Știri
Știri din categoria Apărare
Taiwan acuză că presiunea militară a Chinei alimentează instabilitatea regională, într-un moment în care Beijingul își extinde exercițiile navale în Pacificul de Vest, iar la Taipei crește presiunea politică internă pe bugetele de apărare, potrivit Reuters.
Premierul taiwanez Cho Jung-tai a declarat marți, înaintea împlinirii a doi ani de la preluarea mandatului de către președintele Lai Ching-te, că activitățile militare ale Republicii Populare Chineze sunt „cea mai mare sursă de neliniște și instabilitate” în regiune. El a invocat exerciții „de diverse dimensiuni și tipuri” în Strâmtoarea Taiwan, în Indo-Pacific, în Marea Chinei de Sud și „chiar în jurul Japoniei”, cu efecte asupra siguranței navigației.
În aceeași zi, marina chineză a anunțat că a trimis un grup de luptă condus de portavionul Liaoning în „apele relevante” ale Pacificului de Vest, fără a preciza locația. Potrivit declarației citate de Reuters, navele vor desfășura trageri reale și alte exerciții pentru a „testa și îmbunătăți” capacitățile de instruire în condiții apropiate de luptă.
Beijingul a descris misiunea drept un antrenament „de rutină”, planificat anual, și a susținut că este în conformitate cu dreptul și practica internațională.
Cho a reiterat poziția Taipeiului că Republica China (numele oficial al Taiwanului) este o „țară suverană și independentă” și a reluat apelul la discuții cu Beijingul, pe baza „egalității și demnității”. China consideră Taiwanul parte a teritoriului său și, potrivit Reuters, a intensificat presiunea militară și politică, respingând apelurile repetate la dialog ale lui Lai, pe care îl etichetează drept „separatist”.
Biroul pentru Afaceri cu Taiwan al Chinei nu a răspuns imediat unei solicitări de comentariu privind declarațiile premierului taiwanez.
Miercuri dimineață, Lai urmează să susțină o conferință de presă pentru a marca al doilea an de mandat și pentru a prezenta „viziunea națională și direcția de politică” a administrației sale, potrivit biroului prezidențial.
În plan intern, Reuters notează că opoziția deține cele mai multe locuri în Parlament și a folosit majoritatea pentru a bloca planurile guvernului, „în special” cele legate de cheltuielile de apărare, și pentru a promova propria legislație. Marți, o inițiativă parlamentară de demitere a lui Lai a eșuat, într-un vot descris ca fiind în mare parte simbolic, deoarece ar fi fost nevoie de sprijinul a două treimi dintre parlamentari, prag pe care opoziția nu îl poate atinge.
Recomandate
NATO își recalibrează apărarea convențională pe baza lecțiilor din Ucraina , iar noua direcție vine la pachet cu un angajament financiar major pentru sprijinul militar acordat Kievului, potrivit Mediafax . Declarația adoptată la summitul NATO de la Ankara prevede alocarea a 70 de miliarde de euro pentru echipamente, instruire și asistență destinată Ucrainei în 2026, cu angajamentul de a menține cel puțin același nivel și în 2027. Documentul citat indică și o schimbare de greutate în interiorul Alianței: aliații europeni și Canada asigură în prezent cea mai mare parte a ajutorului militar pentru Ucraina, în timp ce Statele Unite își păstrează rolul-cheie în descurajarea nucleară, informații și capabilități militare avansate. Analiza îl citează pe Matthew Day, analist specializat în Europa Centrală și de Est, iar informația este atribuită TVPWorld. De ce contează: un model de achiziții și dezvoltare mai rapid Miza nu este doar nivelul finanțării, ci și modul în care experiența de pe front influențează planificarea militară a NATO. Ucraina este descrisă ca un „laborator” pentru tehnologii militare moderne, unde dronele, rachetele și alte sisteme sunt proiectate, testate în condiții reale și îmbunătățite într-un ritm mai rapid decât în programele tradiționale de achiziții din statele occidentale. Potrivit analistului citat, acest model reduce semnificativ timpul dintre dezvoltarea unui echipament și utilizarea sa efectivă pe câmpul de luptă, iar experiența acumulată este integrată în proiecte comune cu Alianța. Cooperare extinsă fără aderare, pe bază de proiecte și contracte Deși aderarea Ucrainei la NATO rămâne dificilă politic, cooperarea continuă să se adâncească. Intrarea în Alianță necesită acordul unanim al statelor membre, condiție care, potrivit materialului, nu este îndeplinită în prezent. În schimb, parteneriatul avansează prin: contracte de apărare; producție comună de echipamente; schimb de tehnologie; inițiative precum programul UNITE–Brave NATO și Centrul Comun NATO pentru Analiză, Instruire și Educație, menite să integreze experiența ucraineană în planificarea militară. „ NATO 3.0 ”: Europa și Canada, rol mai mare în capacitățile convenționale Noua orientare strategică este descrisă de unii oficiali ca începutul unei etape denumite neoficial „NATO 3.0”, care presupune o implicare mai mare a statelor europene și a Canadei în finanțarea și dezvoltarea capacităților convenționale de apărare, în paralel cu menținerea rolului SUA în zona strategică. În această logică, dezvoltarea accelerată a tehnologiilor militare în Ucraina și integrarea lor în proiecte comune ar putea consolida statutul Kievului ca partener strategic pentru securitatea europeană, chiar înaintea unei eventuale aderări formale. [...]
