Știri
Știri din categoria Apărare
China a amplasat avioane J-6 convertite în drone de atac la șase baze din apropierea Strâmtorii Taiwan, potrivit Reuters, care citează un raport al Mitchell Institute for Aerospace Studies.
Raportul, bazat pe imagini satelitare comerciale și informații din surse deschise, indică prezența acestor aparate la cinci baze din provincia Fujian și una din Guangdong. În imaginile analizate apar aeronave cu aripi în săgeată, descrise ca fiind compatibile ca formă cu vânătoarele J-6, intrate în serviciu în anii 1960 și ulterior convertite în drone.
Mitchell Institute estimează că Armata Populară de Eliberare (PLA) a desfășurat „200 sau mai multe” astfel de aparate la aerodromuri din apropierea Strâmtorii Taiwan, a declarat pentru Reuters J. Michael Dahm, cercetător principal al institutului și fost ofițer de informații al marinei SUA.
Dahm susține că aceste platforme ar urma să fie folosite în primele faze ale unui atac, mai degrabă „ca rachete de croaziera” decât ca vehicule aeriene fără pilot (UAV) operate de la distanță sau autonome.
„Vor ataca Taiwanul, tinte americane sau aliate în număr mare, depășind efectiv apărarea antiaeriană”, a spus Dahm.
Un oficial taiwanez din domeniul securității, citat de Reuters, afirmă că scopul principal al acestor drone este „să epuizeze sistemele de apărare aeriană ale Taiwanului în primul val al unui atac”, ceea ce ridică o problemă de eficiență a costurilor: folosirea unor rachete scumpe pentru a intercepta ținte relativ ieftine.
Într-un raport transmis parlamentului în această săptămână, Ministerul Apărării din Taiwan a prezentat planuri pentru achiziția accelerată a unei noi generații de sisteme anti-dronă. Ministerul a indicat și un raport din 2022 al think tank-ului său, Institute for National Defense and Security Research, care descria aceste drone drept „o formă de război asimetric ce nu poate fi ignorată”.
Beijingul consideră Taiwanul parte a teritoriului său și nu a renunțat la opțiunea folosirii forței, în timp ce Taiwanul respinge revendicările de suveranitate ale Chinei. Reuters notează și diferențe de evaluare între instituții americane: comunitatea de informații a SUA a apreciat în martie că China nu plănuiește în prezent o invazie în 2027, în timp ce un raport anual al Pentagonului de la finalul lui 2025 susținea că Beijingul „se așteaptă să poată lupta și câștiga un război asupra Taiwanului până la finalul lui 2027”.
Potrivit experților citați, dronele rezultate din conversia J-6 fac parte dintr-un mix mai larg de capabilități aeriene, alături de bombardiere cu muniții lansate de la distanță, avioane de luptă moderne, rachete balistice, rachete de croazieră și roiuri de UAV-uri moderne. Peter Layton, visiting fellow la Griffith University și fost ofițer superior al forțelor aeriene australiene, a descris un posibil „val mare de atac” care ar combina aeronave de lovire, rachete pe traiectorii diferite și drone rapide și lente, simultan.
J-6 este un avion cu două motoare derivat din Mig-19, iar astfel de aparate au reprezentat nucleul flotei de vânătoare a Chinei până la mijlocul anilor 1990, potrivit U.S. Air Force Air University, menționată de Reuters. Dahm estimează că peste 500 de aeronave ar fi fost convertite în drone, varianta fiind desemnată J-6W.
Conform Reuters, China a expus în septembrie un astfel de aparat la Changchun Air Show, iar un panou informativ publicat de Ministerul chinez al Apărării preciza că aeronava este o versiune modificată a vânătorului J-6, cu armamentul și alte echipamente îndepărtate și cu instalarea unui sistem automat de control al zborului și a unei tehnologii de navigație prin potrivirea reliefului. Dahm a mai spus că bazele cele mai apropiate de strâmtoare ar fi vulnerabile la contraatac într-un conflict și că ideea ar fi lansarea dronelor „în primele ore” ale unei operațiuni a PLA.
