 19 miliarde de dolari în 2025, consolidând industria de apărare ca motor de venituri externe, pe fondul cererii crescute pentru sisteme antiaeriene și al contractelor mari, potrivit Digi24, care citează un anunț al Ministerului israelian al Apărării, relatat de AFP.
Ministerul indică faptul că exporturile au atins un record pentru al cincilea an consecutiv, depășind 19 miliarde de dolari (aprox. 83 miliarde lei) în 2025, ceea ce reprezintă „o creștere de aproape 30%” față de anul precedent.
Potrivit datelor prezentate, sistemele de rachete și de apărare antiaeriană au reprezentat 29% din contractele încheiate de Israel. Totodată, din „sutele de contracte noi” semnate, mai mult de jumătate au fost „mega-contracte” de 100 de milioane de dolari sau mai mult (aprox. 435 milioane lei).
Distribuția pe regiuni arată o orientare puternică spre piețele europene:
Ministerul israelian al Apărării atribuie nivelul record al vânzărilor interesului internațional pentru sistemele folosite în războaiele purtate de Israel după atacul Hamas din 7 octombrie 2023.
Ministrul apărării, Israel Katz, a legat performanța exporturilor de rezultatele militare și de capacitatea industriei locale:
„Există o legătură clară şi incontestabilă între succesele obţinute de Forţele de Apărare Israeliene (IDF) pe toate fronturile, capacităţile extraordinare ale industriei de apărare israeliene şi succesul exporturilor israeliene de apărare la nivel mondial.”
În aprilie, ministerul a anunțat intenția de a accelera producția de rachete interceptoare Arrow, în contextul întrebărilor apărute în mass-media internațională privind stocurile Israelului de interceptoare pentru rachete balistice, inclusiv pe fondul războiului cu Iranul lansat la începutul acestui an.
Recomandate
MApN a refuzat oferta de transportoare Piranha la circa 10 milioane de euro bucata pentru că depășea plafonul aprobat de Parlament , iar semnarea contractului nu ar fi fost legală, potrivit explicațiilor ministrului interimar al Apărării, Radu Miruță, într-un mesaj citat de Adevărul . Miruță respinge acuzațiile apărute în spațiul public, pe care le numește „fake news”, potrivit cărora ministerul ar fi blocat achiziția transportoarelor Piranha sau ar fi schimbat criteriile de selecție pentru a elimina oferta. El susține că cerințele operaționale au fost stabilite înainte de preluarea mandatului său și au rămas neschimbate pe parcursul procedurii. Diferența de preț și limita legală invocată Ministrul afirmă că, în martie 2026, MApN a plătit aproximativ 3,9 milioane de euro (aprox. 19,9 milioane lei) pentru un transportor Piranha, iar ulterior Parlamentul a aprobat un plafon de circa 6 milioane de euro (aprox. 30,6 milioane lei) pe unitate, în funcție de evoluția costurilor. În cadrul programului SAFE, oferta primită ulterior ar fi fost de aproximativ 10 milioane de euro (aprox. 51 milioane lei) pentru fiecare vehicul. Miruță susține că, în aceste condiții, ministerul nu putea semna contractul deoarece valoarea depășea limitele aprobate de Parlament și ar fi fost comparabilă cu costul unei mașini de luptă a infanteriei, categorie superioară de armament. „Da, avem nevoie de transportoare blindate, dar nu putem plăti 10 milioane de euro pentru ceva ce am achiziționat cu 4 milioane de euro cu doar câteva luni înainte.” Ce s-a întâmplat cu banii și ce urmează Pentru a evita pierderea fondurilor disponibile, Miruță spune că sumele au fost redirecționate către alte programe de înzestrare care se încadrau în limitele financiare aprobate de Parlament. Tot în acest context, MApN a semnat contracte de înzestrare de peste 5,6 miliarde de euro (aprox. 28,6 miliarde lei) în cadrul Programului „Acțiunea pentru securitatea Europei” (SAFE), documentele fiind parafate vineri, 29 mai, de Direcția Generală pentru Armamente, în condițiile aprobate de Parlament. Ministrul mai afirmă că verificarea respectării condițiilor aprobate de Parlament a fost făcută de aproximativ 50 de specialiști din minister, pentru a grăbi livrarea echipamentelor „după criterii clare și operaționale”. Context: acuzații separate privind un sistem anti-dronă În aceeași intervenție, Miruță răspunde și unei afirmații a fostului deputat Sebastian Ghiță , potrivit căreia România ar fi returnat Germaniei un sistem anti-dronă primit gratuit și folosit un an în Dobrogea, în condițiile în care MApN ar pregăti achiziția unor sisteme similare din Franța. Miruță susține că nu este responsabil de o eventuală returnare, precizând că a preluat portofoliul Apărării „doar de 6 luni” și că „din semnătura mea n-a fost returnat”. [...]
