Știri
Știri din categoria Apărare
Planul Pentagonului de a extinde rapid flota de drone riscă să fie frânat de dependența de magneți pe bază de pământuri rare controlați de China, arată WinFuture, într-o analiză despre vulnerabilitățile lanțurilor de aprovizionare din industria de apărare.
Departamentul Apărării al SUA a anunțat achiziția a 30.000 de „drone kamikaze”, iar ținta ar urma să depășească 300.000 până în 2028. Pe fondul acestei creșteri, la Washington se intensifică îngrijorările privind accesul la magneții speciali indispensabili aproape oricărei drone moderne, potrivit unor relatări citate de publicație.
Conform datelor Goldman Sachs citate în material, aproximativ 98% din magneții produși la nivel global pe bază de metale din categoria pământurilor rare provin din China. Acești magneți nu sunt folosiți doar în motoarele dronelor, ci și în:
În cazul dronelor de unică folosință, necesarul crește semnificativ, ceea ce amplifică presiunea pe aprovizionare.
Războiul din Ucraina a ridicat miza strategică a dronelor, iar WinFuture notează că, doar în 2024, Ucraina ar fi construit peste 1,2 milioane de drone, multe cu componente de origine chineză. Pentru SUA, o extindere accelerată a producției interne se lovește astfel de o realitate industrială: componentele-cheie rămân concentrate într-o singură țară.
Administrația americană a început să reacționeze prin investiții de ordinul miliardelor de dolari. Materialul menționează:
Miza centrală rămâne securizarea lanțurilor de aprovizionare, în special pentru „pământurile rare grele” precum disprosiul și terbiul, elemente care ajută magneții să rămână stabili la temperaturi ridicate. În timp ce unele pământuri rare „ușoare” sunt deja procesate parțial în America de Nord, varianta „grea” este descrisă ca o vulnerabilitate persistentă pentru statele occidentale.
Un element cu impact operațional direct este schimbarea regulilor de achiziții: din 2027, pământurile rare chinezești ar urma să fie eliminate din întreaga producție americană de apărare. Asta ar obliga marii contractori, precum Lockheed Martin și Northrop Grumman, să își poată demonstra integral lanțurile de aprovizionare.
În paralel, WinFuture arată că experții din industrie se așteaptă ca dezvoltarea unor capacități alternative să dureze ani, în timp ce cererea pentru tehnologie militară bazată pe drone continuă să crească rapid.
În acest context, publicația indică drept beneficiar potențial compania americană REalloys, care susține că a construit singurul lanț de aprovizionare complet nechinez pentru pământuri rare grele în America de Nord, de la procesare până la producția de aliaje utilizabile pentru magneți. Materiile prime ar proveni, potrivit companiei, inclusiv din America de Nord, Brazilia, Kazahstan și Groenlanda.
Pentru industria de apărare, combinația dintre ținte de producție foarte ambițioase și restricții de aprovizionare tot mai stricte sugerează că următorii ani vor fi definiți nu doar de bugete, ci și de capacitatea reală de a înlocui rapid componentele critice dominate de China.