Extinderea rețelei NATO de conducte de combustibil, estimată la circa 30 de miliarde de dolari (aprox. 135 miliarde lei), riscă să fie un „câștig” mai degrabă de imagine pentru România decât unul de influență în negocieri , potrivit unei analize publicate de Adevărul , care citează poziția generalului (r) Dorin Toma după summitul de la Ankara . Generalul, fost comandant al Diviziei Multinaționale Sud-Est a NATO, spune că reuniunea a fost prezentată de autoritățile române drept „istorică”, însă recomandă o evaluare „obiectivă”: există elemente pozitive, dar România ar fi contat „spre deloc” în negocierile privind proiectul conductelor strategice, unde rolul principal l-ar fi avut Polonia și Grecia, iar deblocarea ar fi depins de acceptul Turciei. Miza economică: infrastructură „cu dublă utilizare”, finanțată din bugete comune și naționale În interviu, Dorin Toma explică faptul că rețeaua de conducte vizată este o infrastructură „cu dublă utilizare” – adică poate servi atât scopuri militare, cât și civile. În termeni practici, conectează baze militare cu rafinării și depozite și reduce dependența de transportul de combustibil pe cale ferată sau rutieră, esențial în logistică alături de muniție. În privința finanțării, generalul indică drept sursă probabilă fondul comun al NATO (bugetul comun), completat de contribuții din bugetele naționale, în linie cu angajamentele statelor aliate de a aloca cel puțin 2% din PIB pentru apărare, inclusiv pentru mobilitate militară, infrastructură de sprijin și apărare cibernetică. În această logică, investiția nu ar fi „doar pentru armată”, ci ar urma să susțină și activitatea economică. Unde a fost România relevantă: Marea Neagră și protecția infrastructurii critice Pe lista aspectelor pozitive, Dorin Toma menționează două puncte: menținerea prezenței americane „atât cât mai este ea” în Europa și România, pe care o leagă de sprijinul logistic acordat de România operației militare americane împotriva Iranului; acordul dintre România, Bulgaria și Turcia pentru extinderea misiunii Grupării comune navale din Marea Neagră. Dacă va fi implementat, acest format naval ar urma să depășească strict deminarea și să includă libertatea de navigație și protecția infrastructurii subacvatice critice (cabluri și conducte submarine). Generalul adaugă că ar fi de așteptat să contribuie și la securitatea infrastructurii economice, în special a platformelor de extracție a gazelor naturale. Capacitatea de implementare: România are nave de deminare, dar „pe hârtie” nu e suficient Întrebat cât de pregătită este România să pună în practică angajamentele, Dorin Toma arată că Forțele Navale Române au cumpărat în ultimii ani două nave de deminare din Marea Britanie, nave mai vechi, aflate într-un proces de revitalizare și modernizare. Argumentul său este că astfel de misiuni cer sisteme specializate pentru cercetare, detectare și intervenție, iar flota anterioară era depășită tehnologic. Influență redusă în negocieri: „România a contat prea puțin” Pe proiectul conductelor, generalul susține că extinderea spre est este o consecință firească a extinderii NATO, însă dinamica politică a fost dominată de alți actori. În evaluarea lui, Polonia și Grecia au împins inițiativa, iar Turcia – inițial reticentă, pe fondul neîncrederii față de Grecia – ar fi fost cea care „bloca de fapt totul” până la un acord. „România a contat prea puțin aici, spre deloc.” În această cheie, mesajul central este că România poate beneficia de pe urma investiției ca stat de pe flancul estic, dar nu ar trebui să confunde beneficiul potențial cu un rol determinant în decizia politică și negocierea proiectului. [...]
