Știri
Știri din categoria Apărare
Doar 17% dintre germani cred că Bundeswehr poate apăra țara, un semnal de risc pentru capacitatea Germaniei de a susține pe termen lung efortul de securitate din Europa, potrivit Știrile Pro TV, care citează un sondaj Insa publicat de ziarul Bild și preluat de dpa.
Sondajul a fost realizat pe un eșantion reprezentativ de 1.005 respondenți, în perioada 21–22 mai. Doar 17% dintre cei chestionați au aprobat pe deplin sau „într-o oarecare măsură” afirmația că forțele armate germane ar putea apăra Germania în mod adecvat, în timp ce 72% au considerat că nu ar face-o.
Pe componenta de amenințări convenționale, 38% dintre respondenți s-au declarat îngrijorați de un posibil atac din partea Rusiei, iar 50% au spus că nu sunt îngrijorați. Procentul celor neîngrijorați este însă în scădere față de 52% înregistrat în septembrie 2025, potrivit datelor citate.
În schimb, îngrijorarea este „considerabil mai mare” în zona riscurilor digitale: două treimi dintre respondenți au spus că se tem de atacuri cibernetice, sabotaj sau dezinformare țintită, în timp ce 22% s-au declarat puțin sau deloc îngrijorați.
Pentru decidenți, combinația dintre încrederea redusă în capacitatea de apărare și percepția accentuată a riscurilor hibride (atacuri cibernetice, sabotaj, dezinformare) indică o presiune suplimentară pe prioritizarea investițiilor și a măsurilor operaționale de securitate, inclusiv în zona de protecție a infrastructurii și a spațiului informațional.
Recomandate
Grecia își extinde flota de suprafață prin achiziția a două fregate italiene din clasa Bergamini (FREMM) , decizie aprobată de Consiliul pentru apărare și afaceri externe (KYSEA), potrivit Agerpres . Măsura vine în contextul în care Atena își consolidează capacitățile navale și continuă un program mai amplu de modernizare a forțelor armate. Pe lângă cumpărarea celor două fregate FREMM, KYSEA a aprobat și modernizarea fregatelor MEKO, furnizate inițial de grupul german ThyssenKrupp Marine Systems (TKMS). Premierul Kyriakos Mitsotakis a menționat că deciziile au fost comunicate pe pagina sa de Facebook, fără a indica prețul achiziției sau costurile modernizării. În același pachet de măsuri, guvernul grec avansează și cu achiziția de echipamente noi de criptare, cu scopul de a crește confidențialitatea comunicațiilor forțelor armate. Următorul pas: votul din Parlament Deciziile KYSEA trebuie aprobate de Parlamentul Greciei, unde partidul de guvernământ Noua Democrație deține majoritatea absolută, ceea ce reduce riscul unui blocaj politic, dar păstrează procedura legislativă ca etapă obligatorie. Context: cheltuieli ridicate pentru apărare și tensiuni recurente cu Turcia Grecia este prezentată ca un client important al industriei de apărare europene și americane și se află, în prezent, între cele patru state NATO care alocă peste 3% din PIB pentru apărare, alături de Polonia, Estonia și Letonia. Atena invocă frecvent tensiunile recurente cu Turcia – rival istoric și, totodată, aliat în NATO – pentru a justifica achizițiile de armament. În ultimii ani, Grecia a derulat și alte programe majore: în 2021 a comandat 24 de avioane de vânătoare Rafale din Franța și trei fregate din clasa Belharra, într-un pachet de peste 5,5 miliarde de euro (aprox. 27,5 miliarde lei), la care a adăugat anul trecut o a patra fregată. Acordul franco-grec a fost reînnoit la finalul lunii aprilie, în timpul vizitei oficiale la Atena a președintelui francez Emmanuel Macron. Separat, Grecia a lansat o modernizare a armatei pe o perioadă de 12 ani, cu un buget de aproximativ 25 de miliarde de euro (aprox. 125 miliarde lei), care include planuri pentru un sistem antirachetă, antiaerian și antidronă denumit „Scutul lui Ahile” (potrivit sursei, fără detalii suplimentare despre calendar sau contracte). [...]
