Știri
Știri din categoria Apărare
Avioane de vânătoare americane și canadiene au interceptat cinci aeronave militare rusești în apropiere de Alaska, într-o operațiune descrisă drept „de rutină”, potrivit Newsweek.
Incidentul a avut loc joi, 19 februarie 2026, în zona de identificare aeriană a apărării din Alaska.
Comandamentul Nord-American pentru Apărare Aerospațială (NORAD), structură comună a SUA și Canadei, a anunțat că a detectat două bombardiere Tu-95, două avioane de vânătoare Su-35 și un avion de avertizare timpurie A-50. Pentru interceptare au fost mobilizate două F-16, două F-35, un avion radar E-3 și patru avioane cisternă KC-135, care au escortat formația rusă până la părăsirea zonei.
Potrivit NORAD, aeronavele ruse au rămas în spațiul aerian internațional și nu au încălcat spațiul suveran al Statelor Unite sau al Canadei. Oficialii au subliniat că astfel de activități sunt frecvente și nu sunt considerate o amenințare directă.
Zona de identificare aeriană din Alaska este un perimetru de securitate dincolo de spațiul aerian suveran, unde aeronavele trebuie identificate în interesul apărării naționale. Interceptarea are loc pe fondul intensificării patrulelor rusești și chineze în Arctica și Pacificul de Nord, regiuni considerate tot mai importante în competiția strategică globală.
Comandantul suprem aliat al NATO în Europa, generalul Alexus Grynkewich, a avertizat recent că patrulele comune ruso-chineze din Arctica nu au scopuri pașnice, indicând o posibilă creștere a tensiunilor în regiune. NORAD a precizat că va continua monitorizarea permanentă a spațiului aerian nord-american prin sateliți, radare și aviație de luptă.
Recomandate
Doar 17% dintre germani cred că Bundeswehr poate apăra țara , un semnal de risc pentru capacitatea Germaniei de a susține pe termen lung efortul de securitate din Europa, potrivit Știrile Pro TV , care citează un sondaj Insa publicat de ziarul Bild și preluat de dpa. Sondajul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de 1.005 respondenți, în perioada 21–22 mai. Doar 17% dintre cei chestionați au aprobat pe deplin sau „într-o oarecare măsură” afirmația că forțele armate germane ar putea apăra Germania în mod adecvat, în timp ce 72% au considerat că nu ar face-o. Îngrijorarea față de un atac al Rusiei rămâne minoritară Pe componenta de amenințări convenționale, 38% dintre respondenți s-au declarat îngrijorați de un posibil atac din partea Rusiei, iar 50% au spus că nu sunt îngrijorați. Procentul celor neîngrijorați este însă în scădere față de 52% înregistrat în septembrie 2025, potrivit datelor citate. Teama de atacuri cibernetice și dezinformare, mai ridicată decât cea de război clasic În schimb, îngrijorarea este „considerabil mai mare” în zona riscurilor digitale: două treimi dintre respondenți au spus că se tem de atacuri cibernetice, sabotaj sau dezinformare țintită, în timp ce 22% s-au declarat puțin sau deloc îngrijorați. Pentru decidenți, combinația dintre încrederea redusă în capacitatea de apărare și percepția accentuată a riscurilor hibride (atacuri cibernetice, sabotaj, dezinformare) indică o presiune suplimentară pe prioritizarea investițiilor și a măsurilor operaționale de securitate, inclusiv în zona de protecție a infrastructurii și a spațiului informațional. [...]