Recomandate
NATO riscă să fie prinsă fără capacitate de reacție pe două fronturi , într-un scenariu în care Rusia ar ataca un stat aliat din Europa de Est, iar China ar declanșa simultan o ofensivă împotriva Taiwanului, potrivit unei analize preluate de G4Media . Miza, dincolo de geopolitică, este una operațională: planificarea, stocurile și capacitatea industrială ar putea să nu susțină un conflict prelungit în două teatre, iar Europa ar putea rămâne cu o povară disproporționată dacă SUA își mută resursele spre Asia. Lacuna de planificare: scenariul „pentru care nu suntem pregătiți” Analiza pornește de la ideea că planificatorii militari occidentali evită să discute public despre un atac coordonat Rusia–China, deși riscul este menționat tot mai des. Florence Gaub, directoarea diviziei de cercetare de la Colegiul de Apărare al NATO din Roma , spune că acesta este scenariul pentru care alianța nu este pregătită și că există conștientizarea problemei, fără ca ea să fie corectată. În același registru, Mark Montgomery, contraamiral în rezervă al Marinei SUA, afirmă că ultima analiză serioasă a unui război pe două fronturi ar fi fost făcută în urmă cu aproximativ 15 ani și că rezultatele au indicat lipsuri la stocuri și la capacitatea industrială, plus dependența de aliați. Potrivit lui, între timp „fiecare dintre acești indicatori a scăzut”, iar creșterile de bugete în Europa nu s-ar fi transformat încă în îmbunătățiri ale forțelor. De ce contează pentru Europa de Est, inclusiv România Textul descrie o „fereastră de oportunitate” percepută de adversari, pe fondul presiunilor asupra resurselor americane și al tensiunilor politice transatlantice. În acest context, Rusia ar testa deja apărarea aliată: sunt menționate încălcări repetate ale spațiului aerian în state NATO din Europa de Est, inclusiv România, Polonia și țările baltice. Este invocat și un episod din Germania: autoritățile ar fi descoperit la începutul lunii o dronă suspectată a fi de origine rusă, încărcată cu explozibili, la aeroportul din Leipzig, care „se pare” că se pregătea să lovească un avion de marfă ucrainean deasupra teritoriului NATO. Separat, evaluări recente ale serviciilor de informații americane, potrivit materialului, ar indica faptul că Rusia ar putea încerca să testeze hotărârea NATO în următorii ani printr-un atac cibernetic sau o incursiune limitată. Fostul președinte al Comitetului Militar al NATO, amiralul Rob Bauer, este citat cu ideea că o astfel de acțiune ar avea șanse mai mari dacă ar fi sincronizată cu un atac chinez asupra Taiwanului, iar el spune că nu cunoștea existența unui efort concertat în alianță pentru un astfel de scenariu. Exercițiile și „crizele multiple”: prea puține simulări, prea multă complexitate O parte importantă a problemei, potrivit textului, este lipsa exercițiilor relevante. Deși există jocuri de război (simulări) frecvente, scenariile cu „crize multiple” sunt rare, pentru că devin rapid confuze și greu de gestionat în formate standardizate. David Santoro, de la Pacific Forum, descrie un exercițiu din 2023 în care Taiwanul era atacat de China, iar Coreea de Nord invada Coreea de Sud; chiar și fără Europa în ecuație, participanții s-ar fi chinuit să împartă sarcinile. Eric Heginbotham (MIT) spune că problema nu ar fi „prea complicată de studiat”, dar că, în spațiul public, nu pare să fi făcut-o „cineva” la scară relevantă, deși admite posibilitatea unor analize clasificate. Riscul operațional major: SUA prioritizează Asia, Europa rămâne să se apere singură Materialul descrie și concluzii din simulări realizate de Centrul European pentru Valori și Politică de Securitate, un institut din Praga. Directorul său, Jakub Janda, spune că în aproape toate scenariile analizate, SUA acordă prioritate amenințării chineze și transferă resurse din Europa în Asia, lăsând aliații europeni să gestioneze singuri presiunea Rusiei. Un exemplu ipotetic din aceste simulări indică o vulnerabilitate economică și industrială: China ar putea începe gradual, prin blocarea exportului de materii prime către sectorul european de apărare, menținând embargoul cinci luni, până când fabricile europene rămân fără stocuri și opresc producția, după care Rusia ar putea ataca în Europa de Est. În paralel, textul subliniază o problemă de coeziune: SUA ar putea cere Europei sancțiuni dure împotriva Chinei în cazul unui atac asupra Taiwanului, dar guvernele europene ar fi reticente, pentru că percep amenințarea rusă ca fiind mai imediată. Ce urmează: presiune pentru planuri comune și capacitate industrială Concluzia implicită a analizei este că, într-un conflict pe două fronturi, avantajul ar reveni părții care acționează unitar și își menține coeziunea în timp. Pentru NATO, problema imediată nu este doar scenariul în sine, ci lipsa unui plan clar de prioritizare a resurselor, a exercițiilor la scară relevantă și a unei baze industriale capabile să susțină simultan nevoile Europei și ale Indo-Pacificului. [...]