Pușcașii marini americani încearcă să reducă drastic costul doborârii dronelor prin trecerea de la rachete care pot ajunge la 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei) pe interceptare la muniție de ordinul a 10.000 de dolari (aprox. 46.000 lei), folosind sistemul antiaerian MADIS, potrivit Digi24 . Într-un exercițiu militar desfășurat în Filipine, armata SUA a prezentat modul în care MADIS (Marine Air Defense Integrated System) poate oferi comandanților mai multe opțiuni de angajare a țintelor – de la tunuri și mitraliere până la rachete și război electronic – astfel încât să nu fie consumată muniție scumpă împotriva unor drone relativ ieftine. Ce este MADIS și cum e construit Sistemul MADIS este alcătuit din două vehicule blindate JLTV (Joint Light Tactical Vehicle), care au înlocuit Humvee, fiecare cu rol distinct: un vehicul echipat cu radar avansat pentru detectarea dronelor; un al doilea vehicul dotat cu lansatoare de rachete Stinger. Ambele platforme au, potrivit articolului, tunuri automate, o mitralieră mai mică și sisteme de război electronic (capabilități de bruiaj și contramăsuri electronice). Wall Street Journal este citat ca sursă pentru faptul că MADIS devine tot mai important în operațiunile antidrone ale armatei americane. De ce contează: „economia” apărării antidrone Problema de fond este raportul cost-efect: dronele Shahed folosite de Iran și Rusia ar costa în jur de 30.000 de dolari (aprox. 138.000 lei), în timp ce unele interceptări s-au făcut cu rachete mult mai scumpe. În Orientul Mijlociu, SUA și statele din Golf au folosit inclusiv rachete aer-aer AIM-120, care costă 1 milion de dolari (aprox. 4,6 milioane lei), conform unui raport al Centrului pentru Studii Strategice și Internaționale (CSIS) de la Washington, menționat în material. În același timp, o rachetă Stinger ar costa 430.000 de dolari (aprox. 2,0 milioane lei), potrivit fostului tehnician în muniții Steven Sawyers, citat de Digi24. Prin comparație, avantajul-cheie al MADIS este utilizarea unui tip de muniție care explodează în apropierea țintei, ceea ce permite doborârea dronelor fără lovire directă. Chiar dacă pot fi necesare mai multe rafale, costul muniției ar fi „în jur de 10.000 de dolari” (aprox. 46.000 lei), conform aceleiași surse. Materialul menționează și sistemul Coyote (un interceptor descris ca „pe jumătate rachetă, pe jumătate dronă”), folosit în războiul din Orientul Mijlociu, cu un cost estimat între 100.000 și 125.000 de dolari (aprox. 460.000–575.000 lei), potrivit lui Sawyers. Implicații operaționale: mobilitate pentru scenarii din Indo-Pacific Pe lângă cost, mobilitatea MADIS este prezentată ca un argument operațional pentru pușcașii marini, în contextul pregătirilor pentru o posibilă confruntare cu China în jurul Taiwanului și în Marea Chinei de Sud. În exercițiul din Filipine, sergentul american Noah Konie a descris dificultatea luptei antidrone, inclusiv faptul că unele rafale au ratat înainte ca ținta să fie doborâtă, în timp ce o rachetă Stinger „și-a lovit ținta din prima încercare”. „Sunt așa de multe tipuri de drone, încât nu știi exact cu ce o să te lupți”, a explicat Konie. „Speri că informațiile pe care le ai sunt corecte, dar pleci la luptă cu tot ce ai la dispoziție, sperând că totul va fi bine.” În ansamblu, MADIS este prezentat ca o soluție care lărgește „meniul” de opțiuni tactice – de la bruiaj la foc de tun și rachete – pentru a potrivi arma cu ținta și a limita consumul de muniție scumpă în fața dronelor ieftine. [...]
