Știri
Știri din categoria Apărare
China a amplasat avioane J-6 convertite în drone de atac la șase baze din apropierea Strâmtorii Taiwan, potrivit Reuters, care citează un raport al Mitchell Institute for Aerospace Studies.
Raportul, bazat pe imagini satelitare comerciale și informații din surse deschise, indică prezența acestor aparate la cinci baze din provincia Fujian și una din Guangdong. În imaginile analizate apar aeronave cu aripi în săgeată, descrise ca fiind compatibile ca formă cu vânătoarele J-6, intrate în serviciu în anii 1960 și ulterior convertite în drone.
Mitchell Institute estimează că Armata Populară de Eliberare (PLA) a desfășurat „200 sau mai multe” astfel de aparate la aerodromuri din apropierea Strâmtorii Taiwan, a declarat pentru Reuters J. Michael Dahm, cercetător principal al institutului și fost ofițer de informații al marinei SUA.
Dahm susține că aceste platforme ar urma să fie folosite în primele faze ale unui atac, mai degrabă „ca rachete de croaziera” decât ca vehicule aeriene fără pilot (UAV) operate de la distanță sau autonome.
„Vor ataca Taiwanul, tinte americane sau aliate în număr mare, depășind efectiv apărarea antiaeriană”, a spus Dahm.
Un oficial taiwanez din domeniul securității, citat de Reuters, afirmă că scopul principal al acestor drone este „să epuizeze sistemele de apărare aeriană ale Taiwanului în primul val al unui atac”, ceea ce ridică o problemă de eficiență a costurilor: folosirea unor rachete scumpe pentru a intercepta ținte relativ ieftine.
Într-un raport transmis parlamentului în această săptămână, Ministerul Apărării din Taiwan a prezentat planuri pentru achiziția accelerată a unei noi generații de sisteme anti-dronă. Ministerul a indicat și un raport din 2022 al think tank-ului său, Institute for National Defense and Security Research, care descria aceste drone drept „o formă de război asimetric ce nu poate fi ignorată”.
Beijingul consideră Taiwanul parte a teritoriului său și nu a renunțat la opțiunea folosirii forței, în timp ce Taiwanul respinge revendicările de suveranitate ale Chinei. Reuters notează și diferențe de evaluare între instituții americane: comunitatea de informații a SUA a apreciat în martie că China nu plănuiește în prezent o invazie în 2027, în timp ce un raport anual al Pentagonului de la finalul lui 2025 susținea că Beijingul „se așteaptă să poată lupta și câștiga un război asupra Taiwanului până la finalul lui 2027”.
Potrivit experților citați, dronele rezultate din conversia J-6 fac parte dintr-un mix mai larg de capabilități aeriene, alături de bombardiere cu muniții lansate de la distanță, avioane de luptă moderne, rachete balistice, rachete de croazieră și roiuri de UAV-uri moderne. Peter Layton, visiting fellow la Griffith University și fost ofițer superior al forțelor aeriene australiene, a descris un posibil „val mare de atac” care ar combina aeronave de lovire, rachete pe traiectorii diferite și drone rapide și lente, simultan.
J-6 este un avion cu două motoare derivat din Mig-19, iar astfel de aparate au reprezentat nucleul flotei de vânătoare a Chinei până la mijlocul anilor 1990, potrivit U.S. Air Force Air University, menționată de Reuters. Dahm estimează că peste 500 de aeronave ar fi fost convertite în drone, varianta fiind desemnată J-6W.
Conform Reuters, China a expus în septembrie un astfel de aparat la Changchun Air Show, iar un panou informativ publicat de Ministerul chinez al Apărării preciza că aeronava este o versiune modificată a vânătorului J-6, cu armamentul și alte echipamente îndepărtate și cu instalarea unui sistem automat de control al zborului și a unei tehnologii de navigație prin potrivirea reliefului. Dahm a mai spus că bazele cele mai apropiate de strâmtoare ar fi vulnerabile la contraatac într-un conflict și că ideea ar fi lansarea dronelor „în primele ore” ale unei operațiuni a PLA.