Țările NATO de pe flancul estic iau în calcul să preia mai mult din costurile bazelor SUA pentru a reduce riscul unei diminuări a prezenței militare americane în Europa, pe fondul unei evaluări derulate de Administrația Trump, potrivit G4Media , care citează Bloomberg și surse oficiale. Miza este una bugetară și operațională: statele din Est încearcă să „cumpere” predictibilitate strategică printr-o împărțire mai mare a cheltuielilor asociate infrastructurii militare americane. SUA derulează o evaluare de șase luni a prezenței sale militare în Europa, care ar urma să se încheie până în decembrie și ar putea duce la reducerea numărului de soldați și a echipamentelor americane de pe continent, potrivit Bloomberg. În acest context, unii aliați se pregătesc deja pentru „tăieri masive”. România este inclusă în evaluare. Conform informațiilor citate, consilierul prezidențial Marius Lazurcă a mers în urmă cu trei săptămâni în SUA pentru a pleda pentru menținerea trupelor americane. Militarii americani din România sunt staționați în principal la Baza Aeriană Mihail Kogălniceanu (Constanța), la Deveselu (județul Olt) și la Câmpia Turzii (Cluj). Totodată, SUA au retras deja circa o mie de militari din România, în plin război al Rusiei în Ucraina, mai notează Bloomberg, citat de G4Media. Ce se discută la nivel NATO și ce instrumente folosește Washingtonul Inițiativa statelor est-europene ar urma să fie pregătită pentru o reuniune la Bruxelles, programată pe 27 august, la care va participa subsecretarul american al Apărării pentru Politică, Elbridge Colby . Demersul este prezentat ca o reacție la urgența menținerii unei descurajări credibile în fața Rusiei. Revizuirea americană include și un chestionar transmis aliaților, cu termen de răspuns 28 august, document consultat de Bloomberg. Întrebările vizează, între altele: dacă statele au sprijinit „în mod public” politica externă a lui Donald Trump; ce restricții există privind utilizarea bazelor militare americane; dacă sunt alocate fonduri pentru companii americane din industria de apărare. Dimensiunea prezenței SUA și sensibilitatea flancului estic Efectivele americane din Europa variază între 80.000 și 100.000 de militari, în funcție de rotații și exerciții, peste o treime fiind în Germania. În Europa de Est, prezența este mai redusă: de la câteva sute de militari în țările baltice, până la câteva mii în Polonia și România. Pe acest fundal, statele de pe flancul estic vor să transmită că doresc să găzduiască cât mai mulți soldați americani și, potrivit surselor Bloomberg, sunt dispuse să preia o parte mai mare din cheltuieli pentru a face acest lucru mai atractiv pentru Washington. Oana Lungescu, cercetător la think tank-ul britanic de apărare RUSI și fost purtător de cuvânt al NATO, a declarat că negocierile privind dislocarea de trupe și vânzările de armament nu sunt neobișnuite, însă în mod tradițional erau mai puțin explicite și mai puțin conflictuale. În paralel, cei mai mari membri europeni ai NATO discută coordonarea unui răspuns comun, pe fondul tensiunilor apărute după refuzul unor aliați de a participa la războiul americano-israelian împotriva Iranului, potrivit Bloomberg. În analiza agenției, chestionarul este văzut de mulți aliați ca o încercare de aliniere ideologică în schimbul protecției americane. Ce urmează și de ce contează pentru România Calendarul indicat de sursă pune presiune pe decizii rapide: reuniunea din 27 august și termenul de 28 august pentru răspunsuri vin înainte de finalizarea evaluării din decembrie. Pentru România, discuția despre „acoperirea costurilor” nu este doar politică, ci și una cu potențial impact bugetar, în condițiile în care o eventuală reducere a prezenței SUA ar afecta direct arhitectura de descurajare de pe flancul estic și planificarea operațională a apărării. [...]