Northrop Grumman își propune un test orbital în 2027 pentru interceptori antirachetă bazați în spațiu , într-un demers care poate accelera trecerea de la prototipuri la programe mari de achiziții și producție pentru arhitecturi de apărare cu „constelații” de sateliți, potrivit Interesting Engineering . Compania își leagă planurile de inițiativa „Golden Dome” a administrației Trump și mizează pe o colaborare cu producătorul comercial de sateliți Apex . Ținta este demonstrarea tehnologiilor pentru așa-numiții „space-based interceptors” (interceptori spațiali), o componentă propusă de apărare antirachetă care ar angaja amenințările din orbită, în timpul zborului. De ce contează: semnal pentru bugete și capacitate industrială Dincolo de aspectul tehnologic, calendarul anunțat și parteneriatul cu un jucător comercial sugerează o direcție de piață: sisteme care ar necesita producție în serie și lanțuri de aprovizionare adaptate pentru volume mari. În material se arată că arhitecturile vizate ar putea ajunge să implice „sute sau mii” de nave spațiale care să lucreze împreună pentru acoperire persistentă și reacție rapidă. Northrop spune că a finalizat deja „mai multe teste-cheie la sol” în acest an și că rămâne pe traiectoria de a livra o capacitate de demonstrație pe orbită în 2027. Cum arată proiectul și cine face ce Parteneriatul îmbină două tipuri de competențe: Northrop Grumman : experiență în apărare antirachetă și tehnologii avansate (inclusiv utilizarea de tehnologii „ghidate de inteligență artificială”, conform sursei), plus infrastructură de producție. Apex : capacități de fabricație pentru sateliți și platforme standardizate („satellite buses” – structura/platforma pe care se montează sarcina utilă), orientate către constelații în orbită joasă. Apex este o companie fondată în 2022, cu sediul în Los Angeles, care dezvoltă astfel de platforme standardizate pentru constelații mari în orbită joasă. Finanțare și competiție: miza se mută spre contracte Northrop afirmă că efortul este finanțat intern și se bazează pe peste 1 miliard de dolari investiții ale companiei în tehnologii de apărare antirachetă și infrastructură de producție. În paralel, competiția pentru programul SBI (space-based interceptors) se intensifică: în aprilie, Forța Spațială a SUA a acordat 20 de contracte către 12 companii , cu o valoare potențială cumulată de până la 3,2 miliarde de dolari (aprox. 14,7 miliarde lei), pentru abordări concurente privind interceptorii și sistemele conexe. Materialul mai menționează că Apex a conturat și „Project Shadow”, o inițiativă separată, autofinanțată, pentru testarea unei arhitecturi de interceptori spațiali folosind una dintre platformele sale și un vehicul interceptor. Ce urmează Dacă demonstrația din 2027 are loc și validează conceptul, ea ar putea oferi un indiciu timpuriu despre cum ar arăta viitoare rețele de apărare antirachetă din orbită: constelații distribuite, operare autonomă și calcul avansat pentru detectare, urmărire și interceptare. Sursa nu oferă însă detalii despre configurația tehnică a interceptorilor sau despre un calendar de achiziție guvernamentală după demonstrație. [...]