Recomandate
O imagine sugerează că portavionul „Fujian ” începe să elimine o limitare operațională majoră a aviației navale chineze , după ce un J-15T a fost surprins lansând de la bord cu patru rachete antinavă – o încărcătură care, până acum, nu fusese văzută pe acest tip de avion în astfel de condiții, potrivit TWZ . Fotografia arată un J-15T în postcombustie, chiar înainte de a părăsi puntea portavionului „Fujian”, primul portavion al Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN) echipat cu catapulte. Avionul ar fi înarmat cu patru rachete antinavă YJ-83K, adică dublul numărului observat anterior pe un J-15, ceea ce ar însemna o încărcătură de armament de circa 6.400 de livre (aprox. 2.900 kg), fără a include eventuale alte echipamente care nu sunt vizibile. De ce contează: catapultele pot schimba „greutatea la decolare” și raza de acțiune Miza operațională este că lansarea cu o încărcătură mare de armament și/sau combustibil a fost o constrângere pentru portavioanele chineze anterioare, care folosesc rampă de tip „ski-jump” (configurație STOBAR – decolare scurtă, recuperare cu cabluri). În această configurație, avioanele pot fi limitate la decolări cu sarcini mai mici. J-15T a fost dezvoltat tocmai pentru a valorifica portavionul „Fujian”, care folosește un sistem electromagnetic de lansare a aeronavelor (EMALS) , permițând operațiuni de tip CATOBAR (decolare cu catapultă, recuperare cu cabluri). În termeni practici, asta înseamnă potențial pentru: mai mult armament la decolare (lovituri antinavă mai „grele”); mai mult combustibil (raza de acțiune și timpul în aer pot crește); flexibilitate mai mare în configurarea încărcăturii pentru misiuni diferite. Ce știm despre armamentul din imagine TWZ notează că YJ-83K este o rachetă antinavă subsonică, comparată ca rol cu AGM-84 Harpoon din SUA. Publicația indică o rază raportată de aproximativ 112 mile (aprox. 180 km) și un focos de 360 de livre (aprox. 163 kg). Fiecare rachetă ar cântări în jur de 1.600 de livre (aprox. 725 kg), ceea ce explică de ce o astfel de configurație este relevantă pentru discuția despre limitările de decolare de pe portavioane. Anterior, cea mai mare încărcătură observată pe J-15 în configurație STOBAR de pe „Liaoning” și „Shandong” ar fi inclus două YJ-83K și patru rachete aer-aer sau, în rol de apărare aeriană, patru PL-12 și două PL-8B, potrivit aceleiași surse. Implicații și pentru alte variante: război electronic și avioane cu două locuri Capacitatea de a lansa „greu” de pe un portavion cu catapultă nu ar influența doar J-15T. TWZ leagă această evoluție și de variantele cu două locuri, în special J-15DT, o versiune de război electronic (cu poduri externe de bruiaj) gândită pentru un rol similar cu EA-18G Growler din Marina SUA, care are nevoie de marje mai mari la greutatea de decolare și recuperare. Publicația menționează și zvonuri despre o versiune CATOBAR a J-15S (două locuri), posibil pentru instruire și/sau lovire multirol, unde avantajele EMALS ar fi, din nou, relevante. Context tehnic: motoare chinezești în locul celor rusești Un alt element notat este că J-15T începe să introducă motoare WS-10H produse în China, în locul motoarelor rusești AL-31F folosite anterior pe J-15 de serie – un detaliu cu impact asupra autonomiei industriale și mentenanței flotei, deși articolul nu oferă date despre ritmul înlocuirii sau despre performanțe comparative. În ansamblu, noua imagine este prezentată ca un indiciu că „Fujian” și J-15T încep să livreze performanța de lansare cu armament complet pe care portavioanele chineze cu rampă au avut dificultăți să o atingă în mod constant. Limitarea principală rămâne că informația se bazează pe o singură fotografie apărută în mediul online chinez, fără confirmare oficială publică în materialul citat. [...]