Programul SAFE ar putea fi aprobat în Parlament săptămâna viitoare, dacă partidele ajung la un acord politic , ceea ce ar debloca cadrul de decizie pentru un instrument european orientat spre investiții urgente în securitate și apărare, potrivit news.ro . Vicepremierul Tánczos Barna a spus că aprobarea depinde „fără doar și poate” de o înțelegere în Legislativ, pe fondul disputelor publice legate de negocierile programului. Declarațiile au fost făcute duminică, la Digi 24, în contextul unor acuzații de trafic de influență vehiculate în spațiul public la adresa premierului Ilie Bolojan și a vicepremierului Oana Gheorghiu. Tánczos Barna a afirmat că nu crede în aceste acuzații, argumentând că „opțiunile sunt foarte, foarte limitate”. De ce contează: aprobarea politică fixează direcția de achiziții și parteneriate Vicepremierul a indicat că, încă de la primele discuții despre SAFE (la reuniuni ale miniștrilor de finanțe, în ianuarie–februarie anul trecut), mesajul a fost unul consistent: „tehnologie europeană, armament european pentru o armată europeană”. În această logică, el a susținut că selecția furnizorilor pornește de la o listă scurtă de companii capabile să livreze tehnologie „la cel mai înalt nivel mondial”, iar de acolo se aleg „cele mai bune combinații”. Ce spune Tánczos Barna despre negocieri Tánczos Barna a precizat că nu a participat la negocierile SAFE, dar consideră că negociatorii nu ar fi avut alternative reale față de variantele „aprobate sau prezentate”. „Nu am participat la negocierile SAFE, dar nu cred că aveau alte variante decât cele pe care le-au aprobat sau le-au prezentat”, a afirmat Tánczos Barna. În același timp, el a insistat că, pentru a trece de disputele privind „cine cu cine a negociat” și „cum s-au făcut înțelegerile”, este necesar un acord politic în Parlament. Ce urmează Potrivit vicepremierului, SAFE ar putea intra la vot și ar putea fi aprobat săptămâna viitoare, condiționat de existența unei majorități și a unui acord politic în Legislativ. Materialul citat nu oferă detalii despre calendarul exact al procedurii parlamentare sau despre forma finală a aprobării. [...]
Zelenski avertizează că Rusia ar putea folosi rachete Oreșnik într-un atac combinat, greu de interceptat , iar populația este îndemnată să trateze cu maximă seriozitate alertele de raid aerian „începând din această seară”, potrivit Biziday . Președintele Ucrainei spune că serviciile ucrainene de informații, împreună cu parteneri americani și europeni, au date că Rusia s-ar pregăti să folosească racheta strategică cu rază medie Oreșnik ca parte a unui atac mai amplu, care ar putea viza inclusiv Kievul. Zelenski precizează că informațiile sunt în curs de verificare. În același mesaj, liderul ucrainean afirmă că au fost observate pregătiri care indică posibilitatea unui „atac combinat”, adică o lovitură cu mai multe tipuri de armament, în care ar putea fi incluse și armele cu rază medie de acțiune menționate. Ce înseamnă riscul operațional: viteză mare și interceptare dificilă În contextul avertismentului, Biziday notează că Rusia a lansat până acum două rachete Oreșnik asupra Ucrainei, fără încărcătură. Racheta este descrisă cu următoarele caracteristici, care îi cresc potențialul de impact într-un atac amplu: greutate de circa 35 de tone; poate transporta șase focoase (nucleare sau convenționale); rază operațională „prezumată” la 6.000 km; viteză de peste 12.000 km/h, ceea ce o face „foarte dificil de interceptat”. Avertisment și către aliați: presiune „preventivă” asupra Moscovei Zelenski le transmite aliaților că, dacă Rusiei „i se permite să distrugă vieți la o asemenea scară”, atunci „niciun acord” nu va împiedica alte regimuri similare să comită agresiuni. El cere un răspuns al comunității internaționale care să fie „preventiv, nu post factum” și solicită presiune asupra Moscovei „pentru ca aceasta să nu extindă războiul”. Informațiile sunt atribuite de Biziday surselor Kyiv Independent și RBC-Ukraine , fără ca în material să fie indicate linkuri către acestea. [...]