SUA iau în calcul extinderea „partajării nucleare” în Europa , într-o discuție confidențială cu aliații NATO menită să întărească garanțiile de securitate pe fondul temerilor că Washingtonul ar putea reduce prezența militară convențională pe continent, potrivit HotNews , care citează surse Financial Times . Oficiali americani și-au exprimat disponibilitatea pentru desfășurări suplimentare dincolo de cele șase țări care găzduiesc deja componente ale aranjamentelor nucleare ale SUA în Europa, au declarat pentru Financial Times trei persoane informate asupra discuțiilor. Potrivit acelorași surse, discuțiile sunt „extrem de confidențiale” și este posibil să nu ducă la nicio schimbare a acordurilor existente. Miza operațională ar fi extinderea posibilității ca mai multe state să găzduiască aeronave americane cu dublă capacitate (DCA) – avioane care pot executa atât misiuni convenționale, cât și nucleare – în contextul în care aliații europeni sunt presați să preia o parte mai mare din povara apărării convenționale. Cine ar fi cel mai interesat Potrivit surselor citate de Financial Times, cele mai interesate sunt „țările de pe flancul estic al NATO”, inclusiv Polonia și unele state baltice. O persoană familiarizată cu discuțiile a spus că acestea se poartă pe canalele NATO și că statele cele mai apropiate de granițele Rusiei au manifestat cel mai mare interes. Materialul Financial Times, preluat de HotNews, precizează că numele României nu este menționat. Context: temeri legate de retrageri și mesajul Pentagonului Discuțiile au loc pe fondul îngrijorărilor din Europa privind măsuri atribuite lui Donald Trump de retragere a trupelor americane și a unor sisteme de armament critice de pe continent. În acest cadru, două surse au indicat că deschiderea către o extindere a prezenței „nucleare” urmărește să demonstreze angajamentul SUA de a menține „umbrela nucleară”, chiar dacă sprijinul convențional ar putea fi redus. Șeful pentru politici al Pentagonului a declarat recent că Statele Unite vor continua să-și folosească armele nucleare pentru a proteja țările NATO, chiar dacă europenii vor prelua rolul principal în ceea ce privește forțele convenționale. Ce există deja în Europa și ce poate (și nu poate) face Franța În Europa sunt amplasate permanent bombe nucleare gravitaționale B61 la baze din Belgia, Germania, Italia, Olanda și Turcia, care pot înarma avioane de luptă cu dublă capacitate precum F-16, Tornado și, în viitor, F-35. SUA nu mențin permanent în Europa bombardiere grele cu capacitate nucleară, dar acestea sunt desfășurate periodic pentru exerciții și „semnalizare strategică”, inclusiv B-52H și, uneori, B-2A, de regulă în Marea Britanie sau în baze din Europa continentală. În paralel, Franța a propus extinderea protecției umbrelei sale nucleare către alte state europene. La finalul lunii mai, Emmanuel Macron a anunțat că Norvegia a decis să adere la „descurajarea nucleară avansată” propusă de Paris, potrivit HotNews . Totuși, „cel puțin deocamdată”, Franța nu poate suplini capacitatea de descurajare oferită de SUA, potrivit experților citați de HotNews într-o analiză separată, disponibilă aici . În România, președintele Nicușor Dan a spus, la începutul lunii martie, că țara se află sub umbrela nucleară oferită de SUA prin apartenența la NATO, iar ministrul de Externe, Oana Țoiu, a confirmat că România și alte state au fost invitate de Franța la discuții, subliniind că proiectul este în faze incipiente și că decizia ar urma să fie luată de CSAT , potrivit HotNews . Ce urmează Deocamdată, discuțiile despre o eventuală extindere a aranjamentelor nucleare americane în Europa rămân la nivel exploratoriu și nu există, potrivit surselor citate, o certitudine că vor produce modificări ale acordurilor NATO de „partajare nucleară”, în care Washingtonul păstrează autoritatea exclusivă asupra utilizării armelor. [...]