Sosirea corvetei „Contraamiral August Roman” la Constanța marchează intrarea ei în dispozitivul operațional al Marinei , un pas concret în modernizarea flotei, potrivit Euronews . Ministerul Apărării anunță că nava va ajunge vineri în portul militar Constanța, după perioada de instruire desfășurată în Turcia și marșul către țară. În Marea Neagră, corveta „Contraamiral August Roman ” – 261, aflată în deplasarea spre Constanța, s-a întâlnit pentru prima dată cu Fregata „Regele Ferdinand” – 221, cele două nave acordându-și „tradiționalul salut marinăresc”. MApN descrie momentul drept unul cu „puternică încărcătură simbolică”, care ar semnala integrarea noii corvete în structurile operaționale ale Forțelor Navale Române. „În tradiţia marinărească, salutul dintre două nave militare nu este doar un gest de curtoazie, ci unul de respect şi recunoaştere între echipaje.” Ce înseamnă operațional, dincolo de simbol Potrivit MApN, interacțiunea dintre fregata „Regele Ferdinand” și noua corvetă a fost și „prima secvență de instruire” a corvetei „Contraamiral August Roman” în comun cu o navă a Forțelor Navale Române. În același timp, fregata „Regele Ferdinand” participă în această perioadă la exercițiul multinațional BREEZE 2026 , organizat de Forțele Navale ale Bulgariei, conform Agerpres. Rolul navei și calendarul intrării în serviciu Corveta este construită în Turcia și a intrat oficial în serviciul Forțelor Navale Române la 20 iunie, fiind prezentată de MApN drept „cea mai nouă și cea mai modernă platformă navală” din dotare. Conform instituției, nava este destinată misiunilor de: supraveghere și patrulare; luptă la suprafață; apărare antiaeriană; luptă antisubmarin. Sosirea de vineri în portul militar Constanța este următorul pas după instruirea din Turcia și deplasarea către România, în contextul în care MApN leagă explicit acest moment de procesul mai amplu de modernizare a flotei. [...]
O imagine sugerează că portavionul „Fujian ” începe să elimine o limitare operațională majoră a aviației navale chineze , după ce un J-15T a fost surprins lansând de la bord cu patru rachete antinavă – o încărcătură care, până acum, nu fusese văzută pe acest tip de avion în astfel de condiții, potrivit TWZ . Fotografia arată un J-15T în postcombustie, chiar înainte de a părăsi puntea portavionului „Fujian”, primul portavion al Marinei Armatei Populare de Eliberare (PLAN) echipat cu catapulte. Avionul ar fi înarmat cu patru rachete antinavă YJ-83K, adică dublul numărului observat anterior pe un J-15, ceea ce ar însemna o încărcătură de armament de circa 6.400 de livre (aprox. 2.900 kg), fără a include eventuale alte echipamente care nu sunt vizibile. De ce contează: catapultele pot schimba „greutatea la decolare” și raza de acțiune Miza operațională este că lansarea cu o încărcătură mare de armament și/sau combustibil a fost o constrângere pentru portavioanele chineze anterioare, care folosesc rampă de tip „ski-jump” (configurație STOBAR – decolare scurtă, recuperare cu cabluri). În această configurație, avioanele pot fi limitate la decolări cu sarcini mai mici. J-15T a fost dezvoltat tocmai pentru a valorifica portavionul „Fujian”, care folosește un sistem electromagnetic de lansare a aeronavelor (EMALS) , permițând operațiuni de tip CATOBAR (decolare cu catapultă, recuperare cu cabluri). În termeni practici, asta înseamnă potențial pentru: mai mult armament la decolare (lovituri antinavă mai „grele”); mai mult combustibil (raza de acțiune și timpul în aer pot crește); flexibilitate mai mare în configurarea încărcăturii pentru misiuni diferite. Ce știm despre armamentul din imagine TWZ notează că YJ-83K este o rachetă antinavă subsonică, comparată ca rol cu AGM-84 Harpoon din SUA. Publicația indică o rază raportată de aproximativ 112 mile (aprox. 180 km) și un focos de 360 de livre (aprox. 163 kg). Fiecare rachetă ar cântări în jur de 1.600 de livre (aprox. 