Recomandate
China desfășoară o amplă operațiune de cartografiere a fundului oceanelor și de monitorizare submarină în Pacific, Indian și Arctic, iar datele strânse ar putea avea relevanță directă pentru operațiuni militare subacvatice, potrivit HotNews.ro , care citează Reuters. Miza, spun experți navali și oficiali ai Marinei SUA citați de Reuters, este că informațiile despre adâncuri, relief submarin și condiții marine pot sprijini atât desfășurarea mai eficientă a submarinelor chineze, cât și detectarea și urmărirea submarinelor adversarilor, în special ale Statelor Unite și ale aliaților acestora. Nava Dong Fang Hong 3 și zonele urmărite Un exemplu este nava de cercetare Dong Fang Hong 3 , operată de Universitatea Oceanică din China, care între 2025 și 2026 a navigat în apropierea Taiwanului și a bazei americane din Guam, dar și în zone considerate strategice din Oceanul Indian, reiese din date de urmărire a navelor analizate de Reuters. În octombrie 2024, nava ar fi verificat senzori oceanici chinezi descriși ca puternici, capabili să detecteze obiecte subacvatice în apropierea Japoniei. În martie 2025, a traversat apele dintre Sri Lanka și Indonezia, acoperind rute din jurul strâmtorii Malacca, un punct critic pentru comerțul maritim. Ce spun instituțiile și ce indică analiza experților Universitatea Oceanică din China afirmă că Dong Fang Hong 3 a efectuat studii de sedimente și cercetări climatice. Totuși, o lucrare științifică la care au contribuit și cadre universitare ale instituției a indicat că nava a realizat și cartografieri extinse ale adâncurilor marine, potrivit Reuters. Conform Reuters, experți în războiul naval și oficiali ai Marinei SUA consideră că tipul de date colectate prin cartografiere și amplasarea de senzori oferă Chinei o imagine operațională a mediului submarin. În practică, astfel de date pot influența planificarea rutelor, ascunderea acustică (modul în care sunetul se propagă în apă) și eficiența misiunilor de supraveghere sau vânătoare de submarine. O operațiune mai largă: zeci de nave și sute de senzori Dong Fang Hong 3 ar fi parte dintr-un efort mai amplu, care implică zeci de nave de cercetare și sute de senzori, notează Reuters. Agenția spune că a analizat documente ale guvernului și universităților chineze, precum și peste cinci ani de date privind mișcarea a 42 de nave active în Pacific, Indian și Arctic. Datele de urmărire arată tipare de cartografiere prin deplasări repetate înainte-înapoi pe aceleași porțiuni de ocean, metodă folosită pentru a construi hărți detaliate ale fundului mării. Reuters mai arată că o parte a eforturilor se concentrează pe ape cu importanță militară din jurul Filipinelor, în apropierea insulelor Guam și Hawaii, precum și lângă bazele americane de pe atolul Wake, în Pacificul de Nord. Oceanele vizate: Pacific, Indian, Arctic Instrumente și mijloace: nave de cercetare, cartografiere a fundului mării, amplasare/verificare de senzori oceanici Zone menționate de Reuters: în apropierea Taiwanului, Guam, Japonia, rutele din jurul strâmtorii Malacca, apele din jurul Filipinelor, Hawaii, atolul Wake Posibile utilizări ale datelor, potrivit experților citați: sprijin pentru operațiuni submarine, inclusiv desfășurarea mai eficientă a submarinelor și detectarea celor ale adversarilor De ce contează „fuziunea civil-militară” Deși o parte dintre cercetări au scopuri civile - inclusiv legate de pescuit sau de zone unde China are contracte de explorare minerală - nouă experți în război naval consultați de Reuters spun că există și o componentă militară. Jennifer Parker, profesor adjunct de apărare și securitate la Universitatea din Australia de Vest, a apreciat că amploarea activităților depășește exploatarea resurselor și indică intenția de a construi o capacitate navală expediționară în apele internaționale, bazată și pe operațiuni submarine. Tot ea și alți experți au adăugat că, sub președintele Xi Jinping , integrarea cercetării civile cu dezvoltarea tehnologiei militare a devenit o prioritate, abordare pe care Beijingul o numește „fuziune civil-militară”, potrivit Reuters. [...]