Avionul turcesc HAVA SOJ , un program întârziat, pare să se apropie de operaționalizare , după ce a apărut în cele mai clare imagini de până acum, într-un clip aniversar al Forțelor Aeriene Turce, potrivit TWZ . Pentru Ankara, miza este una operațională: o platformă de „bruiaj de la distanță” (standoff jamming) care poate degrada radare și comunicații fără a intra în spațiul aerian ostil, cu efect direct asupra modului în care ar putea fi străpunse apărări antiaeriene moderne. Ce arată imaginile noi și de ce contează Secvența cu HAVA SOJ apare într-un video publicat pe contul oficial de pe X al Ministerului Apărării din Turcia, realizat pentru aniversarea a 115 ani de la înființarea Forțelor Aeriene Turce. În imagini, aeronava este văzută cu carenaje și antene externe, dar încă nepictată. Publicația notează și indicii tipice unei faze de testare: aeronava tractează un cablu din partea superioară a ampenajului vertical (probabil un „trailing cone”, folosit frecvent la testele de zbor pentru măsurători), iar pe bot are montată o sondă temporară de date aerodinamice. Programul: platformă Global 6000, integrare Aselsan și TAI, patru conversii planificate HAVA SOJ (Airborne Standoff Jammer) folosește ca bază Bombardier Global 6000. Primele celule au fost livrate către Turkish Aerospace Industries (TAI) în 2019, iar planul final vizează patru conversii , conform aceleiași surse. Încărcătura de misiune (echipamentele specifice de război electronic) este furnizată de Aselsan și integrată de TAI. TWZ amintește că, după începerea integrării, aeronava a fost „camera-shy”, iar aparițiile publice au fost rare. În paralel, programul a avut și o istorie de tranziție: Turcia urmărea încă din anii 2000 o înlocuire a capabilității existente de bruiaj la distanță, bazată pe transportorul C-160 Transall. A existat și o soluție interimară, „Golge” („shadow”), care ar fi folosit două platforme Global Express, dar negocierile nu au avansat, iar programul a fost închis în 2017. Rolul operațional: „coridoare” pentru aviație și lovirea țintelor electromagnetice Agenția turcă pentru industria de apărare (SSB) descrie rolul platformelor SOJ ca active de mare valoare care suprimă radare de apărare aeriană, perturbă ciclurile de comandă și control și interferează cu comunicațiile, de la distanțe mari, fără a intra în spațiul aerian ostil: „Platformele de bruiaj de la distanță (SOJ) sunt active de mare valoare care suprimă radarele apărării aeriene a adversarului, perturbă ciclurile de comandă și control și interferează cu comunicațiile prin bruiaj de tip înșelare și de zgomot, de la distanțe mari, fără a intra în spațiul aerian ostil. (...) creează coridoare prin care forțele aeriene prietene pot pătrunde în spațiul aerian inamic.” Pe lângă bruiaj, HAVA SOJ ar urma să aibă și capabilități de supraveghere, prin echipamente de „măsuri de sprijin electronic” (ESM – detectarea și analizarea emisiilor radio ale adversarului). Există și mențiuni despre un radar la bord, însă TWZ subliniază că nu se poate confirma cu certitudine configurația exactă. Ce se știe despre echipamente și limitările de supraviețuire Detaliile tehnice rămân puține, dar TWZ afirmă că sistemul se bazează pe suita terestră Aselsan Koral/Kara SOJ (sprijin/atac electronic), iar dezvoltarea este realizată în țară. Pentru misiunea de atac electronic, aeronava ar putea folosi antene AESA (rețele active cu scanare electronică), capabile să emită fascicule concentrate de energie electromagnetică pentru bruiaj și „spoofing” (inducerea în eroare a senzorilor). În același timp, publicația notează o problemă de fond pentru astfel de platforme specializate: deși sunt concepute să opereze din afara spațiului aerian ostil, crește întrebarea cât de bine pot supraviețui în fața apărărilor antiaeriene tot mai capabile, inclusiv a sistemelor cu rachete cu rază lungă. Termene