725 kg), ceea ce explică de ce o astfel de configurație este relevantă pentru discuția despre limitările de decolare de pe portavioane. Anterior, cea mai mare încărcătură observată pe J-15 în configurație STOBAR de pe „Liaoning” și „Shandong” ar fi inclus două YJ-83K și patru rachete aer-aer sau, în rol de apărare aeriană, patru PL-12 și două PL-8B, potrivit aceleiași surse. Implicații și pentru alte variante: război electronic și avioane cu două locuri Capacitatea de a lansa „greu” de pe un portavion cu catapultă nu ar influența doar J-15T. TWZ leagă această evoluție și de variantele cu două locuri, în special J-15DT, o versiune de război electronic (cu poduri externe de bruiaj) gândită pentru un rol similar cu EA-18G Growler din Marina SUA, care are nevoie de marje mai mari la greutatea de decolare și recuperare. Publicația menționează și zvonuri despre o versiune CATOBAR a J-15S (două locuri), posibil pentru instruire și/sau lovire multirol, unde avantajele EMALS ar fi, din nou, relevante. Context tehnic: motoare chinezești în locul celor rusești Un alt element notat este că J-15T începe să introducă motoare WS-10H produse în China, în locul motoarelor rusești AL-31F folosite anterior pe J-15 de serie – un detaliu cu impact asupra autonomiei industriale și mentenanței flotei, deși articolul nu oferă date despre ritmul înlocuirii sau despre performanțe comparative. În ansamblu, noua imagine este prezentată ca un indiciu că „Fujian” și J-15T încep să livreze performanța de lansare cu armament complet pe care portavioanele chineze cu rampă au avut dificultăți să o atingă în mod constant. Limitarea principală rămâne că informația se bazează pe o singură fotografie apărută în mediul online chinez, fără confirmare oficială publică în materialul citat. [...]
Integrarea tehnologiei Safran în racheta ucraineană FP-5 „Flamingo” arată cât de strânsă devine cooperarea industrială europeană cu apărarea Ucrainei , într-un context în care proiectele comune se mută tot mai des în afara țării din motive de risc și capacitate, potrivit Focus . Publicația scrie, citând L’Independant , că racheta de croazieră ucraineană FP-5 „Flamingo” folosește un sistem de ghidare al grupului francez Safran. Producătorul ucrainean Fire Point a confirmat integrarea tehnologiei franceze, iar sistemul ar fi parte din rachetă de peste un an. În același timp, Safran ar lucra împreună cu Fire Point și la alte proiecte. Conform informațiilor prezentate, grupul francez livrează, prin filiala sa Preligens, și alte capabilități către parteneri ucraineni: sisteme de navigație, tehnică optoelectronică, soluții de contracarare a dronelor și software pentru analiza datelor de recunoaștere. Ce poate face FP-5 „Flamingo” și de ce contează operațional FP-5 „Flamingo” este descrisă drept una dintre cele mai puternice dezvoltări ucrainene. Potrivit producătorului, racheta ar avea: rază de acțiune de până la 3.000 km; autonomie de „mai multe ore” în aer; viteză de până la 950 km/h; un focos care „ar urma” să cântărească aproximativ 1.150 kg. Pentru controlul zborului, racheta folosește ArduPilot, un sistem software „deschis” (cu arhitectură care permite modificări și integrarea mai rapidă de funcții noi). Acesta gestionează, între altele, navigația automată, planificarea rutei și controlul sistemelor de la bord, iar structura sa ar permite adaptarea relativ rapidă la condiții noi de utilizare. Focus mai notează că „Flamingo” nu s-ar baza exclusiv pe GPS, ci ar utiliza mai multe metode de navigație pentru a rămâne funcțională în condiții de bruiaj, informație atribuită în material publicației Le Parisien (fără link în textul furnizat). Cooperare mai strânsă, dar cu frâne: riscul de concurență și mutarea proiectelor Dincolo de Safran, Focus arată că și alte companii europene din industria de apărare colaborează cu producători ucraineni pentru dezvoltarea și echiparea de rachete, drone și vehicule fără pilot. Totuși, potrivit Le Monde , cooperarea rămâne complicată: statele europene sprijină extinderea industriei de apărare a Ucrainei, dar vor să evite apariția unui competitor puternic pe piața europeană. În plus, condițiile din zona de război îngreunează construirea de noi capacități de producție, motiv pentru care apar mai multe proiecte comune în afara Ucrainei, în special în zona dronelor și a sistemelor de apărare. [...]