Sosirea corvetei „Contraamiral August Roman” la Constanța marchează intrarea ei în dispozitivul operațional al Marinei , un pas concret în modernizarea flotei, potrivit Euronews . Ministerul Apărării anunță că nava va ajunge vineri în portul militar Constanța, după perioada de instruire desfășurată în Turcia și marșul către țară. În Marea Neagră, corveta „Contraamiral August Roman ” – 261, aflată în deplasarea spre Constanța, s-a întâlnit pentru prima dată cu Fregata „Regele Ferdinand” – 221, cele două nave acordându-și „tradiționalul salut marinăresc”. MApN descrie momentul drept unul cu „puternică încărcătură simbolică”, care ar semnala integrarea noii corvete în structurile operaționale ale Forțelor Navale Române. „În tradiţia marinărească, salutul dintre două nave militare nu este doar un gest de curtoazie, ci unul de respect şi recunoaştere între echipaje.” Ce înseamnă operațional, dincolo de simbol Potrivit MApN, interacțiunea dintre fregata „Regele Ferdinand” și noua corvetă a fost și „prima secvență de instruire” a corvetei „Contraamiral August Roman” în comun cu o navă a Forțelor Navale Române. În același timp, fregata „Regele Ferdinand” participă în această perioadă la exercițiul multinațional BREEZE 2026 , organizat de Forțele Navale ale Bulgariei, conform Agerpres. Rolul navei și calendarul intrării în serviciu Corveta este construită în Turcia și a intrat oficial în serviciul Forțelor Navale Române la 20 iunie, fiind prezentată de MApN drept „cea mai nouă și cea mai modernă platformă navală” din dotare. Conform instituției, nava este destinată misiunilor de: supraveghere și patrulare; luptă la suprafață; apărare antiaeriană; luptă antisubmarin. Sosirea de vineri în portul militar Constanța este următorul pas după instruirea din Turcia și deplasarea către România, în contextul în care MApN leagă explicit acest moment de procesul mai amplu de modernizare a flotei. [...]
Integrarea tehnologiei Safran în racheta ucraineană FP-5 „Flamingo” arată cât de strânsă devine cooperarea industrială europeană cu apărarea Ucrainei , într-un context în care proiectele comune se mută tot mai des în afara țării din motive de risc și capacitate, potrivit Focus . Publicația scrie, citând L’Independant , că racheta de croazieră ucraineană FP-5 „Flamingo” folosește un sistem de ghidare al grupului francez Safran. Producătorul ucrainean Fire Point a confirmat integrarea tehnologiei franceze, iar sistemul ar fi parte din rachetă de peste un an. În același timp, Safran ar lucra împreună cu Fire Point și la alte proiecte. Conform informațiilor prezentate, grupul francez livrează, prin filiala sa Preligens, și alte capabilități către parteneri ucraineni: sisteme de navigație, tehnică optoelectronică, soluții de contracarare a dronelor și software pentru analiza datelor de recunoaștere. Ce poate face FP-5 „Flamingo” și de ce contează operațional FP-5 „Flamingo” este descrisă drept una dintre cele mai puternice dezvoltări ucrainene. Potrivit producătorului, racheta ar avea: rază de acțiune de până la 3.000 km; autonomie de „mai multe ore” în aer; viteză de până la 950 km/h; un focos care „ar urma” să cântărească aproximativ 1.150 kg. Pentru controlul zborului, racheta folosește ArduPilot, un sistem software „deschis” (cu arhitectură care permite modificări și integrarea mai rapidă de funcții noi). Acesta gestionează, între altele, navigația automată, planificarea rutei și controlul sistemelor de la bord, iar structura sa ar permite adaptarea relativ rapidă la condiții noi de utilizare. Focus mai notează că „Flamingo” nu s-ar baza exclusiv pe GPS, ci ar utiliza mai multe metode de navigație pentru a rămâne funcțională în condiții de bruiaj, informație atribuită în material publicației Le Parisien (fără link în textul furnizat). Cooperare mai strânsă, dar cu frâne: riscul de concurență și mutarea proiectelor Dincolo de Safran, Focus arată că și alte companii europene din industria de apărare colaborează cu producători ucraineni pentru dezvoltarea și echiparea de rachete, drone și vehicule fără pilot. Totuși, potrivit Le Monde , cooperarea rămâne complicată: statele europene sprijină extinderea industriei de apărare a Ucrainei, dar vor să evite apariția unui competitor puternic pe piața europeană. În plus, condițiile din zona de război îngreunează construirea de noi capacități de producție, motiv pentru care apar mai multe proiecte comune în afara Ucrainei, în special în zona dronelor și a sistemelor de apărare. [...]