O încărcătură explozivă găsită la fragmente de dronă a fost neutralizată în zona plajei Tuzla, județul Constanța, prin detonare controlată, potrivit news.ro . Intervenția, coordonată de Ministerul Apărării Naționale (MApN) , indică un risc operațional real pe litoral și necesitatea activării rapide a capabilităților de neutralizare a munițiilor. Ce s-a întâmplat și cum a intervenit MApN MApN a fost solicitat să intervină sâmbătă dimineață, 22 august, după ce un apel la 112 a semnalat prezența unor fragmente de dronă aeriană în zona plajei Tuzla. Pentru evaluarea pirotehnică s-a deplasat o echipă de scafandri de luptă EOD (specializați în neutralizarea munițiilor și dispozitivelor explozive) din cadrul Forțelor Navale Române . Confirmarea încărcăturii explozive și neutralizarea Ministerul Apărării a anunțat că, la fragmentele de dronă identificate, a fost confirmată prezența unei încărcături explozive. Aceasta a fost neutralizată prin detonare controlată. Ce se știe despre dronă Potrivit MApN, fragmentele aparțineau unei drone de fabricație ucraineană. Publicația nu oferă, în materialul citat, detalii suplimentare despre circumstanțele în care drona a ajuns în zonă sau despre traseul acesteia. [...]
Taiwan își testează opțiunile pentru apărare subacvatică mai ieftină printr-un acord cu startup-ul american Vatn Systems , care vizează dezvoltarea de sisteme de comandă-control cu inteligență artificială și utilizarea unor drone subacvatice modulare, potrivit TechRadar . Miza operațională este reducerea costurilor și a timpilor de dezvoltare față de „sistemele clasice” (legacy) din domeniu, într-un moment în care Taiwan caută parteneri pentru modernizarea capabilităților navale. Acordul (un Memorandum de Înțelegere) a fost semnat de Institutul Național Chung-Shan de Știință și Tehnologie (NCSIST), în numele Ministerului Apărării Naționale din Taiwan , și deschide un cadru pentru proiecte comune de apărare subacvatică. În centrul colaborării se află dezvoltarea de sisteme de comandă și control pentru operațiuni subacvatice, „activate” de inteligență artificială, plus introducerea unor vehicule subacvatice autonome (AUV – vehicule subacvatice autonome), inclusiv platforma modulară S12 a Vatn. Ce aduce Vatn: platformă modulară și promisiunea costurilor mai mici Vatn propune drone subacvatice S12 cu design modular, care ar permite ajustarea configurației în funcție de misiune – de la rază de acțiune și precizie până la pachete de senzori. Compania susține că această flexibilitate o diferențiază de sistemele tradiționale, care tind să fie mai scumpe și să aibă cicluri de dezvoltare mai lungi. Un al treilea pilon al înțelegerii este sprijinul de lanț de aprovizionare și mentenanță (sustainment) bazat în Taiwan, ceea ce ar putea conta pentru disponibilitatea operațională dacă proiectele trec de faza de plan. Ce lipsește: bani, calendar și livrări garantate Nici Vatn, nici partea taiwaneză nu au făcut publică valoarea financiară a aranjamentului, iar asta lasă neclar cât de repede se poate trece de la documente la echipamente efectiv desfășurate. TechRadar notează că acordul este, deocamdată, mai degrabă „o invitație la negociere” decât o garanție de capabilități noi livrate. În același timp, Ministerul Apărării Naționale din Taiwan nu a emis o declarație separată privind amploarea sau durata colaborării, iar compania descrie înțelegerea ca pe una exploratorie, nu ca pe un contract final cu număr de vehicule stabilit. De ce contează pentru apărarea Taiwanului Pentru Taiwan, colaborarea indică o direcție pragmatică: parteneriate cu firme mai mici și mai agile, nu doar cu mari contractori tradiționali, în încercarea de a acoperi rapid vulnerabilități într-un context regional tensionat. Semnificația reală a acordului va depinde însă de apariția unor contracte ulterioare și de finanțare, fără de care proiectul poate rămâne la nivel de intenție. [...]