România și Slovacia pornesc demersuri pentru producția comună de armament , după o întâlnire la București între miniștrii apărării, potrivit AGERPRES. Ministrul Apărării Naționale, Radu Miruță, a spus că discuțiile cu omologul slovac Robert Kalinak s-au purtat în contextul vizitei oficiale în România a premierului slovac Robert Fico. Miruță afirmă că cele două părți au convenit să treacă „de la discuții la acțiune”, prin formarea a două echipe care să înceapă imediat evaluări reciproce ale capacităților industriale. România ar urma să trimită o echipă în Slovacia pentru a vedea ce poate fi produs acolo, iar partea slovacă ar urma să vină în România pentru a identifica locurile unde se poate produce în comun. „Am decis un lucru foarte clar: trecem de la discuții la acțiune. Două echipe se apucă de lucru imediat.” Conform ministrului român, discuțiile au vizat accelerarea cooperării în domenii considerate esențiale „la nivel aliat și european”, inclusiv dezvoltarea de capabilități (adică aptitudini și mijloace militare), reducerea dependențelor strategice și întărirea securității euroatlantice. Un punct separat a fost legat de finanțarea industriei europene de apărare. Miruță susține că Slovacia sprijină propunerea României ca un nou mecanism european de finanțare (menționat ca „un posibil SAFE 2”) să țină cont cu prioritate de platformele industriale deja existente, în locul construirii de capacități complet noi. În mesajul său, ministrul a indicat și argumentul economic-industrial: România ar avea infrastructură, platforme industriale și capabilități logistice care ar putea reprezenta „până la 35% din activele necesare unei fabrici noi”, ceea ce ar însemna timp câștigat, costuri mai mici și producție accelerată, pe fondul creșterii cererii de echipamente de apărare, inclusiv din partea Ucrainei. Principalele elemente anunțate de Miruță după întâlnire sunt: trimiterea unei echipe românești în Slovacia pentru evaluarea capacităților de producție; vizita unei echipe slovace în România pentru identificarea locurilor unde se poate produce în comun; susținerea Slovaciei pentru abordarea României privind finanțarea europeană orientată spre platforme industriale existente; propunerea unei „cartografieri” la nivel european a capacităților și a unei coordonări „de sus în jos” între statele membre și în relația cu Ucraina. [...]
Potrivit Reuters , care citează cinci surse familiarizate cu evaluările serviciilor de informații americane, Statele Unite pot confirma cu certitudine distrugerea a doar aproximativ o treime din arsenalul de rachete al Iranului , în contextul conflictului care se apropie de o lună de la debut. Situația restului arsenalului rămâne incertă. Alte aproximativ o treime dintre rachete ar fi fost avariate, distruse sau îngropate în tuneluri și buncăre subterane , însă fără confirmări clare. Evaluarea sugerează că, deși o parte semnificativă a capacității Iranului a fost afectată, Teheranul păstrează încă un stoc important și ar putea recupera o parte din armament după încheierea ostilităților. Aceste date intră în contrast cu declarațiile publice ale fostului președinte Donald Trump , care a susținut recent că Iranul mai are „foarte puține rachete”. În același timp, oficiali americani recunosc că amenințarea nu a fost eliminată complet, în special în contextul protejării unor rute strategice precum Strâmtoarea Hormuz. Pe teren, Iranul continuă să demonstreze că dispune de capacități operaționale. Conform autorităților din Emiratele Arabe Unite, doar într-o singură zi au fost lansate 15 rachete balistice și 11 drone . De asemenea, Iranul a utilizat recent rachete cu rază lungă de acțiune, inclusiv într-un atac asupra bazei Diego Garcia din Oceanul Indian. Datele militare indică o campanie amplă a SUA și Israelului. Comandamentul Central american susține că au fost lovite peste 10.000 de ținte militare , iar aproximativ 66% din infrastructura de producție de rachete, drone și nave a fost distrusă. În paralel, Israelul afirmă că a neutralizat circa 70% din capacitatea de lansare a rachetelor Iranului. Cu toate acestea, evaluarea exactă a arsenalului rămâne dificilă. Sursele citate de Reuters subliniază că una dintre principalele probleme este lipsa unor date precise privind numărul de rachete stocate inițial în facilități subterane. Iranul ar dispune de mai multe astfel de complexe, ceea ce complică estimările și eficiența loviturilor aeriene. Experții atrag atenția că Iranul ar putea păstra deliberat o parte din arsenal pentru etape ulterioare ale conflictului. În acest context, capacitatea reală a Teheranului de a continua atacurile rămâne o necunoscută majoră pentru planificarea militară a SUA și a aliaților săi. [...]
Pentagonul analizează redirecționarea unor arme destinate Ucrainei către Orientul Mijlociu , pe fondul epuizării unor muniții esențiale ale armatei americane în urma războiului din Iran, potrivit Euronews România , care citează informații obținute de The Washington Post. Deși nu a fost luată o decizie finală, o astfel de mutare ar evidenția compromisurile tot mai mari pe care SUA ar trebui să le facă pentru a susține operațiunile militare împotriva Iranului. În acest context, Comandamentul Central al SUA ar fi lovit peste 9.000 de ținte în puțin mai puțin de patru săptămâni de lupte, conform relatării. Armamentul care ar putea fi redirecționat include rachete de interceptare pentru apărarea aeriană. Acestea au fost comandate printr-un program NATO lansat anul trecut, în cadrul căruia țările partenere cumpără armament american pentru Kiev. Olga Stefanishina, ambasadoarea Ucrainei în Statele Unite, a spus că Ucraina își ține partenerii la curent cu nevoile sale, inclusiv pe segmentul apărării aeriene, dar că înțelege „perioada de incertitudine considerabilă” din timpul războiului. În lipsa unei decizii oficiale, rămâne de văzut dacă Pentagonul va modifica efectiv destinația acestor livrări și în ce măsură ar afecta sprijinul pentru Ucraina. [...]