Rostec mizează pe automatizare și muniție „programabilă” pentru a reduce consumul de obuze în apărarea antidrone , prezentând sistemul antiaerian ZAK-30 „Citadela”, într-un moment în care atacurile cu drone scot la iveală vulnerabilități și împing tot mai mult costurile protecției către operatorii de infrastructură, potrivit Digi24 . Conglomeratul industrial rus Rostec, principalul grup din domeniul armamentului, a publicat luni un comunicat cu detalii despre ZAK-30 „Citadela”, un sistem conceput, potrivit proiectanților, pentru protejarea instalațiilor militare împotriva atacurilor cu drone. Informația este relatată de Le Monde, citat de publicația română. Ce promite sistemul și de ce contează operațional „Citadela” este descrisă ca o soluție care poate funcționa continuu (24/7) și care folosește un tun de calibru 30 mm. Elementul central al conceptului, potrivit Rostec, este utilizarea unor obuze cu rachete telecomandate care conțin o încărcătură de șrapnel (fragmente metalice menite să lovească ținta). Rostec susține că sistemul de ghidare calculează punctul de detonare „cel mai avantajos” în funcție de traiectoria țintei, iar acest lucru ar necesita „mult mai puține muniții” decât folosirea obuzelor convenționale. Compania mai afirmă că performanța ar fi fost deja dovedită „în condiții reale”, fără a oferi în materialul citat detalii suplimentare despre testare. Context: „războiul dronelor” și presiunea pe apărarea aeriană Prezentarea are loc pe fondul intensificării atacurilor cu drone, în condițiile în care loviturile ucrainene ajung „în mod regulat” în adâncul teritoriului rus, ceea ce, potrivit sursei, evidențiază slăbiciuni ale apărării aeriene ruse. În același timp, acest tip de amenințare ar fi determinat întreprinderile să își finanțeze singure măsuri de protecție împotriva dronelor. Cum este echipat ZAK-30 „Citadela” Conform descrierii Rostec, sistemul include: sisteme optoelectronice și radar pentru detectarea și urmărirea dronelor; un canal optic ce operează în spectrul vizibil și infraroșu; muniții detonante programabile; un ciclu de operare „de la detectare până la distrugerea țintei” cu un „nivel ridicat de automatizare”. Ce urmează Complexul ar urma să fie prezentat oficial la Primul Forum Internațional de Securitate , programat în regiunea Moscova în perioada 26–29 mai, potrivit informațiilor din comunicatul Rostec. [...]
Armata SUA testează în Europa un interceptor anti-dronă „mai ieftin decât ținta”, gândit să reducă presiunea pe stocurile de rachete și să acopere „golul” dintre bruiajul electronic și interceptoarele clasice costisitoare, potrivit Interesting Engineering . Brigada 52 Artilerie Antiaeriană a început evaluarea sistemului IonStrike ( DZYNE Technologies ) în cadrul Eastern Flank Deterrence Initiative, un program care urmărește integrarea de sisteme fără pilot și rețele de date în timp real pentru reacție mai rapidă. Testele au fost făcute împreună cu lideri din U.S. Army Europe and Africa și NATO Allied Land Command, pe fondul preocupărilor legate de atacuri masive cu drone ieftine. De ce contează: o opțiune cinetică de „cost mediu” pentru valuri de drone IonStrike este prezentat ca o soluție de apărare „mid-range” (rază medie) care să ofere o alternativă atunci când: războiul electronic (bruiaj, „orbire” a dronelor) nu este suficient; folosirea rachetelor interceptoare scumpe împotriva dronelor ieftine devine nesustenabilă. Armata americană susține că interceptorul a fost proiectat să doboare drone de atac „one-way” (cu sens unic, tip muniție zburătoare) la un cost mai mic decât al dronelor vizate, tocmai pentru a face față tacticilor de tip „roi” (atacuri în număr mare). Integrare în rețelele existente, cu cerințe mai mici de instruire Un element operațional important este că IonStrike este „agnostic” față de radar (poate lucra cu mai multe tipuri de radare) și se conectează la sistemele de comandă și control deja folosite de armată. În articol sunt menționate Forward Area Air Defense System și configurația Integrated Battle Command System Maneuver, astfel încât operatorii să poată urmări și angaja ținte folosind echipamente familiare. Oficialii americani argumentează că această integrare reduce nevoia de instruire, pentru