Știri
Ucraina își extinde capacitatea de lovire la distanță cu drone de 48.000 de dolari (aprox. 220.000 lei), mizând pe o producție anuală de mii de unități și pe o localizare accelerată a componentelor , potrivit Tom's Hardware . Publicația relatează că o astfel de dronă ar fi fost folosită pentru distrugerea unui bombardier strategic rusesc Tu-95MS la baza aeriană Engels-2 , un exemplu de efect disproporționat al munițiilor relativ ieftine asupra unor platforme militare scumpe. De la „copie” la produs local: 85% din valoare, din Ucraina Drona implicată în atac este descrisă ca MICH 2000, o copie obținută prin inginerie inversă după un model chinezesc ZTK-150, pe care Beijingul ar fi refuzat să îl vândă Ucrainei, conform unui „factory report” publicat de publicația de apărare Oboronka (citat de Tom’s Hardware). Drona ar fi fost construită de un producător neidentificat exclusiv pentru centrul de operațiuni speciale „Alpha” al SBU (Serviciul de Securitate al Ucrainei). În configurația de bază, MICH 2000 ar costa 48.000 de dolari (aprox. 220.000 lei), cu 2.000 de dolari mai puțin decât modelul chinezesc pe care l-ar fi copiat. Platforma este descrisă ca „flying-wing” (aripă zburătoare), cu încărcătură de luptă de până la 60 kg și rază de acțiune de până la 2.000 km. Publicația notează că, după doi ani de lucru, producătorul ar fi reușit să „localizeze” (adică să mute în lanțul intern de furnizori) motoare, focoase, fuselaje și boostere, ajungând la un conținut intern de 85% din valoarea dronei, prin zeci de furnizori ucraineni. „Gâtul de sticlă”: navigația rezistentă la bruiaj ridică dependența externă Un element cheie cu implicații operaționale și economice este componenta de navigație rezistentă la bruiaj. Integrarea unei antene CRPA (Controlled Reception Pattern Antenna – antenă cu recepție controlată, folosită pentru a reduce efectele bruiajului) ar reduce conținutul intern la 55%, deoarece aceste antene ar costa între 20.000 și 25.000 de dolari (aprox. 92.000–115.000 lei), în funcție de numărul de module, iar „doar câteva companii la nivel mondial” le produc, potrivit relatării. Tom’s Hardware mai arată că Ucraina urmărește de cel puțin din 2025 să extindă navigația rezistentă la bruiaj în flota sa de drone de atac, ceea ce sugerează că această categorie de componente rămâne un punct critic atât pentru cost, cât și pentru scalarea producției. Producție de serie și opțiuni de comunicații: analog, digital sau Starlink Producătorul ar construi „în jur de 6.000” de drone pe an, în opt versiuni, cu opțiuni de comunicații analog, digital sau prin Starlink. Compania ar reinvesti aproximativ 1 milion de dolari pe lună (aprox. 4,6 milioane lei) în cercetare și dezvoltare și ar urmări creșterea capacității către 10.000 de unități anual. În paralel, articolul menționează și un alt producător, Fire Point, care ar viza 100.000 de drone pe an, însă cu un alt produs (FP-1) folosit de mai multe unități, în timp ce MICH 2000 ar avea un singur client. Efect operațional: de la „mii de lansări” la distrugerea unui Tu-95MS Conform producătorului citat, „Alpha” ar fi lansat mii de drone MICH 2000 către sute de ținte. Sunt menționate, ca exemple, un hub logistic Wildberries în regiunea Riazan, un sistem de război electronic anti-Starlink lângă Gelendjik și portul Ust-Luga, unde într-un raid ar fi fost „peste 20 de drone” deasupra țintei. În cazul Engels-2, SBU a afirmat că lovitura a smuls secțiunea de coadă a bombardierului Tu-95MS, iar imagini satelitare ar fi confirmat ulterior distrugerea aeronavei, potrivit articolului. Publicația mai notează că este în dezvoltare un succesor, MICH+, care ar renunța la canardurile frontale, ar combina un focos de 70 kg cu o rază de 600 km și ar urmări un preț-țintă de circa 40.000 de dolari (aprox. 184.000 lei). [...]