Forțele Aeriene ale SUA pregătesc o achiziție de circa 130 de piloni noi pentru armament , o modernizare care schimbă practic „coloana vertebrală” a integrării munițiilor pe flota de 75 de bombardiere B-52H și o menține relevantă operațional pentru decenii, potrivit TechRadar . Ce se cumpără și de ce contează operațional Modernizarea vizează înlocuirea pilonilor de armament proiectați inițial la finalul anilor 1950, printr-un „Advanced Wing Weapons Pylon” care aduce două schimbări majore: capacitate pentru arme mult mai grele , inclusiv încărcături (convenționale sau nucleare) de până la 20.000 de livre (aprox. 9.070 kg ), în condițiile în care punctul de prindere de pe aripă rămâne limitat la 28.000 de livre (aprox. 12.700 kg ); conectivitate digitală modernă prin interfața MIL-STD-1760E , cu transfer de date la nivel gigabit și conexiuni pe fibră optică pentru schimb de volume mai mari de informații între armament și sistemele avionului (date de ghidaj, misiune și lansare). Documentele citate în material indică și motivul tehnic al schimbării: proiectanții de atunci nu anticipau arme externe de peste 5.000 de livre (aprox. 2.270 kg ), iar echipamentele actuale se confruntă cu probleme structurale în raport cu cerințele moderne. Calendar și dimensiunea programului Conform unei notificări de business a Forțelor Aeriene, efortul de dezvoltare ar urma să dureze aprox. 36 de luni până la o etapă de „critical design review” (revizuire critică de proiect), însă calendarul poate depinde de feedback-ul industriei. Ca volum, planul pornește de la o producție inițială estimată la 20–24 de piloni , cu cel puțin 12 livrați în primul an de producție, înainte de extinderea către aprox. 130 de unități . Legătura cu conversia B-52H în B-52J și bugetele cerute Înlocuirea pilonilor este prezentată ca parte a modernizării mai ample care transformă B-52H în B-52J , program ce include motoare noi, radar modern, avionică actualizată și integrare extinsă de armament. Pe partea de finanțare, Forțele Aeriene au cerut pentru anul fiscal 2027: 30 milioane dolari (aprox. 138 milioane lei ) pentru cercetare și dezvoltare aferentă noilor piloni; 50 milioane dolari (aprox. 230 milioane lei ) pentru integrarea unor variante mai noi ale rachetei AGM-158 JASSM . În documentele bugetare, pilonul avansat este descris drept: „cheia care deblochează toate capabilitățile viitoare pentru arme grele ale B-52” Tot în această logică, modernizarea crește și încărcarea posibilă: fiecare pilon ar urma să poată transporta opt rachete JASSM, față de șase în configurația anterioară. În paralel: se caută și un succesor pe termen lung Separat de modernizare, Forțele Aeriene au cerut 1 milion dolari (aprox. 4,6 milioane lei ) în anul fiscal 2027 pentru a începe să analizeze posibili succesori pe termen lung ai B-52, potrivit aceleiași surse. Mesajul de fond este dublu: armata investește pentru a împinge utilitatea B-52 către aproape 100 de ani de operare, dar admite implicit că nu toate obiectivele de modernizare sunt garantate ca ritm și calendar, chiar dacă finanțarea indică încredere în relevanța platformei pentru încă multe decenii. [...]