că militarii nu trebuie să învețe un proces complet nou de angajare a țintelor („kill chain”, adică lanțul de identificare–decizie–lovire). „IonStrike este important pentru că nu le cere soldaților să învețe un nou lanț de lovire. Se integrează cu sisteme C2 aprobate, primește indicii din fluxuri radar existente și oferă comandanților o altă opțiune cinetică în arhitectura apărării aeriene.” — maior Cody Davis, ofițer operațiuni, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană Particularitatea tehnică: poate fi redirecționat sau oprit după lansare Spre deosebire de interceptoarele tradiționale care continuă spre țintă odată lansate, IonStrike poate să-și schimbe traiectoria în zbor. Operatorii pot: anula interceptarea dacă ținta se dovedește „friendly” (aliată); redirecționa interceptorul către o altă amenințare. Armata consideră că această flexibilitate le oferă comandanților timp suplimentar de decizie în situații rapide și ar putea permite lansări mai timpurii, cu riscul mai mic de a „irosi” interceptoare dacă situația se schimbă. Sistemul folosește un senzor în infraroșu pentru ghidaj și un focos cu detonare de proximitate, pentru a lovi dronele ziua sau noaptea. Ce urmează: test operațional mai amplu în vară IonStrike este lansat dintr-un sistem paletizat conectat la fluxurile radar din rețelele armatei. Testele curente folosesc un lansator cu patru interceptoare, iar armata și DZYNE lucrează la o versiune mai mare, cu 12 interceptoare, pentru apărarea împotriva atacurilor în masă. Un test operațional mai amplu este planificat pentru această vară. Evaluarea va urmări, între altele, indicarea țintelor de către radar, reîncărcarea lansatorului, eficiența împotriva mai multor tipuri de drone, redirecționarea în zbor și compatibilitatea cu sistemele existente de comandă și control. „Evaluarea din vară va stabili dacă IonStrike poate livra un strat de luptă repetabil în condiții operaționale.” — maior Benjamin Bowman, ofițer operațiuni înaintate, Brigada 52 Artilerie Antiaeriană [...]
Ucraina pregătește un interceptor balistic mai ieftin decât Patriot , printr-un proiect european numit Freya, aflat în faza de testare a prototipurilor, potrivit Kyiv Post . Miza este reducerea costurilor și a dependenței de rachetele PAC-3 pentru Patriot, într-un moment în care livrările SUA sunt descrise ca fiind sub presiune. La o audiere parlamentară, Denys Shtilerman, co-proprietar și CEO al producătorului ucrainean Fire Point , a spus că programul urmărește dezvoltarea unui sistem capabil să intercepteze rachete balistice. Dacă testele decurg conform planului, primele interceptări ar putea avea loc până la finalul anului, a indicat el. De ce contează: costul interceptării și presiunea pe stocuri Patriot este un element central al apărării Ucrainei împotriva rachetelor rusești de mare viteză, însă publicația notează că aprovizionarea SUA este „întinsă” de războiul din Iran. În acest context, costul muniției devine un factor critic: Ministerul ucrainean al Apărării a descris racheta PAC-3 (generația cea mai nouă) drept „cel mai eficient interceptor” împotriva rachetelor rusești avansate, iar costul este estimat la circa 4 milioane de dolari pe unitate (aprox. 18,4 milioane lei), conform materialului. Tot ca indicator al consumului de muniție, un ofițer superior al Forțelor Aeriene ucrainene a afirmat în martie că, în Orientul Mijlociu, ar fi fost trase până la opt rachete pentru doborârea unei singure drone iraniene, față de una sau două în Ucraina împotriva rachetelor rusești. Cum ar urma să fie construit Freya: parteneriat european și împărțirea tehnologiilor Shtilerman a descris Freya drept un proiect comun european, cu implicarea Germaniei, Franței și Norvegiei. Coordonarea pe partea ucraineană ar fi asigurată de Rustem Umerov, secretar al Consiliului Național de Securitate și Apărare (RNBO). Proiectul ar funcționa prin acorduri interguvernamentale care permit producătorilor de apărare să semneze contracte separate pentru componentele sistemului. Finanțarea ar veni de la companiile participante, iar acordurile între state ar crea mecanisme de partajare a tehnologiilor, potrivit declarațiilor citate. Shtilerman a mai spus că este implicată și o altă companie ucraineană, fără a-i dezvălui numele. Ce știm despre interceptor și integrarea în rețeaua existentă Conceptul Freya a fost prezentat pentru prima dată pe 14 mai și se bazează pe interceptorul FP-7, realizat din materiale compozite și capabil de viteze între 1.500 și 2.000 metri pe secundă (aprox. 