ratate și semnale de maturizare Când Aselsan a primit contractul pentru partea sa din program (2018), planul era ca prima aeronavă să fie livrată Forțelor Aeriene Turce în 2023, termen care a fost depășit. Totuși, aparițiile „din ce în ce mai frecvente” ale aeronavei sugerează, în evaluarea TWZ, că programul intră într-o fază mai matură. În plan extern, TWZ menționează că HAVA SOJ ar putea atrage interes la export (Pakistan fiind indicat în trecut ca posibilă oportunitate) și că Aselsan are un joint venture cu Taqnia în Arabia Saudită pentru promovarea unei versiuni numite „Kasih”. Publicația mai notează că, pentru clienți externi, suita de misiune nu ar fi supusă restricțiilor ITAR (regimul american de control al exporturilor de armament), ceea ce poate conta în deciziile de achiziție. Pentru Turcia, concluzia operațională este directă: dacă HAVA SOJ intră în serviciu, ar adăuga o capabilitate de atac electronic la distanță și de culegere de informații care poate amplifica eficiența aviației în scenarii cu apărare antiaeriană integrată, într-un moment în care astfel de sisteme devin mai răspândite și mai performante. [...]
Germania pregătește o mobilizare mai predictibilă a rezerviștilor, cu efect direct asupra angajatorilor , printr-un proiect de lege care ar permite chemarea acestora la diverse sarcini chiar și în timp de pace, dincolo de exercițiile militare obișnuite, potrivit Digi24 . Inițiativa a stârnit deja reacția patronatelor, care cer reguli mai clare și posibilitatea de planificare pentru companii. Ministerul german al Apărării lucrează la un cadru care să depășească principiul actual al „dublului voluntariat” – adică situația în care atât rezervistul, cât și angajatorul trebuie să își dea acordul pentru activarea în serviciu. Purtătoarea de cuvânt a ministerului, Natalie Jenning, a spus că „cerințele actuale” de securitate impun renunțarea la acest model. Ce se schimbă pentru companii și angajați Dacă proiectul va intra în vigoare, angajatorul nu ar mai avea un drept de veto, dar ar putea cere amânarea mobilizării în anumite situații, de exemplu când un angajat este „complet indispensabil”, potrivit explicațiilor oferite de minister. În paralel, proiectul ar urma să introducă o obligație de participare la exerciții militare pentru cei care au făcut serviciul militar în forțele armate: exerciții de două săptămâni, o dată pe an sau o dată la doi ani. Corecții legislative și ținte de efective până în 2033 În același pachet, ministerul vrea să corecteze o prevedere controversată din noua lege a serviciului militar intrată în vigoare anul acesta: obligația teoretică pentru toți bărbații de vârstă militară de a cere permisiunea Ministerului Apărării înainte de a părăsi Germania pentru mai mult de trei luni, chiar și în timp de pace. Jenning a numit prevederea o „eroare” și o „incorectitudine” și a spus că va fi abrogată, menționând că nu a fost aplicată în practică. Pe fond, Berlinul urmărește o creștere amplă a efectivelor. În prezent, Bundeswehr are aproximativ 185.000 de militari activi și circa 60.000 de rezerviști; ministrul apărării Boris Pistorius vrea ca aceste cifre să ajungă la 260.000, respectiv 200.000, până în 2033, notează EFE, citată de Agerpres. De ce contestă patronatele proiectul Asociația Patronală (BDA) a respins planurile, invocând nevoia companiilor de „capacitate de planificare și de transparență juridică”. Președintele BDA, Rainer Dulger, a susținut că principiul „dublului voluntariat” a funcționat ca un mecanism de echilibru între nevoile armatei și cele ale economiei, într-un interviu acordat Frankfurter Allgemeine Zeitung. Deocamdată, materialul nu oferă un calendar pentru adoptarea proiectului de lege, dar poziționarea patronatelor indică o dezbatere în care impactul asupra pieței muncii și al continuității operaționale în companii va fi un punct central. [...]