Posibila ieșire a Franței din comanda integrată a NATO ar pune sub semnul întrebării grupul de luptă francez din România și ar complica planificarea aliată pe flancul estic , pe fondul riscului ca viitorul președinte de la Paris să adopte o linie radicală față de Alianță, potrivit Digi24 , care citează o analiză POLITICO preluată de News.ro. În scenariul în care Franța s-ar retrage din structurile de comandă ale NATO, efectul ar fi unul de „undă de șoc” în interiorul Alianței: ar fi pusă sub semnul întrebării prezența trupelor franceze în România și Estonia, ar fi limitat accesul la echipamente militare considerate esențiale și ar slăbi coordonarea militară între cele 32 de state membre. Momentul ar fi cu atât mai sensibil cu cât, în paralel, SUA își reduc forțele din Europa, iar aliații încearcă să-și consolideze apărarea în fața avertismentelor privind un posibil atac al Rusiei „în acest deceniu”. De ce contează pentru România: 1.200 de militari și capabilități-cheie Cele mai mari temeri vizează direct viitorul grupului de luptă condus de Franța în România, format din 1.200 de soldați, dar și cooperarea informală a Parisului cu NATO în domeniul armelor nucleare și accesul la capabilități specializate, precum sateliții și serviciile de informații, potrivit a trei diplomați NATO citați în analiză. În plus, fără Franța, planificatorii NATO ar pierde accesul la o serie de resurse militare pe care generalul-locotenent Michel Yakovleff le enumeră drept relevante pentru capacitatea de descurajare și proiecție a forței, inclusiv portavionul cu propulsie nucleară (singurul din Europa), o flotă amfibie cu nave din clasa Mistral, sateliții de informații CERES și o marină cu o rată ridicată de disponibilitate operațională. Miza politică: candidați care contestă NATO și un electorat divizat În plan electoral, analiza indică faptul că Marine Le Pen (Rassemblement National) susține retragerea Franței din comanda integrată a NATO, iar Jean-Luc Mélenchon (La France Insoumise) a mers mai departe, vorbind despre ieșirea completă din Alianță. Conform unui sondaj intern al NATO citat de POLITICO, 54% dintre alegătorii francezi ar vota pentru rămânerea în NATO, al doilea cel mai scăzut procent dintre statele membre, după Muntenegru. În același timp, rezultatul alegerilor este descris ca incert, iar sursa notează și posibilitatea ca, odată ajunși la putere, candidații să-și modereze pozițiile, așa cum s-a întâmplat în Italia în 2022. Impact bugetar și operațional în NATO, dar și costuri pentru Paris Pe lângă efectele asupra posturii de apărare pe flancul estic, retragerea Franței din structurile de comandă ar avea și consecințe bugetare pentru Alianță: Franța contribuie cu 10% la bugetul operațional anual al NATO, indicat la 5,3 miliarde de euro (aprox. 26,5 miliarde lei). Pentru Franța, ieșirea din comanda integrată ar însemna reducerea influenței în negocierea propunerilor militare (care sunt pregătite în prealabil în structurile NATO), pierderea unor funcții de nivel înalt în Alianță și, potențial, un acces mai dificil la informații dacă schimbul de informații s-ar diminua. „Părăsirea alianţei ar însemna cu siguranţă pierderea influenţei. Aceasta ar costa foarte mult - din punct de vedere politic, tehnic, operaţional şi structural.” Ce urmează: un risc pe care NATO ar încerca să-l gestioneze „în culise” Analiza mai arată că, pentru a evita scenariul cel mai pesimist, oficialii NATO ar putea intensifica demersurile informale către parlamentari din RN și LFI și ar putea încerca să ofere Franței mai multe posturi de comandă, pentru a-i întări interesul de a rămâne integrată în structurile militare ale Alianței. În ansamblu, perspectiva ca un lider sceptic față de NATO să ajungă la Palatul Élysée este descrisă drept o îngrijorare în creștere în interiorul Alianței, cu implicații directe pentru statele de pe flancul estic, inclusiv România. [...]