Ucraina își „gamifică” războiul cu un sistem de puncte care direcționează echipamente către unitățile cu rezultate , iar competițiile între piloții militari de drone devin un instrument practic de selecție și feedback pentru producători, potrivit Reuters . Într-un câmp de lângă stațiunea Truskaveț, în vestul Ucrainei, piloți din 19 dintre cele mai bune unități de drone au participat săptămâna aceasta la „ Wild Drones ”, o competiție în care miza nu este doar prestigiul, ci și accesul la hardware modern pentru unitățile din prima linie. Într-o demonstrație, o dronă interceptoare P1-SUN a tăiat cablul care lega o altă dronă de un balon-țintă, spre reacția soldaților care urmăreau. Cum funcționează „gamificarea” și de ce contează operațional Ucraina a introdus anul trecut un sistem de puncte pentru „lovituri confirmate” cu drone, puncte pe care unitățile le pot cheltui pentru echipamente pe platformele online DOT-Chain și Brave1 Market, descrise în articol drept un fel de „Amazon pentru război”. Un soldat din primul batalion al Brigăzii 22 Mecanizate Separate a comparat procesul de selecție cu alegerea unei mașini, argumentând că echipamentele „fac lucruri diferite”. Oficialii ucraineni citați de Reuters susțin că mecanismul urmărește două obiective: să motiveze soldații prin competiție între unități; să aloce resursele mai eficient, către piloții considerați cei mai buni. În paralel, Rusia ar folosi un sistem de bonusuri în numerar care stimulează distrugerea de echipamente, notează Reuters. Competiția ca „piață” între front și producători Organizatorii și participanții descriu competiția și ca pe un spațiu de lucru între militari și industria de drone. Sergentul-major „Grey”, din batalionul de drone Black Raven (Brigada 93 Mecanizată), spune că evenimentul le permite piloților să comunice între ei și să vadă ce produse noi aduc producătorii. Mai mulți ofițeri afirmă că unitățile lor sunt în contact regulat cu producătorii pentru îmbunătățiri. Comandantul unității Black Raven, „Dym”, a descris ritmul de schimbare ca fiind continuu, cu versiuni de drone care se pot modifica radical în câteva luni. Extinderea „zonei de lovire” și utilizări logistice Creșterea razei de zbor a dronelor extinde constant „Kill Zone”, pe care Reuters o plasează în prezent la aproximativ 15 km de fiecare parte a liniei frontului, zonă în care soldații și vehiculele pot fi atacați rapid. Participanți la eveniment au mai spus că drone precum bombardierul greu Vampire, produs de compania ucraineană de tehnologie de apărare Skyfall, sunt folosite și pentru transport de hrană, apă și materiale medicale în această zonă, pentru a reduce numărul de oameni trimiși acolo. Câștigătorii pe categorii au primit câte trei drone Vampire, plus baterii și sisteme. Un purtător de cuvânt al Skyfall, identificat cu indicativul „Ares”, a declarat că firma are capacitatea de a produce peste 10.000 de drone pe zi și că primește constant feedback de pe front, adăugând că „cea mai mare cerere este automatizarea, astfel încât mai puțini oameni să poată opera mai multe drone”. [...]
Marina SUA mizează pe lasere ca să nu-și consume rachetele pe drone ieftine , iar nouă distrugătoare au fost deja echipate cu astfel de sisteme, arată o trecere în revistă publicată de Interesting Engineering . Miza este una operațională: păstrarea rachetelor pentru ținte cu valoare mare și evitarea epuizării rapide a „magaziei” de la bord în fața atacurilor cu drone și muniții rătăcitoare. Laserele sunt prezentate ca un strat complementar de apărare, nu ca înlocuitor al armelor existente. Contextul care a accelerat interesul este dat de operațiunile susținute ale SUA în Marea Roșie și Orientul Mijlociu, unde distrugătoarele s-au confruntat repetat cu amenințări din partea dronelor și rachetelor. „Fiecare celulă VLS folosită pentru o rachetă defensivă este o oportunitate pierdută pentru o lovitură ofensivă cu rază lungă.” Ce sisteme laser sunt folosite și de ce contează Potrivit materialului, Marina SUA folosește două tipuri de sisteme: HELIOS (High Energy Laser with Integrated Optical-dazzler and Surveillance) – un sistem Lockheed Martin evaluat la peste 60 kilowați , integrat în arhitectura de luptă Aegis și conceput atât pentru „orbirea” senzorilor, cât și pentru angajarea fizică a țintelor (de tip drone și ambarcațiuni mici). ODIN (Optical Dazzling Interdictor Navy) – un sistem orientat spre perturbarea sau orbirea senzorilor optici ai dronelor și platformelor de supraveghere, nu un laser „distructiv” de mare energie. Rațiunea este în primul rând de „anduranță” în luptă: interceptoarele pot costa sute de mii sau milioane de dolari, în timp ce multe drone de atac costă mult mai puțin. În plus, distrugătoarele din clasa Arleigh Burke au 90–96 celule VLS (Vertical Launch System – lansator vertical de rachete), iar după consumarea lor nu pot fi realimentate simplu pe mare în condiții de luptă , notează publicația. Cele nouă distrugătoare identificate cu arme laser Materialul enumeră nouă nave echipate, în baza informațiilor publice: USS Preble (DDG-88) – singurul distrugător menționat ca fiind echipat cu HELIOS . USS Kidd (DDG-100) – ODIN . USS Sterett (DDG-104) – ODIN . USS Dewey (DDG-105) – ODIN ; nava este descrisă ca un „pod” între programele experimentale și implementarea operațională. USS Stockdale (DDG-106) – ODIN . USS Spruance (DDG-111) – ODIN ; publicația menționează că The War Zone a notat nava în legătură cu desfășurări în zona CENTCOM. USS John Finn (DDG-113) – ODIN . USS Gridley (DDG-101) – ODIN . USS Halsey (DDG-97) – ODIN ; homeport în Yokosuka, Japonia, cu operare în Indo-Pacific. Ce urmează, din perspectiva capacității de luptă Concluzia operațională a materialului este că Marina SUA vede laserele ca pe o metodă de a gestiona mai eficient ținte „ieftine” (drone, ambarcațiuni rapide), pentru a conserva interceptoarele destinate amenințărilor cu valoare ridicată și pentru a reduce presiunea asupra numărului limitat de rachete disponibile în celulele VLS. În cazul HELIOS, publicația indică și o direcție de evoluție: trecerea de la perturbarea senzorilor la capabilități de „hard-kill” și, pe termen mai lung, către sisteme cu putere mai mare, inclusiv pentru roluri de apărare antirachetă. [...]
SUA iau în calcul un „plan B” militar pentru redeschiderea Strâmtorii Ormuz , iar Washingtonul sugerează că aliații ar putea fi chemați să contribuie, pe fondul riscului ca Iranul să mențină blocată ruta maritimă sau să condiționeze tranzitul navelor comerciale, potrivit Știrile Pro TV . Secretarul de stat american Marco Rubio a declarat, la o reuniune ministerială NATO desfășurată în Helsingborg (Suedia), că obiectivul preferat rămâne un acord prin care Iranul „să deschidă strâmtoarea” și „să abandoneze ambițiile sale nucleare”, însă SUA analizează și varianta unei intervenții dacă Teheranul refuză să deblocheze artera navigabilă. În declarațiile sale, Rubio a avertizat că, în scenariul în care Iranul ar continua să țină strâmtoarea închisă sau ar amenința navele care nu i se supun ori nu plătesc o taxă de traversare, „cineva va trebui să facă ceva” și a punctat că există state care ar fi afectate de închidere „mai mult decât chiar Statele Unite”. Coaliție, nu neapărat misiune NATO Rubio nu a indicat ce țări ar fi interesate să participe la o eventuală operațiune, dar a spus că, deși SUA au capacitatea de a acționa unilateral, ar prefera o acțiune în cadrul unei coaliții. Totodată, șeful diplomației americane a nuanțat că nu este obligatoriu ca intervenția să fie o misiune NATO, însă „țările NATO ar putea contribui”. Inițiativa franco-britanică și limita ei: scenariul necooperării Iranului Rubio a făcut referire și la o inițiativă franco-britanică ce ar preconiza desfășurarea unor dragoare de mine pentru curățarea strâmtorii după încetarea ostilităților, în contextul unui armistițiu. El a susținut însă că mecanismul respectiv nu acoperă situația în care Iranul refuză să coopereze. „Avem un plan pentru momentul când focul va înceta. Dar ceea ce eu spun este că avem nevoie de un plan B pentru cazul în care focul va continua.” Franța respinge o intervenție NATO În ziua precedentă, Franța a reafirmat că respinge o eventuală intervenție NATO pentru deblocarea Strâmtorii Ormuz, argumentând că Orientul Mijlociu nu este acoperit de dispozițiile Tratatului Atlanticului de Nord, mai notează materialul. Rubio a mai spus că vede un „ușor progres” în discuțiile cu Iranul, dar a avertizat că SUA nu vor accepta ca Teheranul să impună un sistem de taxare a navelor comerciale care traversează Strâmtoarea Ormuz. [...]