Aliații europeni din NATO și Canada au crescut cheltuielile de apărare cu 20% în 2025 , potrivit Reuters , care citează raportul anual publicat joi de secretarul general al Alianței, Mark Rutte. Creșterea este exprimată în termeni reali, față de anul anterior, iar Rutte le cere statelor membre să mențină ritmul. În raport, Rutte spune că se așteaptă ca aliații să vină la următorul summit NATO de la Ankara cu un plan credibil către noul obiectiv de 5% din PIB. „Mă aștept ca aliații la următorul Summit NATO de la Ankara să arate că sunt pe o cale clară și credibilă către obiectivul de 5%”, a scris el, adăugând că „o legătură transatlantică puternică rămâne esențială într-o epocă de incertitudine globală”. Contextul politic rămâne tensionat: președintele SUA, Donald Trump , a cerut în repetate rânduri partenerilor NATO să își majoreze substanțial bugetele de apărare, susținând că aliații europeni ar trebui să își asume, în cele din urmă, responsabilitatea principală pentru apărarea convențională a continentului. Tot joi, Trump a criticat aliații NATO într-o postare pe Truth Social, afirmând că țările NATO nu au făcut „absolut nimic” pentru a ajuta în privința Iranului. Raportul lui Rutte mai consemnează că, anul trecut, „toți aliații” au raportat cheltuieli de apărare care au atins sau au depășit ținta de 2% din PIB stabilită în 2014, „mulți” cu majorări abrupte. În 2025, cele 32 de state membre au cheltuit, cumulat, 2,77% din PIB pentru apărare, iar SUA au reprezentat aproximativ 60% din cheltuielile totale de apărare ale Alianței. Ținta de 5% din PIB, agreată de liderii NATO la summitul de anul trecut, trebuie atinsă până în 2035 și este împărțită în două componente, potrivit raportului: 3,5% din PIB pentru apărarea de bază (de exemplu trupe și armament) 1,5% din PIB pentru măsuri mai largi legate de apărare (de exemplu securitate cibernetică, protejarea conductelor, adaptarea drumurilor și podurilor pentru vehicule militare grele) Conform estimărilor din raport, Polonia, Lituania și Letonia depășiseră deja anul trecut noul prag de 3,5%, în timp ce mai multe țări, inclusiv Spania, Canada și Belgia, erau la 2%. [...]
Keir Starmer a autorizat interceptarea „flotei fantomă” a Rusiei potrivit POLITICO , oferind forțelor britanice puteri noi pentru a urca la bord și, potențial, pentru a reține nave sancționate care tranzitează apele Regatului Unit, într-un demers de creștere a presiunii economice asupra Moscovei pe fondul războiului din Ucraina. Măsura vizează nave considerate parte a „shadow fleet” (o rețea informală de petroliere vechi, cu structuri de proprietate opace), folosite pentru a ocoli sancțiunile privind exporturile de petrol rusesc. Conform articolului, atât forțele armate, cât și agențiile de aplicare a legii vor putea intercepta aceste nave. Decizia vine după ce Marea Britanie a ajutat Statele Unite să confiște, în ianuarie, un petrolier sub pavilion rusesc în Atlanticul de Nord. Totodată, anunțul fixează mai ferm poziția Londrei într-o dezbatere juridică legată de posibilitatea de a urca la bordul navelor „fără stat” (stateless) sau de a le sechestra. Până acum, eforturile britanice s-au concentrat în principal pe urmărire, monitorizare și furnizarea de informații către aliați. Downing Street a transmis însă că Regatul Unit va putea conduce operațiuni mai active, în contextul în care Starmer se deplasează în Finlanda pentru o reuniune a Joint Expeditionary Force (JEF), programată pentru joi. „Putin își freacă mâinile la războiul din Orientul Mijlociu pentru că el crede că prețurile mai mari la petrol îi vor permite să-și umple buzunarele. De aceea lovim și mai dur flota lui fantomă, nu doar menținând Marea Britanie în siguranță, ci înfometând mașinăria de război a lui Putin de profiturile murdare care finanțează campania lui barbară din Ucraina.” În paralel, mai mulți membri JEF, inclusiv Finlanda, Suedia și Estonia, au desfășurat deja acțiuni în Marea Baltică împotriva navelor suspectate că fac parte din această rețea de evitare a sancțiunilor. Prin extinderea unor puteri similare către forțele britanice, Londra urmărește să limiteze rutele disponibile operatorilor „flotei fantomă” și să-i forțeze să aleagă trasee mai lungi și mai costisitoare. [...]