Forțele Aeriene ale SUA pregătesc o achiziție de circa 130 de piloni noi pentru armament , o modernizare care schimbă practic „coloana vertebrală” a integrării munițiilor pe flota de 75 de bombardiere B-52H și o menține relevantă operațional pentru decenii, potrivit TechRadar . Ce se cumpără și de ce contează operațional Modernizarea vizează înlocuirea pilonilor de armament proiectați inițial la finalul anilor 1950, printr-un „Advanced Wing Weapons Pylon” care aduce două schimbări majore: capacitate pentru arme mult mai grele , inclusiv încărcături (convenționale sau nucleare) de până la 20.000 de livre (aprox. 9.070 kg ), în condițiile în care punctul de prindere de pe aripă rămâne limitat la 28.000 de livre (aprox. 12.700 kg ); conectivitate digitală modernă prin interfața MIL-STD-1760E , cu transfer de date la nivel gigabit și conexiuni pe fibră optică pentru schimb de volume mai mari de informații între armament și sistemele avionului (date de ghidaj, misiune și lansare). Documentele citate în material indică și motivul tehnic al schimbării: proiectanții de atunci nu anticipau arme externe de peste 5.000 de livre (aprox. 2.270 kg ), iar echipamentele actuale se confruntă cu probleme structurale în raport cu cerințele moderne. Calendar și dimensiunea programului Conform unei notificări de business a Forțelor Aeriene, efortul de dezvoltare ar urma să dureze aprox. 36 de luni până la o etapă de „critical design review” (revizuire critică de proiect), însă calendarul poate depinde de feedback-ul industriei. Ca volum, planul pornește de la o producție inițială estimată la 20–24 de piloni , cu cel puțin 12 livrați în primul an de producție, înainte de extinderea către aprox. 130 de unități . Legătura cu conversia B-52H în B-52J și bugetele cerute Înlocuirea pilonilor este prezentată ca parte a modernizării mai ample care transformă B-52H în B-52J , program ce include motoare noi, radar modern, avionică actualizată și integrare extinsă de armament. Pe partea de finanțare, Forțele Aeriene au cerut pentru anul fiscal 2027: 30 milioane dolari (aprox. 138 milioane lei ) pentru cercetare și dezvoltare aferentă noilor piloni; 50 milioane dolari (aprox. 230 milioane lei ) pentru integrarea unor variante mai noi ale rachetei AGM-158 JASSM . În documentele bugetare, pilonul avansat este descris drept: „cheia care deblochează toate capabilitățile viitoare pentru arme grele ale B-52” Tot în această logică, modernizarea crește și încărcarea posibilă: fiecare pilon ar urma să poată transporta opt rachete JASSM, față de șase în configurația anterioară. În paralel: se caută și un succesor pe termen lung Separat de modernizare, Forțele Aeriene au cerut 1 milion dolari (aprox. 4,6 milioane lei ) în anul fiscal 2027 pentru a începe să analizeze posibili succesori pe termen lung ai B-52, potrivit aceleiași surse. Mesajul de fond este dublu: armata investește pentru a împinge utilitatea B-52 către aproape 100 de ani de operare, dar admite implicit că nu toate obiectivele de modernizare sunt garantate ca ritm și calendar, chiar dacă finanțarea indică încredere în relevanța platformei pentru încă multe decenii. [...]