5.400–7.200 km/h). Racheta ar urma să folosească un senzor de ghidaj în infraroșu semi-activ, pe care inginerii ucraineni intenționează să îl dezvolte în cooperare cu Diehl Defence (compania germană din spatele sistemului IRIS). Pentru radar, sunt menționate ca opțiuni Saab Giraffe 8A, Saab Giraffe 4A, Ground Master 400 și TRML-4D. Sistemul ar urma să se integreze în rețeaua ucraineană de apărare aeriană și antirachetă prin protocolul NATO Link-16 (un standard de schimb de date între platforme militare). În martie, președintele Volodîmîr Zelenski a spus că Kievul negociază cu două țări nenumite pentru alternative la rachetele PAC-3, dar nu este clar dacă se referea la Freya. [...]
Un atac rapid asupra statelor baltice ar putea bloca reacția NATO prin întârzierea deciziei politice și a întăririlor , într-un scenariu discutat de Știrile Pro TV , pe baza unei analize din Foreign Policy despre vulnerabilitățile alianței în fața unei Rusii care ar ieși din războiul din Ucraina cu o armată mai mare și mai experimentată. Miza, potrivit analizei citate, este că o eventuală încetare a focului în Ucraina nu ar reduce automat riscurile de securitate pentru Europa. Din contră, odată oprite luptele, raportul de forțe ar putea deveni mai nefavorabil pentru europeni, iar capacitatea de descurajare (abilitatea de a preveni un atac prin riscul de represalii) ar ajunge la un minim relativ față de puterea Rusiei. De ce contează: „fereastra” de vulnerabilitate după un armistițiu Foreign Policy argumentează că, într-un orizont în care războiul s-ar apropia de un armistițiu spre finalul acestui an sau în 2027, Europa ar putea intra „în cea mai periculoasă perioadă” în raport cu Rusia. Rațiunea ține de ritmul diferit de acumulare a capacităților: Rusia ar avea o armată crescută numeric, cu aproape cinci ani de experiență de luptă, în timp ce statele europene încă încearcă să recupereze întârzieri, inclusiv în „războiul la distanță” și lovirea țintelor din spatele frontului. În același cadru, analiza susține că pentru Vladimir Putin armata rămâne instrumentul principal de impunere a obiectivelor legate de refacerea unei sfere de influență, ceea ce ar face ca riscurile să fie mai ușor de anticipat: presiunea militară ar deveni opțiunea recurentă. Mecanismul „paralizării”: viteză, fapt împlinit și descurajare nucleară Scenariul descris pornește dintr-un joc de război desfășurat în decembrie 2025 la Universitatea Helmut Schmidt a Bundeswehr-ului german din Hamburg, axat pe decizia politică, nu pe testarea unui plan operațional. Autorul citat spune că, jucând rolul șefului Statului Major rus într-o „Echipă Roșie”, a creat o criză pe flancul estic și a atacat Lituania „din prima mișcare”, ceea ce ar fi copleșit procesul decizional politic și militar german, iar Germania „nu a făcut nimic”. În logica acestui scenariu, trei elemente ar putea bloca reacția alianței: Viteza : Rusia ar avea deja trupe în zonă într-o criză, în timp ce NATO „are nevoie de timp” pentru întăriri – „zile în cel mai bun caz”, dar „săptămâni sau chiar mai mult” în cel mai rău caz. Ocuparea rapidă a unui teritoriu într-o ofensivă limitată, înainte ca un contraatac să se materializeze. Menținerea teritoriului și amenințarea cu escaladarea nucleară , pentru a descuraja un contraatac al NATO. Analiza pune accent și pe o întrebare politică sensibilă, atribuită în special liderilor germani: dacă ar accepta riscul unui război direct, „posibil nuclear”, cu Rusia pentru apărarea unui stat baltic. Ce urmează, în termenii discuției din analiză Textul nu avansează un calendar sau măsuri concrete ale NATO, dar sugerează că punctul critic este timpul de reacție – atât militar (mobilizarea și deplasarea întăririlor), cât și politic (decizia de a răspunde). În această cheie, vulnerabilitatea majoră nu este doar geografică, ci și de guvernanță: capacitatea de a lua rapid decizii într-o criză care evoluează în ore și zile. [...]