Producția în Ucraina a interceptoarelor Patriot PAC-3 ar putea începe în câteva săptămâni , un pas care ar reduce dependența Kievului de livrările rare din stocurile occidentale, într-un moment în care cererea globală depășește capacitatea de producție, potrivit Kyiv Post . Ministrul polonez al apărării, Władysław Kosiniak-Kamysz , a declarat pentru Agenția Poloneză de Presă (PAP) că Polonia va avea un rol-cheie în proiect și că transferul de tehnologie legat de Patriot către Ucraina „nu ar putea avea loc” fără participarea Varșoviei. El a spus că pregătirile pentru producția comună ar putea dura doar câteva săptămâni, Polonia fiind gata să înceapă imediat. De ce contează: deficitul de interceptoare și presiunea pe lanțul de aprovizionare Oficialul polonez a recunoscut că fabricarea rachetelor va fi dificilă, menționând că inclusiv Statele Unite se confruntă cu lipsuri de interceptoare Patriot pe fondul cererii în creștere. În acest context, inițierea producției în Ucraina ar putea deveni o soluție operațională pentru a crește disponibilitatea muniției critice pentru apărarea antiaeriană. Rolul Poloniei și cadrul de transfer tehnologic Kosiniak-Kamysz a afirmat că Polonia este una dintre cele patru țări NATO – alături de Germania, Suedia și Țările de Jos – care au primit statutul ce permite transferul de tehnologii pentru producția și mentenanța rachetelor Patriot. Acest statut ar face posibilă implicarea Poloniei în transferul de know-how necesar pentru demararea producției în Ucraina. Context: licență americană și nevoia urgentă a Kievului Informația vine după declarațiile președintelui SUA, Donald Trump, la summitul NATO de la Ankara, unde a spus că Washingtonul intenționează să acorde Ucrainei o licență pentru a fabrica sisteme Patriot. „O să le dăm dreptul să facă Patriots. Le vom arăta cum să le facă.” Necesitatea este accentuată de atacuri recente asupra Kievului: potrivit materialului, într-un atac din 6 iulie, niciuna dintre cele 29 de rachete balistice rusești lansate nu a fost interceptată. În același timp, livrările către Ucraina au fost „rare”, iar unele transporturi ar fi inclus doar câte cinci rachete. Unde se produc acum PAC-3 și ce alternative explorează Ucraina Conform articolului, rachetele Patriot PAC-3 – varianta cea mai avansată și cea mai căutată – sunt produse în prezent doar în SUA și sub licență în Japonia. Germania produce variante mai vechi PAC-2, iar unele livrări către Ucraina sunt programate din 2027, în baza unui acord de 4 miliarde euro (aprox. 20,3 miliarde lei) semnat în aprilie. Pe fondul deficitului, Kievul a sugerat că explorează și alternative, inclusiv un proiect numit Freya , un sistem de apărare antiaeriană aflat în dezvoltare împreună cu Germania, Franța și Norvegia. [...]
Uzinele din Rusia sunt amendate pentru neîndeplinirea cotelor de personal în „rezerva de mobilizare” , un semnal de înăsprire a obligațiilor impuse companiilor în contextul pregătirilor militare, potrivit Meduza . În regiunea Kirov, uzina electromașini „Lepse” a fost amendată cu 50.000 de ruble după ce conducerea nu a reușit să asigure numărul cerut de angajați în așa-numita „rezervă de mobilizare”. Conform unei hotărâri judecătorești citate în material, compania trebuia să îndeplinească această cotă până la 4 martie, însă nu a reușit, iar la începutul lunii iunie a fost sancționată în baza articolului privind neexecutarea unei decizii a guvernatorului sau a comandamentului operativ regional. Ce invocă uzinele și cum se aplică sancțiunile Avocații întreprinderii au susținut că managementul a luat măsuri de recrutare, dar „agitația” în rândul angajaților a fost „fără rezultat”, potrivit publicației „Verstka” (citată de Meduza ). Apărarea a argumentat că nu au existat candidați potriviți pentru intrarea în rezervă, însă între timp cota ar fi fost deja acoperită. Extinderea practicii: nu e un caz izolat „Mediazona” a identificat că amenzi pentru deficit de „rezerviști” au primit cel puțin încă două companii din regiunea Kirov — uzinele „Selmaș” și „Maiak”, conform materialului (link în sursa Meduza către Mediazona ). Pentru companii, aceste cazuri indică un risc operațional și de conformare: neîndeplinirea unor cote de personal legate de „rezerva de mobilizare” poate atrage sancțiuni, chiar și atunci când firmele susțin că au încercat să recruteze, dar nu au găsit candidați. [...]