Intensificarea incidentelor cu drone în proximitatea României și Republicii Moldova începe să apese direct pe economie , de la riscuri pentru transportul maritim și activitățile de pescuit până la vulnerabilități în jurul unor obiective strategice precum Portul Constanța și proiectul de gaze Neptun Deep , potrivit unei analize preluate de G4Media din Le Monde (via Rador). În ultimele săptămâni, fragmente de drone au fost observate inclusiv pe litoralul românesc, iar atacurile din regiunea Mării Negre și a Dunării – recurente de la invazia Rusiei în Ucraina din 2022 – s-au intensificat în această vară. În paralel, Rusia își amplifică loviturile asupra infrastructurii economice a Ucrainei, inclusiv asupra porturilor de la Marea Neagră și Dunăre, într-o perioadă sensibilă pentru exporturile de cereale și produse agroalimentare, explică Dorin Popescu, analist în geopolitica Mării Negre (Black Sea House). Presiune pe transport și activități economice în Marea Neagră Potrivit analizei, intensificarea loviturilor în regiunea Odesa se resimte în mod special la granița cu România (flancul estic al NATO) și în Republica Moldova. Ministerul român al Apărării a calificat recent situația drept „fără precedent”. De la prăbușirea unei drone în Galați, la 29 mai, incident soldat cu doi răniți, aproximativ 15 aparate fără pilot ar fi pătruns pe teritoriile României și Republicii Moldova, în pofida unor măsuri diplomatice precum închiderea Consulatului Rusiei la Constanța. Efectele economice sunt descrise ca fiind deja vizibile: pescarii și cercetătorii în biologie marină „nu se mai aventurează prea departe de coastă”, iar situația „pune presiune asupra armatorilor”, care ar putea evita trimiterea navelor în România dacă riscurile persistă, potrivit lui Dorin Popescu. Constanța și Neptun Deep, în proximitatea incidentelor Portul Constanța, devenit un nod important pentru exporturile ucrainene, a fost scena mai multor incidente în ultimele luni, pe care autoritățile le suspectează ca parte a unor atacuri hibride. La sfârșitul lunii iulie, terminalul de pasageri și sediul Autorității Navale Române au fost evacuate după alerte false cu bombă. Un episod considerat mai grav a avut loc la 5 iunie, când o dronă maritimă identificată ca ucraineană a explodat în interiorul portului, în zona unui chei. Kievul a susținut că a pierdut controlul asupra dronei în apropiere de Sevastopol, la 250 de kilometri de coastele românești, din cauza interferențelor electronice rusești. Ipoteza că armata rusă ar fi preluat controlul și ar fi redirecționat drona spre Constanța este încă anchetată, iar mai mulți specialiști citați consideră traiectoria „puțin probabilă” fără o intervenție activă. Separat, Ministerul român al Apărării a anunțat că două drone de recunoaștere de tip Gerbera au fost găsite la 11 august după ce s-au prăbușit în Marea Neagră, în apropierea amplasamentului proiectului românesc de exploatare a gazelor Neptun Deep. Răspuns militar: interceptări în România, investiții în apărarea aeriană în Moldova În România, patru drone au fost doborâte de avioane de luptă ale NATO, inclusiv una identificată ca rusească, la 24 iulie, la mai puțin de 100 de kilometri de București. Comandorul în rezervă și analistul militar Sandu-Valentin Mateiu afirmă că neutralizările recente realizate de avioane românești și spaniole arată că „armata a găsit soluția pentru a le intercepta”, ceea ce ar funcționa ca o formă de „descurajare”. Republica Moldova, care nu este membră NATO, și-a îmbunătățit capacitățile prin parteneriate cu Alianța și Uniunea Europeană. În iulie, UE i-a alocat o finanțare de 120 de milioane de euro (aprox. 600 milioane lei) pentru un sistem de apărare antiaeriană cu rază medie de acțiune. Totuși, Elena Mârzac, expertă în cadrul Platformei pentru Inițiative de Securitate și Apărare, avertizează că tehnologiile evoluează rapid, iar unele „drone-rachetă” cu motoare turbo-reactive reduc semnificativ timpul de reacție, făcând crucială rapiditatea deciziei de răspuns. În același timp, analiza notează că, chiar și atunci când originea rusească este dovedită, intenția incursiunilor rămâne dificil de stabilit. Președinta Republicii Moldova, Maia Sandu, a spus într-un interviu radio că unele drone „ajung din întâmplare”, iar altele sunt „trimise intenționat”, inclusiv în spațiul aerian al Republicii Moldova, dar și „în România și Polonia”. [...]