Schimbarea rapidă a războiului cu drone pune sub presiune programele de înzestrare cu tancuri și blindate , inclusiv cele aflate în derulare în România, în condițiile în care vulnerabilitatea acestor platforme pe frontul din Ucraina obligă armatele să-și regândească doctrina și investițiile, potrivit Antena 3 . Generalul american în rezervă David Petraeus , fost comandant al armatei SUA în Irak și Afganistan și fost director al CIA, a spus într-un interviu acordat Bloomberg că Statele Unite nu au învățat „nimic” din lecțiile conflictului din Ucraina și că este nevoie de o schimbare instituțională profundă pentru adaptarea doctrinei la „noul tip de război cu drone”. În această logică, Petraeus susține că tancurile și vehiculele blindate au devenit, în multe situații, inutilizabile pe câmpul de luptă. „Tancurile nu mai pot manevra și nu mai pot supraviețui pe câmpul de luptă. Mașinile blindate nici măcar nu mai pot fi folosite (...) până în așa-numita zonă a morții, care se întinde pe câte 35 de kilometri, de o parte și alta a liniei frontului ucrainean.” De ce contează: costuri mari, risc de „învechire” accelerată Mesajul lui Petraeus are o miză operațională și bugetară: dacă dronele produc deja cea mai mare parte a pierderilor și pot lovi în profunzime, investițiile în platforme grele trebuie însoțite de capabilități anti-dronă, apărare antiaeriană și adaptări rapide ale echipamentelor (inclusiv software și hardware), altfel eficiența lor scade abrupt. Petraeus afirmă că Ucraina folosește „10.000 de drone pe zi” și că „90% din pierderile armatei ruse sunt acum provocate de drone”. El mai spune că Ucraina ar urma să crească producția de drone de la 3,5 milioane la 7 milioane „în acest an”, ceea ce ar echivala cu „20.000 de drone pe zi”, dacă există suficienți piloți. Următorul pas: autonomie, „roiuri” și contramăsuri cu rază scurtă Fostul director al CIA susține că lipsa de piloți ar putea deveni mai puțin relevantă, pe măsură ce apar sisteme complet autonome, fără operator uman, ceea ce ar duce la „roiuri de drone” – o problemă pentru care, spune el, „nu avem o soluție în prezent”. Ca posibilă contramăsură, Petraeus indică armele cu puls electromagnetic de mare putere, aflate în producție, dar cu limitări: sunt eficiente, însă au „rază scurtă de acțiune”. El vorbește despre necesitatea unui număr foarte mare de astfel de sisteme, în condițiile unei raze de 2–3 kilometri. Context românesc: contracte mari pentru Lynx și Abrams În același context, Antena 3 citează date oficiale ale guvernului român transmise Parlamentului, potrivit cărora România a încheiat un contract de 3,33 miliarde de euro pentru 298 de blindate germane Lynx. Din total: 232 de vehicule Lynx ar urma să fie finanțate prin împrumutul SAFE, cu un cost total de 2,6 miliarde de euro (aprox. 11,19 milioane de euro per unitate); 66 de vehicule Lynx vor fi finanțate din bugetul României, la o valoare totală de 738,6 milioane de euro. Totodată, România va achiziționa de la SUA 54 de tancuri Abrams și 12 derivate ale acestora, pentru 2,5 miliarde de dolari (aprox. 11,5 miliarde de lei). [...]
